Capitolul 3 · Redox și pileLecția 3.5SN Științe ale naturii (3 ore) · în plus față de profilul tău
Caracterul oxidant al permanganatului de potasiu și al dicromatului de potasiu
De ce violetul dispare: permanganatul și dicromatul ca oxidanți
O picătură violetă de permanganat cade într-o soluție de sulfat de fier(II) și violetul dispare pe loc. Unde s-a dus culoarea?
Înainte să citești: tu ce crezi?
Profesorul adaugă, picătură cu picătură, soluție violetă de permanganat într-o soluție acidă de sulfat de fier(II). Ce se vede la primele picături?
Vezi răspunsul
Fiecare picătură își pierde culoarea. Ionul permanganat primește electroni de la fierul(II) și devine ion Mn²⁺, aproape incolor. Violetul rămâne abia când tot fierul(II) a reacționat. Precipitatul brun apare când mediul nu este destul de acid.
Soluția de permanganat de potasiu este atât de violetă, încât o singură picătură colorează un pahar întreg de apă. Picătura pusă peste o soluție acidă de sulfat de fier(II) își pierde culoarea pe loc, ca și cum ar fi dispărut. Laboratoarele care controlează apa potabilă se sprijină pe această dispariție a culorii.
Violet care dispare, portocaliu care devine verdeCe vezi
Permanganatul de potasiu, KMnO₄, este un solid violet închis, iar dicromatul de potasiu, K₂Cr₂O₇, un solid portocaliu. Dizolvate în apă, dau soluții cu aceleași culori. Culoarea vine de la ionii MnO₄⁻ și Cr₂O₇²⁻, iar ionul K⁺ rămâne în soluție neschimbat.
Într-o eprubetă, profesorul pregătește o soluție de sulfat de fier(II), FeSO₄, acidulată, apoi picură peste ea permanganat. Fiecare picătură își pierde culoarea imediat, iar soluția rămâne incoloră sau ușor gălbuie, de la ionii Fe³⁺ formați. Când tot fierul(II) a reacționat, picătura următoare rămâne roz: culoarea servește drept semnal de sfârșit. Dicromatul portocaliu, în aceeași soluție, devine verde.
Ambele substanțe sunt periculoase. Dicromatul conține crom(VI) și este clasificat ca putând provoca cancer și defecte genetice. Permanganatul este un oxidant care întreține arderea. De aceea reacțiile se fac numai de profesor, cu echipament de protecție, iar elevul le urmărește.
Ce primește fiecare ion: electroni, de la fierCe fac particulele
Permanganatul și dicromatul sunt oxidanți, pentru că un element din ei primește electroni și își scade numărul de oxidare. În MnO₄⁻, oxigenul are N.O. −2, iar suma trebuie să dea sarcina ionului: x + 4·(−2) = −1, deci manganul are N.O. +7. În Cr₂O₇²⁻, 2x + 7·(−2) = −2, deci fiecare atom de crom are N.O. +6. Se scrie Mn(VII) și Cr(VI). Numărul de oxidare este o convenție de socotit, nu o sarcină reală: în ionul MnO₄⁻ nu există un ion liber de mangan cu sarcina 7+.
În mediu acid, manganul coboară de la +7 la +2 și primește 5 electroni. Ionul Mn²⁺ este roz foarte pal, aproape incolor în soluție diluată: de aceea violetul dispare. Fiecare atom de crom coboară de la +6 la +3 și primește 3 electroni. Ionul Cr₂O₇²⁻ are doi atomi de crom, deci primește 2 · 3 = 6 electroni. Ionii Cr³⁺ dau soluției culoarea verde. Reducătorul, Fe²⁺, cedează câte un electron și devine Fe³⁺.
