O MONEDĂ, TREI DATE
De ce mărunțișul tău poartă numele unui guvernator croat?
Deschizi DEX-ul la ban-monedă și găsești „Et. nec.”: origine necunoscută. Deschizi lada cu monede medievale și găsești altceva: banovățul, dinarul de argint al banilor Croației, cu jderul în fugă și legenda MONETA REGIS PER SCLAVONIA. Bătut la Zagreb de pe la 1260, a circulat — după Mihaescu 1967 — și pe la noi de pe la 1270; numele i s-a lipit de orice monedă măruntă, iar Vlaicu Vodă și l-a pus pe propriul ban, în 1365.
- Et. nec.
- ce spune DEX-ul despre ban-monedă
- 1260 · 1365 · 1867
- trei date, o singură monedă
- 40 → 100
- parale într-un leu înainte de 1867, bani după



Punctul de plecare: dicționarele
Ce spun dicționarele
Două intrări, același cuvânt. Una știe de unde vine, alta nu.
ban¹ s. m.
“Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu… – Et. nec.”
DEX '09 BAN1
Et. nec. = etimologie necunoscută: dicționarul nu consideră originea stabilită.
ban² s. m.
“Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei… Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.”
DEX '09 BAN2
Prima atestare academică
[At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 126/28 / Pl: ~i / E: nct]
MDA2
Noul Testament din 1648 atestă moneda; E: nct înseamnă aceeași neștiință, prescurtat.
Ipoteza veche, scoasă din uz IPOTEZĂ DEPĂȘITĂ
“La origine, banul trebue să fi fost o monetă cu efigia Banului care pusese să-l bată”
CADE
Dicționarele nu mai cred asta — cu motiv: banul Olteniei, dependent de domn, nu bătea monedă proprie (după Ștefănescu 1965, apud Mihaescu 1967).
Moneda: Croația, secolul XIII
Jderul de pe monedă
Banovățul (banski denar): moneda de argint pe care banii și herțegii o băteau în Slavonia, de la începutul secolului XIII până la mijlocul secolului XIV, după modelul Salzburgului.
Legenda
MONETA REGIS PER SCLAVONIA sau MONETA DUCIS PER SCLAVONIA, în jurul jderului în fugă.
Jderul
Croata kuna înseamnă jder. Animalul dă monedei chipul și porecla.
Monetăria
Mai întâi la Pakrac, apoi la Zagreb din 1260 — de unde moneta banalis și denarius Zagrabiensis.
Argintul
Argint al regelui Béla IV. Calitatea a scos din circulație monedele vecine; ungurii l-au imitat.




Ipoteza care leagă totul
Drumul spre Țara Românească
Haralambie Mihaescu a adunat piesele în 1967: ban-monedă pornește de la ban-guvernatorul, prin monedele banilor. Ipoteza anteromană rămâne neconcludentă; de germanicul bannum se îndoiește că ar fi ajuns până la români.
“El a pornit de la termenul ban „guvernator de provincie”… a avut la noi înțelesul „monedă, bani” în genere”
Mihaescu 1967 DUPĂ MIHAESCU 1967
Pasul îndrăzneț RECONSTRUIRE
După Mihaescu 1967, sprijinit pe o piesă găsită la Curtea de Argeș (Moisil 1920), denarii banales sau simplu bani ar fi circulat în ținuturile locuite de români cam de la 1270, iar numele li s-ar fi lărgit la orice monedă. Aproape un secol mai târziu, Vlaicu îl găsea încetățenit.
Reconstituire: un singur exemplar citat, plus deducție — și nimic numit dincolo de el.
Piesa de la Argeș purta inițialele R L = rex Ladislaus (1272–1290).
Vlaicu, 1365
Prima monedă proprie a Țării Românești: după Iliescu, apud Mihaescu 1967, domnul bate monedă în 1365 — iar în prima jumătate a secolului XV are două nominaluri: ducatul și banul. Sensul „monedă” pare o inovație românească, născută la nord de Dunăre; textele românești îl arată din secolul XVI.
Vămile cer bani
1413, Bran
“trei bani, pedestrul un ban”
1422
“calul slobod trei bani, pedestrul un ban”
1424
“un cal neîmpovărat un ban… trei bani”
Niciun exemplar din banul acela timpuriu nu a ajuns până la noi. Golul rămâne pe masă, la vedere.




