Cine au fost grecii care au trăit o mie de ani în România?

Capitolul

c. 630 – c. 550 î.Hr.

Întemeierea

657/656 sau 630 î.Hr.

Numele

de la Istros, Dunărea

Zidurile

600–550 î.Hr., pământ pe piatră

Milet, cetatea care trimitea corăbii în toată Marea Neagră, a întemeiat Histria la mijlocul secolului al șaptelea î.Hr. – spun izvoarele: Eusebiu pune întemeierea în 657/656 î.Hr., Pseudo-Scymnos în 630 î.Hr. A fost prima așezare urbană de pe teritoriul de azi al României, un port pentru negoțul cu geții băștinași.

Numele cetății vine de la Istros, Dunărea grecilor: Histria înseamnă «lângă Dunăre». Strabon scria că se află la 500 de stadii de gura sacră a Istrului. Între 600 și 550 î.Hr. cetatea și-a ridicat ziduri de pământ pe soclu de piatră împotriva sciților; la sfârșitul secolului al șaselea î.Hr. a fost distrusă, apoi reconstruită, cu temple noi.

În colțul de nord-est al acropolei, Zona Sacră funcționa din secolul al șaptelea î.Hr.: un mic templu pentru Apollo Ietros, Vindecătorul, sub ocrotirea lui Zeus Polieus. După mijlocul secolului al șaselea î.Hr. s-au ridicat 4 temple, 3 din calcar galben, cu acoperișuri de teracotă pictată, toate spre sud, de circa 8 pe 16 metri.

Milet ajunsese tocmai atunci la culmea prosperității și era podoaba Ioniei.

Herodot, 5.28, traducerea Macaulay (traducere proprie)

Între timp Între timp, olarii locali învățau meserie: ceramică, metal și sticlă se făceau pe loc de la mijlocul secolului al șaselea î.Hr.

Capitolul

c. 550 – 30 î.Hr.

Moneda

drahma de 8 grame, c. 480 î.Hr.

Grâul

Histria hrănea Grecia

Răscumpărarea

5 talanți pentru Zoltes, c. 200 î.Hr.

Histria a intrat în Liga de la Delos și a trecut, printr-o revoltă a locuitorilor, de la oligarhie la democrație – prefacerea pe care Aristotel o pomenește în Politica. Între regatul odris și sciții lui Ariapeithes, cetatea și-a ținut cumpăna: corăbiile Atenei veneau să strângă contribuții în anii Războiului Peloponesiac, 431–404 î.Hr.

În jurul anului 480 î.Hr. Histria a bătut primele monede de pe teritoriul României: drahme de argint turnate, cu vultur pe delfin și legenda orașului. Monedele ei au circulat în toată regiunea, iar cetatea a ajuns un furnizor însemnat de grâne pentru Grecia.

Au urmat secole grele: înfrângerea din 260 î.Hr. în fața Bizanțului, asediul getului Zoltes ridicat pentru 5 talanți în jurul anului 200 î.Hr., garnizoana lui Mithridates, apoi Burebista, înainte de 30 î.Hr. La sfârșitul epocii elenistice cetatea era subjugată, dar întreagă.

La Massalia oligarhia a devenit mai degrabă constituțională, dar la Istros a sfârșit în democrație.

Aristotel, Politica V.6, trad. Jowett (traducere proprie)

Între timp Între timp, cetatea își construia teatrul, gimnaziul și templul marelui zeu.

Capitolul

29 î.Hr. – 295 d.Hr.

Hotarul

anul 100, până la Deltă

Termele

apeduct de 20 de kilometri

Refacerea

6–7 hectare după 238

În 29 î.Hr. Crassus a alipit Dobrogea, iar Histria a intrat sub stăpânire romană. Au urmat două secole de prosperitate: zid nou de incintă, terme, temple, legi săpate în piatră. În anul 100, guvernatorul Moesiei Inferior, Laberius Maximus, a confirmat printr-o lungă inscripție hotarele histrienilor, până la Delta Dunării, unde orașul își lua venitul din peștele sărat.

Sub Caracalla (211–217) inscripțiile numesc Histria «cea mai strălucită cetate a histrienilor». Termele I, mărite la începutul secolului al doilea, primeau apă printr-un apeduct roman de 20 de kilometri; Termele II, de la începutul aceluiași secol, acopereau 1.000 de metri pătrați.

Prosperitatea s-a frânt în 238, când carpii (goții) au ras cetatea. Histria a fost reconstruită pe 6–7 hectare, cu zid mai puternic, și și-a păstrat identitatea grecească. Zidurile au căzut din nou în 295 și au fost refăcute sub Dioclețian și Constantin.

«FINES HISTRIANORVM HOS ESSE…»: acestea să fie hotarele histrienilor.

Horothesia lui Laberius Maximus, anul 100 (traducere proprie)

Între timp Între timp, pe Tabula Peutingeriana Histria stă la 11 mile romane de Tomis și la 9 de Ad Stoma.

Capitolul

295 – 1914

Golful

Halmyris, azi lacul Sinoe

Episcopia

bazilica de 60 pe 30 de metri

Șantierul

Pârvan, din 1914; muzeul, 1982

Golful Halmyris s-a închis încet cu nisip, iar ieșirea la mare s-a tăiat treptat – dar negoțul a ținut până în secolul al șaselea, când s-au ridicat case luxoase cu atrii și colonade. În secolele al cincilea și al șaselea Histria a ajuns episcopie: bazilica episcopală din centrul orașului, de peste 60 pe 30 de metri, a fost scoasă la lumină în 1969 de Alexandru Suceveanu.

În secolul al șaptelea năvălirile avarilor și slavilor au distrus cetatea, iar numele i s-a pierdut. Lacul Sinoe de azi a fost cândva golful deschis la mare; părți din oraș zac sub apele lui tulburi, iar vechiul port din golful de sud a devenit uscat.

Ruinele au fost identificate în 1868 de francezul Ernest Desjardins, iar săpăturile le-a început Vasile Pârvan în 1914 – chiar în prima campanie a găsit Horothesia, piatra hotarelor. Au urmat Lambrino, Condurachi, Pippidi, Alexandrescu, Suceveanu, iar din 2010 Avram și Angelescu; muzeul s-a deschis în 1982.

Colmatarea Pontului durează din timpuri imemoriale și continuă și acum.

Polybiu, 4.40, Loeb 1922 (traducere proprie)

Între timp Între timp, la Sulina, alt port era ucis tot de aluviuni – povestea este spusă pe larg în pagina Sulina 1856.