Cum se scriu ecuațiile în mediu acidCum se scrie
Semireacțiile de reducere și de oxidare, în mediu acid (ionii H⁺ vin din acidul sulfuric; în apă sunt ioni hidroniu, scriși simplificat H⁺):
MnO₄⁻ + 8H⁺ + 5e⁻ → Mn²⁺ + 4H₂O
Cr₂O₇²⁻ + 14H⁺ + 6e⁻ → 2Cr³⁺ + 7H₂O
Fe²⁺ → Fe³⁺ + e⁻
Electronii primiți trebuie să fie egali cu cei cedați. Un ion MnO₄⁻ primește 5 electroni, deci reacționează cu 5 ioni Fe²⁺; un ion Cr₂O₇²⁻ primește 6, deci reacționează cu 6 ioni Fe²⁺. Ecuațiile ionice sunt:
MnO₄⁻ + 5Fe²⁺ + 8H⁺ → Mn²⁺ + 5Fe³⁺ + 4H₂O
Cr₂O₇²⁻ + 6Fe²⁺ + 14H⁺ → 2Cr³⁺ + 6Fe³⁺ + 7H₂O
Cu ionii K⁺ și SO₄²⁻, care rămân neschimbați, rezultă ecuațiile moleculare. La permanganat, coeficienții se dublează, ca fierul(III) să apară ca Fe₂(SO₄)₃, cu doi atomi de fier:
2KMnO₄ + 10FeSO₄ + 8H₂SO₄ → 2MnSO₄ + 5Fe₂(SO₄)₃ + K₂SO₄ + 8H₂O
K₂Cr₂O₇ + 6FeSO₄ + 7H₂SO₄ → Cr₂(SO₄)₃ + 3Fe₂(SO₄)₃ + K₂SO₄ + 7H₂O
Dicromatul oxidează și ionul iodură din iodura de potasiu, iar iodul format colorează soluția în brun:
K₂Cr₂O₇ + 6KI + 7H₂SO₄ → Cr₂(SO₄)₃ + 3I₂ + 4K₂SO₄ + 7H₂O
Pentru curioși
Permanganatul se autoindică la titrare: ultima picătură în exces colorează soluția roz, fără indicator. Dicromatul, a cărui soluție devine verde, are nevoie de un indicator separat, fiindcă o picătură portocalie nu se vede în soluția verde.
Permanganatul reacționează și cu acidul clorhidric concentrat: 2KMnO₄ + 16HCl → 2KCl + 2MnCl₂ + 5Cl₂ + 8H₂O. Se formează clor, un gaz foarte toxic. Reacția se face numai de profesor, în condiții speciale de ventilație.
Același permanganat, trei produse diferiteCe vezi
Produsul în care ajunge manganul depinde de mediu. Pentru a compara cele trei medii se folosește același reducător, sulfitul de sodiu, Na₂SO₃, în care sulful trece de la +4 la +6 și cedează 2 electroni.
În mediu neutru, manganul coboară de la +7 la +4 și se formează dioxid de mangan, MnO₂, un precipitat brun. Ionul MnO₄⁻ primește 3 electroni:
MnO₄⁻ + 2H₂O + 3e⁻ → MnO₂ + 4HO⁻
2KMnO₄ + 3Na₂SO₃ + H₂O → 2MnO₂ + 3Na₂SO₄ + 2KOH
În mediu puternic bazic, manganul coboară doar de la +7 la +6 și se formează manganatul, MnO₄²⁻, de culoare verde. Ionul MnO₄⁻ primește 1 electron:
MnO₄⁻ + e⁻ → MnO₄²⁻
2KMnO₄ + Na₂SO₃ + 2KOH → 2K₂MnO₄ + Na₂SO₄ + H₂O
Permanganatul acceptă cinci electroni în mediu acid, trei în mediu neutru și un electron în mediu puternic bazic. De aceea mediul se citește întâi din enunț, iar produsul manganului se alege după el.
Exemplu rezolvat
Cât fier(II) conține proba
La titrarea unei probe de soluție de FeSO₄, acidulată cu H₂SO₄, s-au consumat 20 mL de soluție de KMnO₄ cu concentrația 0,02 mol/L, până la prima nuanță roz care nu mai dispare. Ce masă de FeSO₄ conținea proba?
Pasul 1, ecuația: 2KMnO₄ + 10FeSO₄ + 8H₂SO₄ → 2MnSO₄ + 5Fe₂(SO₄)₃ + K₂SO₄ + 8H₂O.
Raportul dintre cantități, din ecuație: n(KMnO₄) : n(FeSO₄) = 2 : 10 = 1 : 5.
Pasul 2, cantitatea de permanganat: V = 20 mL = 0,020 L, deci n(KMnO₄) = 0,02 · 0,020 = 0,0004 mol.
Pasul 3, cantitatea de fier(II): n(FeSO₄) = 5 · 0,0004 = 0,002 mol.
Pasul 4, masa: M(FeSO₄) = 56 + 32 + 4 · 16 = 152 g/mol, deci m = 0,002 · 152 = 0,304 g, adică aproximativ 0,30 g.
Verificare: permanganatul primește 5 · 0,0004 = 0,002 moli de electroni, iar 0,002 moli de Fe²⁺ cedează tot 0,002 moli de electroni, câte unul fiecare. Ordinul de mărime este potrivit: câteva zecimi de gram de sare, pentru o probă de laborator.
În România
Oxidabilitatea apei potabile
Ordonanța 7/2023, care a înlocuit Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile, fixează la oxidabilitate valoarea admisă de 5,0 mg/L. Oxidabilitatea arată cât oxidant consumă substanțele oxidabile din apă. Standardul EN ISO 8467 folosește pentru acest parametru indicele de permanganat: proba se încălzește 10 minute cu permanganat și acid sulfuric, apoi se măsoară permanganatul consumat.
