mariuscomper.ukEnglish

DANUBIUS · ISTER · UN FLUVIU

De ce are Dunărea două nume antice?

Grecii au cunoscut întâi cursul de jos, de la mare — Istrul. Dinspre Europa Centrală venea Danuvius. Când cele două hărți s-au lipit, anticii au descoperit că numiseră același fluviu de două ori — dar granița dintre nume sare, de la autor la autor, sute de kilometri.

Vezi harta granițelor

Ister
numele grec al cursului de jos
Danuvius
numele cursului de sus, dinspre apus
nicio linie comună
fiecare autor trage granița în altă parte
Cotul Dunării: cursul superior, partea numită DanuviusPorțile de Fier: cataractele unde Strabon mută numeleRuinele Histriei: cetatea de lângă gurile Istrului
Fluviul își schimbă numele:
Trei imagini, un singur fluviu: sus Danuvius, la cataracte granița, jos Ister. Așa le taie Strabon — alți autori mută linia cu sute de kilometri (vezi harta). Granița e a lui Strabon; identificarea cataractelor cu Porțile de Fier e modernă.

Cuprins

  1. Martorii
  2. Întâlnirea
  3. Cursul
  4. Danubius
  5. Bilanțul
  6. Trei date
  7. Disputa
  8. Româna
  9. Jocul
  10. Surse

Șapte martori, două nume

Ce nume îi dă fiecare

De la Herodot la Ptolemeu trec șase veacuri; granița dintre nume se mută de la un autor la altul — cataracte, Sava, Illyricum, Axiopolis.

Herodot, ~450 î.Hr.

“Ister curge de la celți prin mijlocul Europei și iese în Marea Neagră la Istria milesienilor.”

Istorii 2.33 (trad. Godley)

Pentru Herodot, Ister e tot fluviul — așa cum îl reconstituie el. Gura o nimerește: cinci guri, cel mai mare fluviu știut. Izvorul îl greșește: Pyrene, la celți. Ce știau grecii din experiență era cursul de jos.

Caesar, 52 î.Hr.

“…rectaque fluminis Danubi regione pertinet ad fines Dacorum — pădurea Hercinică se întinde de-a lungul Dunării până la daci.”

De bello Gallico 6.25

Numele latin apare la Caesar, pentru bucata dinspre apus, până la daci. Fără graniță — și fără Ister.

Strabon, ~18 d.Hr.

“Danuvius îi ziceau părții de sus, de la izvoare la cataracte… Ister celei de jos, de la cataracte la Pont.”

Geografia 7.3.13 (trad. Jones)

O graniță la cataracte: sus Danuvius, țara dacilor; jos Ister, țara geților. O hartă mentală dintre mai multe — nu singura graniță antică.

Appian, despre 35 î.Hr.

“…de cealaltă parte a Istrului, care acolo se cheamă Dunăre, dar puțin mai jos Istru. Sava se varsă în el.”

Războaiele illirice 22 (trad. White)

În povestea campaniei lui Octavian (35–33 î.Hr.): la Segestica și Sava e încă Dunăre; Istrul începe «puțin mai jos». Romanii învață fluviul mergând.

Pliniu, ~77 d.Hr.

“…per innumeras lapsus gentes Danuvi nomine… et unde primum Illyricum adluit Hister appellatus…”

Naturalis Historia 4.79

Dunăre «prin nenumărate popoare», Ister «unde atinge întâi Illyricumul». Reperul e vag — Illyricumul însuși era o noțiune elastică. La Pliniu, fluviul primește șaizeci de afluenți și iese prin șase guri.

Ptolemeu, ~150 d.Hr.

“…bucata Dunării dintre gura Tibiscusului și Axiopolis, oraș de la care până la Pont și până la gurile Dunării i se zice Ister…”

Geografia 3.8.1, apud Ionescu & Rovithis-Livaniou

La Ptolemeu, Istrul începe abia la Axiopolis, lângă Cernavodă de azi — cu sute de kilometri mai la vale decât la Strabon.

Tacit, 98 d.Hr.

“Danuvius… donec in Ponticum mare sex meatibus erumpat — iese în Marea Pontică pe șase guri.”

Germania 1

Tacit folosește Danuvius pentru tot fluviul, guri cu tot: șase guri, plus a șaptea prin mlaștini. Numele de sus a înghițit tot cursul.

