Biserica a rămasROEN
1930

Se încarcă harta…

Hartă și lista monumentelor · 646 de sate și orașe · șase recensăminte

Bisericile monument istoric din Transilvania și credincioșii lor, 1850–2002

Din cele 165 de sate cu o biserică evanghelică pe lista monumentelor istorice și cu cel puțin 100 de evanghelici în 1930, în 134 recensământul din 2002 a numărat sub 50. În cel puțin 99 dintre cele 165 de sate germanii erau majoritari în 1930. În satele maghiare, bisericile reformate și cele romano-catolice au păstrat până în 2002, la mediană, 75 și 80 din 100 dintre credincioșii din 1930.

Pe hartă apar doar clădirile pentru care lista monumentelor precizează confesiunea. Ce cuprinde harta și ce lasă deoparte se explică la „Limite”.

1930

Fiecare fereastră e o biserică, fiecare lumină o congregație#

Harta arată 772 de clădiri de cult de pe lista monumentelor istorice din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, în 646 de sate și orașe. Fiecare e o fereastră arcuită: aurie pentru bisericile evanghelice, turcoaz pentru cele reformate, roz pentru cele romano-catolice, violetă pentru cele unitariene, albastră pentru sinagogi.

Înălțimea luminii arată câți credincioși ai acelei confesiuni a numărat recensământul ales, față de același sat în 1930. În 1930 toate ferestrele sunt pline, fiindcă 1930 e anul de referință. Cele 524 de ferestre din sate cu cel puțin 100 de credincioși adunau atunci 426.516 credincioși.

1992

1992, primul recensământ de după comunism: ferestrele aurii se sting#

Recensământul din 1992 a fost primul de după comunism care a numărat din nou religia. În satele cu biserică evanghelică, satul median mai avea în 1992 6,6 din 100 dintre credincioșii din 1930, iar lumina aurie a coborât aproape peste tot. La reformați satul median avea 72 din 100, la romano-catolici 75: ferestrele lor sunt, în cea mai mare parte, încă aprinse.

Rămâne întrebarea: pierderea ține de confesiune sau de oamenii care o practicau?

Evanghelicii

165 de sate evanghelice: în satul median au rămas 2 din 100 dintre credincioșii din 1930#

În 165 de sate cu o biserică evanghelică (luterană) pe lista monumentelor și cu cel puțin 100 de evanghelici în 1930, satul median păstrează în 2002 doar 2,1 din 100 dintre credincioșii din 1930. În 134 dintre ele recensământul a numărat sub 50 de evanghelici, iar în 16 niciunul.

Împreună, cele 165 de sate numărau 118.846 de evanghelici în 1930 și 6.416 în 2002. Un exemplu e Biertan, cu biserica fortificată: 1.199 de evanghelici în 1930, 170 în 1992, 55 în 2002.

Sate cu o biserică evanghelică de pe lista monumentelor în care recensământul din 2002 nu a numărat niciun evanghelic (cel puțin 100 în 1930).
  1. Bistrița-Năsăud 1.251 de evanghelici, 1930 → 0
  2. Mureș 1.211 evanghelici, 1930 → 0
  3. Bistrița-Năsăud 838 de evanghelici, 1930 → 0
  4. Bistrița-Năsăud 656 de evanghelici, 1930 → 0
  5. Bistrița-Năsăud 534 de evanghelici, 1930 → 0
  6. Bistrița-Năsăud 512 evanghelici, 1930 → 0
  7. Bistrița-Năsăud 504 evanghelici, 1930 → 0
  8. Brașov 501 evanghelici, 1930 → 0
  9. Mureș 486 de evanghelici, 1930 → 0
  10. Sibiu 475 de evanghelici, 1930 → 0

Reformații

230 de sate reformate: lumina rămâne#

În 230 de sate cu o biserică reformată și cel puțin 100 de reformați în 1930, satul median a păstrat până în 2002 67 din 100. În 206 dintre ele au rămas cel puțin 30 din 100. Sub 50 de reformați în 2002 au coborât doar 15 dintre sate.

Romano-catolicii

Romano-catolicii: mediana ascunde drumuri diferite#

În 86 de sate cu o biserică romano-catolică și cel puțin 100 de credincioși în 1930, satul median păstrează 74 din 100. Mediana pare să spună că bisericile catolice și-au păstrat enoriașii. Împărțite după etnia majoritară din 1930, satele arată altceva.

Două etnii

Aceeași confesiune, altă etnie, altă lumină#

Printre satele romano-catolice, cele cu majoritate maghiară în 1930 (48 de sate) au păstrat până în 2002, la mediană, 80 din 100. Cele 15 sate cu majoritate germană se despart în două grupe: 11 păstrează între 2,8 și 18 din 100 (7 dintre ele în județul Timiș), iar 4 (Urziceni, Ciumești, Palota și Foieni) păstrează între 76 și 101. Cele cu majoritate românească (14 sate) păstrează, la mediană, 34.

