Cutremurele din Vrancea, 1700–2026

Marele cutremur nu întârzie

40 de anide la ultimul cutremur mare. Din cele 12 pauze de dinainte, 2 au fost mai lungi.

Ultimul cutremur de magnitudine 7 sau mai mare din Vrancea a fost pe 30 august 1986. Se spune des că „urmează”, că vine „la 40 de ani”. Pe tambur, fiecare rând e un deceniu din 1700 încoace, iar fiecare zgârietură roșie e un cutremur mare. Un ceas le-ar fi aliniat pe verticală. Nu le aliniază.

#Pauzele

Din 1700 până azi, catalogul ROMPLUS al Institutului Național pentru Fizica Pământului (INFP) are 13 cutremure de magnitudine 7 sau mai mare în Vrancea. Între ele sunt 12 pauze: cea mai scurtă de un an (1893–1894), cea mai lungă de 56 de ani (1838–1893).

Pauza de acum, 40 de ani, a mai fost întrecută de 2 ori: 1740–1790 (50 de ani) și 1838–1893 (56 de ani). Și doar 2 din 12 pauze au ieșit pe la 40 de ani, între 35 și 45: 1701–1738 și 1940–1977.

Toate pauzele

Între	Ani
1701–1738	37,0
1738–1740	1,8
1740–1790	50,0
1790–1802	12,6
1802–1829	27,1
1829–1838	8,2
1838–1893	55,6
1893–1894	1,0
1894–1908	14,1
1908–1940	32,1
1940–1977	36,3
1977–1986	9,5
1986–azi	40,2

#Cum ar arăta un ceas

Pe un tambur, orice lucru care ține ritmul se aliniază. Cercurile sunt „ciclul de 40 de ani”, potrivit cât se poate de bine: pornit din 4 martie 1977 și dus înapoi și înainte. Pe tambur cad pe aceeași coloană, din patru în patru rânduri. Cutremurele adevărate nu stau pe ea, iar 2017 a trecut fără niciunul.

Măsura obișnuită pentru „cât de regulat” e coeficientul de variație al pauzelor: 0 la un ceas perfect, în jur de 1 la întâmplare. La Vrancea iese 0,75. O serie trasă la întâmplare, cu tot atâtea cutremure, iese atât de regulată sau mai regulată în 25% din cazuri. Testul putea să găsească un ceas: unul de tip reînnoire gamma, cu abaterea de o jumătate din pauza medie, ar fi ieșit la iveală în 89% din simulări.

#Care e adevărat?

Trei dintre tamburi au câte 13 cutremure aruncate la întâmplare între 1700 și azi, cu aceleași magnitudini. Unul e Vrancea. Dacă nu-l poți deosebi, înseamnă că Vrancea arată la fel ca întâmplarea.

#Proba pe ani pe care nu i-a văzut

Un ceas se poate pune la probă. Un model cu ceas (procesul de reînnoire Brownian Passage Time, folosit în hărțile de hazard) a fost potrivit doar pe cutremurele mari din 1700–1899. Apoi a dat, pentru fiecare an din 1900–2025, o probabilitate de cutremur mare, după cât trecuse de la ultimul. Din anii 1700–1899 modelul a învățat mai ales că marile cutremure vin uneori în perechi (1738 și 1740, 1893 și 1894), așa că dă șanse mari imediat după fiecare. Alături, modelul fără ceas: aceeași probabilitate în fiecare an, 4,1%.

Pe cei 126 de ani nevăzuți, cu cele 4 cutremure din 1908, 1940, 1977 și 1986, ceasul a greșit mai mult decât lipsa lui la ambele scoruri: Brier 0,0325 față de 0,0308 (mai mic e mai bine) și scor logaritmic −0,1568 față de −0,1418 (mai mare e mai bine). Un ceas mai strict, cu abaterea fixată la jumătate din pauza medie (linia punctată, adăugat după ce testul fusese scris), a ieșit amestecat: puțin mai rău la Brier (0,0312), puțin mai bine la scorul logaritmic (−0,1409). Pe acești ani, ceasul potrivit pe datele vechi n-a ghicit mai bine decât lipsa unui ceas.

#Și la cele de 5

Cutremurele mari sunt puține, deci testul de mai sus are limite. Cele de magnitudine 5 sau mai mare sunt mai multe și bine înregistrate din 1973: 29 de cutremure în catalogul USGS, cam unul la 1,8 ani, la pauze de la 36 de zile la 4,5 ani. Acum fiecare rând e un an.

