Capitolul 4 · Membrana, osmoza, diviziuneaLecția 4.4CS
Difuzia facilitată, transportul activ și transportul vezicular: cum trec ionii și moleculele mari prin membrană
Glucoza și ionii de sodiu nu pot străbate singuri stratul de lipide al membranei. Cum ajung totuși în celulă și de ce unele trec chiar spre locul unde sunt deja mai multe?
- Mărime
- de la 10 nm la 100 µm
- Nivel
- membrană și celulă
- Timp
- minute și ore
Înainte să citești: tu ce crezi?
Când stai liniștit, ce parte din tot ATP-ul produs de corpul tău este folosită de o singură proteină, pompa de sodiu–potasiu?
Vezi răspunsul
Aproximativ o treime. Pompa mută ionii de sodiu și de potasiu împotriva gradientului lor, iar acest lucru costă energie. Fără ea, diferența de sodiu și de potasiu dintre interiorul și exteriorul celulelor ar dispărea treptat.
În 1957, cercetătorul danez Jens Skou a mărunțit fin membrane din nervi de crab și a găsit în ele o enzimă care descompune ATP-ul și care este stimulată de ionii de sodiu și de potasiu. Era prima proteină cunoscută care mută substanțe printr-o membrană folosind energie. Pentru ea a primit Premiul Nobel pentru chimie în 1997.
Proteinele care ajută substanțele să treacă
Oxigenul și dioxidul de carbon trec direct prin stratul de lipide al membranei. Ionii, cum sunt Na⁺ și K⁺, și moleculele polare, cum este glucoza, trec foarte greu prin mijlocul lipidic al membranei. Ele trec prin proteine de transport, așezate de-a curmezișul membranei.
Proteinele-canal formează un por plin cu apă prin care trece o anumită substanță; unele canale au o „poartă” care se deschide și se închide. Proteinele transportoare leagă substanța, își schimbă forma și o eliberează de partea cealaltă. Fiecare proteină transportă de obicei o singură substanță sau câteva asemănătoare.
Difuzia facilitată: cu proteine, dar fără energie
Difuzia facilitată este trecerea unei substanțe prin membrană cu ajutorul unei proteine-canal sau transportoare, în sensul gradientului de concentrație, fără consum de energie. Este tot un transport pasiv: proteina deschide drumul, iar substanța merge, ca la difuzia simplă, spre locul cu concentrație mai mică.
Glucoza intră în celule prin proteine transportoare numite GLUT. Apa trece repede prin canale numite acvaporine. Prima a fost izolată în 1988 de Peter Agre, care a înțeles după aproximativ un an că este canalul de apă; pentru această descoperire a primit Premiul Nobel pentru chimie în 2003. Pentru că transportoarele sunt în număr limitat, viteza difuziei facilitate nu crește la nesfârșit: când toate sunt ocupate, transportul a atins maximul.
Transportul activ: împotriva gradientului, cu ATP
Transportul activ este trecerea unei substanțe prin membrană împotriva gradientului ei de concentrație, cu ajutorul unei proteine-pompă și cu consum de energie, de obicei din ATP.
Pompa de sodiu–potasiu scoate din celulă 3 ioni de Na⁺ și introduce 2 ioni de K⁺ la fiecare moleculă de ATP descompusă. Astfel, în afara celulei rămâne mult sodiu, iar înăuntru mult potasiu. Pentru că ies mai multe sarcini pozitive decât intră, interiorul celulei devine negativ față de exterior.
Gradientul de sodiu creat de pompă poate fi folosit la rândul lui. În intestin, ionii de Na⁺ intră înapoi în celulă printr-o proteină care aduce odată cu ei și glucoză, chiar împotriva gradientului glucozei. Acesta este transportul activ secundar: ATP-ul a fost consumat înainte, de pompă.
Transportul vezicular: membrana se pliază
Particulele mari și picăturile de lichid trec prin membrană închise în vezicule. În endocitoză, membrana se adâncește în jurul materialului și se închide într-o veziculă care intră în celulă. Prin fagocitoză se înghit particule mari, chiar bacterii: așa le distrug unele globule albe, după ce vezicula se unește cu un lizozom. Prin pinocitoză intră picături de lichid cu substanțele dizolvate în el. În endocitoza mediată de receptori, membrana prinde doar substanța care se leagă de receptorii ei, cum este colesterolul transportat în sânge de particulele LDL.
În exocitoză, o veziculă din interior se unește cu membrana și își varsă conținutul în afară. Așa eliberează neuronii neurotransmițătorii și așa ies din celule proteinele produse în reticulul endoplasmatic și împachetate de aparatul Golgi. Transportul vezicular consumă energie, la fel ca transportul activ.

Foto: Volker Brinkmann, CC BY 2.5, sursa. Decupată și micșorată.
Exemplu rezolvat
Socoteala pompei de sodiu–potasiu
O singură pompă face 100 de cicluri. La fiecare ciclu scoate 3 ioni de Na⁺, introduce 2 ioni de K⁺ și descompune o moleculă de ATP.
