BAN · BANOVAC · 700 DE ANI
De unde vine cuvântul „ban”?
DEX spune despre ban-monedă „Et. nec.”: origine necunoscută. DELR, dicționarul etimologic al Academiei, spune tot „et. nec.” — dar adaugă ipotezele înaintașilor și o primă atestare: 1413, vama Branului. Cea mai spectaculoasă dintre ipoteze aparține lui Haralambie Mihăescu (1967): banii noștri se trag din banovac, dinarul de argint al banilor Slavoniei, bătut la Zagreb de pe la 1260 și ajuns — printr-o piesă găsită la Curtea de Argeș — până la Vlaicu Vodă. Cum a ajuns numele unui guvernator medieval să însemne mărunțiș?
- Et. nec.
- ce spune DEX-ul despre ban-monedă
- 1260 · 1365 · 1867
- trei date, o singură monedă
- 100
- bani într-un leu după 1867; înainte, 40 parale
Punctul de plecare: dicționarele
Ce spun dicționarele
Trei dicționare mari nu spun același lucru: unul declară necunoscuta, altul trimite la 1648, al treilea aduce ipoteze și anul 1413.
ban¹ s. m.
“Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu… – Et. nec.”
DEX '09 BAN1
Et. nec. = etimologie necunoscută: dicționarul nu consideră originea stabilită.
ban² s. m.
“Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei… Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.”
DEX '09 BAN2
1648 — atestarea indicată de MDA2
[At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 126/28 / Pl: ~i / E: nct]
MDA2
Noul Testament din 1648 e atestarea indicată de MDA2; E: nct înseamnă aceeași necunoscută, prescurtat.
Dicționarul etimologic aduce anul 1413
“dă mai întâi ban1 «monedă» (atestat în 1413), marcat prin formula «et. nec.», însă și cu menționarea mai multor etimologii propuse de înaintași, inclusiv cea a lui Ciorănescu și cea din Dicționarul Academiei 1913 […]”
Poruciuc 2016, despre DELR-I (2011)
Articolul DELR, descris după studiul care îl citează: „et. nec.”, ipotezele înaintașilor — Ciorănescu și DA 1913, acesta cu o propunere preromană — și prima atestare, 1413. Ordinea e a sensurilor înregistrate, nu un clasament al ipotezelor.
Ipoteza veche, scoasă din uz IPOTEZĂ DEPĂȘITĂ
“La origine, banul trebue să fi fost o monetă cu efigia Banului care pusese să-l bată”
CADE
Dicționarele nu mai cred asta — cu motiv: banul Olteniei, dependent de domn, nu bătea monedă proprie (după Ștefănescu 1965, apud Mihăescu 1967).
Moneda: Croația, secolul XIII
Jderul de pe monedă
Banovacul — banski denar, dinarul banilor Slavoniei: moneda de argint pe care banii și herțegii o băteau de la începutul secolului XIII până la mijlocul secolului XIV, după modelul Salzburgului.
Legenda
MONETA REGIS PER SCLAVONIA sau MONETA DUCIS PER SCLAVONIA, în jurul jderului în fugă.
Jderul
Croata kuna înseamnă jder. Animalul dă monedei chipul și porecla.
Monetăria
Mai întâi la Pakrac, apoi la Zagreb din 1260 — de unde moneta banalis și denarius Zagrabiensis.
Argintul
Argint al regelui Béla IV. Calitatea a scos din circulație monedele vecine; ungurii l-au imitat.
Ipoteza care leagă totul
Drumul spre Țara Românească
Haralambie Mihăescu a adunat piesele în 1967: ban-monedă pornește de la ban-guvernatorul, prin monedele banilor. Ipoteza anteromană rămâne neconcludentă; de germanicul bannum se îndoiește că ar fi ajuns până la români.
“El a pornit de la termenul ban „guvernator de provincie”… a avut la noi înțelesul „monedă, bani” în genere”
Mihăescu 1967 DUPĂ MIHĂESCU 1967
Pasul îndrăzneț RECONSTRUIRE
După Mihăescu 1967, sprijinit pe o piesă găsită la Curtea de Argeș (Moisil 1920), denarii banales sau simplu bani ar fi circulat în ținuturile locuite de români cam de la 1270, iar numele li s-ar fi lărgit la orice monedă. Aproape un secol mai târziu, Vlaicu îl găsea încetățenit.
