mariuscomper.ukEnglish

BAN · BANOVAC · 700 DE ANI

De unde vine cuvântul „ban”?

DEX spune despre ban-monedă „Et. nec.”: origine necunoscută. DELR, dicționarul etimologic al Academiei, spune tot „et. nec.” — dar adaugă ipotezele înaintașilor și o primă atestare: 1413, vama Branului. Cea mai spectaculoasă dintre ipoteze aparține lui Haralambie Mihăescu (1967): banii noștri se trag din banovac, dinarul de argint al banilor Slavoniei, bătut la Zagreb de pe la 1260 și ajuns — printr-o piesă găsită la Curtea de Argeș — până la Vlaicu Vodă. Cum a ajuns numele unui guvernator medieval să însemne mărunțiș?

Vezi cele trei date

Et. nec.
ce spune DEX-ul despre ban-monedă
1260 · 1365 · 1867
trei date, o singură monedă
100
bani într-un leu după 1867; înainte, 40 parale
Dinar slavon cu jderul în fugă și legenda în jurDesen schematic al banului: cruce cu patru stele într-un cerc de perleMonedă de 10 bani din 1867, cu valoarea și anul
Moneda se micșorează:
De la dinarul de argint al banilor la mărunțișul de bronz. Circulația timpurie pe la noi, după Mihăescu 1967; moneda din 1365 e o reconstrucție grafică după măsurători, fiindcă n-a supraviețuit nicio piesă de fotografiat.

Punctul de plecare: dicționarele

Ce spun dicționarele

Trei dicționare mari nu spun același lucru: unul declară necunoscuta, altul trimite la 1648, al treilea aduce ipoteze și anul 1413.

ban¹ s. m.

“Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu… – Et. nec.”

DEX '09 BAN1

Et. nec. = etimologie necunoscută: dicționarul nu consideră originea stabilită.

ban² s. m.

“Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei… Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.”

DEX '09 BAN2

1648 — atestarea indicată de MDA2

[At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 126/28 / Pl: ~i / E: nct]

MDA2

Noul Testament din 1648 e atestarea indicată de MDA2; E: nct înseamnă aceeași necunoscută, prescurtat.

Dicționarul etimologic aduce anul 1413

“dă mai întâi ban1 «monedă» (atestat în 1413), marcat prin formula «et. nec.», însă și cu menționarea mai multor etimologii propuse de înaintași, inclusiv cea a lui Ciorănescu și cea din Dicționarul Academiei 1913 […]”

Poruciuc 2016, despre DELR-I (2011)

Articolul DELR, descris după studiul care îl citează: „et. nec.”, ipotezele înaintașilor — Ciorănescu și DA 1913, acesta cu o propunere preromană — și prima atestare, 1413. Ordinea e a sensurilor înregistrate, nu un clasament al ipotezelor.

Poruciuc 2016, despre articolul DELR (PDF) →

Ipoteza veche, scoasă din uz IPOTEZĂ DEPĂȘITĂ

“La origine, banul trebue să fi fost o monetă cu efigia Banului care pusese să-l bată”

CADE

Dicționarele nu mai cred asta — cu motiv: banul Olteniei, dependent de domn, nu bătea monedă proprie (după Ștefănescu 1965, apud Mihăescu 1967).

Intrările „ban” pe dexonline →

Moneda: Croația, secolul XIII

Jderul de pe monedă

Banovacul — banski denar, dinarul banilor Slavoniei: moneda de argint pe care banii și herțegii o băteau de la începutul secolului XIII până la mijlocul secolului XIV, după modelul Salzburgului.

  1. Legenda

    MONETA REGIS PER SCLAVONIA sau MONETA DUCIS PER SCLAVONIA, în jurul jderului în fugă.

  2. Jderul

    Croata kuna înseamnă jder. Animalul dă monedei chipul și porecla.

  3. Monetăria

    Mai întâi la Pakrac, apoi la Zagreb din 1260 — de unde moneta banalis și denarius Zagrabiensis.

  4. Argintul

    Argint al regelui Béla IV. Calitatea a scos din circulație monedele vecine; ungurii l-au imitat.

Vitrina cu monede medievale de argint a Muzeului din Sombor
Banovaci slavi din secolul XIII, în vitrina Muzeului din Sombor. Foto: DjordjeMarkovic, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0
Desen vechi al unui dinar slavon, avers și revers
Dinar slavon: legenda în jurul jderului, într-o planșă veche. Sursă: Wikimedia Commons, domeniul public
Un jder de pădure pe o creangă
Jderul de pădure, animalul de pe monedă. Foto: caroline legg, Wikimedia Commons, CC BY 2.0
Gravură veche a orașului Zagreb, cu cetatea pe deal
Zagreb (Agram), orașul monetăriei din 1260, într-o gravură veche. Sursă: Wikimedia Commons, domeniul public

Hrvatska enciklopedija, „banovac” →

Ipoteza care leagă totul

Drumul spre Țara Românească

Haralambie Mihăescu a adunat piesele în 1967: ban-monedă pornește de la ban-guvernatorul, prin monedele banilor. Ipoteza anteromană rămâne neconcludentă; de germanicul bannum se îndoiește că ar fi ajuns până la români.