Ioni de Na⁺ scoși: 100 × 3 = 300. Ioni de K⁺ introduși: 100 × 2 = 200. Molecule de ATP consumate: 100. Sarcini pozitive scoase în plus: 300 − 200 = 100.
Concluzia: pompa mută ionii împotriva gradientului și face interiorul celulei mai negativ. Dacă ATP-ul se termină, pompa se oprește, iar ionii încep să treacă înapoi prin canale, în sensul gradientului, prin difuzie facilitată. Diferențele dintre interior și exterior dispar treptat.
Numărul de 100 de cicluri este ales pentru calcul; raportul 3 la 2 la 1 este cel real al pompei.
În România
Holera din 1913 și Ioan Cantacuzino
În iulie 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, holera a izbucnit în armata română aflată în Bulgaria. Pe 20 iulie erau deja 2.000 de bolnavi. Medicul Ioan Cantacuzino a vaccinat soldații în plină epidemie, în trei serii de inoculări, cu un vaccin pregătit de el și de colaboratorii lui. După a treia serie, epidemia s-a oprit brusc. A fost prima vaccinare de acest fel făcută pe un număr mare de oameni.
Holera este o boală a transportului prin membrană. Toxina bacteriei Vibrio cholerae intră în celulele intestinului prin endocitoză mediată de receptori și ține deschise canalele de clor. Ionii de clor ies în intestin, sodiul îi urmează, iar apa iese prin osmoză. Corpul pierde repede apă și săruri.
Transportorul care aduce sodiul împreună cu glucoza continuă să funcționeze. Pe el se bazează soluția de rehidratare orală recomandată de Organizația Mondială a Sănătății: glucoza și sodiul sunt absorbite împreună, iar apa le urmează. Tratamentul îl stabilește medicul.
Pe scurt
- Ionii și moleculele polare trec prin membrană cu ajutorul proteinelor-canal și al proteinelor transportoare.
- Difuzia facilitată este transport pasiv: substanța trece printr-o proteină, în sensul gradientului de concentrație, fără consum de energie (glucoza prin GLUT, apa prin acvaporine).
- Transportul activ mută o substanță împotriva gradientului ei, cu o proteină-pompă și cu energie din ATP.
- Pompa de sodiu–potasiu scoate 3 Na⁺ și introduce 2 K⁺ pentru fiecare ATP; în repaus folosește aproximativ o treime din ATP-ul corpului.
- Transportul vezicular mută materiale mari: prin endocitoză (fagocitoză, pinocitoză) intră în celulă, prin exocitoză ies; consumă energie.
Greșeli frecvente
GreșitOrice substanță care trece printr-o proteină consumă ATP.
CorectPrin difuzie facilitată, substanța trece printr-o proteină în sensul gradientului, fără energie. ATP-ul se consumă în transportul activ, împotriva gradientului, și în transportul vezicular.
GreșitPompa de sodiu–potasiu schimbă un ion de sodiu pe un ion de potasiu.
CorectPompa scoate 3 ioni de Na⁺ și introduce 2 ioni de K⁺ la fiecare ATP, de aceea interiorul celulei devine negativ.
GreșitLa exocitoză, proteina iese din celulă trecând prin stratul de lipide, ca oxigenul.
CorectProteina rămâne în veziculă până când vezicula se unește cu membrana și își varsă conținutul în afară.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Glucoza intră într-o celulă printr-o proteină GLUT, din sânge, unde este mai concentrată, spre citoplasmă, unde este mai puțină. Ce fel de transport este?
Răspuns
b) Difuzie facilitată, deci transport pasiv. Substanța merge în sensul gradientului, printr-o proteină, fără energie: difuzie facilitată. Prezența proteinei nu înseamnă automat transport activ.
Ce face pompa de sodiu–potasiu la fiecare moleculă de ATP descompusă?
Răspuns
b) Scoate 3 Na⁺ și introduce 2 K⁺. Pompa scoate sodiul și introduce potasiul, în raportul 3 la 2, de aceea interiorul devine negativ.
O pompă de sodiu–potasiu a scos din celulă 600 de ioni de Na⁺. Câți ioni de K⁺ a introdus în același timp?
ioniRăspuns
400 de ioni. Raportul este 3 Na⁺ la 2 K⁺: 600 : 3 = 200 de cicluri, iar 200 × 2 = 400 de ioni de K⁺. S-au consumat 200 de molecule de ATP.
O globulă albă înghite o bacterie, care ajunge într-o veziculă și apoi este distrusă. Cum se numește procesul?
Răspuns
c) Fagocitoză. Înghițirea unor particule mari, cum sunt bacteriile, este fagocitoza, un fel de endocitoză. Pinocitoza aduce picături de lichid, iar exocitoza scoate materiale din celulă.
Alege pentru fiecare situație dacă celula consumă sau nu energie.
Răspuns
Fără consum de energie (pasiv): Oxigenul trece prin stratul de lipide; Apa trece prin acvaporine; Glucoza intră prin GLUT, în sensul gradientului.
Cu consum de energie (activ): Ionii de Na⁺ sunt scoși de pompă din celulă; Un neuron eliberează neurotransmițători prin exocitoză; O globulă albă înghite o bacterie.
