Fibra de lângă cablul România–Georgia: ce ar putea auzi în Marea Neagră și în apele cui

Cum aude o fibră optică#

Un cablu de telecomunicații poartă lumină. La capătul de pe țărm se poate monta un aparat numit interogator. Acesta trimite în fibră impulsuri laser scurte și ascultă lumina care se întoarce. Variațiile microscopice ale sticlei împrăștie înapoi, din fiecare punct, o mică parte din lumină. Când o vibrație întinde fibra cu câteva miliardimi, faza acelei lumini se schimbă, iar interogatorul află unde și cât. Metoda se numește detecție acustică distribuită (DAS, după numele din engleză). Pe cablul dintre Țările de Jos și Anglia, fibra a fost citită la fiecare 1,021 m; pentru analiză, cercetătorii au păstrat 19.583 de canale, la circa 4 m unul de altul.

Limita e lumina care se întoarce. Recordul raportat până în 2022 a fost de 171 km, într-un experiment controlat pe fibră cu pierderi mici; pe cablul din Marea Nordului, datele au fost utilizabile pe primii 80 km. Cablurile lungi au însă repetoare, amplificatoare așezate la fiecare 40–100 km. Ele lasă lumina să treacă într-un singur sens. Dincolo de primul repetor, ascultarea fină de pe țărm se oprește.

Dincolo de primul repetor există alte metode. În 2022, cercetători britanici au măsurat de la țărm tronsoane ale unui cablu transatlantic de 5.860 km, până la 12 repetoare simultan, folosind căile de întoarcere pe care repetoarele acelui cablu le aveau deja, „fără schimbări ale infrastructurii subacvatice”. Rezultatul e o singură citire pentru fiecare tronson de 45–90 km, nu mii de puncte. Ajunge pentru cutremure și pentru valurile oceanului; pentru nave nu a fost încă demonstrat. O a treia metodă folosește senzori montați chiar în repetoare, pe care propunerea britanică îi numește explicit.

Ce au auzit deja cablurile#

Pe cablul de 209 km dintre Zandvoort, în Țările de Jos, și Leiston, în Anglia, cercetătorii de la Wageningen au ascultat în 2026 primii 80 km. Au găsit zgomot de nave pe porțiunea dintre kilometrii 0,5 și 2 ai fibrei, unde cablul traversează un culoar de navigație, o navă trecută pe lângă km 0,6, al cărei zgomot se vedea până la 100 Hz, și zgomotul șantierului unui parc eolian. Turbinele aflate deja în funcțiune nu s-au auzit. Într-o analiză separată, pe toată lungimea cablului, au văzut o explozie controlată raportată de institutul meteorologic olandez la circa 100 km de coastă; în datele fibrei, ea apare la 120 km de țărm.

În Svalbard, o fibră de circa 120 km a localizat o navă de mărfuri în dreptul kilometrului 86,5 al cablului, cu o abatere pătratică medie de circa 50 m față de pozițiile transmise de navă prin AIS, și a prins cântece de balenă până la cel puțin 95 km de-a lungul cablului (Landrø și colaboratorii, 2022). Pe cablul Curie, de la Los Angeles la Valparaíso, polarizarea luminii a semnalat în nouă luni circa 20 de cutremure, între ele unul de magnitudine 7,7 în largul Jamaicii; acolo, tot cablul e un singur senzor (Zhan și colaboratorii, 2021).

Două lucruri lipsesc din literatură. Niciun studiu publicat nu arată detectarea unui submarin cu o fibră. Și niciun studiu recenzat nu dă distanța maximă, de o parte și de alta a cablului, la care o navă poate fi auzită. Un studiu încă nerecenzat, pe un cablu de lângă Zeebrugge, a testat praguri între 0,5 și 5 km fără să stabilească o rază maximă. Același studiu citează traulere detectate la până la 2,5 km de cablu (Wienecke și Brenne, 2023) și, într-o notă bibliografică, o lucrare a Alcatel Submarine Networks pentru conferința SubOptic care raportează nave mari la până la 8 km. De aceea, pe hartă, distanța o alege cititorul.

