Toată strada, în cuvinte
Cele 14 opriri ale plimbării, în ordinea drumului. Cele din 1974 despart ce e pe plan, ce e în fotografii și ce e presupus; cele de azi spun și cu ce marjă e așezat planul peste oraș.
Patru materiale, patru feluri de a ști
- Hârtie și tușce e desenat pe planul cadastral din 1974
- Fotografie alb-negruce se vede în fotografiile străzii
- Acuarelăce se presupune, după felul caselor din cartier
- Culoare deplinăce se poate vedea azi la fața locului
Ce era sus pe deal, la colțul cu Maior Ene?
1 Desenat pe plan
Colțul cu strada Maior Ene, la 87,65 metri
- Pe planMarginile străzii, o linie cu liniuțe în lungul ei, conturul fiecărei clădiri, numere de case și un punct cu cota 87,65.
- În fotografiiNimic, la această treaptă.
- PresupusNimic, la această treaptă.
Aici e capătul de sus al plimbării. Planul cadastral al Bucureștiului, desenat la scara 1:2000 în jurul anului 1974, pune în acest colț un punct cu altitudinea 87,65 metri. Până jos, la strada Izvor, sunt 450 de metri, iar strada coboară 11 metri.
La prima treaptă a mânerului apar formele, numerele și cotele citite de pe plan. La a doua se adaugă, în alb-negru, ce se recunoaște în fotografii. La a treia, în acuarelă, ce se presupune. Ultima arată locul de azi. Aici, la prima, fiecare contur de clădire e ridicat la un metru, fiindcă planul dă forma casei pe pământ și nu spune cât era de înaltă. Clădirile hașurate sunt cele pe care planul le trece ca ridicate înainte de 1945; cele albe sunt mai recente.
Numerele de pe plăcuțe și cotele de pe jaloane sunt copiate de pe plan, în locul în care sunt scrise acolo.
2 Unde se oprește ce se știe
Numărul 36: o casă cu parter, cunoscută doar din plan
- Pe planConturul, pe colțul de nord al intersecției, și numărul 36, scris în curte.
- În fotografiiO fațadă de prăvălie cu un singur nivel pe acest colț, într-o fotografie din iunie 1980 a lui Gheorghe Parusi. Legenda nu dă numărul casei.
- PresupusNimic. Casa rămâne din hârtie.
Uranus Acum, proiectul care a refăcut istoria cartierului din arhive și din amintirile foștilor locuitori, a căutat această casă și a scris: „În afară de forma în plan și de regimul de înălțime, nu am găsit niciun fel de informații pentru această casă.” Regimul de înălțime era parter.
De aceea casa stă aici cu un singur nivel, fără acoperiș și fără culoare, oricât ai împinge mânerul. O fotografie făcută de Andrei Bîrsan în timpul demolărilor arată, la colțul cu Maior Ene, clădirea cu etaj și colț rotunjit de la numărul 38. Pe plan, numărul 36 e scris în curtea de pe colțul opus.
În 2019, Uranus Acum a pus lângă treptele de intrare ale Muzeului Național de Artă Contemporană o siluetă din sârmă a unei case-vagon, ca semn pentru numărul 36.
Surse
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Uranus Acum, pliantul instalațiilor din spațiul public, 2019, p. 2 (copie arhivată)
- Bucureștii vechi și noi, „Uranus – o stradă pentru eternitate”, 2010 (cu fotografia lui Gheorghe Parusi din iunie 1980)
- Bucureștii vechi și noi, colțul Uranus cu Maior Ene în timpul demolărilor (foto: Andrei Bîrsan)
- Scena9, „Uranus atunci, Uranus acum: Răzbunarea fantomelor orașului”
- Zeppelin, „Uranus Now”: expoziție, arhivă digitală și instalații în spațiul public, MNAC, 17.10.2019–12.01.2020
3 Presupus
Casele de la 26 și 28: cum arătau nu se știe
- Pe planContururi lungi și înguste, cu latura scurtă la stradă, numerele 26 și 28 și hașura clădirilor mai vechi de 1945.
- În fotografiiNimic. Nu au fost găsite fotografii ale caselor de la numerele 18, 20A, 22, 26, 28 și 36.
- PresupusPereții, acoperișul în două ape, ferestrele, ușa, culoarea, gardul, hornurile.
