Capitolul 2 · Zorii civilizațieiLecția 2.11FIL Numai pentru filologie · în plus față de profilul tău
Cultura Orientului Antic
Cum călătoresc ideile: schimbul cultural și științific
Cum ajunge o invenție de la un popor la altul și cum poți dovedi că a fost împrumutată?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 2
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. La Anyang, ultima capitală a dinastiei Shang (până pe la 1050 î.Hr.), se scria pe oase cu semne care nu au nicio legătură cu scrierile Orientului Apropiat. sursa
- Nordul Balcanilor. Pe corabia scufundată pe la 1320 î.Hr. la Uluburun s-a găsit un sceptru de piatră ale cărui cele mai apropiate asemănări sunt obiecte descoperite în România și în Bulgaria. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Herodot, istoric grec din secolul al V-lea î.Hr., s-a întrebat de unde au grecii literele. Ce a scris?
Vezi răspunsul
Că le-au adus fenicienii. Herodot povestește că fenicienii veniți cu Cadmos i-au învățat pe greci literele, că grecii le-au schimbat puțin forma și că le-au zis „feniciene”, „cum era și drept”. Povestea cu Cadmos este o legendă. Împrumutul este însă adevărat: literele grecești păstrează forma, ordinea și numele celor feniciene, iar cele mai vechi inscripții grecești cunoscute sunt din secolul al VIII-lea î.Hr., când corăbiile feniciene străbăteau Mediterana.
Pe la 1320 î.Hr., o corabie s-a scufundat lângă capul Uluburun, pe coasta de sud a Turciei de azi. Ducea lingouri de cupru și de cositor, sticlă brută, colți de elefant, ouă de struț, lemn de abanos și un scarabeu de aur cu numele reginei egiptene Nefertiti. După armele, vasele și greutățile de cântar găsite, marinarii erau din Siria sau din Canaan, iar câțiva călători veneau din Grecia.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Fenicienii, negustorii măriiCe s-a întâmplat
Fenicienii locuiau pe coasta de azi a Libanului, în orașe-stat care trăiau din negoțul pe mare: Byblos, Sidon, Tyr. Pe la anul 1000 î.Hr., cel mai puternic a ajuns Tyrul. Corăbiile lor au întemeiat colonii pe tot țărmul Mediteranei: în Cipru, în Malta, în Sicilia, în Sardinia și în Spania, unde aveau locuri de negoț încă din secolul al IX-lea î.Hr. Cea mai vestită colonie a fost Cartagina, pe coasta Africii de Nord, întemeiată, potrivit tradiției, în 814 î.Hr. Anul 814 vine din tradiția antică; urmele din Cipru și din Spania sunt datate de arheologi în secolele X–IX î.Hr.
Alfabetul ajunge la greciCe s-a întâmplat
Negustorii aveau de ținut socoteli și de scris scrisori. Fenicienii foloseau pentru asta un alfabet cu numai 22 de semne, fiecare pentru o consoană, față de sutele de semne ale scrierii cuneiforme și ale hieroglifelor. Alfabetul s-a răspândit de la Byblos încă din secolul al X-lea î.Hr.
Grecii l-au luat de la ei: cele mai vechi inscripții grecești cunoscute sunt din secolul al VIII-lea î.Hr. Au făcut și o schimbare. Alfabetul fenician nu avea semne pentru vocale, iar grecii au folosit pentru ele câteva semne feniciene de care limba lor nu avea nevoie: alef a ajuns A, he a ajuns E. Cu timpul au întors și sensul scrisului, care la fenicieni mergea de la dreapta la stânga. De la greci, alfabetul a trecut, din secolul al VII-lea î.Hr., la popoarele Italiei, între care etruscii și latinii. Inscripții feniciene din secolele XI–X î.Hr. și inscripții grecești din secolul al VIII-lea î.Hr., pe piatră și pe vase.
Pentru curioși
Numele literelor arată și ele drumul. În feniciană, numele erau cuvinte obișnuite: bet însemna „casă”, gamal „cămilă”, dalet „ușă”, iar semnul era la început desenul lucrului. În greacă, alfa, beta, gama, delta nu înseamnă nimic: sunt nume luate de-a gata, odată cu semnele.
Știința Babilonului la greciCe s-a întâmplat
Babilonienii socoteau în baza 60. De la ei vin ora de 60 de minute, minutul de 60 de secunde și măsurarea unghiurilor în grade. Astronomii greci au preluat această socoteală; cel mai mare dintre ei, Hiparh, în secolul al II-lea î.Hr., a măsurat locul a peste o mie de stele. Herodot scrie că tot din Babilonia au luat grecii ceasul de soare și împărțirea zilei în douăsprezece părți, iar măsurarea pământului, adică geometria, din Egipt. Dedus din tăblițele babiloniene și din scrierile astronomilor greci; Herodot (II, 109, secolul al V-lea î.Hr.) spune „după socotința mea”.
