Biologie IX EN

Capitolul 4 · Membrana, osmoza, diviziuneaLecția 4.2

Osmoza: de ce intră sau iese apa din celulă

De ce se înmoaie o frunză de salată peste care ai pus sare și de ce își revine o floare ofilită după ce o pui în apă?

Mărime
de la 10 nm la 100 µm
Nivel
membrană și celulă
Timp
minute și ore

Mâine am testzece întrebări din capitolul 4

Înainte să citești: tu ce crezi?

O picătură de sânge ajunge într-un pahar cu apă distilată, fără nicio sare. Ce se întâmplă cu globulele roșii?

Vezi răspunsul

Se umflă până se sparg. Apa distilată este mai diluată decât interiorul globulei, așa că apa intră prin membrană, iar globula roșie nu are perete care să o oprească. Fenomenul se numește hemoliză.

Pune sare pe o felie de castravete și așteaptă zece minute: felia stă într-o baltă de apă, deși nu ai turnat nicio picătură. Apa a ieșit din celulele castravetelui. Nimic nu a împins-o afară; a fost de ajuns ca în exterior să fie mai multă sare decât în interior.

O membrană care lasă apa să treacă și oprește sarea

Membrana celulară este semipermeabilă (selectiv permeabilă): moleculele mici de apă o traversează ușor, în timp ce multe substanțe dizolvate, cum sunt sărurile și zaharurile, trec greu sau deloc. Apa care dizolvă se numește solvent, iar substanța dizolvată se numește solvat.

Când două soluții cu concentrații diferite sunt despărțite de o astfel de membrană, apa trece prin ea în ambele sensuri, dar mai multă apă trece dinspre soluția diluată spre soluția concentrată. Osmoza este trecerea apei printr-o membrană semipermeabilă, din soluția mai diluată spre soluția mai concentrată.

Osmoza este un caz de difuzie: se mișcă apa, din locul în care moleculele ei sunt mai multe la același volum spre locul în care sunt mai puține. Celula nu consumă energie pentru acest transport. Sarea nu trage apa; pur și simplu, de partea cu mai multă sare, mai puține molecule de apă lovesc membrana în fiecare clipă.

Trei feluri de mediu, trei urmări pentru celulă

Mediul în care stă o celulă se compară întotdeauna cu interiorul ei, după substanțele dizolvate care nu pot traversa membrana. O soluție hipotonică are o concentrație a acestor substanțe mai mică decât interiorul celulei, așa că apa intră în celulă. O soluție hipertonică are o concentrație mai mare decât interiorul celulei, așa că apa iese din celulă. O soluție izotonică are aceeași concentrație a acestor substanțe ca interiorul celulei, iar volumul celulei nu se schimbă.

Într-o soluție izotonică apa nu stă pe loc. Intră și iese în continuare, în cantități egale, de aceea volumul rămâne același.

Pentru sângele omului, soluția izotonică folosită în spitale este serul fiziologic: 9 g de clorură de sodiu dizolvate în apă până la un litru de soluție, adică o concentrație de 0,9%.

Celula animală se sparge sau se zbârcește

Globula roșie nu are perete celular. Într-o soluție hipotonică, apa intră, globula se umflă și membrana ei se poate rupe: aceasta este hemoliza. Într-o soluție hipertonică, globula pierde apă și se zbârcește.

De aceea, într-o venă nu se injectează niciodată apă distilată și de aceea apa de mare nu potolește setea: este mai sărată decât lichidele corpului, iar celulele pierd apă în loc să primească.

Pentru curioși

Apa oceanului are în medie în jur de 35 g de săruri la litru, de aproape patru ori mai mult decât serul fiziologic. Rinichii omului nu pot elimina atâta sare fără să piardă mai multă apă decât a fost băută.

Celula vegetală are un perete care schimbă rezultatul

Celula vegetală este învelită, peste membrană, de un perete celular rigid, din celuloză. Într-un mediu hipotonic, apa intră, vacuola se mărește și conținutul celulei apasă pe perete. Peretele apasă înapoi, iar intrarea netă a apei încetinește și se oprește fără ca celula să se spargă. Starea aceasta, de celulă plină și tare, se numește turgescență. Turgescența ține drepte frunzele și tulpinile fără lemn; o plantă neudată se ofilește pentru că celulele ei pierd apă și apăsarea pe pereți scade.

Într-un mediu hipertonic, apa iese din vacuolă, iar conținutul celulei se strânge și se dezlipește de perete. Fenomenul se numește plasmoliză. În plasmoliză se retrage conținutul viu al celulei, învelit de membrană; peretele celular rămâne la locul lui.

