Chimie IX EN

Capitolul 4 · AtomulLecția 4.3MI Matematică-informatică (2 ore) · în plus față de profilul tău

Orbitali, substraturi; ocuparea cu electroni a straturilor și substraturilor

Unde este probabil să găsești electronul: orbitali și substraturi

Pe stratul al doilea încap opt electroni. Sunt toți opt la fel de legați de nucleu?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 4

Înainte să citești: tu ce crezi?

Energia necesară ca să smulgi primul electron crește, în general, de la un element la următorul din aceeași perioadă. Ce se întâmplă de la beriliu (Z = 4) la bor (Z = 5)?

Vezi răspunsul

Pentru beriliu energia măsurată este 9,32 eV, iar pentru bor 8,30 eV. Ultimul electron al borului este pe 2p, un substrat cu energie mai mare decât 2s. Stratul al doilea are deci cel puțin două părți.

Dacă smulgi primul electron din atomii perioadei a doua, de la litiu la neon, energiile măsurate sunt: 5,39; 9,32; 8,30; 11,26; 14,53; 13,62; 17,42; 21,56 eV. Șirul urcă, dar scade la bor și la oxigen. Stratul al doilea nu se comportă ca o singură grupă de opt electroni.

Stratul are părți: substraturile

Scăderile de la bor și de la oxigen arată că electronii aceluiași strat au energii diferite. Un strat se împarte în substraturi, notate cu litere: s, p, d, f. Stratul n are n substraturi: stratul 1 are 1s; stratul 2 are 2s și 2p; stratul 3 are 3s, 3p și 3d; stratul 4 are 4s, 4p, 4d și 4f.

Fiecare substrat conține orbitali: s are 1 orbital, p are 3, d are 5, f are 7. Într-un orbital intră cel mult 2 electroni, deci substraturile primesc 2, 6, 10 și 14 electroni. Stratul 3 primește 2 + 6 + 10 = 18, iar stratul 4 primește 2 + 6 + 10 + 14 = 32, adică 2n² electroni, ca la lecția despre straturi.

prima energie de ionizare, eV 5,39 Li 9,32 Be 8,30 B 11,26 C 14,53 N 13,62 O 17,42 F 21,56 Ne ultimul electron pe 2s ultimul electron pe 2p scade: primul electron 2p scade: prima pereche în 2p
Figura 1Energia urcă de la litiu la neon, dar scade la bor și la oxigen: stratul al doilea are două substraturi, 2s și 2p. Valori NIST, bare la scară.

Orbitalul este o regiune de probabilitate

Un orbital este regiunea din jurul nucleului în care probabilitatea de a găsi un electron este mare. Electronul nu are o traiectorie, iar un orbital nu este o orbită. Desenul cu straturi concentrice este o schemă pentru numărat electroni.

La hidrogen, în starea 1s, distanța la care electronul se găsește cel mai probabil este 52,9 pm. El poate fi găsit și mai aproape, și mai departe de nucleu. Dacă ai marca pe hârtie, câte un punct, fiecare loc în care electronul este găsit la măsurători repetate, punctele ar forma un nor, cel mai des în centru, lângă nucleu. Stratul subțire aflat la 52,9 pm de nucleu ar conține totuși cele mai multe puncte, pentru că volumul unui strat crește cu distanța.

Forma orbitalilor s și p se cere numai la profilul științe ale naturii. Orbitalul s are formă sferică. Orbitalul p are doi lobi, de o parte și de alta a nucleului. Cei trei orbitali p ai unui strat sunt orientați pe cele trei axe, px, py, pz, și au aceeași energie. Culorile lobilor din desene arată semnul funcției de undă și nu sarcini electrice.

1s la hidrogen: un nor sferic 52,9 pm distanța cea mai probabilă nucleul în centru cei trei orbitali 2p px pz py câte doi lobi, pe axele x, y, z
Figura 2Fiecare punct este un loc în care electronul poate fi găsit: norul 1s este cel mai des lângă nucleu, iar distanța cea mai probabilă este 52,9 pm. Orbitalii p au câte doi lobi, pe axele x, y, z. Punctele 1s sunt calculate din distribuția de probabilitate; lobii p sunt o schemă.
Pe un fundal închis, centrul unui atom de hidrogen: un punct mic portocaliu, nucleul, înconjurat de o carcasă de linii subțiri, suprafața care cuprinde 90% din probabilitate. Din fiecare apăsare pe „Caută electronul” apare un punct albastru deschis; după câteva sute, punctele formează un nor sferic, cel mai des lângă nucleu.
Orbitalii hidrogenului din imagine, în pm (a₀ = 52,9 pm). Distanța cea mai probabilă este cea la care strat subțire în jurul nucleului are cele mai multe puncte.
OrbitalFormaNoduri (sfere sau plane cu probabilitate zero)Distanța cea mai probabilă (pm)Nodul radial (pm)Cea mai mare distanță pe suprafața de 90% (pm)
1ssferă, cel mai des lângă nucleu052,9—140,8
2ssferă cu un înveliș exterior, separat de centru printr-un nodo sferă277,1 și 40,4 (vârful mai mare, apoi cel mic)105,8483,2
2pdoi lobi de o parte și de alta a nucleului, pe una din axele x, y sau zun plan, prin nucleu, între lobi211,7—483,1
3d (pentru curioși)doi lobi pe axa z și un inel în jurul ei (3d z²)două conuri, între lobi și inel476,3—1.008,1

