mariuscomper.ukEnglish

ILLE · -UL · -A · -I

De ce stă articolul la coadă?

Le loup, el lobo, il lupo — toată romania își ține articolul în față. Numai româna îl lipește la coadă: lupul. Albaneza și bulgara fac la fel; greaca, din mijlocul Balcanilor, nu. Coada vine din latinescul ille — dar de ce a ajuns tocmai la coadă e, și azi, dispută între lingviști.

Dezbracă articolul

ille
demonstrativul latin din care vine coada
1521
articolul gata format în Scrisoarea lui Neacșu
3 contra 1
româna, albaneza, bulgara — greaca lipsește
Scrisoarea lui Neacșu, 1521: articolul hotărât e deja formatHarta uniunii lingvistice balcaniceElementa linguae daco-romanae, Viena, 1780
Trei imagini, un singur tic:
Scrisoarea din 1521, harta Balcanilor, gramatica de la Viena: trei feluri de a vedea aceeași coadă.

De unde vine coada

Ille, demonstrativul devenit articol

Materialul e latin și nimeni nu-l contestă: coada românească vine din demonstrativul ille. Gramaticalizarea începe prin secolul VI.

“Starting with the 6th century, the Latin demonstrative/adjective pronouns ille and ipse underwent a series of complex changes that ultimately resulted in the appearance of the definite article”

Ivancu 2019 (după Kuteva, Heine 2008) ATESTAT

Lanțul, formă cu formă

  • -ul, -l

    din lat. illum, prin rom. lu: omul, lupul, băiatul.

  • -i

    din lat. illi: băieții, ochii.

  • -a

    din lat. illa, prin eua, eau: fata.

  • -le

    din lat. illae: fetele, tablourile.

  • -lui

    din lat. illui: băiatului; proclitic înainte de nume proprii (lui Mahamet).

  • -lor

    din lat. illorum: băieților, turcilor.

  • -ei

    din lat. illaei: fetei.

Aldea 2004, tabelul de la p. 24 ATESTAT

Atenție la -u-: la substantivele masculine terminate în consoană, articolul e precedat de vocala de legătură -u- (băiat-u-l). Greșeala clasică e s-o iei drept parte din articol. (Ivancu 2019)

Româna mai are un articol hotărât: cel proclitic, din demonstrativul acel, gramaticalizat în româna veche. Coada paginii e însă cealaltă: morfemul enclitic -(u)l. (Cornilescu 2016)

Ivancu 2019 (după GALR 2008) →

Mașina paginii

Dezbracă articolul

Apasă fiecare cuvânt: se desface în tulpină, vocală de legătură și articol. Vocala -u- NU e articol — e lipiciul (Ivancu 2019).

omul = om + u + l (lat. illum)

lupul = lup + u + l (lat. illum)

băiatul = băiat + u + l (lat. illum)

băieții = băieți + i (lat. illi)

fetele = fete + le (lat. illae)

tablourile = tablouri + le (lat. illae)

Formele de singular feminin (fata) și genitiv-dativ (fetei, băiatului) topesc/schimbă finala — nu se desfac curat, așa că stau doar în lanțul de sus.

Cine mai lipește coada

Trei limbi o pun la coadă, una nu

Albaneza, bulgara (și macedoneana) își pun articolul tot la coadă, fiecare din demonstrativele ei. Greaca, vecina din mijloc, îl ține în față.

Albaneza

mal → mali (muntele), zog → zogu (pasărea), veturë → vetura (mașina). Sufixe: -i/-u la masculin, -(i/j)a la feminin.

Bulgara

човек → човекът (omul), добър човек → добрият човек (omul cel bun). Articole: -ът/-ят, -а/-я, -та, -то, -те la plural.

Macedoneana

Trei articole după depărtare: човекот (omul), човеков (omul ăsta), човекон (omul ăla). Fără paralel în altă limbă balcanică standard.

Harta compactă a uniunii lingvistice balcanice
Harta compactă a uniunii: cine lipește coada. Foto: SolarisAmigo, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0
Harta limbilor uniunii lingvistice balcanice
Limbile uniunii balcanice, în Balcani, Cipru și Italia. Foto: Smol2204, Wikimedia Commons, CC BY 4.0

Greaca lipsește

Ο Αλέξανδρος — articolul stă în față, ca în greaca veche. Friedman: diverși lingviști fac mare caz că articolul postpus nu apare în greacă — și întreabă cum mai e atunci balcanism, sau cum mai e greaca balcanică.

Friedman, Balkans as a Linguistic Area →

Cine a văzut coada primul

Patru martori

De la Kopitar la Friedman trec două veacuri; coada se mută din curiozitate în balcanismul numărul unu.

Kopitar, 1829

“Româna, slava balcanică și albaneza — trei limbi lexical diferite, dar gramatical identice — din pricina unui substrat traco-iliric.”

apud Friedman 2006

Cea mai veche formulare a uniunii balcanice; articolul postpus l-a impresionat cel mai tare.

