Illova · 20 septembrie, seara
Două coloane pornesc spre Caransebeș
Armata rupe tabăra de la Illova și merge toată noaptea spre Caransebeș, în două coloane. Ordinul e să ajungă fără știrea dușmanului. Până la pod, totul merge în cea mai mare ordine.
Întrebarea
Relatările târzii despre noaptea de 20–21 septembrie 1788, de la Caransebeș, vorbesc despre mii de oameni pierduți după ce trupele au tras unele în altele. Rapoartele din 1788 confirmă panica și focurile trase între camarazi. Numărul morților nopții nu apare în izvoarele cercetate.
Harta compară întinderea marșului cu localitatea aleasă, la aceeași scară: un marș de 29,2–34,3 km care a pornit din Illova, s-a oprit la un pod și s-a destrămat în focuri trase aiurea. Fiecare oprire poartă cuvintele raportului care o atestă — scrisoarea împăratului, raportul oficial al taberei, ziarele din octombrie 1788.
În relatări apar patru bilanțuri: circa 150, 563, 1.200 și peste 10.000. Primele trei vin din izvoare deschise mai jos; al patrulea e citat prin ele, fără trimitere la sursă. Niciunul nu numără morții nopții.
Alege un bilanț și citește ce numără fiecare izvor. Harta desenează mărimea numărului ales, ca termen de comparație. Comparația distanțelor verifică apoi o afirmație a împăratului, folosind geografia de azi.
Harta de sus e ridicarea topografică a Banatului din anii 1769–1772, Secția 134, cu Caransebeșul la întâlnirea Timișului cu Sebeșul. E mai veche decât noaptea cu aproape două decenii.
Orașul tău
Scrie orașul sau satul. Harta nopții se centrează pe el, la scară adevărată.
Localitatea aleasă rămâne în browser și nu este trimisă unui serviciu de căutare.
Citește pașii; harta ține pasul.
Ce arată harta
O schemă la scară adevărată: marșul de noapte Illova–Caransebeș, așezat peste localitatea aleasă, cu opririle din rapoarte. Nordul e sus; scara e desenată dedesubt. Cercul întrerupt încearcă vorba de „șase leghe“ la scara milei austriece — una din cele două citiri.
- Illova · 20 septembrie, seara — Două coloane pornesc spre Caransebeș
- Podul · noaptea — Oprirea la pod
- Coloanele · după ora nouă — Trupele trag unele în altele
- Drumul poștei · spre ziuă — Calm, apoi fuga
- Lugoj · 21 septembrie, înainte de ziuă — A doua panică
- Caransebeș · 21 septembrie, ziua — Dimineața, dușmanul adevărat
Noaptea, oprire cu oprire
20–21 septembrie 1788. Infanteria pornește la nouă seara (jurnalul armatei principale, prin Gramm 2008). Ce urmează e spus de rapoarte, fiecare cu data lui.
Podul · noaptea
Oprirea la pod
Coloanele se opresc ca să se adune ariergarda. Soldații lasă jos poverile; unii adorm. Povestirile de mai târziu pun aici un car cu rachiu. Niciun raport din 1788 nu pomenește vreo căruță cu rachiu.
Coloanele · după ora nouă
Trupele trag unele în altele
O alarmă falsă — valahi speriați, după împărat — aruncă husarii peste infanterie. Coloanele trag una în alta; tunuri, care și corturi se răstoarnă. Împăratul scrie, cinci zile mai târziu: ai lui au tras unii în alții.
Drumul poștei · spre ziuă
Calm, apoi fuga
Ordinea se reface, coloanele ajung în zori în tabăra de lângă Caransebeș. Dar spaima aleargă înainte: slugi și fugari o duc până la Lugoj, strigând că totul e pierdut, și drumul până la Timișoara e jefuit.