Rezultatul se dă în oxigen echivalent, mg O₂/L (ordonanța scrie doar mg/l). Un ion MnO₄⁻ primește 5 electroni, iar o moleculă de O₂ primește 4, deci 1 mol de KMnO₄ echivalează cu 5 : 4 = 1,25 moli de O₂ = 1,25 · 32 = 40 g de O₂. Cu M(KMnO₄) = 39 + 55 + 4 · 16 = 158 g/mol, o valoare de 5,0 mg O₂/L ar corespunde la 5,0 · 158 : 40 ≈ 19,8 mg de KMnO₄ pe litru, în cazul reducerii complete până la Mn²⁺.
Pentru cromul total, ordonanța cere 25 µg/L până la 1 ianuarie 2036; până atunci se aplică 50 µg/L. Sunt valori mici: contează toxicitatea cromului(VI).
Pe scurt
- Permanganatul, KMnO₄ (manganul are N.O. +7), și dicromatul, K₂Cr₂O₇ (cromul are N.O. +6), sunt oxidanți: elementul din ion primește electroni și își scade numărul de oxidare.
- În mediu acid, MnO₄⁻ + 8H⁺ + 5e⁻ → Mn²⁺ + 4H₂O (violet, apoi aproape incolor), iar Cr₂O₇²⁻ + 14H⁺ + 6e⁻ → 2Cr³⁺ + 7H₂O (portocaliu → verde).
- Permanganatul acceptă 5 electroni în mediu acid și se formează Mn²⁺, 3 în mediu neutru și se formează MnO₂, precipitat brun, 1 în mediu puternic bazic și se formează MnO₄²⁻, verde.
- Electronii primiți de oxidant sunt egali cu cei cedați de reducător: 1 mol de MnO₄⁻ oxidează 5 moli de Fe²⁺, iar 1 mol de Cr₂O₇²⁻ oxidează 6 moli de Fe²⁺.
- Dicromatul conține crom(VI), cancerigen: reacțiile cu el se fac numai de profesor.
Greșeli frecvente
GreșitManganul din permanganat este un ion cu sarcina 7+.
CorectNumărul de oxidare +7 este o convenție de socotit. În ionul MnO₄⁻ manganul este legat de oxigen, iar sarcina reală a ionului este 1−.
GreșitPermanganatul se reduce întotdeauna la Mn²⁺.
CorectProdusul depinde de mediu: Mn²⁺ în mediu acid, MnO₂ în mediu neutru, MnO₄²⁻ în mediu puternic bazic.
GreșitIonul dicromat primește trei electroni, ca un atom de crom.
CorectIonul Cr₂O₇²⁻ are doi atomi de crom, iar fiecare primește 3 electroni, deci ionul primește 6.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Soluția violetă de permanganat se adaugă într-o soluție neutră a unui reducător și apare un precipitat brun. Ce este precipitatul?
Răspuns
b) Dioxid de mangan, MnO₂. În mediu neutru manganul coboară la N.O. +4, în MnO₂, insolubil și brun. Manganatul este verde și apare în mediu puternic bazic, iar MnSO₄ se formează în mediu acid.
La titrarea cu permanganat, o picătură rămâne roz și culoarea nu mai dispare. Ce arată acest lucru?
Răspuns
c) Tot reducătorul a reacționat și permanganatul rămâne în exces. Cât mai există Fe²⁺, fiecare picătură de permanganat este redusă la Mn²⁺ și se decolorează. Culoarea persistentă apare când nu mai este reducător.
Câți electroni primește un ion Cr₂O₇²⁻ în mediu acid, când cromul ajunge la Cr³⁺?
Răspuns
b) 6. Fiecare dintre cei doi atomi de crom coboară de la +6 la +3, deci primește 3 electroni: 2 · 3 = 6.
Câți moli de FeSO₄ pot fi oxidați de 0,010 moli de K₂Cr₂O₇, în mediu acid? Rezultatul se dă în mol, cu trei zecimale.
molRăspuns
0,060 mol. Un ion Cr₂O₇²⁻ primește 6 electroni și oxidează 6 ioni Fe²⁺: 0,010 · 6 = 0,060 mol.
Ce masă de FeSO₄, în grame, este oxidată în mediu acid (la Fe³⁺) de 3,16 g de KMnO₄, care se reduce la Mn²⁺? Se dau M(KMnO₄) = 158 g/mol și M(FeSO₄) = 152 g/mol.
gRăspuns
15,2 g. n(KMnO₄) = 3,16 : 158 = 0,02 mol; n(FeSO₄) = 5 · 0,02 = 0,1 mol; m = 0,1 · 152 = 15,2 g.