Dacă celula plasmolizată ajunge repede înapoi în apă curată, apa intră din nou, iar conținutul se lipește iar de perete: este deplasmoliza. După o plasmoliză prea lungă sau prea puternică, celula moare și nu își mai revine.

Pentru curioși

La echilibru, interiorul unei celule turgescente rămâne mai concentrat decât apa din jur. Fluxul net de apă se oprește pentru că apăsarea peretelui compensează diferența de concentrație, fără ca cele două concentrații să ajungă egale.

Celule alungite din pielița unei cepe roșii, la microscop: conținutul colorat în roșu-violet s-a strâns în mijlocul fiecărei celule, departe de pereții subțiri dintre celule.
Figura 1Plasmoliză în pielița cepei roșii. Partea colorată este vacuola, care a pierdut apă și s-a strâns odată cu tot conținutul celulei; pereții celulari, liniile subțiri dintre celule, au rămas la locul lor.

Foto: Suchkova, CC BY 4.0, sursa. Micșorată.

soluție hipotonică turgescență net: apa intră soluție izotonică volum neschimbat intră cât iese soluție hipertonică plasmoliză spațiu net: apa iese perete celular citoplasmă vacuolă
Figura 2Schemă. Liniile întrerupte arată că peretele celular are aceeași mărime în toate cele trei soluții: în plasmoliză se retrage doar conținutul celulei. Apa trece prin membrană în ambele sensuri; săgeata mai lungă arată sensul în care trece mai multă apă.
Trei fotografii reale în contrast de fază cu globule roșii umane, în mediu hipotonic, izotonic și hipertonic; sub fiecare, celula desenată cu volumul calculat (1,914, 1,000 și 0,500). În dreapta, două cadre cu epidermă de ceapă roșie, înainte și după sare.

Cele șase cazuri de referință ale modelului simplificat, la sfârșitul graficului (τ = 8; valori fără unități). Mediul cu concentrația 0,5 este diluat, hipotonic, cel cu 1 este izotonic, cel cu 2 este hipertonic. Apa distilată ar avea concentrația 0, caz fără volum de echilibru în modelul fără perete, care nu este calculat aici. Un exemplu de calcul în plus: mediu 0,8, fără perete, volum de echilibru 1,250.

Numerele modelului

n = 1, v₀ = 1, τ de la 0 la 8; k = 0 este celula fără perete, k = 4 peretele desenat ca un înveliș elastic.

CelulăMediu (c exterioară)v la τ = 8v de echilibruc interioară la τ = 8pFlux net la τ = 8
Globulă roșie (fără perete)Hipotonic, 0,5001,9142,0000,5220,0000,022
Globulă roșie (fără perete)Izotonic, 1,0001,0001,0001,0000,0000,000
Globulă roșie (fără perete)Hipertonic, 2,0000,5000,5002,0000,0000,000
Celulă de ceapă (perete desenat ca un înveliș elastic)Hipotonic, 0,5001,1021,1020,9080,4080,000
Celulă de ceapă (perete desenat ca un înveliș elastic)Izotonic, 1,0001,0001,0001,0000,0000,000
Celulă de ceapă (perete desenat ca un înveliș elastic)Hipertonic, 2,0000,5000,5002,0000,0000,000
Fotografie realăCe aratăCredit
Globule roșii umane, mediu hipotoniccelule mai rotunde, mai umflateZephyris, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons
Globule roșii umane, mediu izotonicdiscuri cu aspect obișnuitZephyris, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons
Globule roșii umane, mediu hipertoniccelule strânse, cu margini zimțateZephyris, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons
Ceapă roșie, epidermă, cadrul 1 din 5celule pline, începutul înregistrării (lichidul dinainte de sare nu este dat în sursă)Gabe Classon, CC0, Wikimedia Commons
Ceapă roșie, epidermă, cadrul 5 din 5conținutul colorat s-a strâns; între el și margine apare spațiu alb (plasmoliză)Gabe Classon, CC0, Wikimedia Commons

Micrografie și calcul. Fotografiile sunt reale. Globulele roșii umane în trei medii (contrast de fază; Zephyris, CC BY-SA 3.0, panouri decupate din imaginea originală; sursa nu dă concentrațiile) și epiderma de ceapă roșie la mărire de 400×, declarată de autor, în cinci cadre dintr-o înregistrare accelerată de opt ori (Gabe Classon, CC0, fișierul de pe Commons), toate de pe Wikimedia Commons. Nu există fotografie pentru fiecare caz, iar cele lipsă sunt marcate. Desenul celulei, graficul și tabelul sunt calculate cu un model simplificat: substanța dizolvată nu trece prin membrană, iar celula fără perete și cea cu perete desenat ca un înveliș elastic se compară în trei medii. Valorile din model nu au unități, τ este timp de model, nu secunde, iar modelul nu calculează spargerea celulei.