De unde se știe cine de la cine a luatDe unde știm
Mărfurile lasă urme. Pe corabia de la Uluburun, cuprul și cositorul erau încărcate în proporție de zece la unu, cea din care se face bronzul, iar lucrurile de la bord veneau din Egipt, din Siria, din Mesopotamia și din Grecia. Epava arată că, în secolul al XIV-lea î.Hr., oameni din ținuturi diferite călătoreau pe aceeași punte. Epava de la Uluburun, săpată sub apă între 1984 și 1994 de Institutul de Arheologie Nautică, cu peste 22.000 de scufundări.
Ideile lasă urme mai greu de văzut. Pentru alfabet sunt patru: grecii și fenicienii se întâlneau în aceleași porturi; inscripțiile feniciene sunt mai vechi decât cele grecești; literele au aceeași formă, aceeași ordine și aceleași nume; iar un grec, Herodot, spune el însuși că literele sunt „feniciene”.
Împrumut sau invenție independentăDe ce
Când două popoare au același lucru, se poate ca unul să-l fi luat de la celălalt: este un împrumut. Se poate și ca fiecare să-l fi născocit singur: este o invenție independentă. Scrierea a apărut de mai multe ori: în Mesopotamia, în China, în America Centrală, în locuri între care nu era niciun drum. Acolo, asemănarea vine din nevoi asemănătoare. Concluzie a cercetătorilor: semnele chinezești și cele din America Centrală nu seamănă cu cele din Orient și nu se cunoaște niciun contact.
Un împrumut se dovedește deci cu trei lucruri: un contact între cele două popoare, o ordine în timp (cel care dă îl are mai devreme) și o asemănare prea amănunțită ca să fie întâmplare. Împrumutul schimbă și el ceva: grecii au luat literele pentru că făceau negoț cu fenicienii și aveau aceleași socoteli de ținut, dar le-au adăugat vocalele, de care avea nevoie limba lor.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Istorii, cartea a V-a, 58
Fenicienii aceștia veniți cu Cadmos (…), așezându-se în ținutul acesta, au adus la eleni, pe lângă multe alte învățături, și literele, pe care elenii, după cât cred eu, nu le avuseseră până atunci; iar cu trecerea timpului s-au schimbat și sunetul, și forma literelor. Pe vremea aceea, elenii care locuiau în jurul lor erau mai ales ionieni; aceștia, învățând literele de la fenicieni, le-au folosit schimbându-le puțin forma și le-au zis, cum era și drept, de vreme ce fenicienii le aduseseră în Elada, „feniciene”.
Ce poate dovedi Dovedește că, în secolul al V-lea î.Hr., grecii înșiși socoteau că literele lor vin de la fenicieni și le numeau „feniciene”.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi când și unde s-a făcut împrumutul: Herodot scrie după câteva sute de ani și leagă totul de Cadmos, un erou de legendă. Pentru dată trebuie inscripțiile.
Sursa B Istorii, cartea a II-a, 109
[Regele] a împărțit țara între toți egiptenii, dând fiecăruia o bucată pătrată de pământ, la fel de mare (…). Iar dacă fluviul îi lua cuiva o parte din ogor, (…) regele trimitea oameni să cerceteze și să măsoare cu cât s-a micșorat pământul (…). De aici, după socotința mea, au învățat elenii meșteșugul măsurării pământului; iar ceasul de soare și cele douăsprezece părți ale zilei au venit în Elada din Babilonia, nu din Egipt.
Ce poate dovedi Arată că un grec învățat din secolul al V-lea î.Hr. socotea geometria venită din Egipt, iar ceasul de soare și împărțirea zilei, din Babilonia.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că așa s-a întâmplat: este părerea lui Herodot („după socotința mea”), fără niciun nume și fără nicio dată.
Cerințe
Precizați secolul în care au fost scrise sursele A și B. (2 puncte)
Numiți poporul precizat în sursa A de la care elenii au învățat literele. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la ceea ce au învățat elenii de la alte popoare. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că un lucru împrumutat a fost schimbat de cei care l-au primit. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la încrederea pe care o merită Herodot în privința împrumuturilor și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (6 puncte)
Citirea unei hărți
Cum citești harta „Drumul alfabetului”
Titlul și data hărții
Harta se numește „Drumul alfabetului, secolele XI–VII î.Hr.” Arată deci un proces de vreo patru sute de ani, nu un singur moment.