“El a pornit de la termenul ban „guvernator de provincie”… a avut la noi înțelesul „monedă, bani” în genere”

Mihăescu 1967 DUPĂ MIHĂESCU 1967

Pasul îndrăzneț RECONSTRUIRE

După Mihăescu 1967, sprijinit pe o piesă găsită la Curtea de Argeș (Moisil 1920), denarii banales sau simplu bani ar fi circulat în ținuturile locuite de români cam de la 1270, iar numele li s-ar fi lărgit la orice monedă. Aproape un secol mai târziu, Vlaicu îl găsea încetățenit.

Reconstituire: un singur exemplar citat, plus deducție — și nimic numit dincolo de el.

Piesa de la Argeș purta inițialele R L = rex Ladislaus (1272–1290).

Vlaicu, 1365

În jurul lui 1365, Vladislav I începe emisiunile proprii; numismatica clasifică printre ele și mica piesă de argint numită ban. Sistemul atribuit domniei cuprinde ducați, dinari și bani: un ducat face trei bani, un dinar face doi (Costin–Pînzar, în clasificarea atribuită lui Iliescu). Datarea e convențională: piesele nu poartă an, iar textele românești arată sensul „monedă” din secolul XVI.

Vămile cer bani

  • 1413, Bran — 6 august

    “Călărețul care trece pela Bran 3 bani; pedestrul 1 ban”

  • 1422

    “calul slobod trei bani, pedestrul un ban”

  • 1424

    “un cal neîmpovărat un ban… trei bani”

„Din nefericire nu a ajuns pînă la noi nici un exemplar din această monedă, pe care documentele istorice o atestă în mod neîndoios” (Mihăescu 1967). Numismatica îi știe însă măsura: piesele mărunte atribuite lui Vlaicu au cam 15–16 mm și o medie de 0,35 g (Costin–Pînzar). Nicio piesă nu poartă cuvântul „ban”: banii au doar inițialele В-Л ale lui Vladislav; numele nominalului vine din documente, nu din legenda monedei. Iar documentele încep la 1413.

Zidurile de piatră ale Curții Domnești de la Curtea de Argeș
Curtea Domnească de la Argeș, unde s-a găsit piesa cu inițialele R L. Foto: Leontin l, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0
Desen schematic al banului: cruce cu patru stele într-un cerc de perle
Reconstrucție grafică după MBR 30–31 (num. Numista): cruce cu stele pe o față, acvilă cu inițialele В-Л pe cealaltă. MBR 30 măsoară 14 mm și 0,36 g. Un desen după măsurători, nu o fotografie. Reconstrucție grafică proprie, după MBR 30–31 (num. Numista)
Planșă cu șase ducați munteni
Ducați munteni: nominalul mare al veacului XIV. Foto: Wikiacc1985, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0
Castelul Bran, văzut dintre copaci
Branul, a cărui vamă cerea „trei bani” încă de la 6 august 1413. Foto: Sîmbotin, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0 RO

Mihăescu 1967 (PDF) → · Costin–Pînzar: monedele lui Vladislav I →

Unde suntem

Ce știm și ce reconstruim

Patru sertare pentru toată pagina: ce e documentat, ce e reconstituit, de ce ipoteza e luată în serios și ce rămâne disputat.

Ce știm

Ban-monedă e atestat la 1413, în vama Branului (DELR, după Poruciuc 2016); DEX și MDA2 îi declară etimologia necunoscută; Vlaicu bate monedă proprie în jurul lui 1365, iar legea din 1867 face din ban a suta parte a leului.

Ce reconstruim

Drumul cuvântului de la dinarul banilor Slavoniei la moneda lui Vlaicu, prin circulația nord-dunăreană de pe la 1270: deducția lui Mihăescu 1967, sprijinită pe o singură piesă găsită la Curtea de Argeș.

De ce e o ipoteză serioasă

Mihăescu 1967 verifică și respinge pe rând celelalte ipoteze — anteromană, germanică, monetăria banului Olteniei — iar teza e reluată în literatura de specialitate (Lupu 2006). Documentele din 1413–1424 confirmă cuvântul, nu și drumul.

Ce rămâne disputat

Originea titlului ban — bogat mongol, străjer persan, moștenire croată sau franceză: patru răspunsuri cu nume, niciun câștigător.

Trei opriri

Trei date

Tot drumul pe o singură șină: monetăria, domnia, legea.

  1. Monetăria la Zagreb

    1260

    De la Pakrac la Zagreb: începe banovacul ca moneta banalis, dinar de argint cu jder.

    oprire 1 din 3

  2. Banul lui Vlaicu

    1365

    Primele emisiuni proprii ale Țării Românești: ducați, dinari și bani, cu un cuvânt deja încetățenit. Datare convențională.

    oprire 2 din 3

  3. Legea

    1867

    Legea face din leu o sută de bani: argint 5 g 835‰ sau aur 0,3226 g 900‰. Împărțirea în 40 parale e înlocuită, după BNR.

    oprire 3 din 3

Decretul nr. 578 din 14/26 aprilie 1867, publicat în Monitorul nr. 89, la 22 aprilie/4 mai (stil vechi/nou).

