Unde se lasă pământul sub casele din România

O țară desenată de radar#

Harta e făcută din pătrate de 100 pe 100 de metri pe care sateliții radar Sentinel-1 le-au putut urmări de pe orbită; la scara țării, câte 36 sunt adunate într-un punct de 600 m. Pădurile, câmpurile arate și apa nu întorc un semnal stabil, așa că rămân goale; satele, drumurile și orașele apar singure. Sunt 1,9 milioane de pătrate, dintre care 466.201 sunt construite.

Pentru fiecare pătrat, serviciul european Copernicus a calculat cu cât a urcat sau a coborât pământul pe an, între decembrie 2020 și noiembrie 2025.

Aproape peste tot, nimic#

Sub 94 din 100 de pătrate construite, pământul s-a mișcat cel mult 2 mm pe an, în sus sau în jos. Pragul e de vreo trei ori incertitudinea pe care o declară chiar serviciul pentru o viteză (0,7 mm pe an), așa că pagina tratează orice valoare între −2 și +2 mm pe an drept liniște.

Doar 0,55% din pătratele construite, adică 2.577, coboară cu cel puțin 5 mm pe an. Grupate cu vecinii lor, ele formează 44 de zone cu cel puțin zece pătrate construite fiecare. Pe harta țării, un punct de 600 m e aprins când cel puțin patru dintre pătratele lui de 100 m, și cel puțin o cincime din cele măsurate, coboară atât de repede, oricare ar fi terenul.

Dumbrăvița: 2 km² care coboară#

Cea mai întinsă dintre aceste zone e lipită de nordul Timișoarei, în comuna Dumbrăvița: 204 pătrate construite, în jur de 2 km², coboară cu cel puțin 5 mm pe an. Mediana lor e −9,0 mm pe an, iar cele mai rapide ajung la −20,2 mm. În medie, zona a coborât cu 4,9 cm în cinci ani, într-un ritm constant, fără accelerare.

Nu se lasă doar locurile construite recent. Coboară și pătratele construite deja în 2000, după harta europeană a clădirilor (−8,9 mm pe an în mediană), nu doar cele construite după 2005 (−5,1 mm pe an). Terenul e plat și nu se mișcă lateral, așa că verificarea de alunecare de teren nu a semnalat nimic, iar coborârea apare separat din ambele direcții din care se uită sateliții.

Fenomenul era cunoscut: un atlas radar al firmei Terrasigna pentru 2015–2020 scria că Dumbrăvița „se lasă încet”, cu cele mai mari valori, 8–10 mm pe an, pe un ansamblu nou. Măsurătorile din 2020–2025 arată că a continuat. Cauza nu e stabilită în nicio lucrare publicată găsită pentru acest articol.

Câmpia de lângă Timișoara#

Dumbrăvița nu e singură. Pe aceeași câmpie mai sunt zone care coboară, inclusiv una chiar în Timișoara; în paranteză, mediana lor în mm pe an: Timișoara, nord-vest (−16,8), Ianova (−18,4) și Giarmata-Vii (−5,8).

Ianova coboară cu −18,4 mm pe an în mediană, de două ori mai repede decât Dumbrăvița, dar pe o suprafață mult mai mică.

Câmpia Teleormanului și Podișul Târnavelor#

Al doilea tip de loc din clasament e câmpia din jurul Videlei: Blejești și satele vecine coboară cu −6,2 mm pe an în mediană, pe o fâșie de mai mulți kilometri. Videle e un câmp petrolier exploatat din 1961, iar atlasul Terrasigna nota aici, pentru 2015–2020, o coborâre de 3–9 mm pe an pe o suprafață de peste 20 pe 5 km.

Pe Podișul Târnavelor, lângă Sighișoara, Daneș, Albești și Apold coboară cu 8 până la 13 mm pe an, iar lângă Târgu Mureș, Curteni și satele vecine cu aproximativ 7 mm pe an. Pentru zona de lângă Târgu Mureș, același atlas scria că rămâne de lămurit dacă mișcarea ține de extracția și înmagazinarea gazelor sau de pante. Radarul nu poate spune cauza, așa că pagina scrie „lângă”, nu „din cauza”.

Orașele de pe sare: aproape toate liniștite#

Când se vorbește despre pământ care se surpă, primele nume sunt orașele salinelor. Pentru acest articol, toate zece au fost luate din listele publice (Turda, Praid, Cacica, Ocna Dej, Ocna Mureș, Târgu Ocna, Ocnele Mari, Slănic, Ocna Sibiului, Ocna Șugatag), iar regula a fost scrisă înainte de calcul: în cel mult 2 km de punctul salinei (mina, acolo unde e pe hartă, altfel centrul orașului), cel puțin zece pătrate construite care coboară cu 5 mm pe an sau mai mult, iar proporția lor între pătratele construite de cel puțin trei ori mai mare decât la 4–6 km. Dacă treceau mai puțin de trei orașe, ipoteza cădea.

A trecut unul singur: Slănic, cu 19 pătrate construite care coboară, până la −11,6 mm pe an. Doar una dintre cele două direcții ale sateliților acoperă bine zona, iar ea arată coborârea (−3,1 mm pe an față de împrejurimi). Cercetătorii descriu aici pământ spălat de apă în golurile din sare; în aprilie 2024 o stradă s-a prăbușit într-un crater de vreo 2 metri. În clasamentul național, zona din Slănic e abia a 23-a; niciuna dintre primele 20 nu e la mai puțin de 6 km de punctele salinelor.

La Ocna Mureș, cele mai rapide pătrate (−17,7 mm pe an) sunt în jurul lacului 23 August și al zonei industriale de lângă el, unde aproape nu sunt case: doar 2 din cele 9 sunt construite.

Praid: nimic înainte, nimic clar după#

Salina din Praid a fost inundată la sfârșitul lui mai 2025, după ce pârâul Corund a crescut de o sută de ori. Seria de măsurători trece prin inundație și continuă până în noiembrie 2025.

Înainte de inundație, pământul din jurul salinei cobora la fel de încet ca cel de la 4–6 km, sub 1 mm pe an, și nu accelera: diferența de accelerare e 0,03 mm pe an la pătrat, mult sub zgomot. După, unele pătrate coboară mai repede, dar o proporție asemănătoare și departe de salină (11 la sută în jurul ei, 11 la sută la 4–6 km), iar șase luni sunt prea puține ca să deosebești o tendință de o variație de sezon. La rezoluția aceasta, măsurătorile nu au arătat niciun semn înainte de inundație.