Cu 29 de cutremure, un ceas de tip reînnoire gamma, ale cărui pauze variază cu jumătate din pauza medie, ar fi ieșit la iveală în 99,8% din simulări; unul mai slab ar putea scăpa. Testul nu găsește niciun ceas: coeficientul de variație e 0,76, iar pauzele nu se deosebesc de cele trase la întâmplare (testul Kolmogorov–Smirnov, cu media reestimată la fiecare simulare: p 0,76). Nici anotimpuri nu se văd: cele 114 cutremure principale de magnitudine 4 sau mai mare din 1940 se împart între luni cam cum s-ar împărți la întâmplare (testul χ² pe luni, p 0,91).

#România are ceas

Același tambur, alt condei. Linia albastră arată cât a fost citită pe zi pagina „Cutremurul din 1977” de pe Wikipedia în română, din iulie 2015: citiri la un milion de citiri din toată Wikipedia în română, pe scară logaritmică. Coloana din dreptul lui 4 martie e aniversarea. În 7 din 11 ani a fost ziua cu cele mai multe citiri. În anii fără un cutremur de 5 simțit, în 4 din 5; a pierdut doar în 2023, în fața cutremurului din Turcia.

Pe 4 martie, pagina e citită de 43 de ori mai mult decât într-o zi obișnuită a anului. Zgârieturile roșii sunt cutremurele de 5 sau mai mult: în fiecare zi cu unul, condeiul albastru sare și el.

#Interesul nu crește cu liniștea

Dacă „urmează” ar fi un sentiment care se adună, interesul pentru cutremure ar urca pe măsură ce trec anii fără unul. Nu se vede așa ceva. Interesul sare când vine un cutremur, iar în cele 7 cazuri măsurate, surplusul de citiri față de zilele obișnuite s-a înjumătățit într-o zi de la vârf.

Sus, citirile săptămânale ale paginii „Cutremur”, la un milion de citiri din toată Wikipedia în română; jos, ponderea articolelor despre cutremure în presa din România, din arhiva GDELT. Au fost scoase săptămânile din jurul lui 4 martie, de după cutremure și din ianuarie, când paginile sunt citite pentru școală. În pauzele dintre cutremurele de 5, interesul nu urcă odată cu timpul. Corelația mediană dintre interes și timpul trecut e −0,14 pe Wikipedia și −0,09 în presă. Ce se măsoară aici e cititul, nu teama; dar o creștere a cititului în anii liniștiți nu apare.

#Ziua ta

Alege o zi, de exemplu ziua în care te-ai născut. Tamburul arată cât trecuse atunci de la ultimul cutremur mare și unde ar sta pauza aceea printre celelalte.

Ziua

#Ce spun alții

Ideea de ceas are surse serioase. În 1979, seismologul Gheorghe Purcaru descria „cvasi-cicluri” ale cutremurelor din Vrancea. Pe ele au construit, în 2006 și 2007, seismologii japonezi Nobuo Hurukawa și Masajiro Imoto, primul împreună cu Mihaela Popa și Mircea Radulian de la INFP, un model în care cutremurele mari urcă periodic în adâncime. Un rezumat din 2006 spunea că un cutremur de 7 „până în 2010” e foarte probabil; unul din 2007 îl aștepta în 2007, plus-minus 6 ani. N-a venit. Modelul lor folosea și cutremure din anii 1500–1600 pe care catalogele europene mai recente le mută din Vrancea, ca cutremure mai mici și de suprafață.

Alții au ajuns unde ajunge și pagina aceasta. Imoto și Hurukawa (2006) au găsit că modelele cu ceas nu se potrivesc datelor mai bine decât întâmplarea. Mircea Radulian, Mihaela Popa și Raluca Dinescu, de la INFP, scriu în 2023 că marile cutremure vin în grupuri, că pauzele dintre grupuri par la întâmplare și că nu se poate face o prognoză doar din statistică. Ei numără pauzele dintre grupuri, nu dintre cutremure, de aceea la ei pauza de atunci, de 37 de ani, fusese întrecută o singură dată: de cea de 55 de ani din secolul al XIX-lea.

Numărul 40 apare mai ales în presă, unde au fost citate pauze și ani anume, deși niciun articol găsit nu vorbește de un ciclu strict de 40 de ani. Gheorghe Mărmureanu, director onorific al INFP, vorbea în 2015 de 36–37 de ani între cutremurele foarte puternice mai puțin adânci (iar pentru cele adânci, de 65–100 de ani) și anunța în 2017 următorul mare cutremur pentru 2040 sau pentru 2077–2078. În octombrie 2026 spunea că „40 nu poate să mai fie”.

#Întrebări

Deci nu vine un cutremur mare?

Vine, doar că nu după un orar. Vrancea a avut în medie un cutremur de magnitudine 7 sau mai mult cam la {n(m7["mean"])} de ani, dar asta e o medie, nu un program. Poate veni mâine sau peste 50 de ani. Datele nu arată că o pauză lungă îl aduce mai aproape.

