Toate intrările pe care le parcurge axa, în ordine, cu vorbele sursei între ghilimele.
23 noiembrie 1852
Intră în folosință primele cutii poștale stradale, în Jersey
Patru cutii poștale stradale din fontă intră în folosință pe insula Jersey. Ziarul insulei, Jersey Times, le spune cititorilor că sunt „painted red”, adică vopsite în roșu.
“painted red”
Muzeul Poștei, „Green Post Boxes” (Julian Stray, 2017)
1853–1858
În Marea Britanie, turnătoriile locale le fac și le vopsesc
Cutiile încep să apară în Marea Britanie propriu-zisă, dincolo de Insulele Canalului, în 1853. Până în 1859 turnătoriile locale le fac și le vopsesc, așa că de la o regiune la alta cutiile diferă. Un contract din februarie 1857 cere 100 de cutii vopsite și „bronzed”, adică, explică muzeul, vopsite în verde și pudrate cu pulbere de bronz. Nicio culoare unică nu e stabilită.
“so they varied by region”
“painted with four coats of paint, bronzed and delivered to any railway station”
“green paint was applied and then dusted with bronze powder”
Muzeul Poștei, „Green Post Boxes” (Julian Stray, 2017) · Muzeul Poștei, „The history of letter boxes”
aprilie 1855
Intră în folosință primele șase cutii poștale stradale din Londra
Primele șase cutii din Londra intră în folosință în Fleet Street, Strand, Pall Mall, Piccadilly și Rutland Gate: dreptunghiulare, turnate în Hoxton, cu acoperiș piramidal terminat într-o bilă de fier. Sursele consultate nu dau culoarea lor.
“opened to the public in April 1855—the first letter boxes in London”
Letter Box Study Group, „About boxes”
1859
Un singur model și, se pare, o singură culoare: verdele
Apare modelul standard și, scrie curatorul Muzeului Poștei, o culoare care pare să fi fost în general uniformizată în verde, poate cu multe excepții. Un document al Poștei din 1862 vorbește despre „the Bronze Green Colour of the Boxes”, adică verdele-bronz al cutiilor. Nici muzeul, nici curatorul nu dau un motiv pentru alegere. Julian Stray notează că verdele-bronz era pe atunci la modă și spune că a găsit doar în parte o specificație pentru nuanță.
“appears also to have been generally standardised as green”
“in vogue”
Muzeul Poștei, „Green Post Boxes” (Julian Stray, 2017) · Jersey Heritage și Jersey Post, Historic Post Boxes in Jersey (2014)
iunie–octombrie 1874
Roșul se întoarce, începând cu Londra
Un funcționar al Poștei notează că susține un mic experiment cu cutii roșii la Londra și numește verdele „dingy”, adică posomorât. O lună mai târziu vine ordinul ca cutiile Londrei să fie vopsite în roșu. Pe 9 octombrie, conducerea Poștei îl extinde la toate, pe măsură ce vine rândul fiecăreia la revopsire. Muzeul adaugă că oamenii se plânseseră că le găsesc greu pe cele verzi.
“very much in favour of the red pillars which he considers a great improvement upon the present dingy [green] colour”
“that the Pillar Letter boxes in London be painted red for the future instead of green as at present”
“please to have this done as repainting is required”
“Complaints were received by people having difficulty finding them”
Muzeul Poștei, „Green Post Boxes” (Julian Stray, 2017) · Muzeul Poștei, „The history of letter boxes”
în jur de 1884
Revopsirea se încheie
Muzeul Poștei spune că programul de revopsire a durat zece ani, deci se încheie în jur de 1884. De atunci roșul rămâne standardul, cu puține excepții.
“It took 10 years to complete the programme of re-painting”
“Red remained the standard colour for boxes from then on with few exceptions”
Muzeul Poștei, „The history of letter boxes”
1905
Vanguard își vopsește autobuzele în roșu
Din anii 1840, operatorii de autobuze din Londra foloseau scheme de culori ca să deosebească traseele. În 1905, London Motor Omnibus Company adoptă numele Vanguard pentru flota sa și își vopsește vehiculele, în cea mai mare parte, în roșu.
“painted their vehicles predominantly red”
“colour schemes called liveries to identify routes”
Muzeul Transportului din Londra, „Why are London buses red?”
1907
Cel mai mare operator tot nu are o culoare unică
London General Omnibus Company, cel mai mare operator, adoptă simbolul roții înaripate pe autobuzele sale cu motor, iar numele „General” urmează curând.
“without settling on a single livery”
Muzeul Transportului din Londra, „Why are London buses red?”
1908
General preia Vanguard, iar roșul se răspândește
Când General preia Vanguard, culoarea roșie, numele General și roata ajung să formeze o singură marcă. De ce roșu? Time Out scrie că nu s-a păstrat niciun document care să spună și că Caroline Warhurst, de la Muzeul Transportului din Londra, presupune că motivul ar putea fi practic, fiindcă vopseaua roșie tinde să dureze mai mult, sau simbolic.
“Red has been the colour of London buses ever since”
“there’s no surviving documentation as to why red was chosen”
Muzeul Transportului din Londra, „Why are London buses red?” · Time Out Londra, „Most Googled: why are London buses red?”
