DUŠ · MAN · DUȘMAN

De ce-i zicem dușmanului dușman?

«Dușman» ne-a venit prin turcă din persană. Dar povestea lui coboară mult mai adânc: strămoșul iranian al cuvântului se desface în elemente cu sensul «rău» sau «ostil» plus «gând» sau «minte». Cu alte cuvinte, dușmanul era, la origine, cam «cel cu gând rău». Românescul gând n-are însă nicio legătură cu povestea: vine din maghiarul gond. «Gândul rău» traduce sensul vechi, nu materia cuvântului românesc.

Desfă cuvântul

Un împrumut: din persană prin turcă
O istorie adâncă: «gând rău» în iraniana veche
AN NESPECIFICAT: MDA2: NECULCE, L. 313 — fără an în intrare

Trei imagini, un singur dușman:

Persia, Poarta, tiparul românesc: trei feluri de a vedea un singur cuvânt.

Mașina paginii

Autopsia, morfem cu morfem

Fiecare piesă își arată limba și dicționarul care o dă. Etichetele RO/TR/FA/AV numesc limba; ATESTAT spune că forma chiar apare în texte.

dușman româna de azi RO

Din tc. düșman — pecetea DEX '09, aceeași din '98. Plural dușmani, accent dușmán (reg. dúșman). (DEX)

düşman turca TR

TDK: Farsça duşmān — turca însăși trimite la persană, și se oprește aici. Sensul 1: cel ce-ți vrea răul, îți poartă pică, îți e potrivnic.

دشمن dušman persana FA

Steingass 1892: «An enemy, foe, adversary» — cu varianta dušmān. Împrumutul se încheie aici; istoria din adâncime începe.

duš- răul FA

Steingass, p. 526: «Evil, bad, ugly (in such words as dushman, dushnām)» — bucata «rea» a cuvântului, cu exemplul citat chiar în dicționar.

manah- gândul AV ATESTAT

Nişanyan: avesticul manah- «düşünce, akıl, ruh» — cuget, minte, suflet. A doua bucată a compusului adânc, nu persanul modern man.

duš-nām numele rău FA

Steingass, p. 527: «Ill name, abuse, reproach» — același element istoric, altă țintă: «numele rău».

duš-manah- avestica AV ATESTAT

Nişanyan: av. dušmanah- «kötü düşünen», cel ce gândește rău, din duš «rău» și manah- «cuget, minte»; Bartholomae 1904 îl dă ca adjectiv avestic atestat, «al cărui gând e rău sau ostil», cu persanul dušman drept corespondent. Rădăcina cea mai adâncă — și o înrudire, nu un împrumut.

«Cel cu gând rău» traduce structura istorică iraniană. Cuvântul românesc gând nu participă la etimologie: vine din maghiarul gond.

Harta

Două feluri de săgeți

«Cum a ajuns la noi» și «din ce era făcut strămoșul lui» sunt două întrebări diferite. Pagina le ține pe șine separate — cu săgeți care nu se confundă.

ÎMPRUMUT TRASEUL ÎMPRUMUTULUI

Cum a ajuns cuvântul la noi

دشمن dušman, dušmān FA
persana — Steingass 1892: «An enemy, foe, adversary»
düşman TR
turca — TDK: «Farsça duşmān» — turca trimite la persană
dușman RO
româna — DEX '09: «Din tc. düșman»

Două împrumuturi, trei dicționare. Pe șina asta, fiecare pas e o limbă care ia cuvântul de la alta.

ÎNRUDIT ISTORIA DIN ADÂNCIME

Din ce era făcut strămoșul lui

duš- · manah- AV
piesele — «rău, ostil» și «gând, minte» (Nişanyan; Bartholomae)
duš-manah- AV
compusul — adjectiv avestic atestat: «al cărui gând e rău» (Bartholomae 1904)
dušman, dušmān FA
urmașul — persana îl moștenește prin straturile iraniene (Nişanyan; Steingass)

Nicio verigă de pe șina asta nu e un împrumut. Persana n-a luat cuvântul din avestică; îl moștenește din aceeași familie.

Legenda

ÎMPRUMUT — cuvântul trece dintr-o limbă în alta
ÎNRUDIT — forme din aceeași familie — moștenire, nu împrumut
ATESTAT
forma apare în texte sau dicționare — toate formele de pe șine sunt atestate
RECONSTRUIT
formă dedusă de lingviști, cu steluță — pe șinele de sus nu apare niciuna

Cum s-a împământenit

Acasă la noi

Ajuns în română pe filieră turcă, cuvântul s-a purtat apoi perfect românește: accent, plural, feminin, derivate.

Accentul: dușmán sau dúșman

Standardul e dușmán; Moldova zice (și) dúșman — DEX trece varianta regională, DLRLC o dă pe-a Moldovei. Două accente, niciun război. (DEX)

Pluralul: dușmani

DOOM 3 (2021): dușmán, pl. dușmáni; femininul dușmánă, pl. dușmáne. Nimic spectaculos — tocmai de-asta e dovada împământenirii. (DEX)

Derivatele: o familie întreagă

DER le înșiră: dușmancă, dușmănesc, dușmănește, dușmănos, dușmăni, dușmănie, îndușmăni — de la adjectiv la verb și înapoi. (DER)

Neculce, fără an în intrare

MDA2 indică drept atestare «NECULCE, L. 313», fără să dea anul în intrare: o trimitere fără an, nu o primă atestare datată. (MDA2)

1469 e nume, nu cuvânt

DON (Constantinescu, 1963) înregistrează numele DUȘMAN la 1469, 1542 și 1604 — nume de oameni în documente, nu substantivul comun. Singurele date calendaristice sigure sunt ale numelui, nu ale cuvântului.