Conturul lung și îngust, cu capătul la stradă, e al casei-vagon, pe care Uranus Acum o numește tipică pentru strada Uranus. Atât se poate spune. Casele presupuse au aici aceeași înălțime, aceleași ferestre și aceeași ușă, ca să se vadă că e un fel de casă, nu casa cuiva. Culorile sunt alese.
Fotografiile arată că strada nu era doar atât. La numărul 32, o fotografie de la începutul anilor 1940 prinde un bloc modernist alb, cu prăvălie la parter. Pe plan, numărul lui nu se citește sigur lângă niciun contur, așa că blocul nu e desenat.
În spatele primului rând, planul scanat nu mai desparte casele una de alta. Acolo acoperișurile sunt împărțite schematic, din 11 în 11 metri.
4 Văzut în fotografii
Tramvaiul și piatra cubică
- Pe planO linie cu liniuțe de-a curmezișul, trasă în lungul străzii.
- În fotografiiDouă linii de tramvai în piatră cubică și firul de contact deasupra (anii 1970, Traian Bădulescu); tramvaiul 7 în stația „Maior Ene”, la începutul anilor 1940; bordură ridicată și copaci pe ambele trotuare.
- PresupusLocul stâlpilor și al copacilor.
La a doua treaptă apare ce se vede în fotografii ale acestei străzi, în alb-negru, ca ele. Piatra cubică, șinele și firele sunt în fotografii; forma și locul lor sunt aproximative, iar culoarea nu se vede acolo.
Pe aici au mers, potrivit site-ului Bucureștii vechi și noi, tramvaiele liniilor 2, 3, 8, 20 și 25. O legendă de fotografie din timpul demolărilor spune că liniile fuseseră scoase din folosință, iar traseele mutate pe strada Izvor.
Linia cu liniuțe de pe plan urmează, cu aproximație, traseul șinelor din fotografii.
Surse
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Bucureștii vechi și noi, Monumentul Eroilor Pompieri, anii 1970 (foto: Traian Bădulescu sr.)
- Bucureștii vechi și noi, stația de tramvai de la Maior Ene, începutul anilor 1940
- Bucureștii vechi și noi, „Uranus – o stradă pentru eternitate”, 2010 (cu fotografia lui Gheorghe Parusi din iunie 1980)
- Bucureștii vechi și noi, colțul Uranus cu Maior Ene în timpul demolărilor (foto: Andrei Bîrsan)
Ce era în fața Arsenalului?
5 Desenat pe plan
De la 87,16 la 83,01: strada începe să coboare
- Pe planCotele 87,16, 85,94 și 83,01, și strada Fonteriei, care urcă din stânga.
- În fotografiiNimic nou.
- PresupusNimic.
Până aici strada a fost aproape orizontală: 87,65 metri la colțul cu Maior Ene, 87,16 aici. De aici coboară. La vreo 50 de metri mai jos planul scrie 85,94, iar în gura străzii Fonteriei, 83,01.
Legenda unei fotografii de la începutul anilor 1940 spune același lucru în cuvinte: din dreptul stației Maior Ene strada „începea să coboare din ce în ce mai abrupt”.
Liniile roșcate de pe hârtie sunt curbe de nivel, una la fiecare metru. Sunt recalculate din cotele planului, nu copiate de pe el.
6 Văzut în fotografii
Monumentul pompierilor, în furca străzilor

- Pe planInsula din furca străzilor Uranus și Fonteriei, cu un semn pătrat în mijloc.
- În fotografiiUn soclu înalt de piatră cu o statuie de bronz în vârf, pe o insulă cu bordură (carte poștală de după septembrie 1901; fotografii din 1906 și din anii 1970).
- PresupusForma statuii, redată aici doar ca volum.
Monumentul Eroilor Pompieri a fost dezvelit aici la 13 septembrie 1901, în fața Arsenalului. Amintește lupta din Dealul Spirii din 13 septembrie 1848. A fost demontat în 1984 și mutat în 1990; azi e la întâlnirea Căii 13 Septembrie cu strada Izvor.
Strada Fonteriei urca din stânga și întâlnea Uranus chiar în dreptul statuii. Înaintea monumentului, în același loc stătuse o piramidă de țevi de tun.
Surse
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Carte poștală cu Arsenalul și Monumentul Pompierilor, de după 1901 (Wikimedia Commons)
- Bucureștii vechi și noi, fațada principală a Arsenalului, 1906 (foto: Chusseau-Flaviens)
- Bucureștii vechi și noi, Monumentul Eroilor Pompieri, anii 1970 (foto: Traian Bădulescu sr.)