Ideea de a asculta marea prin cabluri e veche. Din 1952, Marina SUA a așezat pe fundul oceanului șiruri de hidrofoane legate prin cablu de stații de țărm, sistemul SOSUS, ca să urmărească submarinele sovietice; după Războiul Rece, oamenii de știință au primit acces la înregistrări și au recunoscut în ele cântece de balene. Diferența de acum e că senzorul e chiar cablul comercial, iar datele lui sunt ale unei companii.

Ce propune Marea Britanie#

Pe 22 octombrie 2026, guvernul britanic a publicat o carte albă despre securitatea infrastructurii submarine critice (CP 1683), aflată în consultare publică până la 14 ianuarie 2027. Documentul propune pedepse de până la 14 ani de închisoare pentru deteriorarea intenționată a unui cablu. Capitolul 6 e despre altceva: cablul folosit ca senzor. Guvernul scrie că, ajunse la un adversar, datele unor asemenea senzori „ar putea compromite interesele de apărare ale Regatului Unit”.

• Cine ar răspunde. Entitatea care controlează fibra pe care e montat senzorul, chiar dacă datele sunt colectate, prelucrate sau stocate de altcineva.
• Ce ar notifica statului. Cine deține cablul și cine operează senzorul; ce tip de senzor, ce poate face, rata de eșantionare, rezoluția, banda de frecvență, dacă datele sunt brute sau prelucrate, cât timp sunt păstrate; unde e montat, inclusiv unde sunt interogatoarele.
• Când. Cu cel puțin șase luni înainte, pe un cablu existent; încă din faza de proiect pentru un cablu nou, de regulă cu cel puțin 12 luni înainte de instalare; în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a dispozițiilor, pentru instalațiile existente. Pentru localizarea unei defecțiuni: o notificare provizorie depusă din timp, urmată de un preaviz de activare de cel puțin 72 de ore.
• Ce ar putea face statul. Să impună condiții și, rar, să interzică instalarea. Operatorul nu ar trebui să aștepte încheierea verificării, cu excepția unui ordin provizoriu.
• Datele. Entitățile ar trebui să se conformeze cererilor guvernului pentru datele generate de senzor, prin mecanisme care le livrează „în forma și la frecvența cerute” (întrebarea 60 din consultare).
• Și cablurile electrice. Regimul propus ar acoperi fibra integrată atât în sistemele de transport al datelor, cât și în cele de transport al energiei, plus senzorii montați în repetoare.

Partea cea mai neobișnuită e granița. Propunerea ar acoperi senzorii de pe cablurile care ajung în Marea Britanie, dacă pot detecta activitate în marea teritorială, în zona economică exclusivă sau pe platoul continental britanic. Ar acoperi și cablurile care doar trec prin apele britanice, fără să atingă țărmul (întrebarea 66). Argumentul guvernului: o instalație de detecție „nu poate fi împărțită în mod rezonabil după granițele maritime”, iar un asemenea senzor poate dezvălui „tiparele activității militare” britanice. Testul britanic întreabă ce poate auzi un senzor, oriunde ar sta aparatul.

Nimic din toate acestea nu e încă lege. Cartea albă nu spune că guvernul primește deja date de la senzori comerciali și nu numește niciun sistem existent. Altă parte a documentului, ordinele date operatorilor în timpul unui incident (păstrarea probelor, redirecționarea traficului, amânarea unei reparații), cu amenzi plafonate la valoarea mai mare dintre 17 milioane de lire sterline și 10% din cifra de afaceri globală, s-ar aplica doar cablurilor de date, nu și celor de energie.

Contextul e militar. Pe 22 ianuarie 2025, ministrul britanic al apărării, John Healey, a spus în Camera Comunelor că nava rusă Yantar e „o navă spion folosită pentru a strânge informații și a cartografia infrastructura subacvatică critică a Regatului Unit”. Pe 9 aprilie 2026, același ministru a anunțat că forțele britanice și aliații au urmărit submarine ale direcției ruse de cercetări de mare adâncime (GUGI), despre care a spus că sunt „concepute să cerceteze infrastructura subacvatică pe timp de pace și s-o saboteze în caz de conflict”.