Pagina de titlu a lucrării Elemente turcești — Șăineanu, Elemente turcești: turcismele românești, la catastif. Foto: Tipografia Academiei Române (Laboratorii Români), Wikimedia Commons, domeniul public

DEX '09: dușman ← tc. düșman →

Același compus, alte ceruri

Verii: bulgara, sârba — și oglinzile

A circulat pe filieră turcă prin mai multe limbi balcanice; latina și greaca își făcuseră însă «dușmanul» altfel.

Bulgara: душман și душманин

Din persană prin turcă — RBE: «От перс. през тур. dûşman». Bulgara de azi îl ține ca învechit, astăzi popular sau vernacular — RBE: «Остар., сега простонар»: душман, cu varianta душманин, «enemy, foe».

Sârbo-croata: dušmanin

HJP: «tur. düşman ← perz. dušmen» — același împrumut, pecetluit la Zagreb: «ljuti neprijatelj», dușmanul aprig. Pentru sârbă separat n-am găsit dicționar academic online.

Latina: in-amicus, ne-prietenul

Lewis & Short: in-amicus, «unfriendly, hostile» — literalmente «ne-prieten»: latina își nega prietenul ca să-și facă dușmanul.

Greaca: echthros, ura

LSJ: ἐχθρός, «enemy» — familia lexicală leagă dușmanul de ură (ἔχθος): afect, nu cuget. Trei logici: negație, afect, minte strâmbă.

Soliman primindu-l pe Barbarossa, miniatură din 1558 — Divanul otoman, Süleymanname 1558: curtea pe unde persana curgea spre Balcani. Foto: Suleymanname, 1558, Wikimedia Commons, domeniul public

HJP: dušman ← tur. ← perz. →

Unde am ajuns

Ce ține și ce rămâne deschis

Trei lucruri țin; trei rămân deschise. Fiecare își arată sursa și felul legăturii. DISPUTATĂ

Ce ține

Împrumutul ține

Dușman din turcescul düşman, turcescul din persanul dušman — cu DEX, TDK și Steingass martori pe rând.

Istoria adâncă ține

Strămoșul iranian se desface în duš- «rău, ostil» și manah- «gând, minte»: av. duš-manah-, «al cărui gând e rău» — atestat (Bartholomae 1904), analizat la fel de Nişanyan.

Verii țin

Bulgara și sârbo-croata au luat același cuvânt pe aceeași filieră: RBE — «От перс. през тур. dûşman»; HJP — «tur. düşman ← perz. dušmen».

Ce rămâne deschis

Kipceaca din dicționar?

Wiktionary propune o primă filieră kipceacă, apoi întărire otomană, dar intrarea nu oferă aici o sursă de specialitate pentru această precizare; dicționarele românești verificate indică doar originea turcă. Pagina lasă subfiliera deschisă.

Când intră substantivul?

MDA2 trimite la «NECULCE, L. 313», fără an în intrare; 1469 e nume de om (DON 1963), nu substantiv comun. Anul curat al intrării lipsește — gaura stă la vedere.

Scriban și greaca?

Scriban (1939) ducea persanul la grecescul dys-menés. Asemănarea e reală — LSJ desface dus-menēs din dus- și menos — dar săgeata e inversă: grecescul e văr îndepărtat, nu izvor. Ipoteză depășită, ținută în ștampilă.

Nicio verigă disputată nu primește un singur adevăr: mecanismele stau cu sursa alături, iar variantele rămân pe masă.

Ce NU e disputat: împrumutul română — turcă — persană și analiza iraniană duš- și manah- — două niveluri diferite, amândouă documentate.

DER: Tc. (per.) düșmen →

Verifică-te

Două drumuri

Patru forme, trei verigi — dar nu toate verigile sunt la fel. Alege pentru fiecare verigă felul legăturii: împrumut sau înrudire.

Bifează câte o legătură la fiecare verigă, apoi verifică: fiecare verigă își arată sursa. Ca să reîncerci fără surse la vedere, ia-o de la capăt.

dușman româna de azi RO
düşman turca TR
دشمن dušman persana FA
dušmanah- avestica AV

Veriga 1: dușman — düşman Împrumut cuvântul trece dintr-o limbă în altaÎnrudit aceeași familie, fără împrumut între ele

Împrumut — DEX '09: «Din tc. düșman». Româna a luat cuvântul din turcă.

Veriga 2: düşman — dušman Împrumut cuvântul trece dintr-o limbă în altaÎnrudit aceeași familie, fără împrumut între ele

Împrumut — TDK: «Farsça duşmān». Turca l-a luat din persană.

Veriga 3: dušman — dušmanah- Împrumut cuvântul trece dintr-o limbă în altaÎnrudit aceeași familie, fără împrumut între ele

Înrudire — Nişanyan: av. dušmanah- «kötü düşünen», cel ce gândește rău, e de aceeași origine cu persanul; Bartholomae îl dă atestat, cu persanul dušman drept corespondent.

Scor: 0 din 3

Aceleași săgeți ar fi înșelătoare. Româna a împrumutat cuvântul din turcă; persana nu l-a împrumutat din avestică în același fel — îl moștenește din iraniana veche.

Verigile, pe scurt