- Alexandru Popescu, „Casele Bucureștilor (XXXVII)”, Ziarul de Duminică
- Wikipedia, „Monumentul Eroilor Pompieri din București”
- Uranus Acum, „Locuri ale memoriei” (copie arhivată)
- Bucureștii vechi și noi, intrarea principală a Arsenalului, cu vechiul monument din bifurcația Uranus–Fonteriei
7 Văzut în fotografii
Clădirea principală a Arsenalului

- Pe planUn contur hașurat lung de 56 de metri, pe partea dreaptă, și zidul incintei, tras cu linie dublă.
- În fotografiiDouă niveluri de cărămidă pe soclu de piatră, ferestre perechi, creneluri și un turn de poartă cu arc frânt (carte poștală de după septembrie 1901; fotografie din 1906).
- PresupusCă arăta la fel și în 1974. Culoarea cărămizii.
Clădirea principală și poarta Arsenalului Armatei au fost terminate în 1861, scrie istoricul Emanuel Bădescu. Fotografiile după care e ridicată aici sunt cu vreo 70 de ani mai vechi decât planul. O fotografie din anii 1970 o are, potrivit legendei, „în extremitatea dreaptă a imaginii”: clădirea mai stătea în picioare, dar cum arăta atunci nu se vede.
În spatele zidului nu mai rămăsese mult. Legenda unei fotografii din 1976 descrie incinta: câteva hale vechi, câteva rezervoare, un turn de apă și, în rest, o platformă întinsă de beton. Planul scrie peste ea „Întrepr. construcții edilitare drumuri”.
O fotografie din 1984 a lui Andrei Bîrsan arată Arsenalul demolat în parte.
Surse
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Planul orașului București, ediția oficială 1911, scara 1:5000, Serviciul Geografic al Armatei (Wikimedia Commons, domeniu public)
- Carte poștală cu Arsenalul și Monumentul Pompierilor, de după 1901 (Wikimedia Commons)
- Clădirea principală și poarta Arsenalului, fotografie veche (Wikimedia Commons)
- Bucureștii vechi și noi, fațada principală a Arsenalului, 1906 (foto: Chusseau-Flaviens)
- Emanuel Bădescu, „Bucureștiul neogotic (III)”, Ziarul de Duminică, 12 decembrie 2013
- Bucureștii vechi și noi, Monumentul Eroilor Pompieri, anii 1970 (foto: Traian Bădulescu sr.)
- Bucureștii vechi și noi, zidul incintei Arsenalului văzut din strada Militari, 1976 (foto: Radu Ștefănescu)
- Mara Popescu, „Uranus neighborhood: erased from the city, remembered by its inhabitants”, TU Delft, 2024, p. 21–22
8 Desenat pe plan
O clădire de 80 pe 54 de metri, cu „6 m” scris pe contur
- Pe planUn contur nehașurat de 80 pe 54 de metri, cu „6 m” scris în mijloc.
- În fotografiiNimic.
- PresupusNimic. Rămâne contur.
Pe acest tronson planul scrie de două ori un număr urmat de „m” în interiorul unui contur: „6 m” aici și „12 m” la Teatrul Armatei. Sunt citite aici ca înălțimi. Jalonul de hârtie de lângă contur are 6 metri, cu o crestătură la fiecare metru.
Conturul nu e hașurat, deci planul socotește clădirea ridicată după 1945. Altceva despre ea nu spune nicio sursă citită.
Ce era pe coborârea spre Izvor?
9 Văzut în fotografii
Teatrul Armatei, peste drum de Arsenal
- Pe planConturul, numele „Teatrul Armatei” și „12 m”.
- În fotografiiDouă clădiri mari cu etaj, cu acoperiș în patru ape și streașină lată, în spatele unui gard cu stâlpi de zidărie (carte poștală din anii 1916–1918).
- PresupusCă cei 12 metri se măsoară până la coamă. Culoarea.
Teatrul Armatei s-a mutat aici, „într-o clădire, tot a armatei, pe strada Uranus, peste drum de incinta Arsenalului”, scrie un memorialist care a copilărit în anii 1950. Legenda cărții poștale dă celor două clădiri adresa 6–6A și spune că, în anii 1970, cea din dreapta era sediul Teatrului Armatei; o altă postare a aceluiași site dă numărul 8. Arhivele Naționale trec la numărul 6A Ansamblul „Doina” al Armatei, într-o clădire ridicată între 1881 și 1890 și demolată până în mai 1985, fără să spună dacă e aceeași.