Numerele modelului

n = 1, v₀ = 1; concentrația exterioară 0,5, 1 sau 2; k = 0 (fără perete) sau k = 4 (peretele desenat); τ de la 0 la 8.

Culorile și forma desenului sunt schemă; mărirea fotografiilor pe ecran nu adaugă detalii.

Surse și credite. Fotografii: Zephyris, CC BY-SA 3.0, sursa (globule roșii umane, panouri decupate; sursa); Gabe Classon, CC0, sursa (epidermă de ceapă roșie, cadre dintr-o înregistrare; sursa). Wikimedia Commons.

Exemplu rezolvat

Cartoful din apă sărată

Două bucăți de cartof la fel de mari sunt cântărite, apoi lăsate o oră, una în apă de la robinet și una în apă cu multă sare. La sfârșit sunt șterse cu un șervețel și cântărite din nou.

Bucata din apă de la robinet avea 10 g și are acum 10,6 g. Variația de masă este (10,6 − 10) : 10 × 100 = +6%. Bucata din apă sărată avea 10 g și are acum 9,1 g. Variația ei este (9,1 − 10) : 10 × 100 = −9%.

Prima bucată a câștigat apă, deci apa de la robinet este hipotonică față de celulele cartofului. A doua a pierdut apă, deci saramura este hipertonică. Soluția în care masa nu se schimbă deloc este izotonică față de celulele cartofului.

Rezultatul este al bucății întregi, măsurat pe cântar. Pentru o concluzie de încredere, experimentul se repetă cu mai multe bucăți la fiecare concentrație și se compară mediile.

În România

Scrumbia care trece din mare în Dunăre

În fiecare primăvară, scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata) părăsește Marea Neagră și urcă pe Dunăre ca să își depună icrele. Peștele trece astfel dintr-o apă cu aproximativ 17 g de săruri la litru într-o apă dulce, aproape fără săruri, iar sângele lui are o concentrație aflată între cele două, în jur de o treime din cea a apei de ocean.

În mare, apa din jur este hipertonică față de sângele peștelui, iar corpul lui pierde apă prin osmoză. Peștele bea apă de mare și elimină sărurile în plus prin branhii. În Dunăre, apa din jur este hipotonică și intră în corp prin osmoză. Peștele aproape că nu mai bea, elimină multă urină foarte diluată și își ia sărurile din apă prin branhii.

Osmoza este aceeași în ambele ape. Se schimbă felul în care branhiile și rinichii compensează efectul ei, iar acest lucru îl pot face puține specii: cei mai mulți pești osoși trăiesc numai în apă dulce sau numai în apă sărată.

Pe scurt

  1. Osmoza este trecerea apei printr-o membrană semipermeabilă, din soluția mai diluată spre soluția mai concentrată, fără consum de energie.
  2. Soluția hipotonică este mai diluată decât interiorul celulei și apa intră în celulă; soluția hipertonică este mai concentrată și apa iese; în soluția izotonică volumul celulei nu se schimbă.
  3. Globula roșie se umflă în mediu hipotonic și se poate sparge (hemoliză), iar în mediu hipertonic se zbârcește; serul fiziologic, cu 0,9% clorură de sodiu, este izotonic față de sânge.
  4. Celula vegetală din mediu hipotonic devine turgescentă: peretele celular oprește umflarea și celula nu se sparge.
  5. În mediu hipertonic, conținutul celulei vegetale se dezlipește de perete (plasmoliză); readusă la timp în apă, celula își revine (deplasmoliză).
  6. În toate cazurile se mișcă apa; substanțele dizolvate care nu pot traversa membrana rămân de partea lor.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitÎn osmoză, sarea trece prin membrană până când concentrațiile devin egale.

    CorectPrin membrană trece apa. Sarea care nu poate traversa membrana rămâne unde era; concentrația ei se schimbă doar pentru că se schimbă cantitatea de apă din jurul ei.

  • GreșitCând celula a ajuns la echilibru, apa nu mai trece prin membrană.