Miklosich, 1862

“The un-Romance postposing of the definite article: Bulgarian, Romanian, Albanian.”

Die slavischen Elemente im Rumunischen, apud Joseph & Friedman

Prima listă explicită de balcanisme; postpunerea e punctul 4. Nu Sandfeld a listat-o primul.

Sandfeld, 1930

“Postposed definite article — pe primul loc între balcanismele canonice.”

Linguistique balkanique, apud Joseph & Friedman

Canonizarea: coada devine balcanismul numărul 1. Sandfeld însuși îl creditează pe Miklosich.

Friedman, azi

“Chance parallelism is unlikely — româna și slava balcanică l-au dezvoltat în contact.”

Balkans as a Linguistic Area

Verdictul modern: paralelismul întâmplător e respins; convergența în contact rămâne.

Coperta gramaticii slave a lui Jernej Kopitar
Gramatica slavă a lui Kopitar, 1808: coperta. Foto: Jernej Kopitar, Wikimedia Commons, domeniul public
Franz Miklosich, litografie din 1853
Miklosich, litografie de Dauthage, 1853. Foto: Adolf Dauthage, Wikimedia Commons, domeniul public
Portretul lui Kristian Sandfeld
Kristian Sandfeld, canonizatorul. Foto: not stated / unknown, Wikimedia Commons, domeniul public

Joseph & Friedman, History of Balkan Linguistics (PDF) →

Unde suntem

Ce știm și ce reconstruim

Patru sertare pentru toată pagina: materialul sigur, mecanismul, de ce ține, și gaura din mijloc.

Ce știm

Coada vine din ille (sec. VI); la 1521 e gata formată (Neacșu); albaneza, bulgara și macedoneana o au; greaca n-o are.

Ce reconstruim

Drumul lui ille postpus până la articol lipit: homo ille → omul, după Graur 1967.

De ce e solidă

Formele trăiesc: illum→-l, illae→-le, illorum→-lor. Trei limbi cu aceeași coadă, fiecare din demonstrativele ei.

Ce rămâne disputat

DE CE s-a lipit tocmai la coadă: calc după un model autohton, din latină pură, sau mixt. Dovezile lipsesc.

Trei opriri

Trei date

Tot drumul pe o singură șină: scrisoarea, lista, canonul.

  1. Neacșu

    1521

    Scrisoarea din Câmpulung: lucrul, ochii, locul cela strimtul — articolul gata format.

    oprire 1 din 3

  2. Miklosich

    1862

    Prima listă explicită de balcanisme; postpunerea articolului e punctul 4.

    oprire 2 din 3

  3. Sandfeld

    1930

    Canonul: postposed definite article, balcanismul numărul unu.

    oprire 3 din 3

1780 Elementa la Viena · 1829 Kopitar · 1967 Graur.

Drumul cozii

  1. ille

    demonstrativul latin

  2. -l, -a, -i

    articolul lipit la coadă

  3. omul

    cuvântul întreg

De ce tocmai la coadă

Trei răspunsuri, niciun câștigător

Toate trei pornesc de la același ille. Se bat pe DE CE s-a lipit în spate. Verdictul paginii: DISPUTATĂ

Calchierea

Kopitar 1829: coada vine dintr-un model traco-iliric. Singura dovadă concretă: Drobeta < *druwā-tā, sintagmă cu articol postpus (Hamp 1982).

Latina pură

Graur 1967: articolul iese din ille postpus latin (homo ille), prin reanaliză. Renzi 1993 propune varianta prepusă — rivalul.

Mixta

Brâncuș 2004: construcția latină postpusă, întărită de contactul cu graiurile dacice, care prefereau postpunerea.

Dincolo de Hamp 1982, niciun apel la substrat nu se sprijină pe vreo dovadă concretă (Joseph & Friedman). Limbile moarte ale Balcanilor, în stadiul actual al cunoașterii, nu ne pot spune nimic despre convergențe.

Nici „deriva independentă” nu e școală: Friedman respinge explicit paralelismul întâmplător. Pre-latina non-elenică e prea sărac atestată pentru speculații serioase dincolo de lexic.

Joseph & Friedman, cap. 1 →

Verifică-te

Cine-i mai vechi?

Șase repere din pagină, amestecate. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.

Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.

  1. 1930

    Sandfeld: canonul

    Poziția
  2. 1521

    Neacșu: articolul gata format

    Poziția
  3. 1967

    Graur: ille postpus

    Poziția
  4. 1780

    Gramatica de la Viena (Elementa)

    Poziția
  5. 1862

    Miklosich: prima listă

    Poziția
  6. 1829

    Kopitar: substratul

    Poziția

Scor: 0 din 6

Ordinea bună, de la cel mai vechi:

  1. 1521 — Neacșu: articolul gata format
  2. 1780 — Gramatica de la Viena (Elementa)
  3. 1829 — Kopitar: substratul
  4. 1862 — Miklosich: prima listă
  5. 1930 — Sandfeld: canonul
  6. 1967 — Graur: ille postpus

Așa arată șirul așezat: fiecare reper la locul lui.