Reconstituire: un singur exemplar citat, plus deducție — și nimic numit dincolo de el.
Piesa de la Argeș purta inițialele R L = rex Ladislaus (1272–1290).
Vlaicu, 1365
În jurul lui 1365, Vladislav I începe emisiunile proprii; numismatica clasifică printre ele și mica piesă de argint numită ban. Sistemul atribuit domniei cuprinde ducați, dinari și bani: un ducat face trei bani, un dinar face doi (Costin–Pînzar, în clasificarea atribuită lui Iliescu). Datarea e convențională: piesele nu poartă an, iar textele românești arată sensul „monedă” din secolul XVI.
Vămile cer bani
1413, Bran — 6 august
“Călărețul care trece pela Bran 3 bani; pedestrul 1 ban”
1422
“calul slobod trei bani, pedestrul un ban”
1424
“un cal neîmpovărat un ban… trei bani”
„Din nefericire nu a ajuns pînă la noi nici un exemplar din această monedă, pe care documentele istorice o atestă în mod neîndoios” (Mihăescu 1967). Numismatica îi știe însă măsura: piesele mărunte atribuite lui Vlaicu au cam 15–16 mm și o medie de 0,35 g (Costin–Pînzar). Nicio piesă nu poartă cuvântul „ban”: banii au doar inițialele В-Л ale lui Vladislav; numele nominalului vine din documente, nu din legenda monedei. Iar documentele încep la 1413.
Mihăescu 1967 (PDF) → · Costin–Pînzar: monedele lui Vladislav I →
Unde suntem
Ce știm și ce reconstruim
Patru sertare pentru toată pagina: ce e documentat, ce e reconstituit, de ce ipoteza e luată în serios și ce rămâne disputat.
Ce știm
Ban-monedă e atestat la 1413, în vama Branului (DELR, după Poruciuc 2016); DEX și MDA2 îi declară etimologia necunoscută; Vlaicu bate monedă proprie în jurul lui 1365, iar legea din 1867 face din ban a suta parte a leului.
Ce reconstruim
Drumul cuvântului de la dinarul banilor Slavoniei la moneda lui Vlaicu, prin circulația nord-dunăreană de pe la 1270: deducția lui Mihăescu 1967, sprijinită pe o singură piesă găsită la Curtea de Argeș.
De ce e o ipoteză serioasă
Mihăescu 1967 verifică și respinge pe rând celelalte ipoteze — anteromană, germanică, monetăria banului Olteniei — iar teza e reluată în literatura de specialitate (Lupu 2006). Documentele din 1413–1424 confirmă cuvântul, nu și drumul.
Ce rămâne disputat
Originea titlului ban — bogat mongol, străjer persan, moștenire croată sau franceză: patru răspunsuri cu nume, niciun câștigător.
Trei opriri
Trei date
Tot drumul pe o singură șină: monetăria, domnia, legea.
Monetăria la Zagreb
1260
De la Pakrac la Zagreb: începe banovacul ca moneta banalis, dinar de argint cu jder.
oprire 1 din 3
Banul lui Vlaicu
1365
Primele emisiuni proprii ale Țării Românești: ducați, dinari și bani, cu un cuvânt deja încetățenit. Datare convențională.
oprire 2 din 3
Legea
1867
Legea face din leu o sută de bani: argint 5 g 835‰ sau aur 0,3226 g 900‰. Împărțirea în 40 parale e înlocuită, după BNR.
oprire 3 din 3
Decretul nr. 578 din 14/26 aprilie 1867, publicat în Monitorul nr. 89, la 22 aprilie/4 mai (stil vechi/nou).
Drumul cuvântului
Ban
titlul: guvernatorul
banovac
moneda banilor, din 1260
ban
mărunțișul, din 1365 până azi
Originea titlului, pe scurt
Și de unde vine, la rândul lui, titlul ban?
Patru răspunsuri cu nume — și niciun câștigător. Verdictul paginii: disputată. DISPUTATĂ
Bogatul
bajan „bogat, avut”: cuvânt mongol, probabil avar, intrat în română prin mag. bán. Constantin Porfirogenetul îl notează în secolul X cu forma βοεάνος — DER, după Berneker.
Străjerul
bân „stăpân, străjer” și marz-bân „străjer de graniță” — Sakač, Rački. Până și Miklosich lasă deschisă ușa persană, prin turci.