    CorectApa trece în continuare în ambele sensuri, în cantități egale. S-a oprit doar schimbarea volumului.

  • GreșitLa plasmoliză, toată celula vegetală se strânge, cu perete cu tot.

    CorectSe strânge conținutul viu, învelit de membrană, care se dezlipește de perete. Peretele celular este rigid și rămâne la locul lui.

Verifică-te

6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce trece prin membrană în timpul osmozei?

    Răspuns

    b) Apa, spre soluția mai concentrată. Membrana semipermeabilă lasă apa să treacă și oprește substanțele dizolvate. Apa trece spre partea cu mai multe substanțe dizolvate.

  2. O globulă roșie este pusă într-o soluție cu 0,2% clorură de sodiu. Ce se întâmplă?

    Răspuns

    c) Se umflă și se poate sparge, fiindcă soluția este hipotonică. Soluția izotonică pentru sânge are 0,9%. La 0,2% mediul este hipotonic, apa intră, iar globula nu are perete care să o oprească. Plasmoliza apare numai la celule cu perete.

  3. De ce nu se sparge o celulă vegetală ținută în apă curată?

    Răspuns

    b) Pentru că peretele celular apasă înapoi și oprește intrarea netă a apei. Apa intră, vacuola se mărește, iar peretele rigid se opune. Rezultatul este turgescența, nu spargerea.

  4. Câte grame de clorură de sodiu trebuie dizolvate pentru a obține 250 ml de ser fiziologic?

    g
    Răspuns

    2,25 g. Serul fiziologic are 9 g la 1.000 ml de soluție. Pentru 250 ml, adică un sfert de litru: 9 : 4 = 2,25 g.

  5. Pentru fiecare observație, alege felul mediului în care se află celula.

    Răspuns

    Mediu hipotonic: Frunzele de salată ținute în apă rece devin tari și crocante; Globulele roșii se sparg.

    Mediu hipertonic: Celulele de ceapă roșie au conținutul dezlipit de perete; Felia de castravete sărată lasă apă; Bucata de cartof cântărește mai puțin decât la început.

    În mediu hipotonic apa intră în celulă: turgescență la plante, hemoliză la globulele roșii. În mediu hipertonic apa iese: plasmoliză, pierdere de masă.

  6. Un buchet de pătrunjel ofilit este pus cu tulpinile în apă rece și după o oră are din nou frunzele drepte. Explică ce s-a întâmplat în celulele lui și de ce același lucru nu ar fi mers cu apă foarte sărată.

    Un răspuns bun

    Celulele pierduseră apă și apăsau slab pe pereții lor. Apa rece este hipotonică față de interiorul celulelor, așa că a intrat prin osmoză, vacuolele s-au mărit și celulele au devenit din nou turgescente. Apa foarte sărată este hipertonică: ar fi scos și mai multă apă din celule, până la plasmoliză.

    Un răspuns complet numește sensul în care trece apa, compară mediul cu interiorul celulei (hipotonic, hipertonic) și leagă turgescența de peretele celular.

Lucrări practice pentru lecția aceasta

  • Cartoful în trei medii – Experiment ghidat sau studiu de caz cu date inventate, 10 minute de pregătire, 30 de minute de expunere și 15 minute de analiză; expunerea poate începe înaintea explicației

Termeni

osmoză
Trecerea apei printr-o membrană semipermeabilă, din soluția mai diluată spre soluția mai concentrată.
membrană semipermeabilă
Membrană care lasă să treacă apa și oprește total sau parțial substanțele dizolvate.
soluție hipotonică
Soluție în care substanțele dizolvate care nu pot traversa membrana sunt mai puțin concentrate decât în interiorul celulei; apa intră în celulă.
soluție hipertonică
Soluție în care substanțele dizolvate care nu pot traversa membrana sunt mai concentrate decât în interiorul celulei; apa iese din celulă.
soluție izotonică
Soluție în care substanțele dizolvate care nu pot traversa membrana au aceeași concentrație ca în interiorul celulei; volumul celulei nu se schimbă.
turgescență
Starea celulei vegetale pline cu apă, al cărei conținut apasă pe peretele celular.
plasmoliză
Dezlipirea conținutului celulei vegetale de peretele celular, în mediu hipertonic, prin pierdere de apă.
hemoliză
Spargerea globulelor roșii; apare, între altele, când ajung într-un mediu hipotonic.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Schimbul de substanțe între celulă și mediu: difuzie, osmoză” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.2, 2.1, 2.2.