Atunci de ce se vorbește de „ciclul de 40 de ani”?

Pentru că două cutremure ușor de ținut minte au căzut la distanța asta: 1940 și 1977 (36 de ani), apoi 1977 și 1986 doar 9. Numai 2 din cele 12 pauze de după 1700 au fost între 35 și 45 de ani.

Nu „descarcă” cutremurele mici presiunea?

Nu în felul acesta. Energia crește de aproximativ 32 de ori la fiecare treaptă de magnitudine; ar trebui zeci de mii de cutremure de 4 ca să egaleze unul de 7. Pagina nu folosește această idee.

Atunci cât de probabil e un cutremur mare anul acesta?

Pagina nu dă o probabilitate pentru anul acesta sau pentru un loc anume: pentru asta e nevoie de un model de hazard. Ce arată pagina e mai simplu: testele de aici nu găsesc nimic care să spună că o pauză lungă face un cutremur mare mai iminent. Cât de tare se poate zgudui la tine e pe pagina „Cât de tare”; câte secunde ai înaintea undei, pe „Câte secunde ai”.

De ce tocmai 4 martie?

Pe 4 martie 1977, la 21:22, cutremurul de magnitudine 7,4 din Vrancea a ucis 1.578 de oameni, cei mai mulți în București. Aniversarea e în fiecare an la știri, iar oamenii citesc atunci despre el.

Pe același subiect

#Metoda

Cutremurele mari: catalogul ROMPLUS al INFP (descărcat pe 9 noiembrie 2026, anii 984 – februarie 2026), cutremurele cu focarul la cel puțin 50 km adâncime, în dreptunghiul 45,2–46,1° N, 25,9–27,0° E. Două cutremure la mai puțin de 30 de zile unul de altul sunt numărate o dată, cu magnitudinea celui mai puternic. Pragul e magnitudinea de moment 7,0, de la 1700; înainte de 1700 catalogul are date puse convențional la 1 ianuarie și goluri de peste un secol, adică lipsă de înregistrări, nu liniște.

Rezultatul s-a verificat și cu praguri și ani de început diferiți (pragul 6,9 adaugă cutremurul din 30 mai 1990; pragul 7,2 lasă doar cele mai mari; începutul în 1600 sau 1800). În niciun caz seria nu iese mai regulată decât întâmplarea (cel mai mic p: 0,25). Cu pragul 7,2 rămân 7 cutremure, prea puține ca testul să fie puternic; pagina o spune.

Catalogele europene (SHEEC, EPICA, EMEC) preiau pentru Vrancea valorile aceluiași catalog românesc, deci nu sunt o verificare independentă; de la 1700 încoace dau aceeași listă de cutremure de 7 sau mai mult. Unde se pot verifica independent, rezultatul ține: cu lista pornită din 1750, anul de la care SHEEC socotește complete cutremurele mari din Vrancea, p iese 0,33; fără cutremurul din 1908, pe care catalogul instrumental ISC-GEM îl dă de doar 6,6, p iese 0,26, iar pauza de acum ar fi fost întrecută de 3 ori. Magnitudinile de pe tambur sunt cele din ROMPLUS; măsurătorile instrumentale dau 1977 la 7,5 și 1986 la 7,2.

Testul a fost scris înainte să fie rulat, cu regulile de mai sus. Rezultatele pentru cutremurele de 5 (USGS, 1973–2026) și pentru aniversarea de 4 martie fuseseră deja văzute; pagina le dă ca atare. Ceasul strict din proba pe anii 1900–2025 (abaterea fixată la 0,5) a fost adăugat după aceea și e marcat așa.

Wikipedia: vizualizările zilnice ale paginilor „Cutremurul din 1977” și „Cutremur” (doar oameni, nu roboți), din API-ul Wikimedia, raportate la toate vizualizările Wikipediei în română. Presa: numărul zilnic de articole din surse din România despre cutremure, împărțit la toate articolele din surse din România, din GDELT DOC 2.0, pe săptămâni.

Ce nu spune pagina: nu dă o probabilitate pentru anul viitor; nu afirmă că marile cutremure din Vrancea nu au nicio regularitate pe termen lung (unele lucrări susțin una, iar 13 cutremure nu o pot exclude dacă e slabă); nu spune nimic despre cutremure mai mari decât cele din catalog.

#Surse

Pe site-ul INFP, catalogul ROMPLUS nu are o licență scrisă; versiunea depusă de INFP în 2022 la Mendeley Data are licența CC BY 4.0. Pagina publică doar date derivate din el și îl citează.