Fiecare apăsare pe „Caută electronul” adaugă un punct. După câteva sute de puncte, în jur de nouă din zece sunt în suprafața de 90%; numărul exact se afișează pe imagine.

Calcul și model. Fiecare punct este un singur loc în care electronul ar putea fi găsit; nu este un traseu și nu arată cum se mișcă electronul. Locul se alege la întâmplare, cu probabilitatea dată de pătratul funcției de undă a hidrogenului, în formă exactă: punctele sunt calculate, nu măsurate. Suprafața de 90% este suprafața pe care densitatea de probabilitate are o valoare aleasă astfel încât regiunea dinăuntru să cuprindă 90% din probabilitate; numărul din dreapta spune câte dintre punctele tale cad înăuntru. Distanța cea mai probabilă a electronului 1s este 52,9 pm (raza Bohr). Nucleul este desenat enorm mărit. Orbitalul 3d este o curiozitate. Forme exacte doar pentru hidrogen; la ceilalți atomi sunt o aproximare.

Surse și credite. Raza Bohr a₀ = 5,291 772 105 44·10⁻¹¹ m (52,9 pm): NIST CODATA 2022, sursa, domeniu public. Funcțiile de undă 1s, 2s și 2p ale hidrogenului sunt exacte, iar 3d este scrisă separat; toate sunt normate la 1, soluții ale ecuației radiale a lui Schrödinger, cu maximele radiale la a₀, 4a₀ și 9a₀.

Pauli, Hund și ordinea de ocupare

Principiul lui Pauli: într-un orbital intră cel mult 2 electroni, cu spini opuși, desenați ca două săgeți în sensuri opuse. Spinul este o proprietate cuantică a electronului. Regula lui Hund: în substraturile cu mai mulți orbitali de aceeași energie, electronii intră mai întâi câte unul în fiecare orbital, cu spini paraleli, și se împerechează abia apoi.

Substraturile se ocupă în ordinea crescătoare a energiei: 1s, 2s, 2p, 3s, 3p, 4s, 3d, 4p. Regula lui Klechkowski (n + l) o dă pe baza sumei n + l, unde l = 0 pentru s, 1 pentru p, 2 pentru d. Se ocupă întâi substratul cu n + l mai mic, iar la sume egale cel cu n mai mic. Pentru 4s, n + l = 4 + 0 = 4; pentru 3d, n + l = 3 + 2 = 5. Substratul 4s se ocupă deci înaintea lui 3d.

Notația 2p⁴ înseamnă stratul 2, substratul p, patru electroni. Exponentul numără electronii și nu este o putere. Regula n + l este o schemă de construire a configurațiilor, nu o scară fixă de energii; pentru elementele cu 3d se vor vedea excepții.

Pentru curioși

Regula n + l apare în manuale rusești și franceze sub numele lui V. M. Klechkowski, care i-a dat în 1961 o explicație teoretică.

Exemplu rezolvat

Oxigenul și potasiul

Scrie configurația oxigenului (Z = 8) și diagrama cu căsuțe, apoi configurația potasiului (Z = 19).

Oxigen: 8 electroni. 1s ia 2, 2s ia 2, rămân 8 − 4 = 4 pentru 2p. Configurația este 1s²2s²2p⁴. Verificare: 2 + 2 + 4 = 8.

Diagrama pentru 2p⁴: primii trei electroni intră câte unul în cele trei căsuțe (Hund), al patrulea se împerechează cu primul. Rezultă o căsuță cu două săgeți opuse și două căsuțe cu câte o săgeată: doi electroni necuplați.

Potasiu: 19 electroni. 1s²2s²2p⁶3s²3p⁶ cuprinde 18. Pentru ultimul electron, 4s are n + l = 4, iar 3d are n + l = 5, deci intră pe 4s. Configurația este 1s²2s²2p⁶3s²3p⁶4s¹. Verificare: 2 + 2 + 6 + 2 + 6 + 1 = 19.

În România

Magnetonul lui Procopiu

Ștefan Procopiu (1890–1972), fizician ieșean, a publicat în 1913 un calcul al momentului magnetic elementar legat de mișcarea electronului în atom, pornind de la teoria cuantelor a lui Planck. În literatura română, unitatea se numește magnetonul Bohr–Procopiu.

