DUŠ · MAN · DUȘMAN
De ce-i zicem dușmanului dușman?
Dușmanul e, la propriu, cel cu gândul rău: turcescul düşman vine din persanul duš-man, «rău» + «minte». Latinii își făceau dușmanul din «ne-prieten», grecii din «ură»; perșii, din «minte strâmbă». Iar prima atestare românească n-are an — Neculce, fără an.
- 2 morfeme
- duš «rău» + man «minte»
- 3 limbi
- persană → turcă → română
- 0 ani
- prima atestare n-are an: Neculce, fără an
Mașina paginii
Autopsia, morfem cu morfem
Apasă fiecare piesă: vezi din ce limbă vine și ce dicționar o spune. Etichetele RO/TR/FA/AV arată limba; unde veriga e disputată, eticheta o spune.
dușman româna de azi RO
Din tc. düșman — pecetea DEX '09, aceeași din '98. Plural dușmani, accent dușmán (reg. dúșman). (DEX)
düşman turca TR
TDK: Farsça duşmān — turca însăși trimite la persană. Sensul 1: cel ce-ți vrea răul, îți poartă pică, îți e potrivnic.
دشمن dušman persana FA
Steingass 1892: «An enemy, foe, adversary» — cu varianta dušmān. Aici se face autopsia.
duš- răul FA
Steingass: «Evil, bad, ugly (in such words as dushman, dushnām)» — prefixul își citează singur exemplul.
man mintea FA
Steingass: «the heart, mind, soul» — mintea, cugetul. Dușman = cel cu mintea rea.
duš-nām numele rău FA
Steingass: «Ill name, abuse, reproach» — același duš-, altă țintă. Dovada că prefixul e viu.
dušmanah- avestica AV
Nişanyan: «kötü düşünen» — cel ce gândește rău — din duš «rău» + manah- «cuget, minte». Rădăcina cea mai adâncă.
Gând NU intră în mașină ca origine: românescul gând vine din maghiarul gond — «gândul rău» din titlu traduce persanul man, nu explică românescul gând.
Cum s-a împământenit
Acasă la noi
Cuvântul a venit cu oastea și negoțul, dar s-a purtat românește: accent, plural, derivate — toate cu acte.
Accentul: dușmán sau dúșman
Standardul e dușmán; Moldova zice (și) dúșman — DEX trece varianta regională, DLRLC o dă pe-a Moldovei. Două accente, niciun război. (DEX)
Pluralul: dușmani
DOOM 3 (2021): dușmán, pl. dușmáni; femininul dușmánă, pl. dușmáne. Nimic spectaculos — tocmai de-asta e dovada împământenirii. (DEX)
Derivatele: o familie întreagă
DER le înșiră: dușmancă, dușmănesc, dușmănește, dușmănos, dușmăni, dușmănie, îndușmăni — de la adjectiv la verb și înapoi. (DER)
Neculce, fără an
MDA2 dă prima atestare «NECULCE, L. 313» — fără an. Pagina nu tipărește niciun an: cine vrea data, s-o caute în Letopiseț. (MDA2)
Gândul nu-i persan
Capcana titlului, spusă pe față: românescul gând vine din maghiarul gond. «Gândul rău» traduce persanul man — e oglinda, nu izvorul.
Același compus, alte ceruri
Verii: bulgara, sârba — și oglinzile
Persanul dušman a călătorit cu turca prin toți Balcanii; latina și greaca își făcuseră însă «dușmanul» altfel.
Bulgara: душман → душманин
Din turca otomană + sufixul -in; azi livresc sau colocvial: «enemy, foe». Academia Bulgară: «Остар., сега простонар». (RBE; dicționar)
Sârbo-croata: dušmanin
HJP: «tur. düşman ← perz. dušmen» — același lanț, pecetluit la Zagreb: «ljuti neprijatelj», dușmanul aprig. Pentru sârbă separat n-am găsit dicționar academic online.
Latina: in-amicus, ne-prietenul
Lewis & Short: in-amicus, «unfriendly, hostile» — dușmanul ca prieten negat, un insider întors. Altă logică, același om.
Greaca: echthros, ura
LSJ: ἐχθρός, «enemy» — dușmanul prin ură (ἔχθος), afect, nu cuget. Trei logici: negație, afect, minte strâmbă.
Cine a desfăcut cuvântul
Patru martori
De la Steingass 1892 la DEX '09: două secole de dicționare spun același lanț.
Steingass, 1892
“— dush (S. dur, G. δυς), Evil, bad, ugly (in such words as dushman, dushnām, &c.).”
A Comprehensive Persian-English Dictionary, p. 526
Prefixul își citează singur exemplul: dushman. Plus sanscritul dur și grecescul δυς, bonus.
Nişanyan
“Avestaca dušmanah- «kötü düşünen» … din duš «kötü, uğursuz» ve manah- «düşünce, akıl, ruh».”
Nişanyan Sözlük, s.v. düşman
Lanțul complet: persană + persană mijlocie, înrudire cu avestica, descompunerea duš + manah-.
DEX '09
“DUȘMÁN … [Acc. și: (reg.) dúșman] – Din tc. düșman.”