Trei opriri
Trei date
Tot drumul pe o singură șină: monetăria, domnia, legea.
Monetăria la Zagreb
1260
Pakrac → Zagreb: începe banovățul ca moneta banalis, dinar de argint cu jder.
oprire 1 din 3
Banul lui Vlaicu
1365
Prima monedă proprie a Țării Românești: ducat + ban, cu un cuvânt deja încetățenit.
oprire 2 din 3
Legea
1867
1 leu = 100 bani: argint 5 g 835‰ sau aur 0,3226 g 900‰. Împărțirea în 40 parale e înlocuită, după BNR.
oprire 3 din 3
Votată 29 mart./10 apr., Senat 14/26 apr., Monitorul nr. 89, 22 apr./4 mai 1867 (stil vechi/nou).
Drumul cuvântului
Ban
titlul: guvernatorul
banovăț
moneda banilor, din 1260
ban
mărunțișul, din 1365 până azi
Cealaltă monedă măruntă
Para: bucata persană
Cuvântul vine din persanul pâre, „bucată”.
Para otomană: 3 aspri (akçe) din 1640; kurușul din 1688 face 40 parale.
Leul fictiv al Regulamentului Organic se împarte în 40 parale (1831–1832), după BNR. DUPĂ BNR
Legea din 1867 îl împarte în 100 bani și îngroapă para ca unitate de socoteală, după BNR. DUPĂ BNR
Cuvântul supraviețuiește monedei: parale, „nici două parale”; MDA2 trece para între sinonimele banului.



Leul într-o carte
Leul își trage numele din talerul olandez cu leu (leeuwendaalder), intrat pe la 1600 și ajuns unitate de socoteală în 1831/1832. Întreaga poveste — romanatul, morțile din 1947, 1952 și 2005 — e la leul-1867.

Originea titlului
O dispută onestă
De unde vine ban-guvernatorul? Patru răspunsuri cu nume — și niciun câștigător. Verdictul paginii: disputată. DISPUTATĂ
Bogatul
bajan „bogat”: cuvânt mongol, probabil avar, intrat în română prin mag. bán — Cioranescu, după Berneker.
Străjerul
bân „stăpân, străjer” și marz-bân „străjer de graniță” — Sakač, Rački.
Croatul
Origine croată — Miklosich.
Hunul
Bănuială hunică, notată de Kinnamos în 1180–1183: o presupunere din secolul XII.
Derivarea avară e judecată neconvingătoare: titlul nu apare la avari (Ančić).
Cea mai veche atestare: βο(ε)άνος la Constantin Porfirogenetul, pe la 950. Banatul Severinului: 1233–1526.
Verifică-te
Cine-i mai vechi?
Șase date din pagină, amestecate. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.
Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.
- 1648
Noul Testament: prima atestare academică
Poziția - 1260
Monetăria se mută la Zagreb
Poziția - 1867
Legea: 1 leu = 100 bani
Poziția - 1413
Vama Branului cere „trei bani”
Poziția - 1688
Kurușul face 40 parale
Poziția - 1365
Vlaicu bate monedă proprie
Poziția
Scor: 0 din 6
Ordinea bună, de la cel mai vechi:
- 1260 — Monetăria se mută la Zagreb
- 1365 — Vlaicu bate monedă proprie
- 1413 — Vama Branului cere „trei bani”
- 1648 — Noul Testament: prima atestare academică
- 1688 — Kurușul face 40 parale
- 1867 — Legea: 1 leu = 100 bani
Așa arată șirul așezat: fiecare dată la locul ei.
Surse
Dicționarele întâi, apoi teza din 1967 și moneda croată, apoi vecinii. Fiecare afirmație cu risc trimite la sursa ei.
Dicționare
Teza și moneda
- Mihaescu 1967: originea cuvântului ban-monedă (PDF)
- banovac: Hrvatska enciklopedija
- para: Para (currency)
- titlul: Ban (title), originea și cercetarea
Vecini
Litere: Fraunces și Source Serif 4, sub licența SIL Open Font.