Aedes albopictus în România, 2012–2026
Țânțarul tigru a fost găsit în 71 de comune. Pentru 27 de județe, harta europeană nu are date.
Între timp, iernile s-au încălzit. Acum 69% dintre români locuiesc în comune cu ianuarie mai blând de −1 °C; în 1961–1990 erau 6%. În comunele mai reci de atât, țânțarul tigru a fost găsit foarte rar.
Apasă pe hartă pe localitatea ta: afli cât de departe e cea mai apropiată înregistrare și cum s-a schimbat ianuarie acolo.
Primul a fost prins în sudul Bucureștiului, în 2012#
În toamna lui 2012, o echipă de entomologi a prins 45 de țânțari tigru adulți într-un cartier din sudul Bucureștiului. I-a găsit din nou acolo în 2013, de vară până în octombrie, apoi și în centru. În 2014, după plângerea unui bucureștean, a găsit larve în vasele cu apă din curtea lui (Prioteasa și colab., 2015).
Femela înțeapă agresiv, de obicei ziua și afară. Larvele cresc în apa din recipiente: cauciucuri, butoaie, vase uitate în curte (ECDC). Țânțarul comun, Culex pipiens, înțeapă mai ales seara și noaptea.
În Europa, ouăle au călătorit în cauciucuri uzate și în ghivece cu „lucky bamboo”, iar adulții, în mașini, pe autostrăzi (ECDC). Nicio sursă consultată nu spune pe ce drum a ajuns în România.

Anii de pe hartă arată mai ales când a căutat cineva#
De atunci au fost publicate 241 de înregistrări cu coordonate, din 71 de comune și orașe. În 37 dintre ele, prima înregistrare e din 2021. Pentru acel an, setul de date care adună nevertebratele străine găsite în România, din teren, din articole și de la observatori voluntari, are înregistrări din 791 de comune (Preda și colab., 2026).
Legătura dintre distanța de București și anul primei înregistrări e slabă și poate fi întâmplătoare (ρ = 0,13, p = 0,26). Cu peste jumătate dintre primele înregistrări adunate într-un singur an, datele nu pot spune pe ce drum s-a întins țânțarul și nici când a ajuns într-un loc. Anul arată mai ales când l-a găsit cineva.
Harta europeană nu are date pentru 27 de județe#
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) publică, împreună cu EFSA, harta oficială a țânțarului tigru pe județe. În versiunea din aprilie 2026, România are zece județe unde țânțarul e stabilit, unul unde a fost doar semnalat, patru unde a fost căutat și negăsit și 27 fără date (ECDC). Bulgaria și Ungaria au date pentru fiecare județ.
În 12 dintre județele fără date există înregistrări deschise: Argeș, Buzău, Caraș-Severin, Dolj, Dâmbovița, Ialomița, Maramureș, Olt, Satu Mare, Teleorman, Vaslui și Vrancea. În Dolj sunt opt comune, printre ele Craiova. Multe vin din setul lui Preda, publicat în iulie 2026, după versiunea din aprilie a hărții. Harta se schimbă: Brăila, Timiș și Tulcea au trecut la „stabilit” în 2026.
O înregistrare nu înseamnă o populație stabilită. ECDC spune „stabilit” abia când există dovezi că țânțarul se înmulțește și trece iarna în același loc (ECDC).
Unde s-a uitat cineva, a apărut aproape numai în comune cu ianuarie mai blând de −1 °C#
Între 2020 și 2023, același set are înregistrări de specii străine, de la melci la insecte, din 1.072 de comune. Țânțarul tigru apare în 50 dintre ele. În fiecare dintre aceste comune cineva a observat și a raportat alte specii străine, așa că lipsa țânțarului de acolo spune ceva, chiar dacă nimeni nu l-a căutat anume.
În comunele cu ianuarie mai blând de −1 °C (media ultimelor 20 de ierni) a fost găsit în 47 din 697 (6,7%). În comunele mai reci, în 3 din 375 (0,8%). Pragul de −1 °C a fost ales după ce s-au văzut aceste date: descrie datele, nu e o limită biologică. Verificarea lui pe date noi e mai jos.