Clădirile care adăposteau Teatrul Armatei au fost demolate în 1985, scrie istoricul Alexandru Popescu.
Surse
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Bucureștii vechi și noi, clădirile de la Uranus 6–6A, carte poștală din Primul Război Mondial
- Șerbănați, „Copilăria mea”, memorii 1950–1957
- Narcis Ispas (Arhivele Naționale ale României), „Și străzile mor…”, 19 octombrie 2018
- Alexandru Popescu, „Casele Bucureștilor (XXXVII)”, Ziarul de Duminică
10 Văzut în fotografii
Zidul și șirul lung de pe dreapta
- Pe planLinia dublă a zidului și un șir hașurat lung de 230 de metri, lipit de stradă până la Izvor.
- În fotografiiZidul incintei, văzut din strada Militari în 1976 (Radu Ștefănescu) și dinspre Izvor (Mircea Petrus Iliescu).
- PresupusÎnălțimea zidului. Tot ce ține de șirul lung: pereți, ferestre, acoperiș.
Un fost locuitor își amintește ziduri „de cărămidă roșie” în jurul unei grădini de lângă Arsenal. Culoarea zidului de pe Uranus rămâne presupusă.
Ce era în șirul lung nu spune nicio sursă citită. Dumitru Belu își amintește că, urcând de la Izvor, „în partea stângă era Teatrul Armatei și în partea dreaptă era zona de garnizoane și de închisoare politică”.
Surse
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Bucureștii vechi și noi, zidul incintei Arsenalului văzut din strada Militari, 1976 (foto: Radu Ștefănescu)
- Bucureștii vechi și noi, întretăierea străzilor Uranus și Izvor (foto: Mircea Petrus Iliescu)
- Bucureștii vechi și noi, „Lumea dispărută a Cartierului Uranus (II)”, 2013 (scrisoarea unui fost locuitor)
- Uranus Acum, interviu cu Dumitru Belu și Mircea Stroe, 2021 (copie arhivată)
11 Desenat pe plan
Jos, la strada Izvor: 76,37 metri
- Pe planCota 76,37 în intersecție și linia cu liniuțe, care merge mai departe spre râu.
- În fotografiiLinia dublă de tramvai urcând de aici, cu o ramură care cotește pe Izvor, și copaci mari pe ambele trotuare (Mircea Petrus Iliescu).
- PresupusNimic.
De la colțul cu Maior Ene până aici sunt 450 de metri și 11 metri diferență de nivel. În bilanțul făcut de Narcis Ispas, de la Arhivele Naționale, pentru anul de după 25 iunie 1984, ziua inaugurării oficiale a lucrărilor la Casa Poporului, apar 405 metri desființați din strada Uranus. Articolul nu spune între ce străzi.
Numele Uranus a ajuns aici abia în august 1924. Până atunci strada care cobora spre Dâmbovița se numea 13 Septembrie, iar Uranus era doar bucata dinspre Calea Rahovei.
Surse
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Bucureștii vechi și noi, întretăierea străzilor Uranus și Izvor (foto: Mircea Petrus Iliescu)
- Narcis Ispas (Arhivele Naționale ale României), „Și străzile mor…”, 19 octombrie 2018
Ce e azi pe locul străzii Uranus?
12 Azi
Azi, la numărul 36: fațada de vest a palatului

- Se vede aziAripa de vest a Palatului Parlamentului, în care e Muzeul Național de Artă Contemporană.
- Pe planConturul casei de la numărul 36, sub zid sau chiar lângă el.
- MarjaEroarea mediană de așezare a planului e de vreo 17 metri; aici poate fi mai mare.
Conturul palatului e cel de azi, din OpenStreetMap. Planul din 1974 a fost așezat peste el după 16 repere care nu s-au mișcat: biserici, intersecții, clădiri. Eroarea mediană rămasă e de vreo 17 metri. Cu această rezervă, casa de la numărul 36 cade aproximativ pe linia fațadei de vest.
Uranus Acum așază strada în aceeași parte a clădirii: ea trecea „chiar prin porțiunea de azi din Casa Poporului în care se află MNAC”. Muzeul își dă adresa în Calea 13 Septembrie 1–3, aripa E4.
Foaia subțire care rămâne în aer e planul din 1974, la înălțimea lui. Palatul e redat ca volum: conturul e cel real, treptele de înălțime și fațadele sunt schematice.