Croatul
„Das wort, ursprünglich wohl kr.” — cuvântul, la origine probabil croat, trecut de la croați la bulgari și sârbi — Miklosich 1886, s.v. banъ.
Francul
Poziție raportată după Budak 2018: Ančić 2013 judecă derivarea avară neconvingătoare și propune originea francică, din *bannum.
Poziția de manual (Hrvatska enciklopedija, s.v. ban): mongolo-turcicul bajan „bogat”, intrat în croată prin avari, după Šafárik. Prima mențiune: Constantin Porfirogenetul, secolul X.
Cea mai veche atestare: βο(ε)άνος la Constantin Porfirogenetul, pe la 950. Kinnamos (1180–1183) bănuia origine hunică: o presupunere din secolul XII. Banatul Severinului: 1233–1526.
La final: rudele
Rudele monetare
Două monede înrudite, pe scurt: para, mărunțișul leului înainte de 1867, și leul însuși, botezat după un taler cu leu.
Para: din turcă, în ultimă instanță din persană
DEX dă para „Din tc. para”; DER urcă un pas mai sus, la „din per. parä”. Glosa „bucată” vine de la Scriban: „d. pers. pare, pĭesă, bucată”.
Para otomană: 3 aspri (akçe) din 1640; kurușul din 1688 face 40 parale.
Leul fictiv al Regulamentului Organic se împarte în 40 parale (1831–1832), după BNR. DUPĂ BNR
Legea din 1867 îl împarte în 100 bani și îngroapă para ca unitate de socoteală, după BNR. DUPĂ BNR
Cuvântul supraviețuiește monedei: parale, „nici două parale”; MDA2 trece para între sinonimele banului.
Toate intrările „para” pe dexonline →
Leul, pe scurt
De la talerul olandez cu leu, ajuns prin filiera turcească arslanlı: DEX — „cu sensul după tc. arslanly”; MDA2 — „E: cdp tc arslanly, ger Löwen (taler)”; Scriban arată imitația „după taleru olandez leeuwendaalder”. Întreaga poveste e la leul-1867.
Verifică-te
Cine-i mai vechi?
Șase date din pagină, amestecate. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.
Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.
- 1648
Noul Testament — atestarea indicată de MDA2
Poziția - 1260
Monetăria se mută la Zagreb
Poziția - 1867
Legea: leul de o sută de bani
Poziția - 1413
Vama Branului: „trei bani” — prima atestare din DELR
Poziția - 1688
Kurușul face 40 parale
Poziția - 1365
Vlaicu bate monedă proprie
Poziția
Scor: 0 din 6
Ordinea bună, de la cel mai vechi:
- 1260 — Monetăria se mută la Zagreb
- 1365 — Vlaicu bate monedă proprie
- 1413 — Vama Branului: „trei bani” — prima atestare din DELR
- 1648 — Noul Testament — atestarea indicată de MDA2
- 1688 — Kurușul face 40 parale
- 1867 — Legea: leul de o sută de bani
Așa arată șirul așezat: fiecare dată la locul ei.
Surse
Dicționarele și studiile întâi, apoi monedele și documentele, apoi legea; la urmă, vecinii și două pagini exploratorii. Fiecare afirmație cu risc trimite la sursa ei.
Dicționare și studii
- ban: DEX '09, MDA2, CADE, Ciorănescu, pe dexonline
- Poruciuc 2016 despre DELR-I: articolul ban (PDF)
- Mihăescu 1967: originea cuvântului ban-monedă (PDF)
- Miklosich 1886, s.v. banъ: dicționarul slav (scan)
Monede și documente
- banovac: Hrvatska enciklopedija
- Bogdan 1902: privilegiul din 6 august 1413 (scan+OCR)
- Costin–Pînzar: monedele lui Vladislav I
- MBR 30: 1 ban tip a (Numista)
- MBR 31: 1 ban tip b (Numista)
- Tătaru 2015–2016: emisiunile lui Vlaicu (PDF)
Legea din 1867
- BNR: istoria monetară a României 1867–1947 (PDF, SEEMHN)
- Iliescu: definiția legală a leului (PDF)
- 10 bani 1867: descriere și tiraj
Vecini și exploratoriu
- leul-1867: povestea leului
- banca-sparta: povestea băncii
- titlul la Hrvatska enciklopedija
- para: Para (currency), pagină exploratorie
- titlul: Ban (title), pagină exploratorie
Litere: Fraunces și Source Serif 4, sub licența SIL Open Font.