Uniunea Europeană recomandă măsuri asemănătoare, fără să impună prin aceste documente obligații comparabile. Planul de acțiune pentru securitatea cablurilor (21 februarie 2025) scrie că rețelele de cabluri pot fi folosite „ca rețele întinse de senzori”, în scopuri civile și militare, iar setul de măsuri publicat pe 5 februarie 2026 recomandă detecția acustică pe cablurile comerciale existente și viitoare. Același set de măsuri propune un cablu de date între Caucazul de Sud și Bulgaria și România.

Cablul prin Marea Neagră, kilometru cu kilometru#

Cablul Mării Negre ar lega Topraisar, în județul Constanța, de Anaklia, în Georgia: 1.300 MW în curent continuu, la ±525 kV, pe circa 1.155 km, din care circa 1.115 km sub apă, după comunicatul Transelectrica din 30 iulie 2026. Promotorii sunt Transelectrica și compania de rețea a Georgiei (GSE). Proiectul are statut de proiect de interes reciproc al Uniunii Europene din decembrie 2025, iar acum se pregătește cercetarea fundului mării, care „va confirma traseul optim al cablului”. Decizia finală de investiție nu a fost luată.

Fibra nu ar sta în cablul electric. GSE scrie că integrarea fibrelor de telecomunicații în cablurile de înaltă tensiune „nu este posibilă” din cauza repetoarelor și a adâncimii. E nevoie de un cablu de fibră optică separat, cu repetoare la 70–100 km unul de altul și cu până la 24 de perechi de fibre. Scopul declarat e comercial: internet între Europa, Caucaz și Asia Centrală. Niciun document publicat nu pomenește folosirea lui ca senzor.

Linia de pe hartă e traseul de referință pentru cercetarea fundului mării, publicat de GSE în octombrie 2025 și redesenat aici pe coordonate; la verificare, eroarea medie a fost de circa 1,3 km, așa că poziția liniei și distanțele sunt aproximative. Are 1.125 km și trece prin zonele economice a patru state: 170 km ale României, 56 km ale Bulgariei, 708 km ale Turciei și 191 km ale Georgiei. Cel mai adânc punct al liniei e la 2.203 m, la km 479. Comunicatul Transelectrica spune că unele segmente ar fi „la adâncimi de peste 2.500 de metri”; nici linia redesenată, nici profilul publicat de GSE nu coboară atât.

Marea Neagră nu are zone de mare liberă: dincolo de apele interioare și de mările teritoriale, totul e împărțit în zone economice exclusive. Linia trece la circa 10,1 km (8–12 km, ținând seama de eroarea traseului) de zona revendicată și de Ucraina, și de Rusia în dreptul Crimeei (pe la km 335), la circa 12,5 km (10–14 km) de zona Rusiei (pe la km 898) și, aproape de Anaklia, la 1–5 km de apele din dreptul Abhaziei, regiunea separatistă controlată cu sprijinul Rusiei. Pe țărmul ei, la Ocamcira, la 36 km de linie, liderul abhaz a anunțat în octombrie 2023 o bază permanentă pentru o parte a flotei ruse din Marea Neagră.

Navele care trec pe lângă traseu se adună spre capete. Cele două porțiuni de lângă țărm, între 12% și 18% din lungime, strâng între 22,5% și 61% din trecerile de nave de lângă linie și între 43% și 94% din orele petrecute de nave acolo, după cum se măsoară (date AIS din 2023, EMODnet). Navele fără transponder AIS, între ele cele militare, nu apar în aceste date.