Diferența urmează mai degrabă etnia și regiunea decât confesiunea. Recensămintele arată numărul de la început și de la sfârșit, nu și motivul.

Satele cu o biserică a confesiunii și cel puțin 100 de credincioși în 1930, după majoritatea locuitorilor în 1930 (peste 50 din 100). Se arată doar grupurile cu cel puțin 3 sate. Date: Varga E. Árpád.
ConfesiuneaMajoritatea în 1930SatePăstrați din 100, în 2002 (mediană)
Evanghelicigermană991,7
Evanghelicimaghiară457
Evangheliciromânească313,7
Evanghelicifără majoritate312,1
Reformațimaghiară15475
Reformațiromânească5552
Reformațifără majoritate1757
Romano-catolicigermană1511
Romano-catolicimaghiară4880
Romano-catoliciromânească1434
Romano-catolicifără majoritate880
Unitarienimaghiară4058
Unitarieniromânească323

Excepțiile

4 sate evanghelice în care lumina a rămas#

Dintre cele 165 de sate evanghelice, doar 4 păstrează cel puțin 30 din 100 dintre credincioșii din 1930: Apața, Săcădate, Satu Nou și Jimbor. În trei dintre ele maghiarii erau majoritari în 1930, iar germanii nu erau în niciunul mai mult de 1 din 100 de locuitori. Un caz din afara statisticii satelor e Nădlac, un oraș unde slovacii erau 62 din 100 de locuitori în 1930: 7.315 evanghelici atunci, 2.892 în 2002.

Cele 4 sate evanghelice în care au rămas cel puțin 30 din 100 dintre credincioșii din 1930 (1930 → 2002).
  1. Brașov 1.404 → 1.133 · germani 0 din 100 în 1930
  2. Sibiu 169 → 130 · germani 0 din 100 în 1930
  3. Brașov 774 → 532 · germani 1 din 100 în 1930
  4. Brașov 594 → 268 · germani 0 din 100 în 1930

Context

Ce s-a întâmplat între timp: ce spun sursele#

Recensămintele arată cât s-au împuținat congregațiile; sursele de mai jos spun ce s-a întâmplat în acești ani. În ianuarie 1945, germani din România, bărbați între 17 și 45 de ani și femei între 18 și 30, au fost deportați la muncă forțată în Uniunea Sovietică. Trei documente oficiale, citate de Hannelore Baier, dau între 53.946 și 70.148 de deportați; pentru sașii din Transilvania, aceeași autoare citează 30.336 de deportați înregistrați, dintre care 3.076 nu au supraviețuit deportării.

În septembrie 1944, înaintea Armatei Roșii, generalul Artur Phleps a ordonat, în înțelegere cu conducătorii grupului etnic german de acolo, evacuarea sașilor din nordul Transilvaniei: potrivit Siebenbürgische Zeitung (Horst Göbbel, 2014), în jur de 35.000 de oameni, aproximativ 95% din populația germană, din 34 de localități din Nösnerland (în jurul Bistriței), 11 din jurul Reghinului și 7 de pe Târnave. Circa 6.000 au fost aduși înapoi în iunie–iulie 1945, din ordin sovietic. Dintre cele 16 sate fără niciun evanghelic în 2002, 9 sunt în județul Bistrița-Năsăud; sursele nu spun că evacuarea singură explică acest zero.

Apoi au venit plecările. Oficiul Federal de Administrație (Bundesverwaltungsamt) a înregistrat 242.326 de repatriați germani din România între 1950 și 1989 și 111.150 numai în 1990. Gwénola Sebaux notează că, după vizita cancelarului Schmidt din 1978, România a acceptat să permită emigrarea a circa 11.000 de oameni pe an, până în 1982, și că pentru emigranți se cereau „Kopfgelder” de 8.000–10.000 de mărci de persoană. Biserica Evanghelică C.A. din România număra 171.000 de membri în 1986, 102.000 la începutul lui 1990 și 13.000 în 2011.

În nordul Transilvaniei, aflat în 1944 sub administrație maghiară, închiderea evreilor în ghetouri a început la 3 mai; între 16 mai și 7 iunie, 131.639 dintre ei au fost deportați la Auschwitz, în 45 de trenuri (Attila Gidó, după Randolph Braham). Maghiarii din Transilvania erau, în schimb, 1.558.600 în 1956 și 1.603.900 în 1992 (Varga), iar bisericile reformate și catolice ale satelor lor au rămas, în cea mai mare parte, cu enoriașii lor. Despre bisericile fortificate, Fundația Kirchenburgen scrie că peste jumătate dintre cele peste 160 sunt amenințate de degradare, în grade diferite.