Traducerile românești îmi aparțin, afară de citatele latinești; originalele stau la un pas distanță.

Cum s-au lipit hărțile

Când două fluvii au devenit unul

Grecii știau Istrul de la mare; izvoarele lui rămâneau speculație. Romanii veneau dinspre apus cu Danuvius. În generația campaniilor illirice, cele două hărți s-au atins — și un singur fluviu a rămas cu două nume.

  1. Grecii, de la mare

    Ister e cunoscut de timpuriu la guri; cursul de sus rămâne speculație — Herodot își imaginează izvorul la celți, la Pyrene.

  2. Romanii, de la apus

    Caesar scrie Danuvius (52 î.Hr.); Augustus întinde Illyricumul «până la malul fluviului Danuvius» (Res Gestae 30).

  3. Legătura

    În relatarea campaniei lui Octavian (35–33 î.Hr.), Appian folosește deja ambele nume pentru același fluviu: Dunăre la Sava, Istru «puțin mai jos».

Res Gestae 30 (latină) →

Šašel Kos: Appian și Dio despre războaiele illirice →

De la izvoare la guri

Cursul cu două nume

Trei opriri pe-un singur fluviu: sus, granița, jos. Harta romană îl desenează dintr-o linie; numele îl taie — fiecare autor în altă parte.

Harta care se mișcă

Unde începea Istrul?

Același fluviu, șase hărți mentale. Alege autorul și privește granița cum sare sute de kilometri.

DANUVIUSISTER

STRABON (~18 d.Hr.): granița la cataracte — sus Danuvius, jos Ister.

Nu fluviul își muta numele. Hărțile mentale ale autorilor nu coincideau.

Vindobona = Viena de azi; gura Savei = la Belgrad; cataractele = Porțile de Fier; Axiopolis = lângă Cernavodă. Poziții aproximative, proporționale cu cursul.

Granițele, pe scurt
AutorulUnde începe Istrul
Herodottotul Ister
Strabonla cataracte
Appianpuțin sub Sava
Pliniula Illyricum (vag)
Ptolemeula Axiopolis
Tacittotul Danuvius

Iar Viena? O tradiție savantă veche pune despărțirea la Vindobona și i-o atribuie lui Agathemerus — dar afirmația nu s-a putut verifica în ediția critică. Pe hartă, Viena rămâne ce este sigur: un reper, nu o graniță atestată.

  1. Izvoarele

    Tacit îl pornește din muntele Abnoba; Șăineanu, din Schwarzwald. Istrul lui Herodot pornește și el de la apus — dar dintr-o geografie imaginată (Pyrene), nu din munți cercetați de romani.

  2. Cataractele

    Strabon mută numele la cataracte — azi Porțile de Fier, sub Belgrad. E granița lui Strabon, nu granița Antichității: Appian, Pliniu și Ptolemeu trag linia în altă parte.

  3. Gurile

    Cinci guri la Herodot, șase și-a șaptea prin mlaștini la Tacit, trei azi (Șăineanu). Numărătoarea ține de autor, nu de apă.

Fragment din Tabula Peutingeriana, harta romană a drumurilor
Tabula Peutingeriana: harta drumurilor romane, cu Dunărea linie de hotar. Pe ea, Sava varsă în Adriatică — eroarea cu două guri supraviețuiește pe pergament. Foto: Konrad Miller, Wikimedia Commons, domeniul public
Porțile de Fier într-o fotografie de acum un veac
Porțile de Fier acum un veac: aici rupea Strabon numele. Foto: Carl Simon, Wikimedia Commons, domeniul public
Lacul Sinoe lângă ruinele Histriei
Lacul Sinoe, azi: laguna fostului golf marin de la Histria — golful s-a închis ulterior, iar mecanismele se dezbat încă. Foto: Alexandru Panoiu from Bucharest, Romania, Wikimedia Commons, CC BY 2.0

Strabon 7.3.13 (trad. Jones) →

Histria și Sinoe: Hanganu 2012 (rezumat) →

Numele de sus

Danubius: râul care curge

Danubius vine dintr-un cuvânt vechi pentru «fluviu»: *dānu-. Cât de sigură e fiecare rudă, mai jos — pe trepte, nu pe încredere.