Lugoj · 21 septembrie, înainte de ziuă
A doua panică
La Lugoj, unde stau bagajele, valahii strigă că vin turcii. Două regimente împărătești se întâlnesc în întuneric, se iau drept turci și trag unul în altul. Ziarul din 7 octombrie tipărește și strigătul greșit înțeles: halt, auzit allah.
Caransebeș · 21 septembrie, ziua
Dimineața, dușmanul adevărat
Spre ziuă, turcii ajung ariergarda din urmă. De data asta lupta e pe bune: ariergarda se retrage în ordine și îi respinge din Caransebeș cu pierderi, luându-le trei steaguri (ziarul londonez, octombrie 1788). Cei circa 150 de morți și răniți ai raportului oficial sunt ai acestei lupte — nu ai nopții; iar ziarul londonez tipărește același număr pentru lupta de lângă Caransebeș.
Bilanțul: câte morți numeri?
Patru numere își dispută noaptea, plus a cincea variantă — cea pe care o susțin izvoarele. Apasă un număr: harta îl desenează la scară peste orașul tău și spune ce numără de fapt.
Harta desenează fiecare număr la aceeași scară. Cercul gol e singurul pe care izvoarele îl îngăduie.
Socoteala: șase leghe
Împăratul scrie că spaima a fost dusă „șase leghe“ (traducere din franceză) în urmă, până la Lugoj. Geografia de azi poate verifica propoziția.
De la Caransebeș la Lugoj, drumul de azi cade în 43,2–47,1 km pe ruta vechilor repere — Caransebeș–Sacu–Lugoj, 39,2 km însumați din hartă, lungiți cu 10–20% pentru serpentine. Banda de test e însă cea a liniei drepte: 42,2–46,1 km.
Șase leghe franceze înseamnă 26,7 km: nu ajung de nicăieri până la Lugoj. Șase mile austriece înseamnă 45,5 km — fix pe banda drumului Caransebeș–Lugoj, 42,2–46,1 km. Leghea subînțeleasă, 7,36 km, cade lângă mila poștei austriece, de 7,6 km — dar ce unitate a avut împăratul în minte rămâne necunoscut: o compatibilitate nu e o identificare.
Comparația are o limită suplimentară. De la locul panicii, de lângă Slatina, până la Lugoj sunt 55,8 km în linie dreaptă — peste 60 km de drum. Șase leghe nu acoperă distanța de acolo, în niciuna din cele două măsuri de referință. Socoteala arată doar că vorba de șase leghe se potrivește cu drumul Caransebeș–Lugoj socotit în mile austriece — nu locul de unde a început retragerea.
Tot o socoteală prinde și umflarea zvonurilor — cu o rezervă: socotelile au acoperiri diferite. Tunurile pierdute sunt 3 în socoteala nopții a împăratului și 15 în știrile nesigure ale retragerii din ziar — de 5,0 ori mai multe. Carele cu muniții sunt 14 la Criste și 64 în ziar — de 4,6 ori. Iar față de cei circa 150 de morți și răniți estimați ai ariergărzii, cei peste 10.000 de oameni pierduți din 1968 sunt de 66,7 ori — o comparație între socoteli de feluri diferite. Iar pierderea socotită în bani — 136.717 guldeni și 43 de creițari, cu tot cu solde — e singurul număr de acest fel întâlnit în materialul deschis (Gramm 2008, după Kotasek).
Distanțe haversine între repere verificate pe hartă (Nominatim, 12 octombrie 2026), lungite cu 15–35% pe munte și 10–20% la câmpie. Valorile leghei și milei sunt valori de referință: leghea comună franceză, 4,4453 km; mila poștei austriece, 7,5859 km.