Când se strică un cablu în zona altui stat, cine judecă#

Apele în care ar sta cablul contează și dincolo de senzori. Zona economică exclusivă dă statului de coastă drepturi asupra resurselor, nu jurisdicție deplină: Convenția ONU privind dreptul mării lasă oricărui stat libertatea de a așeza cabluri acolo, iar pentru un incident de navigație judecarea echipajului revine în principiu statului pavilionului sau statului ai cărui cetățeni sunt marinarii. Cazurile recente arată cât de deschisă e întrebarea.

1. 7–8 octombrie 2023 · Golful Finlandei Gazoductul Balticconnector și două cabluri de date, rupte de ancora navei NewNew Polar Bear. În august 2024, China a recunoscut răspunderea navei, ca accident; Finlanda și Estonia au spus că raportul chinez nu e o probă oficială.
2. 17–18 noiembrie 2024 · zona Suediei Cablurile C-Lion1 și Suedia–Lituania. Ancheta suedeză nu a putut stabili dacă nava chineză Yi Peng 3 a acționat intenționat; autoritățile chineze au păstrat jurisdicția asupra navei.
3. 25 decembrie 2024 · zona Finlandei Cablul electric Estlink 2, dintre Finlanda și Estonia, și patru cabluri de date, deteriorate de ancora petrolierului Eagle S. Pe 3 octombrie 2025, tribunalul din Helsinki a respins acuzațiile: faptele s-ar fi petrecut în afara apelor teritoriale finlandeze. Pe 27 august 2026, Curtea de Apel a decis că Finlanda are jurisdicție, fiindcă „consecințele faptelor s-au produs în Finlanda”. Decizia poate ajunge la Curtea Supremă.
4. 25 februarie 2025 · Taiwan Cablul Taiwan–Penghu, rupt lângă Tainan. Căpitanul navei Hong Tai 58 a fost condamnat de tribunalul din Tainan, pe 12 iunie 2025, la trei ani de închisoare.
5. 8 iulie 2026 · Marea Neagră România, Bulgaria și Turcia extind mandatul grupului de deminare creat în 2024 pentru a include protecția infrastructurii subacvatice critice.

În cazul Eagle S au contat locul în care s-au produs consecințele și felul în care au fost calificate faptele: Curtea de Apel nu le-a considerat un incident de navigație în sensul convenției. Regula britanică pentru senzori pune o întrebare înrudită: ce poate detecta un senzor și în apele cui. Pe Marea Neagră, unde nu există ape ale nimănui, oricare răspuns trimite la cel puțin două state.

Ce nu s-a hotărât încă#

Pentru cablul Mării Negre, întrebările se pot pune acum, cât e încă pe hârtie.

• Cine ar controla fibra? Promotorii sunt Transelectrica și GSE; cine va deține și opera cablul de date nu s-a anunțat public.
• Ce fel de ascultare ar fi posibilă? Un interogator de țărm ar asculta fin doar primii ~100 km de la fiecare capăt, adică ape românești și georgiene, cu ape bulgărești la 20–24 km, turcești la 16–20 km și ape din dreptul Abhaziei la 1–5 km de linie. Citirile pe tronsoane sau senzorii din repetoare ar ajunge pe toată lungimea, prin zonele a patru state.
• Ce reguli s-ar aplica? România cere autorizare pentru cercetarea științifică marină în zona sa economică (Legea 17/1990, art. 39), iar datele hidrografice oficiale țin de Direcția Hidrografică Maritimă a Ministerului Apărării (Legea 395/2004). Transelectrica intră, ca operator de transport, sub regulile de securitate cibernetică (OUG 155/2024) și de reziliență a entităților critice (Legea 294/2024). Niciuna nu vorbește despre datele unui cablu folosit ca senzor. Asociația industriei de cabluri (ICPC) susține că detecția făcută pentru protecția cablului ține de dreptul de a așeza cabluri, nu de cercetarea științifică; convenția ONU nu definește cercetarea științifică marină.
• Unde ar fi păstrate datele și cine le-ar putea cere? Propunerea britanică urmărește datele „oriunde ar fi ținute”. Sursele consultate nu arată, pentru acest proiect, un regim dedicat comparabil; regulile existente s-ar aplica în funcție de activitate.