Ia o pereche de comune din acest set, una cu țânțar și una fără. Cea cu țânțar are ianuarie mai blând în 71 de perechi din 100 și e mai aproape de București în 56, aproape cât la aruncarea unei monede. Mai bine o recunoști după câte alte specii străine au fost raportate acolo: 84 din 100. Cu modele verificate pe județe ținute deoparte, numerele sunt 68, 46 și 83.
Locurile unde a fost găsit aici au ierni mai reci decât în vestul Europei#
Rețeaua VectorNet l-a găsit în 905 de locuri din 19 țări din vestul și sudul Europei. Doar 2% dintre ele au ianuarie mai rece de 0,6 °C. O regulă învățată de acolo ar spune că 86 dintre cele 139 de locuri din România unde a fost găsit sunt prea reci pentru el (62%). În Ungaria, aceeași regulă greșește la 19 din 342 de locuri.
O explicație posibilă: în vest, câmpiile cu ierni geroase sunt rare, iar aici sunt aproape toată câmpia. Pragul de −1 °C, scos din comunele din România, a fost verificat pe locuri pe care calculul nu le-a văzut: din 456 de locuri cu țânțar tigru din Ungaria, Serbia, Bulgaria, Moldova, Ucraina și Slovacia, doar șase sunt mai reci (1,3%). În Japonia, limita de nord trece pe unde ianuarie are în medie peste −2 °C și anul peste 11 °C (Kobayashi și colab., 2002).
Linia de −1 °C a urcat peste țară#
În 1961–1990, ianuarie era mai blând de −1 °C doar în Dobrogea, în Banat și în câteva locuri de pe malul Dunării. Acolo locuiesc 6% dintre români (după recensământul din 2021). Pentru 1991–2006, proporția e 30%; pentru ultimele 20 de ierni (2007–2026), 69%.
În București, ianuarie avea în medie −2,0 °C în 1961–1990 și 0,1 °C în ultimele 20 de ierni. Comunele unde a fost găsit aveau, la mijlocul șirului, −1,9 °C atunci și 0,4 °C acum.
Iarna e doar una dintre condiții. Mai contează o vară lungă și caldă, apa din curți și drumurile pe care e cărat. O iarnă blândă nu arată că țânțarul e deja acolo.
Ce poate transmite și ce nu#
Țânțarul tigru poate transmite virusurile dengue și chikungunya (ECDC). Pentru asta trebuie să înțepe întâi un om bolnav, de obicei un călător întors din zone unde bolile sunt frecvente. Cazurile transmise local în Europa sunt numărate de ECDC: dengue a ajuns la 83 de cazuri în Franța și 213 în Italia în 2024 (ECDC), iar chikungunya la sute de cazuri în Franța și Italia în 2025 (ECDC). În aceste tabele nu apare niciun caz transmis local în România.
În 1996, în București și în sud-estul țării au fost identificați 393 de pacienți cu infecție confirmată sau probabilă cu virusul West Nile. Virusul a fost găsit în țânțarul comun Culex pipiens, socotit cel mai probabil purtător (Tsai și colab., 1998). Un studiu din 2024 a găsit virusul și în țânțari tigru prinși în România (Dinu și colab., 2024); asta nu arată că îl și transmit.
Larvele au nevoie de apă stătută, așa că golirea vaselor din curte, a găleților, farfuriilor de ghiveci și a cauciucurilor oprește înmulțirea (ECDC). Împotriva înțepăturilor, Institutul Național de Sănătate Publică recomandă haine cu mâneci și pantaloni lungi și plase la ferestre și uși (CNSCBT), iar ECDC și substanțe repelente (ECDC).
Locul tău#
Apasă pe hartă oriunde în România sau caută localitatea după nume. Pentru fiecare dintre cele 3.181 de comune și orașe, calculul e făcut o singură dată, iar pagina de distribuire spune același lucru.