Legenda
Legenda are trei semne: puncte pentru orașele feniciene și cercuri pentru ținuturile cu colonii, linii punctate pentru drumurile corăbiilor și etichete cu secolul celor mai vechi inscripții găsite în fiecare ținut.
Trei repere
Trei repere: Marea Mediterană, pe care se face tot drumul; orașul Byblos, pe coasta Libanului de azi, de unde pornește alfabetul; orașul Cartagina, pe coasta Africii de Nord, cea mai vestită colonie feniciană.
Ce se schimbă
Etichetele se schimbă de la răsărit la apus: secolele XI–X î.Hr. în Fenicia, secolul al VIII-lea î.Hr. în Grecia, secolul al VII-lea î.Hr. în Italia. Liniile corăbiilor leagă Tyrul de Cipru, Malta, Sicilia, Sardinia și Spania și de Cartagina.
O propoziție despre hartă
Harta arată că, între secolele al XI-lea și al VII-lea î.Hr., alfabetul a trecut din Fenicia în Grecia și apoi în Italia, de la răsărit la apus, pe drumurile negustorilor fenicieni. Harta nu poate arăta cine anume i-a învățat pe greci literele și nici în ce port: pentru asta nu există nicio sursă.
Pe scurt
- Fenicienii, negustori din orașele-stat Byblos, Sidon și Tyr, de pe coasta Libanului de azi, au întemeiat colonii pe tot țărmul Mediteranei; cea mai vestită a fost Cartagina (814 î.Hr., potrivit tradiției).
- Alfabetul fenician avea 22 de semne, toate pentru consoane, și s-a răspândit de la Byblos din secolul al X-lea î.Hr.
- Grecii au luat alfabetul de la fenicieni cel târziu în secolul al VIII-lea î.Hr. și i-au adăugat semne pentru vocale; de la greci a trecut la etrusci și la latini.
- De la babilonieni vin socoteala în baza 60 (ora de 60 de minute, gradele) și, potrivit lui Herodot, ceasul de soare și împărțirea zilei în douăsprezece părți.
- Un împrumut se dovedește prin contact, prin ordinea în timp și prin asemănări amănunțite; unde acestea lipsesc, ca între scrierea Mesopotamiei și cea a Chinei, este vorba de invenții independente.
Greșeli frecvente
GreșitGrecii au inventat alfabetul.
CorectGrecii au luat alfabetul de la fenicieni și i-au adăugat semne pentru vocale. Herodot însuși scrie că literele se numeau „feniciene”.
GreșitDacă două popoare au același lucru, unul l-a luat sigur de la celălalt.
CorectScrierea a apărut de mai multe ori, în locuri fără legătură între ele (Mesopotamia, China, America Centrală). Un împrumut trebuie dovedit: contact, ordine în timp, asemănări amănunțite.
GreșitFenicienii au avut un imperiu întins pe toată Mediterana.
CorectFenicienii trăiau în orașe-stat separate (Byblos, Sidon, Tyr) și întemeiau colonii și locuri de negoț pe țărmuri; nu au avut un stat unic.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce au adăugat grecii alfabetului luat de la fenicieni?
Răspuns
a) Semne pentru vocale. Alfabetul fenician avea numai consoane. Grecii au folosit pentru vocale câteva semne feniciene de care limba lor nu avea nevoie.
Care dintre următoarele vine de la babilonieni?
Răspuns
c) Împărțirea orei în 60 de minute. Babilonienii socoteau în baza 60; de acolo vin minutele, secundele și gradele. Alfabetul cu 22 de semne este fenician, iar papirusul și calendarul de 365 de zile sunt egiptene.
Ce arată că scrierea chineză este o invenție independentă, nu un împrumut din Mesopotamia?
Răspuns
c) Semnele nu seamănă și nu se cunoaște niciun contact între cele două ținuturi. Pentru un împrumut trebuie contact și asemănări amănunțite. Între Mesopotamia și China nu se cunoaște niciun contact în acea vreme, iar semnele sunt cu totul altele. Materialul pe care se scrie nu dovedește nimic.
Am văzut eu însumi litere cadmeene în templul lui Apolo Ismenios, la Teba din Beoția, săpate pe niște tripode; cele mai multe seamănă cu literele ionienilor.
Pe ce își sprijină Herodot, aici, spusele despre literele vechi?
Răspuns
d) Pe inscripții pe care le-a văzut cu ochii lui. „Am văzut eu însumi”: Herodot aduce ca dovadă obiecte cu inscripții, tripodele din templu. Aici Herodot vorbește ca martor.
Așază în ordine, de la cel mai vechi la cel mai nou.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Corabia de la Uluburun se scufundă (1320 î.Hr.)
- Tyrul ajunge cel mai puternic oraș fenician (1000 î.Hr.)
