Carul care arată sudul · Istoria dinastiei Song, 1027 și 1107
Carul chinezesc care arăta sudul cu roți dințate și virajele în care figurina se abătea
Fără magnet: figurina de lemn din vârf e îndreptată de mână spre sud, iar roți dințate legate de roțile carului o rotesc înapoi la fiecare viraj. În 1027, inginerul Yan Su i-a prezentat împăratului dimensiunile roților și numărul de dinți: roți de drum înalte de 6 chi, roți dințate de 24, 12 și 48 de dinți. Cu aceste proporții, figurina rămâne exact pe sud doar într-un fel de viraj. Alege un traseu sau desenează-l pe al tău și vezi încotro arată figurina la sfârșit.
Ce consemnează Istoria dinastiei Song
Istoria oficială a dinastiei Song, alcătuită în 1345, reproduce două descrieri tehnice. Prima e a lui Yan Su, prezentată în 1027: un car cu o singură oiște și un acoperiș cu două caturi, în vârf un nemuritor de lemn „care își întinde brațul spre sud” și nouă roți cu 120 de dinți în total. Cele două roți de drum au 6 chi înălțime și 18 chi circumferință. De fiecare e prinsă o roată verticală cu diametrul de 2,4 chi și 24 de dinți. Sub oiște stau două roți orizontale mici, de 12 dinți, câte una de fiecare parte, iar la mijloc o roată orizontală mare, cu diametrul de 4,8 chi și 48 de dinți, pe axul căreia stă figurina.
若折而東,推轅右旋,附右足子輪順轉十二齒,擊右小平輪一匝,觸中心大平輪左旋四分之一,轉十二齒,車東行,木人交而南指。
„Dacă o ia spre est, [capătul din spate al] oiștii e împins spre dreapta; roata dințată prinsă de roata dreaptă se rotește cu doisprezece dinți, rotește o dată roata orizontală mică din dreapta și rotește roata mare din mijloc cu un sfert de tură spre stânga. După ce roata mare s-a rotit cu doisprezece dinți, carul merge spre est, iar figurina de lemn, acum de-a curmezișul, arată spre sud.” Virajul spre vest se face la fel, pe stânga. Textul numește roata cuplată la fiecare viraj; cum o coboară oiștea nu e descris pentru acest car.
| Roata | Dimensiuni | Dinți | Rolul ei |
|---|---|---|---|
| Roți de drum (2) | 6 chi înălțime, 18 chi circumferință | — | poartă carul |
| Roți verticale prinse de roțile de drum (2) | 2,4 chi, 7,2 chi circumferință | 24 | se rotesc odată cu roata de drum |
| Roți verticale mici sub traversa oiștii (2) | 3 degete (0,3 chi) | — | pe un ax de fier; rolul nu e precizat |
| Roți orizontale mici (2) | 1,2 chi | 12 | cea din partea exterioară se cuplează la viraj |
| Roata orizontală mare (1) | 4,8 chi, 14,4 chi circumferință | 48 | poartă axul figurinei, înalt de 8 chi |
Verificare: 12 din 24 de dinți = ½ rotație a roții de drum; 12 dinți = 1 rotație a roții de 12 dinți = 12 din 48 = ¼ de tură a figurinei (textul: 四分之一). Rotația figurinei pe chi de obadă = 1/D; rotația carului pe chi la pivotare = 1/ecartament; egale când ecartamentul = D = 6 chi. Diferențial, 1 la 1.000 pe un ecartament de 3 m: 19,1° pe km (Wikipedia: aproape 20°).
Virajul pentru care funcționează mecanismul
Numără dinții. Doisprezece din cei 24 înseamnă o jumătate de rotație a roții de drum: 9 chi, adică jumătate din circumferința de 18 chi din text. Tot doisprezece dinți rotesc roata de 12 dinți exact o dată, iar aceasta rotește roata mare, cu 48 de dinți, cu 12 dinți: un sfert de tură, 90°. Așadar figurina se rotește înapoi cu 90° la fiecare 9 chi parcurși de roata exterioară.
Să presupunem că vizitiul pivotează: roata interioară stă pe loc, iar cea exterioară se rotește în jurul ei. Atunci roata exterioară descrie un sfert de cerc cu raza egală cu ecartamentul, distanța dintre roți. Cu raportul de 3 dintre circumferință și înălțime pe care îl folosește chiar textul, un sfert de cerc cu raza de 6 chi are un arc de 9 chi. Ecartamentul trebuie să fie de 6 chi: cât înălțimea roților.
Dacă folosim π în locul aproximației 3, condiția rămâne aceeași. Unghiul cu care se rotește figurina față de car e distanța parcursă de roata exterioară împărțită la diametrul roții; unghiul carului e aceeași distanță împărțită la ecartament. Cele două coincid când ecartamentul e egal cu diametrul, oricât ar fi π.
Așadar, dacă vizitiul pivotează în jurul unei roți, carul e exact doar când ecartamentul e egal cu înălțimea roții. Într-un viraj în care roata interioară continuă să se rostogolească, doar roata exterioară antrenează figurina, iar abaterea depinde de curbă și de ecartament: în curtea de mai sus, colțurile rotunjite rotesc figurina cu 75° prea mult fiecare.