“Dérivation en –io- d'un th. i.e. *dānu- qui désigne le fleuve en avestique, dānu-, et en ossète don”

Delamarre 2012, apud Boucherit 2014 RECONSTRUIRE

Scara încrederii

  • Avestic dānu-, osetic don ATESTAT

    «Râu» — forme atestate: în texte vechi și în gura vorbitorilor de azi.

  • Danuvius și Donul RECONSTRUIRE

    Fluviul nostru și Tanais al grecilor, din *dānu- «fluviu». Miezul tare al familiei.

  • Niprul DISPUTATĂ

    Danapris la antici. Kretschmer propune sciticul *Dānu-apara- «râul din spate» — «ademenitor, dar cu dificultăți fonetice» (Vasmer); Sobolevski propune *Danapras. Netranșat.

  • Nistrul DISPUTATĂ

    Danastris la antici. Kretschmer propune *Dānu-nazdyō «râul din față» — Vasmer trece numele la «neexplicat», cu rezerve (ě, r). Netranșat.

  • Eridanos DISPUTATĂ

    Delamarre îl citește celtic *ēri-dānos «fluviul Vestului». Propunere cu nume, nu consens.

Pe ce filieră a ajuns *dānu- la Dunăre — celtică (Zeuss 1837) sau iranică, prin sciți și sarmați — se discută. Sufixul -uvius rămâne deschis: nicio segmentare n-are autoritate.

Delamarre apud Boucherit 2014 (PDF) →

Don: Vasmer →

Nipru: Vasmer →

Nistru: Vasmer →

Unde suntem

Ce știm și ce reconstruim

Patru sertare pentru toată pagina: ce e atestat, ce e reconstituit, de ce reconstrucția e solidă și ce rămâne necunoscut.

Ce știm

Ister e numele grec al cursului de jos, Danuvius al celui de sus. Strabon taie la cataracte, Appian sub Sava, Pliniu la Illyricum, Ptolemeu la Axiopolis. Histria e milesiană, secolul VII î.Hr.

Ce reconstruim

Rădăcina *dānu- «fluviu» și miezul familiei ei. Segmentările Nipru/Nistru și filiera de transmitere rămân deschise.

De ce e solidă

Formele trăiesc și azi: avesticul dānu-, oseticul don. Dar fiecare rudă își are treapta ei de încredere — vezi scara de mai sus.

Ce rămâne necunoscut

Sensul lui Ister: eticheta tracică și propunerea *is(t)r, netranșate. Și drumul lui Dunăre în română: filiera slavă sau cea autohtonă.

Trei opriri

Trei date

Tot drumul pe o singură șină: cetatea, martorul, granița.

  1. Histria

    sec. VII î.Hr.

    Milesienii întemeiază Istros pe golful de lângă gurile Istrului; Eusebiu dă anul 657/656.

    oprire 1 din 3

  2. Herodot

    ~450 î.Hr.

    Un fluviu, un singur nume — în reconstituția lui: Ister de la celți la Pont, cu cinci guri.

    oprire 2 din 3

  3. Strabon

    ~18 d.Hr.

    O graniță la cataracte — a lui Strabon: deasupra Danuvius, dedesubt Ister.

    oprire 3 din 3

Caesar 52 î.Hr. · Tacit 98 · Ptolemeu ~150 · Pârvan sapă Histria din 1914.

Drumul numelor

  1. Ister

    numele grec al cursului de jos

  2. Danuvius · Ister

    fiecare autor trage granița în altă parte

  3. Dunăre · Istru · Histria

    un nume viu, un nume livresc, un toponim

Numele de jos, pe scurt

Și Ister ce înseamnă?

Trei răspunsuri cu nume — și niciun sens stabilit. Verdictul paginii: NECUNOSCUTĂ

Tracul

Zeuss (1837): Ister e numele tracic al cursului inferior. Etichetă, nu sens — și azi așa stau lucrurile.

*is(t)r

Pârvan și Drăganu propun tracicul *is(t)r — «curgere, curent puternic» (prin Eremia 2012). Propunere cu nume, nu consens.

Matoas

Ștefan din Bizanț îi mai știa fluviului un nume: Matoas (apud Smith 1854). Curiozitate antică, nu etimologie.

Niciun sens al lui Ister nu e stabilit: o glosă fără un lingvist numit e invenție.

