Parcul desenat înainte să existe

Pe coală se văd hipodromul cu tribunele lui, lacurile legate între ele, podul suspendat, un velodrom cu tribună oficială și estradă populară, o „ruine gothique, château d'eau”, adică un castel de apă, plus sere, chioșcuri, o lăptărie și un teatru model. Sus, peste drum, sunt trecute „CASARMELE ARTILLERIEI”, iar jos, la marginea de sud, „MAHALAUA ȚIGANILOR”. Harta spune singură unde se afla Craiova atunci.

După Biblioteca Aman, arhitectul desemnat pentru proiect a fost Edouard Redont, „cel care a proiectat si Expoziția Națională din Parcul Carol - București”. Același lucru îl spune și portalul de turism al Consiliului Județean Dolj. Redont a dus proiectul viitorului parc la Expoziția Internațională de la Paris, în 1900, „iar proiectul a fost premiat cu Medalia de Aur”, tot după bibliotecă. Lista premiilor de la Paris nu s-a găsit online, așa că medalia rămâne o afirmație a surselor craiovene, nu o verificare a ei.

Redont (1862–1942) a fost un arhitect peisagist din Reims, Franța; inventarul francez al patrimoniului îl trece „Redont ; Edouard (architecte paysagiste)”. La București, planul lui general a rămas în picioare sub numele Parcul Carol. Despre el, pe scurt, la parcurile Bucureștilor; aici povestea lui se oprește la Craiova.

Legenda de pe coală merită citită ca un meniu al veacului trecut: chioșc de muzică și berărie, velodrom cu tribună și estradă, lawn-tennis, pod suspendat și o ruină gotică ce ascunde un castel de apă. Ce nu se vede pe scanare e la fel de grăitor: nicio scară grafică, nicio semnătură, nicio dată. E o coală de arătat, nu una de măsurat.

Cu aceeași metodă pe toate trei, poligonul „leisure=park” din OpenStreetMap și aceeași formulă de arie, ies: Tineretului 149,9 ha, Herăstrău 137,89 ha (din trei poligoane: 51,8 + 35,06 + 51,03), Romanescu 92,89 ha. Verificarea independentă: proiectul parcurile Bucureștilor a măsurat aceleași obiecte și a găsit 137,2, respectiv 149,0 ha; diferențele, de cel mult 0,9 ha, sunt mici față de prăpastia de 45,0 de hectare dintre Romanescu și Herăstrău.

Ordinea ține, oricum ai suci numerele publicate: parcul Craiovei vine după Herăstrău, ceea ce singur anulează, între parcuri măsurate la fel, „cel mai mare din estul Europei” și „cea mai mare zonă verde urbană din România”. Iar „locul doi în România” cade și el la măsură, pentru că Tineretului e mai mare decât amândouă.

Cât despre „parc natural”: parcul e desenat, săpat, plantat și împrejmuit de oameni, în buricul unui oraș. E parc urban prin definiție, cum spune și Wikipedia engleză. „Natural” e aici un cuvânt frumos, nu o categorie.

Cum s-a măsurat: fiecare parc e un poligon „leisure=park” din OpenStreetMap, harta liberă pe care o desenează voluntarii, iar aria iese din aceeași formulă a șiretului. Romanescu și Tineretului sunt desenate de mână, cu zeci de noduri pe contur; Herăstrăul vine din trei poligoane mai vechi, de teledetecție. De aceea verificarea independentă contează: proiectul parcurile Bucureștilor a măsurat aceleași obiecte pe cont propriu și a găsit aproape aceleași numere. Iar ordinea nu atârnă de zecimale: între Romanescu și Herăstrău sunt 45,0 de hectare, de cincizeci de ori mai mult decât abaterea dintre cele două socoteli.

Ghidurile mai spun că drumurile, aleile și potecile „însumează peste 35 km lungime”. Harta OpenStreetMap numără azi 24,65 km în 177 de căi înăuntrul împrejmuirii. Diferența poate fi poteci nemarcate pe hartă, nu minciună în ghiduri; pagina arată ambele valori.

Verificarea s-a făcut în cinci feluri, pe repere de azi — poarta, podul, castelul, tribunele, lacurile —, cu alegerile pentru pod și castel cele mai nesigure. Niciuna nu scapă de erori de peste o sută de metri, iar ovalul velodromului cade la vreo 480–640 de metri sud de pista de ciclism de azi. Fie desenul e o acuarelă de expoziție, cu licențe de artist, fie parcul construit a pierdut între timp o bucată bună din vest și sud.

Pagina nu poate hotărî între cele două fără o ridicare din epocă, așa că nu pune desenul peste orașul tău: pune parcul măsurat de azi, 92,89 ha între împrejmuiri. Desenul rămâne ce a fost și la Paris: proiectul frumos, nu terenul.

Pe scurt, socoteala: coala s-a potrivit peste teren în cinci feluri, pe repere de azi. Cea mai bună potrivire greșește 35–135 de metri pe repere și vreo 480 la velodrom. Jumătatea de vest a desenului nu încape deloc în împrejmuirea de azi. Ce ar lămuri-o: cartea lui Redont despre Craiova sau o ridicare a orașului din epocă, niciuna găsită online.

Parcul e în sudul Craiovei, cu poarta mare spre nord. Intră pe acolo, treci pe lângă bustul lui Romanescu din 1943 și urcă la foișorul de pe colină, apoi coboară spre lac: podul suspendat, castelul de apă și debarcaderul sunt toate la câteva sute de metri unul de altul. În parc e și o grădină zoologică, ridicată tot la începutul secolului, după bibliotecă.

Ocolul împrejmuirii măsoară 4,4 km, adică vreo 53 de minute la pas normal de 5 km pe oră; traversarea cea mai lungă, 1599 de metri în linie dreaptă, ia vreo 19 minute. Iar dacă vrei să vezi coala de la Paris cu ochii tăi, ea e la Biblioteca Aman, la „Memorie și cunoaștere locală”.

Pentru plimbare, socoteala ajută: 24,65 km de alei sunt trecuți pe harta liberă, iar ocolul împrejmuirii te-ar scoate în 53 de minute înapoi la poartă. Grădina zoologică e tot în parc, ridicată la începutul secolului. Modernizarea iluminatului e din 1964, tot după bibliotecă.

Tot de mâna aceluiași francez, la București: Parcul Carol.

Istoria parcului, proiectul și datele vine de la două instituții doljene, ale căror pagini au fost citite la 11 octombrie 2026. Măsurătorile din text — hectare, kilometri, timpi de mers — vin din calculele paginii pe harta liberă OpenStreetMap; căile-sursă sunt publice (vezi Măsura de mai jos) și oricine le poate verifica.