Difuzia simplă și difuzia facilitată merg în sensul gradientului, fără energie. Pompele și veziculele consumă energie.
În intestin, glucoza intră în celulă împreună cu ionii de sodiu, chiar dacă în celulă există deja mai multă glucoză. De unde vine energia?
Răspuns
a) Din gradientul de sodiu, creat înainte de pompa de sodiu–potasiu cu ATP. Este transport activ secundar: sodiul intră în sensul gradientului său și aduce glucoza contra gradientului ei, iar gradientul de sodiu a fost creat de pompă, cu ATP.
O celulă este pusă într-un mediu în care nu mai poate produce ATP. Ce se întâmplă în timp cu diferența dintre concentrația ionilor de sodiu din interior și din exterior? Explică folosind termenii transport activ și difuzie.
Un răspuns bun
Fără ATP, pompa de sodiu–potasiu se oprește, deci transportul activ nu mai scoate sodiul din celulă. Ionii de sodiu continuă să intre prin canale, prin difuzie facilitată, în sensul gradientului. Diferența de concentrație scade treptat până aproape de echilibru, iar interiorul celulei își pierde sarcina negativă.
Un răspuns complet spune că pompa are nevoie de ATP, că difuzia continuă fără energie și că gradientul dispare treptat.
Termeni
- proteine-canal
- Proteine din membrană care formează un por prin care trece o anumită substanță.
- proteine transportoare
- Proteine din membrană care leagă o substanță, își schimbă forma și o eliberează de partea cealaltă.
- difuzie facilitată
- Trecerea unei substanțe prin membrană cu ajutorul unei proteine, în sensul gradientului de concentrație, fără consum de energie.
- acvaporine
- Proteine-canal prin care apa traversează repede membrana.
- transport activ
- Trecerea unei substanțe prin membrană împotriva gradientului de concentrație, cu o proteină-pompă și cu consum de energie.
- pompa de sodiu–potasiu
- Proteină care scoate din celulă 3 Na⁺ și introduce 2 K⁺ pentru fiecare moleculă de ATP descompusă.
- endocitoză
- Intrarea în celulă a unor materiale închise într-o veziculă formată din membrană; include fagocitoza și pinocitoza.
- exocitoză
- Eliberarea conținutului unei vezicule în afara celulei, prin unirea veziculei cu membrana.
Surse și legătura cu programa
- OpenStax – Biology 2e, 5.2 Passive Transport – transportul facilitat prin proteine-canal (pori hidrofili, specifici, unele cu poartă) și proteine transportoare (își schimbă forma, se pot satura); acvaporinele; glucoza prin GLUT; fără consum de energie
- OpenStax – Biology 2e, 5.3 Active Transport – pompa de sodiu–potasiu: 3 Na⁺ afară, 2 K⁺ înăuntru, ATP; pompa electrogenă, interiorul mai negativ; transportul activ primar și secundar, cu exemplul glucozei aduse de sodiu
- OpenStax – Biology 2e, 5.4 Bulk Transport – endocitoza, fagocitoza (neutrofilele înghit microorganisme, vezicula se unește cu lizozomul), pinocitoza, endocitoza mediată de receptori (LDL, toxina holerei), exocitoza (neurotransmițători); transport care consumă energie
- Nobel Prize – The Nobel Prize in Chemistry 1997, press release – Jens C. Skou, Na⁺,K⁺-ATPase; primul articol în 1957; nervi de crab; în repaus, Na⁺,K⁺-ATPaza folosește o treime din ATP-ul format
- Nobel Prize – The Nobel Prize in Chemistry 2003, press release – Peter Agre a izolat în 1988 proteina care s-a dovedit a fi canalul de apă; premiul din 2003 pentru descoperirea canalelor de apă
- Leasu F., Nemet C., Borzan C., Rogozea L. (2015) – A novel method to combat the cholera epidemic among the Romanian army during the Balkan War – 1913, Acta medico-historica Adriatica 13(1): 159–170 – holera în armata română în Bulgaria, iulie 1913; 2.000 de cazuri pe 20 iulie; vaccinarea în focar de către Ioan Cantacuzino, trei inoculări, oprirea bruscă după a treia; prima vaccinare de acest fel pe scară mare
- Binder H. J. și colab. (2014) – Oral rehydration therapy in the second decade of the twenty-first century, Current Gastroenterology Reports – toxina holerei produce secreție de clor prin AMP ciclic, dar nu afectează absorbția de sodiu cuplată cu glucoza; baza fiziologică a soluției de rehidratare orală
- Organizația Mondială a Sănătății – Cholera, fact sheet – holera se tratează cu soluție de rehidratare orală, iar cazurile grave cu perfuzii și antibiotice; apa sigură, salubritatea și vaccinul previn boala
Din programă: „Schimbul de substanțe între celulă și mediu: difuzie facilitată, transport activ, transport vezicular” (curriculum de specialitate, Științe ale naturii). Competențe specifice urmărite: 2.2, 4.1, 4.2.