Surse
- Conturul Palatului Parlamentului: © colaboratorii OpenStreetMap
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Uranus Acum, pliantul instalațiilor din spațiul public, 2019, p. 2 (copie arhivată)
- Muzeul Național de Artă Contemporană, adresa și intrarea
- „Dealul pe care l-au mutat”: cotele din 1974 față de terenul de azi, metoda și marjele
13 Azi
Azi: strada iese din palat prin latura de nord
- Se vede aziFațada de nord a palatului. Strada din 1974 intră în ea.
- Pe planFurca Uranus–Fonteriei, cu insula monumentului, chiar în fața zidului.
- MarjaVreo 17 metri, ca eroare mediană.
Primii 180 de metri ai plimbării, de la Maior Ene până aici, sunt azi sub clădire. Bucureștii vechi și noi spune același lucru: sub Casa Poporului se află segmentul dintre străzile Fonteriei și Maior Ene.
După aceeași sursă, locul vechiului monument din furcă ar cădea azi în parcarea din fața intrării Camerei Deputaților, pe latura de nord a palatului.
Surse
- Conturul Palatului Parlamentului: © colaboratorii OpenStreetMap
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Bucureștii vechi și noi, „Uranus – o stradă pentru eternitate”, 2010 (cu fotografia lui Gheorghe Parusi din iunie 1980)
- Bucureștii vechi și noi, intrarea principală a Arsenalului, cu vechiul monument din bifurcația Uranus–Fonteriei
14 Azi
Azi: strada veche e în aer, la vreo zece metri deasupra ierbii
- Se vede aziTerenul din nord-vestul palatului, în pantă spre Izvor.
- Pe planStrada din 1974, rămasă la înălțimea ei, deasupra capului.
- MarjaDoi până la trei metri pe înălțime.
Aici, lângă Teatrul Armatei, strada era în 1974 la vreo 82 de metri. Pământul de azi e la vreo 72. Diferența, cam zece metri, are o marjă de doi până la trei metri: terenul vechi vine din cotele planului, cel de azi dintr-un model făcut din satelit, curățat de clădiri și copaci.
Sus, pe platforma palatului, nivelul e aproape cel din 1974. Dealul a fost tăiat aici și umplut în altă parte; cum anume, e arătat în „Dealul pe care l-au mutat”.
Cât de exactă e reconstituirea
Planul e cel cadastral al zonei centrale, la scara 1:2000, din jurul anului 1974, din colecția DocuBucurești. Planul nu e reprodus aici; din el vin formele, numerele și cotele. Pozițiile sunt aproximative, la vreun metru.
Planul arată strada cum era desenată atunci, nu în ajunul demolării. Între 1974 și anii 1980 unele case se pot fi schimbat. Planul orașului din 1911, la scara 1:5000, desenează aceeași stradă cu Cazarma Alexandria și Arsenalul pe partea dreaptă; pe copia consultată casele nu se pot despărți una de alta, așa că planul din 1911 servește doar ca verificare.
Așezarea planului peste orașul de azi folosește 16 repere rămase pe loc. Eroarea mediană, măsurată scoțând pe rând câte un reper, e de 17 metri; într-un loc anume poate fi mai mare. Tot ce spune pagina despre palat, „sub clădire” sau „lângă zid”, se citește cu această marjă.
Înălțimile terenului din 1974 vin din cele 211 cote citite de pe plan pentru pagina despre deal. Terenul de azi vine din modelul Copernicus GLO-30, curățat de clădiri și copaci, cu o eroare de doi până la trei metri. Platforma palatului e pusă la 87,6 metri, după planul cadastral 1:500 actualizat în 1991.
În alb-negru sunt doar lucrurile care apar în fotografii ale acestei străzi: piatra cubică, șinele și firul tramvaiului, bordurile, stâlpii, monumentul, clădirea principală a Arsenalului, zidul incintei și clădirea Teatrului Armatei. Fotografiile sunt din ani diferiți, de la începutul secolului XX până în anii 1980. Cele mai multe sunt descrise și legate la sursă, nu reproduse.
În acuarelă e tot ce e presupus: casele de pe partea stângă, șirul lung de pe dreapta, halele, gardurile, hornurile, culorile. Copacii de pe trotuare apar în fotografii, dar locul fiecăruia e ales, așa că sunt și ei la treapta presupunerilor. În spatele primului rând de case, acoperișurile sunt împărțite schematic.
