Cine a plătit Moldova medievală?

Capitolul

1261 – 1359

Nymphaion

1261

Caffa întemeiată

1275

Căderea Caffei

1475

În 1261, tratatul de la Nymphaion a dat Genovei cale liberă în Marea Neagră, iar factorii ei s-au răspândit pe țărmuri ca să deschidă ghișee: Caffa pe coasta Crimeii din 1275, o factorie dunăreană la Vicina, o exclavă la Maurocastro – un oraș tătăresc, dar cârmuit de genovezi.

Caffa a crescut până a ajuns cel mai mare oraș din Crimeea și principala bază navală genoveză la Marea Neagră. Blănurile și ceara veneau dinspre Rus', grânele, pieile, peștele și sarea din stepe, mirodeniile, tămâia și mătăsurile din Orient – iar sclavii, captivi tătari, o marfă tot mai căutată. Vicina, portul lor de la Dunăre dinaintea înfloririi Chiliei, decădea deja la mijlocul secolului al XIV-lea; locul ei nu a fost găsit niciodată.

Bavarezul Schiltberger, fugit din captivitate, a văzut Caffa în culmea ei: un oraș la Marea Neagră, încercuit de două ziduri, cu șase mii de case de italieni, greci și armeni înăuntrul unuia dintre ele. Drumul care-l hrănea mergea spre vest, prin ținuturile care aveau să devină Moldova.

Un oraș numit Kaffa, care se află la Marea Neagră și e înconjurat de două ziduri. Între un zid sunt șase mii de case, în care stau italieni, greci și armeni; e un oraș de seamă la Marea Neagră...

Johann Schiltberger, The Bondage and Travels of Johann Schiltberger (trad. Telfer, Hakluyt, 1879), cap. 36 (traducerea noastră)

Între timp Vicina, odinioară cel mai înfloritor port dunărean al genovezilor, e pierdută: locul ei exact se mai caută.

Capitolul

1359 – 1457

Privilegiul

octombrie 1408

Vămile Sucevei

mătase și piper

Chilia atacată

1420

În octombrie 1408, la vama Sucevei, slujbașii principelui isprăveau de cântărit baloturile de mătase și sacii de piper ai carelor din Liov: Alexandru cel Bun le dăduse negustorilor negoț liber reglementat prin Moldova, cu vămi statornicite de la Cernăuți la Cetatea Albă. Cu o jumătate de veac în urmă, Moldova abia se întărise ca principat, când Bogdan I luase în 1359 marca de graniță ungară întemeiată sub Dragoș după înfrângerea tătarilor din 1345 – iar principii văzuseră îndată ce le traversa țara.

Actele din 1408 numesc Baia, Romanul și Bacăul între târgurile drumului; Iașii înșiși sunt pomeniți aici prima oară într-un act oficial, în dania lui Alexandru. Suceava a ajuns principala vamă pentru mătase și piper, cu un depozit al negustorilor lioveni întărit în 1456 și 1460 – iar principele a întărit porturile și cetățile care păzeau drumul Poloniei.

Călătorii l-au bătut în amândouă sensurile. Schiltberger s-a întors acasă în 1427 prin Chilia, Cetatea Albă, Suceava, Liov și Cracovia; zece ani mai târziu, castilianul Pero Tafur stătea în piața de sclavi din Kaffa, unde vânzătorii îi dezbrăcau pe bărbați și pe femei până la piele și-i plimbau în sus și-n jos – de unde și-a cumpărat el însuși trei sclavi. În 1420 otomanii au atacat Chilia.

M-am despărțit de tovarăși și m-am unit cu niște negustori, și am mers cu ei până la un oraș numit în germană Orașul Alb [Cetatea Albă], apoi la Sedschoff [Suceava], Limburgch [Liov], Krackow.

Johann Schiltberger (trad. Telfer, 1879), cap. 67; identificările ne aparțin (traducerea noastră)

În orașul acesta se vând mai mulți sclavi, bărbați și femei, decât oriunde în lume... Vânzătorii îi pun pe sclavi să se dezbrace până la piele, bărbați și femei deopotrivă... și-i pun să se plimbe în sus și-n jos, ca să se vadă dacă au vreun cusur trupesc.

Pero Tafur, Travels and Adventures 1435–1439 (trad. Letts, 1926), cap. XVI (traducerea noastră)

Între timp Bacăul e numit chiar în privilegiul din 1408.

Capitolul

1457 – 1486

Chilia luată

23 ianuarie 1465

Lipnic

20 august 1470

Porturile pierdute

1484

În ianuarie 1465, pe ger, oastea lui Ștefan a împresurat Chilia și a luat-o de la unguri în noaptea de 23 ianuarie, spun cronicile – după un asediu zadarnic din 1462, în care fusese rănit. În 1470 a zdrobit la Lipnic o incursiune tătărească, eliberându-i captivii; iar Chilia și Cetatea Albă a refuzat să le cedeze sultanului.

Răspunsul a venit în 1484. Baiazid II a lovit cele două porturi-cetăți: flota i-a găsit canalul Dunării mai sus de Chilia de netrecut, iar tunurile au fost târâte prin noroi, dar după zile de bombardament Chilia s-a predat în iulie; tunurile au mers mai departe pe mare la Cetatea Albă, care a căzut în august, în ciuda mercenarilor ei poloni și germani. Hadâm Ali Pașa a prădat până la Suceava ca să acopere retragerea.

Ștefan a luptat mai departe – biruind la Cătlăbuga în noiembrie 1485 și la Șcheia în martie 1486 – dar cetățile au rămas pierdute, iar tratatul din 1486 le-a întărit ca otomane, cu tributul reluat și autonomia Moldovei păstrată. Veacul genovez pe acest țărm se sfârșise; Caffa însăși căzuse în 1475.

Între timp Tratatul din 1486 a păstrat Moldova autonomă – minus cele două porturi.

Capitolul

1486 – 1940

Registrul Akkermanului

1505

Turnuri în picioare

26

Muzeul

1940

În 1505, un slujbaș otoman însemna în registrul Akkermanului corăbiile intrate și vămile plătite: drumul nu murise odată cu cetățile. Registrele otomane de Caffa (1492) și Akkerman (1505) arată că navigația și vămile au mers mai departe, iar drumul moldovenesc – porturi, Iași, Suceava, Liov – a rămas legătura pe uscat a negoțului pe mare, sub stăpâni noi.

Au rămas și pietrele. Cetatea stă la Bilhorod-Dnistrovskyi, pe limanul Nistrului, cu 26 de turnuri încă în picioare, pe lista indicativă UNESCO ca Tyras–Bilhorod, „pe drumul de la Marea Neagră la Baltică”. Muzeul orașului – întemeiat în 1934 după Enciclopedia Ucrainei, în 1940 după alte relatări – acoperă straturile grecești până la cele moderne.

Urma drumului trece prin târgurile Moldovei – Baia, Romanul, Bacăul, Iașii, numite întâi în hrisoavele lui – și prin hărțile ei: Tabula lui Cantemir din 1771 însemnează Suceava și Ackermanul pe aceeași linie pe care o băteau negustorii lioveni.

Între timp Nu s-a putut verifica dacă cetatea se poate vizita în vreme de război.