Registrul: ce spune fiecare raport
Zece afirmații ale nopții, opt rapoarte. Punctul plin înseamnă „spune“; cercul gol, „tace“; crucea, „contrazice“. Sub tabel, fiecare raport vorbește în cuvintele lui.
| Iosif II, 26.09.1788 | Hofbericht, 23.09.1788 | Real-Ztg., 07.10.1788 | Polit. Journal, X.1788 | Eur. Magazine, X.1788 | Schlosser, 1843 | Gross-Hoffinger, 1847 | Criste, 1904 | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Marș de noapte spre Caransebeș | ● | ● | ● | ● | ● | ● | ● | ● |
| Alarmă falsă, trupe speriate | ● | ● | ● | ● | ● | ● | ● | ● |
| Trupele trag unele în altele | ● | ○ | ● | ● | ● | ● | ● | ● |
| Car cu rachiu, ceartă pe băutură | ○ | ○ | ○ | ○ | ○ | ○ | ● | ● |
| Strigătul „Turci!“ | ○ | ○ | ● | ● | ○ | ○ | ● | ● |
| Halt auzit allah | ○ | ○ | ● | ○ | ○ | ○ | ● | ○ |
| Împăratul despărțit de suită | ○ | ○ | ○ | ○ | ○ | ● | ● | ○ |
| Fuga și jaful până la Lugoj | ● | ○ | ● | ● | ● | ○ | ● | ● |
| 3 tunuri pierdute | ● | ○ | ○ | ✕ | ○ | ○ | ○ | ● |
| Un număr al morților nopții | ○ | ○ | ○ | ○ | ○ | ○ | ○ | ○ |
Crucea de la tunuri confruntă socoteli cu acoperiri diferite: 3 ai nopții (împăratul), 15 ai retragerii (ziarul, nesigur).
Rapoartele, în cuvintele lor
„…ai lui au tras unii în alții… din fericire niciun turc nu ne urmărea, altfel toată armata era pierdută… s-au pierdut toate corturile și căldările cu multe bagaje, dar și trei tunuri.“
„În 21 a rupt armata tabăra de la Illova în 2 coloane spre Caransebeș… o alarmă falsă… a apucat o asemenea spaimă trenul trimis înainte spre Caransebeș… Pierderea noastră la ariergardă poate fi de 150 de oameni morți și răniți.“
„Oamenii noștri au dat în întuneric peste un alt regiment. Ofițerii primului au strigat: halt! halt! Cei din urmă au crezut că aud strigătul turcesc allah!, au tras și au doborât mulți dintre camarazii lor.“
„Două regimente împărătești s-au lovit ele însele unul de altul, s-au luat drept turci și au tras o vreme unul în altul, așa încât de ambele părți mulți au fost uciși și răniți… Se dau, între altele, 15 tunuri și 64 de care cu muniții… La cetatea Arad au fost duși în acele zile 1.200 de soldați răniți.“
„…două coloane care se încrucișau în întuneric, și o alarmă falsă cu apropierea dușmanului, au stârnit o învălmășeală în care câteva corpuri de infanterie austriacă au tras unele în altele, iar rândașii și slugile au fost cuprinși de o asemenea panică, încât, aruncând poverile de pe cai și din care, au fugit în grabă, așa încât mulți ofițeri și-au pierdut bagajele, iar câteva regimente echipamentul de campanie.“
„Regimentele au tras unul asupra altuia… a fost despărțit de suită și a rătăcit fără să știe drumul… însoțit de un singur om, a ajuns la Caransebeș.“
„Câțiva husari s-au luat la ceartă cu mai mulți soldați din corpul liber la un car cu rachiu… au strigat tare «Turci! Turci!»… comanda «Halt! Halt!» a speriat și mai tare, căci a fost luată drept strigătul de allah al turcilor care atacau.“
„…până la 1.000 de ranițe și 600 de haine (Röckel)… două [tunuri] de 3 pfunzi, unul de 6 pfunzi și 14 care cu muniții, 20 de puști cu vânt, 24 de vânători cu 1 ofițer și 538 de oameni pierduți, dintre care cei mai mulți s-au întors însă… iar prin nefericita tragere a trupei au fost împușcați mortal câțiva ofițeri și soldați din mai multe regimente, iar alții răniți.“
Verdictul
Noaptea a fost adevărată; numărătoarea ei nu s-a păstrat în materialul deschis. Iată ce rămâne în picioare după ce fiecare număr e întrebat ce numără.