Cum au fost făcute calculele#
Înregistrările. Toate înregistrările de Aedes albopictus cu coordonate din România de pe GBIF, la 8 noiembrie 2026: setul VectorNet al ECDC, setul lui Preda și colab. (2026), iNaturalist (doar observațiile confirmate de comunitate), Mosquito Alert (doar fotografiile validate de entomologi) și naturgucker. Au fost scoase secvențele genetice fără loc de colectare. Rândurile dintr-o sinteză din 2020 care poartă doar o fereastră de ani sunt trecute la ultimul an al ferestrei. Fiecare punct e pus în comuna în care cade.
Iarna. Media lunii ianuarie a temperaturii zilnice medii din E-OBS v34.0e, pe o rețea de 0,1° (circa 11 km), pentru fiecare an din 1950 până în 2026. Pentru o comună e celula de sub satul de reședință. E-OBS e interpolat din stații meteo; nu prinde căldura în plus din mijlocul orașelor.
Testul pe comunele cu alte înregistrări. Unitatea e comuna din setul GADM folosit de GBIF. O comună intră în test dacă setul lui Preda și colab. are acolo cel puțin o înregistrare a unei specii străine între 2020 și 2023, din teren, din articole sau de la voluntari. Numărul acestor înregistrări ține locul efortului de căutare, care nu e publicat. Testul fixat dinainte cerea ca temperatura din ianuarie, singură, să ajungă la cel puțin 0,7 într-un model verificat pe județe ținute deoparte; a ajuns la 0,68. Întrebarea „ce prezice unde a ajuns” rămâne deci fără un răspuns clar. Pragul de −1 °C a fost ales după acest test și verificat apoi pe țările vecine.
Pragul învățat din vest. Locurile cu țânțar din setul de observații VectorNet din 19 țări din afara României și a vecinilor ei; pragul e percentila 2 a temperaturii din ianuarie în acele locuri.
Ce nu pot spune datele. Când a ajuns țânțarul într-un loc: datele spun când a fost găsit prima oară. Dacă lipsește dintr-un loc fără înregistrări. Dacă o comună cu un singur țânțar găsit are o populație care trece iarna.
Surse
- Prioteasa F. L., Dinu S., Fălcuță E., Ceianu C. S. (2015). Established population of the invasive mosquito species Aedes albopictus in Romania, 2012–14. Journal of the American Mosquito Control Association 31(2): 177–181
- Fălcuță E. și colab. (2020). The invasive Asian tiger mosquito Aedes albopictus in Romania: towards a country-wide colonization? Parasitology Research 119: 841–845
- Preda C. și colab. (2026). From soil to stream and sea: species richness and distribution of alien invertebrates in Romania. NeoBiota 108: 21–52; setul de date pe GBIF
- ECDC, hărțile țânțarilor invazivi (definițiile statutului pe județe)
- VectorNet, ECDC, EFSA (2026). VectorDistributionStatus_2026, v1.2, GBIF
- VectorNet, ECDC, EFSA (2025). VectorNet observations, v1.5, GBIF
- GBIF: înregistrările Aedes albopictus din România și din țările vecine, descărcate pe 8 noiembrie 2026 (iNaturalist, Mosquito Alert, VectorNet, Preda și colab.)
- Cornes R. și colab. (2018). An ensemble version of the E-OBS temperature and precipitation datasets, v34.0e, Copernicus Climate Change Service / ECA&D
- Kobayashi M. și colab. (2002). Analysis of northern distribution of Aedes albopictus in Japan by geographical information system. Journal of Medical Entomology 39(1): 4–11
- ECDC, fișa speciei Aedes albopictus
- ECDC, cazuri de dengue transmise local în UE/SEE, pe ani
- ECDC, cazuri de chikungunya transmise local în Europa, pe ani
- Tsai T. F. și colab. (1998). West Nile encephalitis epidemic in southeastern Romania. The Lancet 352: 767–771
- Dinu S. și colab. (2024). Microorganisms 12(10): 2080
- CNSCBT (Institutul Național de Sănătate Publică), West Nile: informații și recomandări generale pentru populație, anexă la metodologia de supraveghere, sezonul 2018
- ECDC, Guide to a safe summer
- Fotografie: James Gathany, CDC Public Health Image Library (domeniu public), prin Wikimedia Commons