Așază fiecare afirmație în mediul în care este adevărată pentru reducerea permanganatului.
Răspuns
Mediu acid: Se formează Mn²⁺; 5 electroni primiți de ionul MnO₄⁻.
Mediu neutru: Precipitat brun, MnO₂; 3 electroni primiți de ionul MnO₄⁻.
Mediu puternic bazic: Soluție verde, MnO₄²⁻; 1 electron primit de ionul MnO₄⁻.
Numărul de electroni primiți scade de la mediul acid (5) la cel neutru (3) și la cel puternic bazic (1), odată cu produsul manganului.
Într-o eprubetă, o soluție violetă de permanganat devine incoloră când se adaugă un reducător. Ce poți spune despre mediu și despre produsul manganului? Ce ai fi văzut dacă mediul era neutru?
Un răspuns bun
Decolorarea totală arată că manganul a ajuns la Mn²⁺, aproape incolor, ceea ce se întâmplă în mediu acid. Dacă mediul era neutru, manganul ar fi coborât la N.O. +4 și ar fi apărut un precipitat brun de MnO₂, iar în mediu puternic bazic soluția ar fi devenit verde, de la MnO₄²⁻.
Un răspuns complet leagă culoarea de produs (Mn²⁺, MnO₂, MnO₄²⁻), produsul de mediu și mediul de numărul de electroni primiți.
Termeni
- oxidant
- Substanță care primește electroni de la alta; numărul de oxidare al unui element din ea scade.
- permanganat de potasiu
- Compusul KMnO₄, solid violet închis, cu manganul la N.O. +7; oxidant folosit în analize și la dezinfecție.
- dicromat de potasiu
- Compusul K₂Cr₂O₇, solid portocaliu, cu cromul la N.O. +6; oxidant toxic, cancerigen.
- mediu acid
- Soluție care conține ioni H⁺ în exces, de exemplu acidulată cu acid sulfuric.
- titrare
- Adăugarea picătură cu picătură a unei soluții de concentrație cunoscută, până când reacția se termină.
- semireacție
- Ecuație care arată doar partea de oxidare sau doar partea de reducere dintr-o reacție redox, cu electronii scriși explicit.
Surse și legătura cu programa
- PubChem – Potassium dichromate (clasificare GHS) – dicromatul de potasiu: H350 (poate provoca cancer), H340 (poate provoca defecte genetice), H330 (mortal prin inhalare)
- PubChem – Potassium permanganate (clasificare GHS) – permanganatul de potasiu: H272, oxidant care poate întreține arderea; cristale violete
- PubChem – Chlorine (clasificare GHS) – clorul: H330 și H331, toxic sau mortal prin inhalare
- Chemguide – Chromium – ionul dicromat este portocaliu; soluția de dicromat devine verde la reducere; titrările cu permanganat se autoindică, cele cu dicromat cer indicator
- Chemguide – Manganese – ionul Mn²⁺ în soluție este roz foarte pal, practic incolor
- LibreTexts (University of California, Davis) – Oxidation States of Manganese – reducerea permanganatului cu același reducător în mediu acid (Mn²⁺, incolor), neutru (MnO₂, precipitat brun) și bazic (manganat verde), cu ecuațiile globale
- LibreTexts – Housecroft, Inorganic Chemistry, 21.8A: Manganese, the metal – permanganatul se reduce la Mn²⁺ în acid sulfuric diluat și la MnO₂ în mediu slab bazic; manganatul(VI) este stabil în mediu puternic alcalin și disproporționează în mediu neutru sau acid
- Ordonanța nr. 7/2023 privind calitatea apei destinate consumului uman, Anexa 1 (Monitorul Oficial nr. 63/2023) – Anexa 1, tabelul parametrilor indicatori: oxidabilitate, valoare admisă 5,0 mg/l; crom total: 25 µg/L de atins până la 1 ianuarie 2036, până atunci 50 µg/L; ordonanța abrogă Legea 458/2002
- EN ISO 8467:1995 – Determination of permanganate index (fișa standardului) – principiul metodei: încălzire 10 minute cu permanganat de potasiu și acid sulfuric, apoi titrare
- EVS – EVS-EN ISO 8467:1999, Water quality – Determination of permanganate index (fișa standardului) – metoda este destinată în primul rând apei de consum și se folosește pentru parametrul „oxidabilitate”; indicele de permanganat al probei
Din programă: „Caracterul oxidant al permanganatului de potasiu și al dicromatului de potasiu” (SN: Științe ale naturii (3 ore)). Competențe specifice urmărite: 3.2, 4.2, 5.2, 6.3.