
Legături chimice
Capitolul 6
Legătura ionică și metalică – de ce sarea se sparge și cuprul se îndoaie
De ce se sparge sarea, iar cuprul se îndoaie?
Sarea de bucătărie se sparge între două linguri, iar un fir de cupru se îndoaie fără să crape. Imaginea de lângă arată de ce, la scară: întâi un bloc de sare, apoi unul de cupru, fiecare cu particulele lui. Începe cu o predicție, apoi împinge un strat.
Același ciocan, două materiale
Un cristal de sare și un fir de cupru sunt lovite cu același ciocan. Blocul din imagine este un fragment de cristal de sare: 144 de ioni, 72 de Na⁺ și 72 de Cl⁻.
Ce se întâmplă cu fiecare material?
Fiecare ion are șase vecini de semn contrar
Blocul este desenat la scară: Na⁺ are raza 102 pm, Cl⁻ 181 pm (1 pm este a miliarda parte dintr-un milimetru). Muchia celulei elementare, măsurată, este 564 pm.
Un ion din interior atinge șase ioni de semn contrar: patru în același plan, unul deasupra și unul dedesubt. Distanța dintre centrele a doi vecini este 282 pm, jumătate din muchia celulei. Din raze rezultă o muchie de 2 · (102 + 181) = 566 pm: valori apropiate, nu identice.
Împinge stratul de sus cu jumătate de celulă
Cele două straturi de sus alunecă pe planul marcat. Trage lateral în imagine sau folosește butoanele. La 282 pm, jumătate din muchia celulei, fiecare ion de sus ajunge deasupra unui ion de același semn.
Numărul din colțul imaginii arată cât ai împins. Căsuța „Energia dintre jumătăți” arată energia electrostatică în electronvolți (eV; 1 eV este energia primită de un electron care trece printr-o tensiune de un volt): la început este −15,3 eV. Ionii nu își schimbă sarcinile; se schimbă doar cine se află lângă cine.
Energia dintre jumătăți trece de la negativă la pozitivă
Un ion de sus este atras de ionii de semn contrar și respins de cei de același semn. Pentru cei 144 de ioni desenați, energia dintre cele două jumătăți se calculează cu legea lui Coulomb, cu ionii ca sarcini punctiforme în vid.
Înainte de împingere energia este −15,3 eV: negativă, deci jumătățile sunt legate. Trece prin zero la 166 pm, iar la 282 pm este +3,3 eV: pozitivă, deci respingerea dintre ionii de același semn întrece atracția. Săgețile arată perechile de același semn aflate față în față.
Stratul se ridică puțin pe măsură ce alunecă, cât să nu se suprapună sferele (78 pm la capăt). Valorile sunt pentru blocul desenat.
Sarea nu se îndoaie: se desparte după plan
Cu stratul deplasat, ionii de același semn stau față în față. Dacă jumătățile se depărtează, energia scade: de la +3,3 eV la aproape zero, când jumătatea de sus este ridicată cu încă 423 pm. Ionii de același semn se resping, deci jumătățile tind să se despartă.
Așa se explică sarea tare, dar casantă: atracțiile dintre ioni sunt puternice, însă cristalul nu admite alunecarea unui strat. Sarea reală se desparte după plane paralele cu fețele cubului: este o proprietate observată, pe care calculul de aici, cu două jumătăți rigide, o ilustrează.
În cupru, stratul ajunge în poziții la fel ca înainte
Cuprul are ioni pozitivi într-un nor de electroni: câte unul de la fiecare atom, 216 ioni și 216 electroni în bloc. Doi ioni vecini sunt la 255,6 pm.
Împinge stratul de sus cu o distanță dintre vecini: ionii ajung în aceleași poziții unii față de alții, iar un ion din stratul împins are din nou 12 vecini apropiați (la jumătate de pas, 10). Ionii pozitivi se resping între ei, dar electronii comuni îi țin împreună: metalul se îndoaie fără să se spargă.
Într-un metal real alunecă defecte, nu straturi întregi; desenul arată varianta cea mai simplă.
Doar particulele libere duc curentul
Ce vezi. Două plăci, una negativă și una pozitivă, și un bec în circuit. Ce fac particulele. În sarea solidă ionii sunt la locul lor: 0 din 144 sunt liberi, iar becul rămâne stins. În sarea topită la 801 °C (demonstrație făcută numai de profesor; în imagine este un desen) toți cei 144 sunt liberi: Na⁺ merg spre placa negativă, Cl⁻ spre cea pozitivă. În cupru, 216 electroni circulă printre ionii ficși.
Cum se scrie. NaCl(s) → NaCl(l), cu aceiași ioni.
Acum explică tu
O cutie de aluminiu se strivește când o calci, dar nu se desface în cioburi. Aluminiul este un metal, ca și cuprul din imagine, cu stratul împins cu doi pași.
Explică, în câteva propoziții, de ce cutia se deformează și nu se sparge, folosind ce ai văzut despre strat și despre electroni.
Compară cu un răspuns
Într-un metal, un strat de ioni pozitivi alunecă peste altul și ajunge în poziții la fel ca înainte. Electronii sunt comuni întregului bloc și țin ionii împreună chiar și după alunecare, iar metalul se deformează. Într-un cristal ionic, stratul deplasat aduce față în față ioni de același semn, care se resping, și cristalul se sparge.
Lecția despre cristalul de clorură de sodiu · Lecția despre legătura metalică