1908
Prima siglă: un panou de stație cu un disc roșu
Simbolul Metroului apare pe peroane ca panou cu numele stației, întâi la stația numită azi St James’s Park. A fost făcut ca numele stațiilor să iasă în evidență printre reclame.
“a solid red enamel disc and horizontal blue bar”
“to make station names stand out against the adverts and billboards on platform walls”
Muzeul Transportului din Londra, „The Roundel” · Transport for London, „Our roundel”
până în 1917
Discul devine inel
Proporțiile sunt refăcute, discul plin devine un cerc, iar noul simbol este înregistrat ca marcă. Muzeul Transportului din Londra datează răspândirea lui pe fațadele stațiilor la începutul anilor 1920.
“The solid red disc became a circle, and the new symbol was registered as a trademark”
“from the early 1920s”
Muzeul Transportului din Londra, „The Roundel”
1921
Prima cabină standard este de beton, cu ușă roșie
Poșta introduce prima ei cabină standard, K1, din beton armat, cu ușă roșie de lemn. Historic England spune că districtele Londrei i s-au opus și că nemulțumirea a dus la un concurs în 1924, organizat de Comisia Regală de Artă, abia înființată, la cererea ministrului poștelor.
“The Post Office introduced the first standardised design, the reinforced concrete K1 kiosk”
“a concrete structure with a red wooden door which was resisted by the London boroughs”
BT Archives, „Telephone kiosks” (2012), cu citate din dosarele Poștei POST 33 · Historic England, fișa de protecție 1265820: prototipul K2, Burlington House
10 octombrie 1924
Scott cere argintiu, iar în interior un albastru-verzui
Giles Gilbert Scott participă la concursul pentru o cabină standard. Despre vopsea, el sugerează într-un dosar al Poștei argintiu la exterior și albastru-verzui în interior.
“the outside of the kiosk should be treated with silver paint and the inside coloured a greenish-blue”
BT Archives, „Telephone kiosks” (2012), cu citate din dosarele Poștei POST 33 · GOV.UK, „UK's iconic first red public telephone box listed” (2019)
februarie 1925
K2 a lui Scott este aleasă, din fontă și roșie
Comisia Regală de Artă socotește cabina lui Scott cea mai potrivită pentru arterele aglomerate din orașele mari. Când este aleasă, Oficiul Poștal General hotărăște s-o facă din fontă vopsită în roșu, nu din oțel vopsit argintiu, cum propusese Scott.
“most suitable for erection in busy thoroughfares of large towns”
“the General Post Office chose to make it of cast-iron and painted red”
GOV.UK, „UK's iconic first red public telephone box listed” (2019) · Historic England, fișa de protecție 1265820: prototipul K2, Burlington House
1926
Prima K2 din fontă apare la Londra, vopsită în roșu
Prima K2 din fontă este instalată la Londra, vopsită în roșu. În zece ani sunt montate circa 1.700, aproape toate la Londra. Sursele consultate nu dau niciun motiv din anii 1920. Muzeul Londrei spune că Poșta a ales roșul ei caracteristic, care a ajutat cabinele să se vadă pe stradă.
“The first K2 was installed in London in 1926”
“the GPO chose its trademark red instead, helping them stand out on the street”
Historic England, fișa de protecție 1265820: prototipul K2, Burlington House · Muzeul Londrei, „London’s iconic red telephone boxes”
mai și august 1935
Scott despre cabinele roșii de la țară
În mai, pentru K6, o cabină de mai târziu, Scott renunță la prima idee, un alb nuanțat, și propune un gri-porumbel cald. Pe 19 august admite că roșul merge la oraș, dar scrie că e mai convins ca oricând că roșul va fi o monstruozitate pe o stradă veche de sat sau pe o pajiște din mijlocul satului.
“a warm, dove grey”
“more convinced than ever that bright red kiosks in an old village street or a village green will be an abomination”
BT Archives, „Telephone kiosks” (2012), cu citate din dosarele Poștei POST 33
1936
Poșta explică de ce o singură culoare peste tot
Un pliant trimis autorităților locale spune că culoarea standard trebuie să se distingă ușor de ce o înconjoară, că Comisia Regală de Artă a aprobat concluzia ministrului poștelor, anume că roșul Poștei se potrivește la fel de bine în oraș și la sat, și că Consiliile pentru Protejarea Peisajului Rural din Anglia și din Țara Galilor sunt de acord.
“sufficiently conspicuous to be readily distinguished from its surroundings”
“has fully endorsed the conclusion of the Postmaster General”
“full concurrence of this view has been expressed by the Councils for the Preservation of Rural England and Rural Wales”
BT Archives, „Telephone kiosks” (2012), cu citate din dosarele Poștei POST 33
1946
Griul e permis în locuri de frumusețe deosebită
BT Archives spune că Consiliul pentru Protejarea Peisajului Rural din Anglia și-a revizuit ulterior poziția și a cerut o schimbare de culoare în zonele sensibile. În 1946, un număr mic de cabine pot fi vopsite în gri-închis, culoarea cuirasatelor, în zone de frumusețe deosebită. Barele geamurilor rămân roșii.
“later revised their position”
“allowing a small number of kiosk to be painted Dark Battleship Grey in areas of special beauty”
BT Archives, „Telephone kiosks” (2012), cu citate din dosarele Poștei POST 33