| circa 150 de morți și răniți | ai luptei ariergărzii cu turcii adevărați | cade |
|---|---|---|
| 563 de dispăruți | dintre cei 538, cei mai mulți întorși | șubred |
| 1.200 de răniți | duși la Arad „în acele zile“ (traducere) ale retragerii | șubred |
| peste 10.000 de oameni pierduți | numărul din 1968, fără sursă | cade |
| Niciun număr | niciun izvor nu numără morții nopții | stă |
Singurul rând care stă e cel fără număr: niciun raport din 1788 și nicio istorie din arhive nu numără morții nopții de 20–21 septembrie. Lupta de zi de lângă Caransebeș are aceeași socoteală în două izvoare: circa 150 de morți și răniți la tabără (23 septembrie) și 150 la ziarul londonez (octombrie) — ai zilei, nu ai nopții. La 22 septembrie, după refacerea ordinii, au fost spânzurați 8 valahi — singura execuție pomenită în pasajele verificate.
Ce iei cu tine
Data viitoare când o poveste prea bună dă un număr prea rotund, întreabă cine l-a numărat și când. Aici, răspunsul a fost: nimeni, în materialul deschis până azi.
Iar harta de sus — ținutul Caransebeșului desenat de topografii împăratului — merită o privire lungă: e pământul pe care s-a întâmplat totul, văzut de oamenii care l-au măsurat.
Surse și metodă
- Fiecare număr de pe pagină vine dintr-un izvor deschis în octombrie 2026: scrisoarea împăratului (Arneth, 1872), raportul taberei și ziarele din 1788, Schlosser (1843), Gross-Hoffinger (1847), istoria Kriegsarchiv (1904), tezele Mayer (1997) și Gramm (2008).
- Numărul de 10.000 e citat după Mayer, care îl citează pe Bernard (1968) și arată că nu are trimitere la sursă. Revista militară din 1831, Bernard, Blanning și disertația Kotasek nu au fost deschise direct; pagina nu le pune în gură nimic.
- Distanțele sunt haversine între repere verificate pe hartă, lungite cu marje declarate pentru serpentine. Valorile leghei și milei sunt valori de referință, nu fapte despre noapte.
- Nicio oră în afară de nouă seara; niciun nume de mort; niciun amănunt de groază. Unde izvoarele tac, pagina tace.
Rapoarte din 1788
- Iosif al II-lea către Leopold, 26 septembrie 1788 (Arneth, vol. II, p. 198–199)
- Hofbericht, Sacu, 23 septembrie 1788 (tipărit în Erlanger Real-Zeitung, 7 octombrie)
- Erlanger Real-Zeitung, nr. 80, 7 octombrie 1788, p. 724–728
- Politisches Journal, octombrie 1788, p. 1058–1059
- The European Magazine, octombrie 1788, p. 307–308 — Viena, 27 septembrie și 4 octombrie: retragerea, focul între trupele proprii, 150 ai luptei de lângă Caransebeș
Povestiri și istorii
- F. C. Schlosser, Istoria secolului al XVIII-lea, 1843 (trad. engleză 1844, vol. 6, p. 162–163)
- A. J. Gross-Hoffinger, Istoria lui Iosif al II-lea, 1847, p. 292–294
- O. Criste, Războaiele sub Iosif al II-lea, 1904, cap. IX, p. 301–308
- M. Z. Mayer, teză McGill, 1997, p. 61–62
- E. R. Gramm, teză Viena, 2008, p. 82–84
Hartă
- Josephinische Landaufnahme, Banat, Secția 134 (ținutul Caransebeșului), 1769–1772 — Österreichisches Staatsarchiv, Kriegsarchiv, domeniu public, via Wikimedia Commons
Vezi și: Atlasul istoriei României — Banatul colonizărilor; Ce citește lumea despre România — cât de citită e legenda.
Marius Comper · Octombrie 2026