Limite

Unde se oprește harta#

Pe hartă apar doar clădirile pentru care lista monumentelor precizează confesiunea (772 de clădiri, ansamblurile numărate o singură dată). Alte 1.105 intrări din regiune sunt biserici fără confesiune în titlu, în cea mai mare parte ortodoxe și greco-catolice, și nu sunt desenate; 39 dintre ele se află în sate unde în 1930 o confesiune protestantă sau catolică era majoritară. Alte 4 clădiri nu au putut fi puse pe hartă, fiindcă satul lor nu se potrivește cu datele lui Varga. Pentru 21 dintre cele 585 de ferestre de sat lipsește numărul din 1930 sau din 2002, fiindcă satele unei comune nu se adună la totalul comunei din Varga sau conțin celule ascunse la recensământ; acelea apar cu linie întreruptă și nu intră în numere.

Datele provin de la Varga, pe sate, pentru 5.256 de localități din 16 județe. Datele pe sate se opresc în 2002; recensămintele din 2011 și 2021 nu sunt desenate pe biserici. Numărul credincioșilor nu urmărește aceiași oameni: familiile se pot muta în sat sau din sat, iar religia declarată se poate schimba.

Reședințele orașelor și municipiilor sunt desenate, dar nu intră în numere: congregația unui oraș se schimbă și prin mutări. Satele care aparțin unui oraș intră în numere. Cele 8 sinagogi de pe hartă se află toate în orașe, așa că nu au o statistică; fereastra fiecăreia arată totuși cum s-a golit.

Metodă#

Clădirile vin din listele pe județe ale monumentelor istorice (ro.wikipedia, 6 noiembrie 2026), din care au fost alese intrările al căror nume începe cu un loc de cult (biserică, capelă, sinagogă) și numește o confesiune: evanghelică sau luterană, reformată, romano-catolică, unitariană, sinagogă. Ansamblurile cu mai multe coduri (biserica, zidul, turnurile) se numără o dată, la codul de bază. Satul se stabilește după codul RAN al intrării sau, când acesta lipsește, după numele satului și al comunei, corelat cu registrul SIRUTA. Localitățile încorporate ulterior într-o localitate mai mare (de pildă Seleuș în Oradea) sunt adunate la aceasta, ca 1930 și 2002 să descrie același teritoriu; anii în care satele unei comune nu se adună la totalul comunei, după Varga însuși, sunt lăsați fără număr.

Numărul credincioșilor provine din fișierele lui Varga E. Árpád, pe sate, citite din PDF-urile lui. Regula: un sat intră în statistică dacă are o biserică a confesiunii și cel puțin 100 de credincioși ai ei în 1930. Statisticile se referă la sate; reședințele orașelor și municipiilor sunt pe hartă, dar nu intră în numere. Statisticile pe confesiune sunt medianele satelor, nu totaluri. Satele au fost împărțite după etnia majoritară din 1930 (peste 50 din 100 de locuitori).

Punctele de pe hartă sunt nodurile de localitate din OpenStreetMap, corelate după codul SIRUTA. Din cele 5.256 de localități din Varga, doar numerele satelor cu o biserică sunt publicate aici; fișierele lui Varga nu sunt redistribuite.

Surse#

  1. Lista monumentelor istorice (listele pe județe de pe ro.wikipedia, preluate la 6 noiembrie 2026; bazate pe lista oficială din 2015 a Ministerului Culturii și a Institutului Național al Patrimoniului)
  2. Varga E. Árpád, Erdély etnikai és felekezeti statisztikája, fișierele pe județe pentru religie și naționalitate, 1850–2002 (Kisebbségkutató Intézet)
  3. SIRUTA, registrul localităților, semestrul I 2026 (INS, data.gov.ro)
  4. Hannelore Baier, The Collective Trauma of the Transylvanian Saxons, cap. 13, Deportarea (siebenbuergersachsen.de)
  5. Bundesverwaltungsamt, Aussiedlerstatistik 1950–2005, coloana România
  6. Gwénola Sebaux, Spätaussiedler aus Rumänien, Bundeszentrale für politische Bildung, 14 octombrie 2019
  7. Biserica Evanghelică C.A. din România, documentul de strategie Zukunft Kirche, 23 noiembrie 2013
  8. Attila Gidó, Hungarian Historical Review 4/3 (2015), despre deportarea evreilor din nordul Transilvaniei
  9. Varga E. Árpád, Limbă maternă, naționalitate, confesiune în Transilvania, 1880–1992 (1996, MEK)
  10. Stiftung Kirchenburgen, despre bisericile fortificate
  11. Horst Göbbel, Evakuierung 1944 – Gedenken 2014, Siebenbürgische Zeitung, 1 iunie 2014
  12. OpenStreetMap, localități (extras Geofabrik din 30 octombrie 2026), ODbL

Mai multe pe site