Cine a plătit Moldova medievală?

Capitolul

1261 – 1359

Nymphaion

1261

Caffa întemeiată

1275

Căderea Caffei

1475

În 1261, tratatul de la Nymphaion a dat Genovei cale liberă în Marea Neagră, iar genovezii au clădit un imperiu de ghișee comerciale: Caffa pe coasta Crimeii din 1275, o factorie dunăreană la Vicina, o exclavă la Maurocastro – un oraș tătăresc, dar cârmuit de genovezi.

Caffa a crescut până a ajuns cel mai mare oraș din Crimeea și principala bază navală genoveză la Marea Neagră. Blănurile și ceara veneau dinspre Rus', grânele, pieile, peștele și sarea din stepe, mirodeniile, tămâia și mătăsurile din Orient – iar sclavii, captivi tătari, o marfă tot mai căutată. La Vicina, genovezii cumpărau cereale, ceară, pește și piei și vindeau postav lombard, pânzeturi și mirodenii.

Bavarezul Schiltberger, fugit din captivitate, a văzut Caffa în culmea ei: un oraș la Marea Neagră, încercuit de două ziduri, cu șase mii de case de italieni, greci și armeni înăuntrul unuia dintre ele. Drumul care-l hrănea mergea spre vest, prin ținuturile care aveau să devină Moldova.

Un oraș numit Kaffa, care se află la Marea Neagră și e înconjurat de două ziduri. Între un zid sunt șase mii de case, în care stau italieni, greci și armeni; e un oraș de seamă la Marea Neagră...

Johann Schiltberger, The Bondage and Travels of Johann Schiltberger (trad. Telfer, Hakluyt, 1879), cap. 36 (traducerea noastră)

Între timp Vicina, odinioară cel mai înfloritor port dunărean al genovezilor, e pierdută: locul ei exact se mai caută.

Capitolul

1359 – 1457

Privilegiul

octombrie 1408

Vămile Sucevei

mătase și piper

Cetatea Albă apărată

1420

Moldova s-a întărit ca principat în 1359, când Bogdan I a luat marca de graniță ungară întemeiată sub Dragoș după înfrângerea tătarilor din 1345. Principii au văzut îndată ce le traversa țara: în octombrie 1408, Alexandru cel Bun le-a dat negustorilor din Liov negoț liber reglementat prin Moldova, cu vămi statornicite de la Cernăuți la Cetatea Albă.

Actele din 1408 numesc Baia, Romanul și Bacăul între târgurile drumului; Iașii înșiși sunt pomeniți aici prima oară într-un act oficial, în dania lui Alexandru. Suceava a ajuns principala vamă pentru mătase și piper, cu un depozit al negustorilor lioveni întărit în 1456 și 1460 – iar principele a întărit porturile și cetățile care păzeau drumul Poloniei.

Călătorii l-au bătut în amândouă sensurile. Schiltberger s-a întors acasă în 1427 prin Chilia, Cetatea Albă, Suceava, Liov și Cracovia; zece ani mai târziu, castilianul Pero Tafur stătea în piața de sclavi din Kaffa, unde vânzătorii îi dezbrăcau pe bărbați și pe femei până la piele și-i plimbau în sus și-n jos – de unde și-a cumpărat el însuși trei sclavi. În 1420, moldovenii au respins primul atac otoman asupra Cetății Albe.

M-am despărțit de tovarăși și m-am unit cu niște negustori, și am mers cu ei până la un oraș numit în germană Orașul Alb [Cetatea Albă], apoi la Sedschoff [Suceava], Limburgch [Liov], Krackow.

Johann Schiltberger (trad. Telfer, 1879), cap. 67; identificările ne aparțin (traducerea noastră)

În orașul acesta se vând mai mulți sclavi, bărbați și femei, decât oriunde în lume... Vânzătorii îi pun pe sclavi să se dezbrace până la piele, bărbați și femei deopotrivă... și-i pun să se plimbe în sus și-n jos, ca să se vadă dacă au vreun cusur trupesc.

Pero Tafur, Travels and Adventures 1435–1439 (trad. Letts, 1926), cap. XVI (traducerea noastră)

Între timp Bacăul e atestat prima oară chiar în privilegiul din 1408.

Capitolul

1457 – 1486

Chilia luată

24–26 ianuarie 1465

Lipnic

20 august 1470

Porturile pierdute

1484

Sub Ștefan cel Mare, drumul a ajuns câmp de luptă. N-a izbutit la Chilia în 1462, fiind rănit în încercare, și a luat-o la 24–26 ianuarie 1465 de la unguri; în 1470 a zdrobit la Lipnic o incursiune tătărească, eliberându-i captivii; în 1472 i-a privilegiat pe negustorii sași ai Brașovului – iar în 1473 a oprit tributul.

Răspunsul a venit în 1484. Baiazid II a lovit cele două porturi-cetăți: flota i-a găsit canalul Dunării mai sus de Chilia de netrecut, iar tunurile au fost târâte prin noroi, dar după zile de bombardament Chilia s-a predat în iulie; tunurile au mers mai departe pe mare la Cetatea Albă, care a căzut în august, în ciuda mercenarilor ei poloni și germani. Hadâm Ali Pașa a prădat până la Suceava ca să acopere retragerea.

Ștefan a luptat mai departe – biruind la Cătlăbuga în noiembrie 1485 și la Șcheia în martie 1486 – dar cetățile au rămas pierdute, iar tratatul din 1486 le-a întărit ca otomane, cu tributul reluat și autonomia Moldovei păstrată. Veacul genovez pe acest țărm se sfârșise; Caffa însăși căzuse în 1475.

Între timp Tratatul din 1486 a păstrat Moldova autonomă – minus cele două porturi.

Capitolul

1486 – 1940

Registrul Akkermanului

1505

Turnuri în picioare

26

Muzeul

1940

Drumul n-a murit odată cu cetățile. Registrele otomane de Caffa (1492) și Akkerman (1505) arată că navigația și vămile au mers mai departe, iar drumul moldovenesc – porturi, Iași, Suceava, Liov – a rămas legătura pe uscat a negoțului pe mare, sub stăpâni noi.

Au rămas și pietrele. Cetatea stă la Bilhorod-Dnistrovskyi, pe limanul Nistrului, cu 26 de turnuri încă în picioare, pe lista indicativă UNESCO ca Tyras–Bilhorod, „pe drumul de la Marea Neagră la Baltică”. Muzeul orașului, deschis în noiembrie 1940, acoperă straturile grecești până la cele moderne.

Urma drumului trece prin târgurile Moldovei – Baia, Romanul, Bacăul, Iașii, numite întâi în hrisoavele lui – și prin hărțile ei: Tabula lui Cantemir din 1771 însemnează Suceava și Ackermanul pe aceeași linie pe care o băteau negustorii lioveni.

Între timp Nu s-a putut verifica dacă cetatea se poate vizita în vreme de război.