Carul lui Wu Deren, din 1107
Optzeci de ani mai târziu, dregătorul de palat Wu Deren a prezentat planurile a două vehicule: un car care arată sudul, mai complicat, și un „car cu tobă care măsoară distanța în li”, adică un odometru (vezi căruța lui Vitruviu care lăsa o pietricică la fiecare milă romană). Amândouă au fost folosite prima dată la marea ceremonie de jertfă în cinstea strămoșilor din acel an. Roțile lui de drum au diametrul de 5,7 chi, iar corpul carului are 9,5 chi lățime, cu câte 13 roți dințate pe fiecare nivel:
| Roata | Diametru (chi) | Dinți |
|---|---|---|
| Roți verticale pe roțile de drum (2) | 2,2 | 32 |
| Roți atașate (2) | 1,55 | 24 |
| Roți duble, componentele inferioare (2) | 2,1 | 32 |
| Roți duble, componentele superioare (2) | 1,2 | 32 |
| Roți orizontale mici care urcă și coboară, cu greutăți de fier (2) | 1,1 | 17 |
| Roata orizontală mare (1) | 3,8 | 100 |
| Roți orizontale la nivelul de sus (13) | 1,85 | 32 |
| Scripeți la capătul din spate al oiștii, cu sfori de bambus (2) | — | fără dinți |
Textul enumeră roțile, dar nu spune cum își transmit mișcarea. Dacă toate roțile dintre roțile de 32 de dinți de pe roțile de drum și roata mare de 100 de dinți doar transmit mișcarea mai departe (fiecare componentă a unei roți duble are 32 de dinți), raportul e de 32 la 100, iar aceeași regulă a pivotării cere un ecartament de 8,9 chi, mai mic decât lățimea de 9,5 chi a caroseriei. Ecartamentul rezultă din numărul de dinți doar sub această ipoteză.
Ipoteza diferențialului
În secolul XX, inginerul englez George Lanchester a emis ipoteza că unele dintre aceste care foloseau un diferențial, mecanismul care lasă roata exterioară a unei mașini să se rotească mai repede decât cea interioară. Un diferențial ideal, cu roți egale care se rostogolesc fără să alunece pe teren plan, rotește figurina cu diferența dintre rotațiile celor două roți, așa că urmează orice curbă, nu doar pivotările. Multe modele moderne, între care unul de la Science Museum din Londra, sunt construite așa.

Niciun text păstrat nu descrie un diferențial, iar descrierile din epoca Song sugerează angrenaje care se cuplează la mișcarea oiștii. Diferențialul are și el o slăbiciune: la un ecartament de trei metri, o diferență de o miime între diametre abate figurina de la sud cu aproape 20° după un kilometru în linie dreaptă, iar după nouă kilometri figurina arată aproape spre nord. Pentru ca abaterea să rămână sub două grade după 100 km, diferența dintre diametre ar trebui să fie de cel mult o milionime.
De ce se abate figurina pe glob chiar și la un car ideal
Un car ideal rotește figurina înapoi exact cu cât se rotește carul. Pe teren plan, asta o ține pe sud. Pe o sferă, nu: după un traseu închis, figurina se întoarce rotită cu un unghi, în radiani, egal cu aria din interiorul traseului împărțită la pătratul razei Pământului.
Efectul e mult prea mic pentru orice călătorie obișnuită. Un traseu închis care delimitează 100 de kilometri pătrați rotește figurina cu circa 0,00014°, pe când o diferență de o miime între diametrele roților, la un ecartament de trei metri, adaugă circa 19° la fiecare kilometru parcurs. Santander (1992) a folosit carul ca să explice transportul paralel, felul în care o direcție e purtată pe o suprafață curbată, iar Bernard Linet (2009) a arătat că un indicator definit potrivit pe un car ideal urmează exact această regulă pe o sferă.
Cine a construit aceste care
Cel mai vechi car care arată sudul atestat sigur a fost construit de Ma Jun pentru curtea Wei între 233 și 237, după ce învățați de la curte respinseseră vechile povești despre un asemenea car. Copiile de mai târziu, spune Song Shu în traducerea lui Needham, „adesea indicau greșit sudul și virau în etape, cu ajutorul cuiva aflat în car, care regla mecanismul”, până când Zu Chongzhi a făcut unul, la sfârșitul anilor 470, care și-a ținut figurina pe sud în probele consemnate. Nu se știe să se fi păstrat vreun original; numărul de dinți vine din Istoria dinastiei Song și, pentru modelul din 1107, din Kuitan lu a lui Yue Ke.
Gravura de mai jos, din enciclopedia Sancai Tuhui din 1609, arată o figurină pe soclu, cu brațul întins.

Surse
Numărul de dinți și dimensiunile provin din textul chinezesc al Istoriei dinastiei Song; Marius Comper a tradus pasajele și le-a confruntat cu traducerile lui Joseph Needham, iar pasajul din Song Shu e citat în traducerea lui Needham. Chi este o unitate chinezească de lungime, de circa 0,308 m în epoca Song de Nord, după unele estimări, așa că o roată de 6 chi avea puțin sub doi metri.
- Song Shi (Istoria dinastiei Song), cap. 149, 輿服一, „指南車”: Wikisource.
- Joseph Needham, Science and Civilisation in China, vol. IV part 2 (Cambridge 1965), pp. 286–303 (traducerea textelor Song Shu și Song Shi, ipoteza lui Lanchester), citat prin Wikipedia, “South-pointing chariot”.
- Calculul pentru diferențial (3 m, 1 la 1.000, aproape 20° pe km; 1 la un milion pentru 100 km): Wikipedia.
- M. Santander, „The Chinese South-Seeking chariot: A simple mechanical device for visualizing curvature and parallel transport”, American Journal of Physics 60 (1992) 782–787, doi:10.1119/1.17059.
- Bernard Linet, „The south-pointing chariot on a surface”, arXiv:0906.0288 (2009), arxiv.org.
- Chi în timpul dinastiei Song de Nord: Wikipedia, “Chinese units of measurement”.
- Contururile uscatului: Natural Earth 1:50m (domeniu public).