- Întemeierea Cartaginei, potrivit tradiției (814 î.Hr.)
- Cele mai vechi inscripții grecești cunoscute (750 î.Hr.)
- Herodot scrie despre „literele feniciene” (440 î.Hr.)
La anii dinainte de Hristos, numărul mai mare este mai vechi: epava (pe la 1320), Tyrul (pe la 1000), Cartagina (814), inscripțiile grecești (secolul al VIII-lea), Herodot (secolul al V-lea).
Pune în ordine drumul alfabetului.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Fenicienii scriu cu 22 de semne pentru consoane
- Negustorii fenicieni ajung în porturile grecilor
- Grecii iau semnele și adaugă vocalele
- Etruscii și latinii iau alfabetul de la greci
Alfabetul merge de la răsărit la apus: Fenicia (secolele XI–X î.Hr.), Grecia (secolul al VIII-lea î.Hr.), Italia (secolul al VII-lea î.Hr.).
Arată, în trei-patru propoziții, cu ce dovezi se poate susține că alfabetul grec este un împrumut de la fenicieni.
Un răspuns bun
Grecii și fenicienii erau în contact: negustorii fenicieni aveau colonii și locuri de negoț pe tot țărmul Mediteranei. Inscripțiile feniciene (secolele XI–X î.Hr.) sunt mai vechi decât cele grecești (secolul al VIII-lea î.Hr.). Literele au aceeași formă, aceeași ordine și aceleași nume: alef – alfa, bet – beta. În plus, Herodot scrie în secolul al V-lea î.Hr. că grecii înșiși le numeau „litere feniciene”.
Răspunsul bun folosește cele trei probe ale unui împrumut: contact, ordine în timp, asemănare amănunțită.
Termeni
- fenicieni
- Popor de negustori și corăbieri de pe coasta Libanului de azi, organizat în orașe-stat: Byblos, Sidon, Tyr.
- colonie
- Așezare întemeiată departe de casă de oameni plecați dintr-un oraș; la fenicieni, de obicei un port de negoț.
- Cartagina
- Colonie feniciană de pe coasta Africii de Nord, întemeiată potrivit tradiției în 814 î.Hr.
- alfabet
- Scriere în care fiecare semn redă un sunet. Alfabetul fenician avea 22 de semne, numai pentru consoane.
- împrumut
- Preluarea unei invenții, a unui obicei sau a unui cuvânt de la alt popor, de obicei cu schimbări.
- invenție independentă
- Același lucru născocit în două locuri, fără ca unul să-l fi luat de la celălalt.
Surse și legătura cu programa
- Herodotus, with an English translation by A. D. Godley, vol. III (cărțile V–VII), Londra, 1922 (Loeb; Internet Archive) – sursa A (V, 58) și fragmentul din itemul cu sursă (V, 59)
- Herodotus, with an English translation by A. D. Godley, vol. I (cărțile I–II), Londra, 1920 (Loeb; Internet Archive) – sursa B (II, 109): măsurarea pământului, ceasul de soare, cele douăsprezece părți ale zilei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Fenici – orașe-stat, negoț pe mare; Tyrul pe la 1000; coloniile din Cipru, Malta, Sicilia, Sardinia, Spania; inscripții din secolele XI–X
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Alfabeto – 22 de semne; răspândirea de la Byblos din secolul al X-lea; grecii, secolul al VIII-lea; vocalele din alef, he, ayin; sensul scrisului; numele bet, gamal, dalet; alfabetele Italiei din secolul al VII-lea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cartagine – colonie feniciană din Africa de Nord, întemeiată în 814 î.Hr. potrivit tradiției
- Institute of Nautical Archaeology: Uluburun Late Bronze Age Shipwreck Excavation – epava (pe la 1320 î.Hr., săpată în 1984–1994); încărcătura; cupru și cositor 10:1; echipajul; scarabeul cu numele lui Nefertiti; sceptrul cu asemănări în România și Bulgaria
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Sessagesimale – sistemul în baza 60, de origine babiloniană: ore, minute, secunde, grade
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ipparco di Nicea – Hiparh, secolul al II-lea î.Hr.; catalogul cu peste 1.000 de stele
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Anyang – capitala Shang și oasele cu inscripții
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Olmechi – cele mai vechi date scrise din America Centrală (31 î.Hr.), în ținutul olmecilor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Biblo – Byblos, între Tripoli și Beirut; negoțul cu papirus; locul unde s-a fixat, probabil, scrierea alfabetică
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Erodoto – Herodot din Halicarnas, pe la 484–425 î.Hr.
Din programă: FIL 2.3 „Cultura Orientului Antic”. Competențe specifice urmărite: 1.1.