Palatul Parlamentului e un volum în patru trepte ridicat pe conturul lui real. Înălțimile treptelor și fațadele sunt schematice.
Lumina e a unei dimineți de octombrie; e aleasă, nu reconstituită pentru o zi anume. Cerul e gol la treapta planului, cenușiu la treapta fotografiilor și colorat abia de la treapta presupunerilor încolo, fiindcă nici planul, nici fotografiile alb-negru nu au culoare.
Pagina nu dă niciun total al caselor demolate sau al oamenilor mutați din cartier. Numerele publicate au surse și unități diferite; sunt comparate în pagina despre deal.
Tot despre dealul acesta
- Dealul pe care l-au mutat — tot cartierul văzut de sus, cu dealul tăiat și umplut și cu cele două biserici mutate pe șine.
- București într-o zi: Casa Ceaușescu, Piața Revoluției și Palatul Parlamentului — un itinerar prin orașul de azi.
Surse
Geometria vine din planul cadastral. Datele despre clădiri vin din articolul Arhivelor Naționale despre străzile desființate, din proiectul Uranus Acum, din memorii și din legendele fotografiilor strânse de Bucureștii vechi și noi.
- Planul cadastral al Bucureștiului, zona centrală, scara 1:2000, din jurul anului 1974 (colecția DocuBucurești, Idei Urbane)
- Uranus Acum, pliantul instalațiilor din spațiul public, 2019, p. 2 (copie arhivată)
- Bucureștii vechi și noi, „Uranus – o stradă pentru eternitate”, 2010 (cu fotografia lui Gheorghe Parusi din iunie 1980)
- Bucureștii vechi și noi, colțul Uranus cu Maior Ene în timpul demolărilor (foto: Andrei Bîrsan)
- Scena9, „Uranus atunci, Uranus acum: Răzbunarea fantomelor orașului”
- Zeppelin, „Uranus Now”: expoziție, arhivă digitală și instalații în spațiul public, MNAC, 17.10.2019–12.01.2020
- Bucureștii vechi și noi, stația de tramvai de la Maior Ene, începutul anilor 1940
- Bucureștii vechi și noi, Monumentul Eroilor Pompieri, anii 1970 (foto: Traian Bădulescu sr.)
- Carte poștală cu Arsenalul și Monumentul Pompierilor, de după 1901 (Wikimedia Commons)
- Bucureștii vechi și noi, fațada principală a Arsenalului, 1906 (foto: Chusseau-Flaviens)
- Alexandru Popescu, „Casele Bucureștilor (XXXVII)”, Ziarul de Duminică
- Wikipedia, „Monumentul Eroilor Pompieri din București”
- Uranus Acum, „Locuri ale memoriei” (copie arhivată)
- Bucureștii vechi și noi, intrarea principală a Arsenalului, cu vechiul monument din bifurcația Uranus–Fonteriei
- Planul orașului București, ediția oficială 1911, scara 1:5000, Serviciul Geografic al Armatei (Wikimedia Commons, domeniu public)
- Clădirea principală și poarta Arsenalului, fotografie veche (Wikimedia Commons)
- Emanuel Bădescu, „Bucureștiul neogotic (III)”, Ziarul de Duminică, 12 decembrie 2013
- Bucureștii vechi și noi, zidul incintei Arsenalului văzut din strada Militari, 1976 (foto: Radu Ștefănescu)
- Mara Popescu, „Uranus neighborhood: erased from the city, remembered by its inhabitants”, TU Delft, 2024, p. 21–22
- Bucureștii vechi și noi, clădirile de la Uranus 6–6A, carte poștală din Primul Război Mondial
- Șerbănați, „Copilăria mea”, memorii 1950–1957
- Narcis Ispas (Arhivele Naționale ale României), „Și străzile mor…”, 19 octombrie 2018
- Bucureștii vechi și noi, întretăierea străzilor Uranus și Izvor (foto: Mircea Petrus Iliescu)
- Bucureștii vechi și noi, „Lumea dispărută a Cartierului Uranus (II)”, 2013 (scrisoarea unui fost locuitor)
- Uranus Acum, interviu cu Dumitru Belu și Mircea Stroe, 2021 (copie arhivată)
- Conturul Palatului Parlamentului: © colaboratorii OpenStreetMap
- Muzeul Național de Artă Contemporană, adresa și intrarea
- „Dealul pe care l-au mutat”: cotele din 1974 față de terenul de azi, metoda și marjele
- Terenul de azi: Copernicus DEM GLO-30