Drumul cuvântului

  1. Ban

    titlul: guvernatorul

  2. banovac

    moneda banilor, din 1260

  3. ban

    mărunțișul, din 1365 până azi

Originea titlului, pe scurt

Și de unde vine, la rândul lui, titlul ban?

Patru răspunsuri cu nume — și niciun câștigător. Verdictul paginii: disputată. DISPUTATĂ

Bogatul

bajan „bogat, avut”: cuvânt mongol, probabil avar, intrat în română prin mag. bán. Constantin Porfirogenetul îl notează în secolul X cu forma βοεάνος — DER, după Berneker.

Străjerul

bân „stăpân, străjer” și marz-bân „străjer de graniță” — Sakač, Rački. Până și Miklosich lasă deschisă ușa persană, prin turci.

Croatul

„Das wort, ursprünglich wohl kr.” — cuvântul, la origine probabil croat, trecut de la croați la bulgari și sârbi — Miklosich 1886, s.v. banъ.

Francul

Poziție raportată după Budak 2018: Ančić 2013 judecă derivarea avară neconvingătoare și propune originea francică, din *bannum.

Poziția de manual (Hrvatska enciklopedija, s.v. ban): mongolo-turcicul bajan „bogat”, intrat în croată prin avari, după Šafárik. Prima mențiune: Constantin Porfirogenetul, secolul X.

Cea mai veche atestare: βο(ε)άνος la Constantin Porfirogenetul, pe la 950. Kinnamos (1180–1183) bănuia origine hunică: o presupunere din secolul XII. Banatul Severinului: 1233–1526.

Titlul la Hrvatska enciklopedija →

La final: rudele

Rudele monetare

Două monede înrudite, pe scurt: para, mărunțișul leului înainte de 1867, și leul însuși, botezat după un taler cu leu.

Para: din turcă, în ultimă instanță din persană

DEX dă para „Din tc. para”; DER urcă un pas mai sus, la „din per. parä”. Glosa „bucată” vine de la Scriban: „d. pers. pare, pĭesă, bucată”.

  • Para otomană: 3 aspri (akçe) din 1640; kurușul din 1688 face 40 parale.

  • Leul fictiv al Regulamentului Organic se împarte în 40 parale (1831–1832), după BNR. DUPĂ BNR

  • Legea din 1867 îl împarte în 100 bani și îngroapă para ca unitate de socoteală, după BNR. DUPĂ BNR

Cuvântul supraviețuiește monedei: parale, „nici două parale”; MDA2 trece para între sinonimele banului.

Monedă otomană de 40 parale, avers și revers
Piesă otomană de 40 parale: câte făceau un kuruș din 1688. Sursă: Wikimedia Commons, domeniul public
Reversul unei monede otomane de 10 parale
10 parale de aramă, Abdülaziz: mărunțișul târziu al Imperiului. Foto: Raimond Spekking, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0
Monedă românească de 10 bani din 1867, avers și revers
10 bani 1867: noul mărunțiș al legii. Foto: scan by Bogdan Giușcă; coin by National Bank of Romania, Wikimedia Commons, domeniul public

Toate intrările „para” pe dexonline →

Leul, pe scurt

De la talerul olandez cu leu, ajuns prin filiera turcească arslanlı: DEX — „cu sensul după tc. arslanly”; MDA2 — „E: cdp tc arslanly, ger Löwen (taler)”; Scriban arată imitația „după taleru olandez leeuwendaalder”. Întreaga poveste e la leul-1867.

Povestea leului, cap-coadă →

Taler olandez de argint cu leul, avers și revers
Taler-leu olandez: moneda din care și-a luat leul numele. Foto: CNG, Wikimedia Commons, CC BY-SA 2.5

Verifică-te

Cine-i mai vechi?

Șase date din pagină, amestecate. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.

Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.

  1. 1648

    Noul Testament — atestarea indicată de MDA2

    Poziția
  2. 1260

    Monetăria se mută la Zagreb

    Poziția
  3. 1867

    Legea: leul de o sută de bani

    Poziția
  4. 1413

    Vama Branului: „trei bani” — prima atestare din DELR

    Poziția
  5. 1688

    Kurușul face 40 parale

    Poziția
  6. 1365

    Vlaicu bate monedă proprie

    Poziția

Scor: 0 din 6

Ordinea bună, de la cel mai vechi:

  1. 1260 — Monetăria se mută la Zagreb
  2. 1365 — Vlaicu bate monedă proprie
  3. 1413 — Vama Branului: „trei bani” — prima atestare din DELR
  4. 1648 — Noul Testament — atestarea indicată de MDA2
  5. 1688 — Kurușul face 40 parale
  6. 1867 — Legea: leul de o sută de bani

Așa arată șirul așezat: fiecare dată la locul ei.