Dunărea își pierde înălțimea înainte să-și adune apa

#Cum au fost măsurate?

Relieful vine din modelul digital de elevație Copernicus, cu rezoluția de 90 de metri, făcut din imagini radar luate de sateliții TanDEM-X și mediat aici în celule de aproximativ 1,7 km.

Râurile vin din HydroRIVERS, o rețea hidrografică globală derivată din date de elevație din satelit. Fiecare dintre cele 42.994 de tronsoane din bazinul Dunării are un debit mediu multianual din modelul hidrologic WaterGAP; pe hartă sunt cele 14.248 de tronsoane care duc cel puțin 1 m³/s. Comparat cu stațiile hidrometrice, modelul e aproape: aproximativ 1.940 m³/s la Viena față de 1.920 măsurați, aproximativ 2.310 la Budapesta față de 2.350, aproximativ 5.480 la Baziaș față de 5.523. La vărsare dă cu aproximativ 4% prea mult.

Înălțimea fluviului e cel mai jos punct al modelului de elevație aflat la cel mult aproximativ 700 de metri de linia fluviului, netezit astfel încât apa să nu curgă niciodată în sus. Modelele de elevație din satelit aplatizează suprafețele de apă, așa că aceste înălțimi arată nivelul fluviului din momentul în care au fost făcute imaginile. Stațiile hidrometrice ale agenției bulgare pentru Dunăre le verifică: cotele lor zero sunt la 26,75 m la Novo Selo, 22,65 m la Lom, 14,89 m la Sviștov și 11,80 m la Ruse, iar suprafața din satelit e cu 0,1 până la 2,2 m deasupra fiecăreia. La Viena, în schimb, satelitul arată apa cu până la opt metri prea jos (153 m la Reichsbrücke, unde nivelul mediu oficial e de 161,42 m), așa că între Korneuburg și barajul Freudenau profilul folosește nivelurile medii publicate de via donau, administrația austriacă a căii navigabile.

Puterea e puterea hidraulică brută: densitatea apei înmulțită cu accelerația gravitațională, cu debitul mediu și cu căderea, adunată tronson cu tronson. E ritmul în care fluviul în cădere eliberează energie, înainte de orice turbină, și e calculată din debite medii, așa că viiturile și secetele se compensează.

Picătura de ploaie urmează rețeaua HydroRIVERS de la cel mai apropiat tronson, în aval, până la mare. Distanțele ei sunt măsurate de-a lungul rețelei, care e cu 7 până la 12% mai lungă decât kilometrajul oficial al fluviului. Altitudinea punctului de plecare e media terenului dintr-o celulă de aproximativ 1,7 km, așa că pe un vârf de munte e mai mică decât cota vârfului. Țările vin din granițele Natural Earth; scurta porțiune de mal moldovenesc al Dunării de la Giurgiulești, prea scurtă pentru aceste celule, e adăugată pentru fiecare drum care trece pe lângă ea. Numele râurilor vin din liniile de râu Natural Earth, atribuite acolo unde se află la cel mult trei kilometri de un tronson din rețea; două nume greșit atribuite au fost corectate (Mura pe Drava de jos, Someșul Cald pe Someșul Mic și pe Someș), iar numele care acoperă mai puțin de opt kilometri dintr-un drum sunt omise.

Două numere se sprijină pe dovezi mai slabe. Kilometrul de la Donaueschingen, aproximativ 2.779, e dedus din kilometrajul oficial german; Comisia Dunării dă lungimea fluviului de acolo ca 2.845 km, așa că procentele din lungime de aici ar putea fi cu un punct sau două mai mici. Căderea de 27 de metri a barajului Porțile de Fier I vine dintr-un interviu din presa română, iar cei 1.140 MW ai părții sârbești, dintr-un articol de presă care citează operatorul.