Iar «granița la Vindobona»? Exegeza veche i-o atribuie lui Agathemerus (Smith citează Agathemerus 2.4) — dar afirmația nu s-a putut verifica în ediția critică Müller. Deocamdată: tradiție atribuită, nu mărturie verificată.

Eroarea adriatică: ideea că Dunărea ar vărsa și în Adriatică s-a răspândit în secolul IV î.Hr., cu Teopomp și argonauții; romanii au infirmat-o când au cucerit ținuturile dunărene, cu date proaspete de la legiuni (Habaj 2018). Pe Tabula Peutingeriana, Sava tot în Adriatică varsă.

Zeuss 1837, în Ferguson 1862 →

Ptolemeu–Agathemerus: nota Hamilton/Falconer 1854 →

Habaj 2018: Dunărea cu două guri →

Ce-a păstrat româna

Dunăre, Istru, Histria

Un nume trăiește pe fluviu. Celelalte au rămas pe hartă și în cărți.

Dunăre: filiera slavă

Șăineanu (1929): «[Derivat dintr'un primitiv; Dună (ung. DUNA, slav. DUNAVŬ) cu aceeaș finală analogică ca în (aiu)re]». Ipoteza manualelor — dar nu singura.

Dunăre: ipoteza autohtonă

Pârvan: iran. dan- cu dacic -ris; Pușcariu: dan- cu -re; Ivănescu: trac. *Donaris, nume de acțiune în -are (sau pre-indo-europeanul dhen cu -are). Finala -re, neobișnuită între vecini, e miza disputei.

Dunăre: ce știm sigur

Forma românească e singulară între vecini; familia hidronimului e străveche; drumul imediat în română rămâne disputat în lucrările verificate. DE înregistrează și Donaris, «denumirea geto-dacă».

dunăre, cuvânt comun

DEX: „Din n. pr. Dunăre”. Fluviul a devenit măsură: dunăre de apă, dunăre de mânios, a se face dunăre turbată. MDA2 îi dă prima atestare la Zanne (1895).

Istru, numele livresc

Șăineanu: „numele geto-grec al Dunării, în special al cursului ei inferior”. Azi istoric și livresc — fluviul viu se cheamă Dunăre.

Histria, toponimul

Cetate milesiană, secolul VII î.Hr.; aici s-au bătut primele monede de pe teritoriul României (sec. V î.Hr.); Pârvan sapă din 1914. Numele antic Istros trăiește ca nume de loc, nu de fluviu. Comuna de azi îi zice Istria, situl Histria.

Scrisoarea lui Neacșu din 1521, facsimil
Scrisoarea lui Neacșu, 1521: „pre Dunăre”, de două ori. Foto: Neacşu Lupu, Wikimedia Commons, domeniul public
Coloană ionică la Histria
Histria: coloană ionică reînălțată între ruine. Foto: Fusionofhorizons, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0 RO

Toate intrările „dunăre” pe dexonline →

Disputa Dunăre, trecere în revistă: Eremia 2012 (PDF) →

Un singur fluviu. Două nume vechi. Și nicio linie pe care Antichitatea s-o fi tras o dată pentru totdeauna.

Verifică-te

Unde-ai pune granița?

Trei autori, trei răspunsuri bune. Așază granița unde crezi că o pune fiecare — fluviul e același, liniile sar sute de kilometri.

Așază reperul pe cursul fluviului, apoi apasă Verifică. Săgețile ← → mută reperul ales; îl poți trage și cu degetul.

  1. Strabon ~18 d.Hr.

    IzvoareVindobonaSavaCataracteAxiopolisGuri

  2. Appian despre 35 î.Hr.

    IzvoareVindobonaSavaCataracteAxiopolisGuri

  3. Ptolemeu ~150 d.Hr.

    IzvoareVindobonaSavaCataracteAxiopolisGuri

Scor: 0 din 3

Granițele bune:

  1. Strabon — la cataracte (Porțile de Fier)
  2. Appian — puțin mai jos de Sava
  3. Ptolemeu — la Axiopolis (lângă Cernavodă)

Așa le-au tras autorii: același fluviu, trei linii.

Surse

Anticii întâi, apoi interpretările moderne, numele și româna. Fiecare afirmație cu risc trimite la sursa ei.

Anticii

Interpretări moderne

Numele

Româna

Istoria exegezei

Vecini

Litere: Fraunces și Source Serif 4, sub licența SIL Open Font.