Ștampila legiunii de la Apulum: trei semne în lut, un singur cuvânt venit drept până la noi

49 î.Hr.

Ianuarie 49: la Rubicon, cu Cezar

Legiunea a XIII-a a fost recrutată de Cezar în anul 57 înainte de Cristos, în războiul galic. În ianuarie 49, oamenii ei erau alături de Cezar la trecerea Rubiconului — dar cum s-a întâmplat, fiecare izvor povestește altfel: Cezar își narează singur trecerea în Războiul civil (1.7–8), vorba cu zarurile aruncate o păstrează Appian (2.35), iar „legiunea cu care a pornit cucerirea lumii” e vorba lui Liviu, păstrată la Orosius (6.15.3).

Pe hartă, punctul e orientativ: identificarea Rubiconului e contestată. Candidatul de azi este râul Fiumicino, lângă Savignano, la circa 18 km de Rimini.

după 45 î.Hr.

Veteranii primesc pământ la Spello

Legiunea lui Cezar n-a ajuns la Apulum. Oamenii au fost lăsați la vatră după Munda, cu pământ la Spello, în Italia — iar legiunea a XIII-a pomenită după 41 e o unitate nouă, refăcută din cea veche.

31 î.Hr.

O legiune nouă și o poreclă

După Actium, întărită cu soldați din legiuni desființate, legiunea nouă primește porecla Gemina — „geamăna”, adică dublată, făcută din două. Porecla nu e unică: o mai poartă legiunile VII, X și XIV, la toate cu același înțeles al contopirii.

88–106

Din campania lui Domitian la garnizoana de la Apulum

Legiunea a XIII-a era printre cele nouă legiuni din campania lui Domitian împotriva Daciei, în anul 88. Când Traian a supus Dacia, ea a rămas pe loc, probabil de la început la Apulum — la început, se pare, alături de Legiunea I Adiutrix, mutată în jurul anului 114. La Potaissa, Turda de azi, staționa Legiunea V Macedonica. Din vremea garnizoanei sunt ștampilele LEG XIII GEM de pe materialul de construcție.

anii 270

Retragerea, apoi Dunărea

Aici a stat până la retragerea romană din Dacia, în anii 270. După evacuare, XIII Gemina e atestată la Ratiaria, pe Dunăre — unde mai era încă la începutul secolului al V-lea.

Linia întreruptă leagă două locuri; nu arată drumul parcurs.

înainte de 106

Înainte de romani: Piatra Craivii

Înainte de romani, puterea dacică din zonă stătea la Piatra Craivii: „cetatea dacică Apoulon sau Ranistorum”, cum o trece fișa RAN — „identificat ipotetic ca și anticul Apoulon”, cum precizează Cronica cercetărilor arheologice.

înainte de 106

Două locuri, nu unul

Ipoteza leagă două locuri diferite: cetatea din nord și lunca Mureșului, mai la sud, unde romanii aveau să zidească Apulum. Între ele sunt circa 17 km în linie dreaptă.

106–108

Castrul și canabae

În canabae — formate odată cu zidirea castrului, în anii 106–108 — se așezaseră familiile soldaților, meșteșugarii, negustorii și veteranii războaielor dacice: un amestec de populație legat de legiune prin chiar existența lui. Conturul de pe hartă e zidul castrului așa cum îl cartografiază OpenStreetMap, nu o relevare arheologică; muzeul Principia și ruinele de pe via principalis sunt marcate în aceeași hartă. Despre castru și despre cetățile ridicate peste el vezi Cetatea Alba Iulia.

secolele II–III

Centrul unei provincii

La sud-est de castru se ridica palatul guvernatorului, praetorium consularis: Apulum era centru militar, economic și politico-administrativ al Daciei.

sub Marcus Aurelius și Commodus

Două orașe, unul lângă altul

Apulum roman n-a fost un singur oraș, ci două alăturate: colonia Aurelia Apulensis la Partoș, pe malul Mureșului — din vicus la municipium sub Marcus Aurelius și la colonia sub Commodus — și municipium Septimium Apulense în jurul castrului, născut din canabae. Mai bine de 50 de ani au existat unul lângă altul.

Între castru și punctul Partoș sunt circa 2,8 km în linie dreaptă; punctul e cartierul de azi, nu situl excavat. O inscripție din anul 250 pomenește și o Colonia Nova Apulensis, dar nu se știe care dintre orașe purta numele.

după retragere

Numele roman amuțește

După retragere, numele roman a amuțit. Locul a primit alte nume, în alte limbi — iar ordinea și înrudirea lor se mai dezbat. Numele slav Bălgrad, „cetatea albă”, apare târziu în scris — Belugrad, în 1579 — dar e socotit vechi, de origine sud-slavă.

Evul Mediu

Cine pe cine a tradus?

Cine pe cine a tradus, slavii pe maghiari sau maghiarii pe slavi, rămâne deschis: după unii, traducerea e din maghiară în slavă; după alții, maghiarii au tradus numele slav, ajungând de la Fehérvár la Gyulafehérvár — „cetatea albă a lui Gyula”; iar o a treia părere vede cele două nume născute paralel, independent unul de altul. Forma latină medievală Alba, devenită Alba Iulia — cu Iulia din Gyula — e citită drept tălmăcirea numelui maghiar.

începutul secolului al XVIII-lea

Karlsburg și steaua cetății

Iar numele german modern, Karlsburg, vine de la împăratul Carol al VI-lea, sub care austriecii au ridicat cetatea bastionară Alba Carolina, la începutul secolului al XVIII-lea. Pe hartă, zidurile ei acoperă castrul roman.

2024

Un loc, altă istorie

Numele roman n-a supraviețuit ca nume viu — dar locul a intrat în altă istorie: castrul de la Apulum, palatul guvernatorilor și o casă romană (Domus 1) fac parte din situl „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”, înscris în patrimoniul mondial UNESCO în iulie 2024.