Bohr și-a publicat modelul atomului tot în 1913; sursele nu sunt de acord asupra priorității în calculul magnetonului. Unitatea se numește azi magnetonul Bohr și are valoarea 9,274·10⁻²⁴ J/T.

Legătura cu lecția: electronul are un moment magnetic, iar spinul are două orientări. Ele sunt cele două săgeți din căsuțele orbitalilor.

Pe scurt

  1. Stratul n are n substraturi (s, p, d, f), cu 1, 3, 5, 7 orbitali și capacitățile 2, 6, 10, 14 electroni.
  2. Orbitalul este regiunea în care probabilitatea de a găsi electronul este mare; nu este o orbită. La hidrogen, 1s, distanța cea mai probabilă este 52,9 pm.
  3. Pauli: cel mult 2 electroni într-un orbital, cu spini opuși. Hund: electronii intră câte unul în orbitalii aceluiași substrat înainte de a se împerechea.
  4. Ordinea de ocupare: 1s, 2s, 2p, 3s, 3p, 4s, 3d, 4p; 4s se ocupă înaintea lui 3d pentru că n + l este 4, față de 5.
  5. Orbitalul s este sferic; orbitalul p are doi lobi și există trei, px, py, pz (profil științe ale naturii).
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitElectronul se învârte în jurul nucleului pe orbita desenată.

    CorectElectronul nu are o traiectorie. Orbitalul arată unde este probabil să fie găsit: este o regiune de probabilitate.

  • GreșitCei patru electroni 2p⁴ ai oxigenului sunt toți împerecheați.

    CorectPatru electroni se așază în trei orbitali: unul cu doi electroni și doi cu câte unul. Oxigenul are doi electroni necuplați.

  • GreșitStratul al treilea se umple complet, 18 electroni, înainte să înceapă 4s.

    CorectDupă 3p se ocupă 4s, nu 3d. La argon stratul 3 are doar 8 electroni, iar 3d se ocupă abia după 4s.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Câți electroni primește, cel mult, substratul d?

    Răspuns

    d) 10. Substratul d are 5 orbitali, iar fiecare primește cel mult 2 electroni: 5 · 2 = 10.

  2. Ce este un orbital?

    Răspuns

    b) Regiunea din jurul nucleului în care probabilitatea de a găsi un electron este mare. Un orbital este o regiune de probabilitate, fără traiectorie.

  3. Care este configurația corectă a atomului de azot, Z = 7?

    Răspuns

    a) 1s²2s²2p³. Cei 7 electroni: 2 pe 1s, 2 pe 2s, 3 pe 2p. Suma este 2 + 2 + 3 = 7.

  4. Ce spune regula lui Hund despre trei electroni din substratul 2p?

    Răspuns

    b) Intră câte unul în fiecare orbital p, cu spini paraleli. Orbitalii p au aceeași energie, deci electronii se așază câte unul în fiecare înainte să se împerecheze.

  5. Câți electroni conține configurația 1s²2s²2p⁶3s²3p⁴?

    electroni
    Răspuns

    16 electroni. Se adună exponenții: 2 + 2 + 6 + 2 + 4 = 16.

  6. Așază substraturile în ordinea în care se ocupă.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. 2p
    2. 3s
    3. 3p
    4. 4s
    5. 3d

    Ordinea urmează suma n + l, apoi n mai mic. Pentru 4s suma este 4, iar pentru 3d este 5.

  7. Calciul (Z = 20) are doi electroni după configurația argonului. Spune pe ce substrat se află ei și explică de ce nu sunt pe 3d.

    Un răspuns bun

    Configurația argonului cuprinde 18 electroni, până la 3p. Pentru substratul 4s, n + l = 4 + 0 = 4, iar pentru 3d, n + l = 3 + 2 = 5, deci se ocupă întâi 4s. Calciul este 1s²2s²2p⁶3s²3p⁶4s².

    Un răspuns complet compară sumele n + l și scrie configurația cu suma 20.

Termeni

orbital
Regiunea din jurul nucleului în care probabilitatea de a găsi un electron este mare.
substrat
Grup de orbitali de același tip dintr-un strat: s, p, d sau f.
principiul lui Pauli
Într-un orbital intră cel mult doi electroni, cu spini opuși.
regula lui Hund
Într-un substrat, electronii ocupă întâi câte un orbital, cu spini paraleli, și se împerechează abia apoi.
spin
Proprietate cuantică a electronului, care are două orientări, notate cu săgeți în sensuri opuse.
regula n + l
Substraturile se ocupă în ordinea crescătoare a sumei n + l; la sume egale, întâi cel cu n mai mic.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Orbitali, substraturi; ocuparea cu electroni a straturilor și substraturilor”; „Orbitali, substraturi; ocuparea cu electroni a straturilor și substraturilor; geometria orbitalilor s și p” (MI: Matematică-informatică (2 ore)). Competențe specifice urmărite: 1.3, 2.3, 3.3.