De ce le spunem nemților „muți”?

Dicționarul: ce spune cuvântul însuși

Insulta pe care o folosești în fiecare zi

Ce spun dicționarele

1. DEX '09

   „NEAMȚ, nemți, s. m. German sau austriac. – Din sl. němĩcĩ.”

2. Șăineanu, 1929

   „Slav. NIEMITI, din NIEMU, mut: slavonii considerau ca «muți» pe vecinii lor germani a căror limbă nu o înțelegeau.”

3. DER

   „Sl. němĭcĭ, din němŭ «barbar», cf. ngr. némtzis, bg. němec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec.”

Trei dicționare spun același lucru: cuvântul vine din slavă și pornește de la „mut”. DER glosează němŭ prin „barbar”, adică străinul, nu omul fără grai.

O vorbă obișnuită azi

Ocara se aude numai în etimologie. În dicționarul de azi neamț e o vorbă neutră, iar DEX marchează ca familiare doar unele expresii făcute cu ea. Pagina aceasta vorbește despre istoria unui sunet, nu despre oameni de azi.

Perechea-oglindă: cealaltă jumătate a poveștii

„Noi vorbim, ei sunt muți”?

După povestea tradițională — spusă aici ca poveste tradițională, nu ca fapt stabilit — slavii și-ar fi zis lor înșiși „cei care vorbesc”, de la slovo, „cuvânt”, în timp ce vecinii rămâneau „muții”. Jumătatea sigură e cea a „muților”: pentru jumătatea „vorbitorilor”, lingviștii nu s-au pus de acord nici după un secol.

Trei candidați, niciun câștigător

Enciclopedia britanică scria încă din 1911 că numele slavilor a fost derivat „din slovo, un cuvânt, sau slava, glorie”, dar „nicio explicație nu e satisfăcătoare”. Lexicografia de azi preferă o a treia pistă, un nume de apă, și trece slovo și slava la etimologii învechite sau alternative.

1. slovo, „cuvânt”POVESTE TRADIȚIONALĂ

   Povestea cea frumoasă: slavii, „cei care vorbesc”. Tradițională, nu dovedită.

2. slava, „glorie”IPOTEZĂ

   Rivala veche a lui slovo, citată încă din 1911. Nici ea nu convinge pe toată lumea.

3. un nume de apăIPOTEZĂ

   Pista preferată azi: un hidronim, ca *Slovǫta, vechi nume al Niprului. Nici aceasta nu e sigură.

De aici încolo: de câte ori apare „cei care vorbesc”, citește „după povestea tradițională”.

Mecanismul: toți își botează vecinii după sunet

Toți fac la fel

Slavii n-au inventat nimic. Fiecare popor își botează vecinii după sunetul neînțelegerii, iar două exemple au rămas în cuvinte pe care le folosim și noi.

Povestea lui walhaz, de la „străin” la vlahi și galezi →

Mărturiile: cine a văzut și ce a rămas

Martorii, de la Iordanes la sași

Iordanes, secolul VI

„Începând de la izvorul Vistulei, neamul numeros al veneților își are așezările… totuși, ei sunt numiți mai ales sclavini și anți.”

Pasajul următor le descrie întinderea, de la Noviodunum și lacul Mursian până la Nistru și Vistula. Tălmăcirea urmează traducerea engleză a lui Mierow, aflată în domeniul public.

Procopius, parafrazat

Procopius îi deosebește pe anți de sclavini, dar spune că ambele neamuri vorbeau aceeași limbă și că odinioară se numeau sporii. Relatarea vine din Enciclopedia din 1911; pagina îl parafrazează, nu-l citează direct.

Ce a rămas în pământ

Trei obiecte din veacurile contactului: oale lucrate cu mâna și podoabe de veșmânt.

Oaspeții Transilvaniei

Colonizarea Transilvaniei cu germani, cunoscuți mai târziu ca sașii transilvăneni, a început sub regele Géza II al Ungariei, între 1141 și 1162. Coloniștii apărau hotarele; bisericile fortificate le poartă și azi numele.

Moștenirea dublă: nume roman, insultă slavă

Paradoxul românesc

Româna și-a păstrat numele de la Roma pentru sine însăși și insulta slavă pentru germani. Vecinii și-au păstrat și ei partea: numele germanic pentru străini a ajuns, prin slavă, numele românilor înșiși — vlahii.

Povestea numelui de sine, de la roman la român →

Cuvântul, desfăcut

Slava veche němьcь înseamnă, bucată cu bucată, „cel care nu vorbește [slava]”: němъ, „mut”, plus sufixul -ьcь. O teorie rivală îl leagă de numele tribului germanic al nemeților, cu etimologie populară din němъ — pagina o amintește și merge mai departe cu sensul „mut”, pe care se sprijină dicționarele românești.

Cinci înrudite, după DER

Dicționarul etimologic român înșiră, lângă forma slavă, rudele din cinci limbi:

• ngr. némtzis
• bg. němec
• alb. nemets
• mag. nemet
• pol. niemiec

Caută o înrudită

Alege o limbă: harta zboară la ea, celelalte se sting, iar legătura cu slava veche se desenează.

Slava veche němьcь, din němъ, „mut” RECONSTRUIT

Verifică-te: cinci întrebări

Ai cui sunt urechile?

Cinci întrebări din pagină. Scorul rămâne aici, pe acest dispozitiv, până îl ștergi.

1. 1 Ce însemna slavul němъ?

   DușmanMutOaspeteNegustor

   întrebarea 1 din 5

2. 2 Cine pe cine a numit „muți”?

   Germanicii pe slaviGrecii pe romaniSlavii pe germaniciRomanii pe daci

   întrebarea 2 din 5

3. 3 Ce știm sigur despre „slavii, cei care vorbesc”?

   E etimologia dovedităE respinsă de toți lingviștiiVine din latinăE povestea tradițională, disputată

   întrebarea 3 din 5

4. 4 Cum auzeau grecii limbile străine?

   Ca pe o muzicăCa pe o tăcereCa pe o bolboroseală: barbarosCa pe o poruncă

   întrebarea 4 din 5

5. 5 Unde a ajuns germanicul walhaz, „străinul”?

   La greci: barbarosLa români: vlah, ValahiaLa slavi: slovoLa Roma: romanus

   întrebarea 5 din 5

Surse

Dicționarele întâi, apoi mărturiile vechi și etimologiile moderne. Fiecare afirmație cu risc trimite la sursa ei.

Dicționare

• neamț: DEX '09, MDA2, Șăineanu, DER
• němьcь: reconstrucția proto-slavă, cu descendenți
• slověninъ: reconstrucția proto-slavă, cu cele trei piste

Mărturii vechi

• Iordanes, Getica, trad. Mierow 1915
• Procopius, relatat de Enciclopedia din 1911: slavii
• Așezarea sașilor sub Géza II, 1141–1162

Etimologii moderne

• barbaros: din *barbar-, ecoul glasului străin
• walhaz, prin vlah, la români și Valahia

Vecinii de poveste

• De la roman la român: rumanul-rob
• De la walhaz la vlahi și galezi: valahul-galez

Litere: Fraunces, Newsreader și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.