Dicționarul explicativ, s.v. dușman
Pecetea românească: din turcă. Identică în DEX '98.
DER
“Tc. (per.) düșmen …, cf. alb., bg., sb. dušman.”
Ciorănescu, DER, s.v. dușman
Turcă (din persană), cu trimiteri la albaneză, bulgară, sârbă — verii, dintr-un condei.
Unde am ajuns
Ce știm și ce reconstruim
Patru sertare pentru toată pagina: lanțul solid, veriga adâncă, de ce ține și ce rămâne deschis.
Ce știm
Dușman ← tc. düșman ← pers. dušman = duš- «rău» + man «minte»; bulgara și sârbo-croata au același împrumut.
Ce reconstruim
Veriga avestică dušmanah- «cel ce gândește rău» (Nişanyan) — înrudire atestată de dicționar, nu etimon direct.
De ce ține
Trei dicționare academice (Steingass, TDK, DEX) + Nişanyan spun același lanț, fiecare pe bucata lui.
Ce rămâne deschis
Anul primei întrebuințări ca substantiv comun (Neculce, fără an); varianta kipceacă, nesusținută academic.
Trei opriri
Trei date
Tot drumul pe o singură șină: numele, dicționarul, pecetea.
Numele
1469
DUȘMAN în documente — 1469, 1542, 1604 — dar din dicționarul onomastic: nume de oameni, nu dovada substantivului comun.
oprește-te la 1 din 3
Steingass
1892
Dicționarul persan-englez tipărește autopsia: dush «evil, bad, ugly (in such words as dushman)».
oprește-te la 2 din 3
DEX '09
2009
Pecetea românească: «Din tc. düșman» — cu accentul regional dúșman trecut la catastif.
oprește-te la 3 din 3
1929 Șăineanu VI · 1958–1966 DER · 2021 DOOM 3.
Drumul dușmanului
duš-man
minte rea, în persană
düşman
dușmanul, în turcă
dușman
dușmanul, la noi
Unde rămâne loc de ceartă
Trei semne de întrebare, niciun război
Lanțul e solid — detaliile, nu. Verdictul paginii: DISPUTATĂ
Kipceaca din dicționar?
Wiktionary zice «Borrowed from Kipchak… Later reinforced by Ottoman Turkish» — DEX, DER și MDA2 zic «Din tc.». Tertiar contra academic: pagina urmează dicționarele.
Când intră substantivul?
Neculce e citat fără an; 1469 e nume de om, nu substantiv comun. Anul curat al intrării lipsește — gaura stă la vedere.
Scriban și greaca?
Scriban (1939) ducea persanul la grecescul dys-menés. Filologia de azi (Nişanyan, TDK) nu mai trece pe-acolo: ipoteză depășită, ținută în ștampilă.
Nicio verigă disputată nu primește pe pagina asta un singur adevăr: mecanismele stau cu sursa alături, iar variantele rămân pe masă.
Ce NU e disputat: dușman ← turcă ← persană, descompunerea duš- + man și verii balcanici — pe astea cad toate sursele de acord.
Verifică-te
Cine-i mai vechi?
Șase repere din pagină, amestecate. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.
Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.
- 1958
DER începe: Tc. (per.) düșmen
Poziția - 1469
Numele Dușman în documente
Poziția - 2021
DOOM 3: pl. dușmáni
Poziția - 1892
Steingass: autopsia tipărită
Poziția - 2009
DEX '09: «Din tc. düșman»
Poziția - 1929
Șăineanu VI: [Turc. DUȘMAN]
Poziția
Scor: 0 din 6
Ordinea bună, de la cel mai vechi:
- 1469 — Numele Dușman în documente
- 1892 — Steingass: autopsia tipărită
- 1929 — Șăineanu VI: [Turc. DUȘMAN]
- 1958 — DER începe: Tc. (per.) düșmen
- 2009 — DEX '09: «Din tc. düșman»
- 2021 — DOOM 3: pl. dușmáni
Rândul așezat: fiecare reper la locul lui.
Surse
Mai întâi dicționarele, pe limbi; la urmă vecinii. Fiecare afirmație riscantă arată spre sursa ei.
Persana
- Steingass, p. 526: dush + dushman (dicționar)
- Steingass, p. 527: dush-nām (dicționar)
- Steingass, p. 1144: man (dicționar)
Turca
- TDK: düşman ← Farsça duşmān (academie)
- Nişanyan: lanțul persan-avestic (dicționar)
- Otomana دشمن → rom. dușman (dicționar)
Româna
- DEX '09: «Din tc. düșman» (dicționar)
- DER: derivatele + verii (dicționar)
- DOOM 3: pluralul dușmáni (dicționar)
Verii și oglinzile
- RBE: душман (academie)
- HJP: dušman ← tur. ← perz. (dicționar)
- L&S: inimicus = in-amicus (dicționar)
- LSJ: echthros (dicționar)
- Varianta kipceacă, nesusținută (dicționar)
Vecinii de catalog
Litere: Fraunces și Source Serif 4, sub licența SIL Open Font.