Cum a ajuns numele românilor să însemne „șerb” — și înapoi

Capitolul I · de unde pornește vorba

Romanus: cetățenii

Cuvântul e moștenit din latină, pe linie dreaptă: Șăineanu scrie, sec, „Și rumân = lat. ROMANUS”.

Tot Ciorănescu lămurește și forma cu u: „Fonetic, forma rumân este corectă”. Cu alte cuvinte, o neaccentuat s-a închis firesc la u — trecerea obișnuită a limbii, nu o stricăciune.

Așa se face că urmașul firesc al lui romanus sună rumân. Drumul de la „cetățean al Romei” la „țăran” s-a făcut însă în societate, nu în sunete: el se vede în următoarele capitole.

Forma cu u nu e o greșeală. E moștenirea.

Capitolul II · ce auzeau străinii

Romei din Carpați

Înainte să se lege cineva de glie, călătorii străini auzeau deja, în munți, un popor care își spunea „romani”. Două mărturii din anii 1530, citate după sinteza indicată la surse:

Puțin mai târziu, vorba ajunge și în tipar: Palia de la Orăștie (1581–1582) le scrie „fraților români”. O atestare tipărită timpurie — pagina nu pretinde că ar fi prima; Orăștia își cinstește cartea cu un monument.

Capitolul III · coborârea

Legătura, 1595

În Țara Românească, numele poporului a alunecat pe scara socială în jos: de la „oamenii de rând” la „oamenii legați de moșie”. Legea lui Mihai Viteazul a înghețat alunecarea.

Mai întâi, sensul: în secolul al XVII-lea, pe măsură ce șerbia se generalizează, rumân/român — care însemna și „oamenii de rând” — ajunge să însemne „șerb”. Despărțirea pe clase e limpede: rumânul de jos rămâne cu sensul de șerb, iar român păstrează sensul etno-lingvistic.

Geografia iobăgiei își avea vorbele ei: sensul de „iobag” al lui rumân se spunea numai în vechea organizare a Munteniei — în Moldova i se zicea vecin, în Transilvania iobag.

Apoi, legea. Legătura lui Mihai a legat „pentru veșnicie” șerbii de moșia pe care trăiau — iar istoricilor le-a rămas o singură enigmă de gradul întâi: actul original nu s-a păstrat. Cea mai veche mărturie care vorbește despre el e un hrisov din 24 aprilie 1613, iar istoriografia se împarte în trei: unii spun că legea doar a consfințit o rânduială veche, alții că a interzis întoarcerea fugarilor, alții că i-a legat și pe foști țărani liberi.

Ce citează dicționarele drept „fiece rumân să rămâie veșnic în această stare” nu e textul din 1595 — e parafrază de lexicograf, a lui Șăineanu, și pagina o spune răspicat oriunde o folosește.

Moșnenii — micii proprietari liberi — apăsați de biruri, „începură a se vinde (de la sec. XVI) la Domni, mânăstiri sau boieri și deveniau astfel rumâni”. Așa se umplea, om cu om, clasa celor legați de glie.

Numele n-a căzut singur. Au fost împinși oamenii.

Capitolul IV · războiul unei litere

Războiul literelor: u contra o

Timp de secole, rumân și român au trăit unul lângă altul. Bătălia s-a dat pe o singură literă — iar latiniștii n-au inventat-o, cum se spune adesea.

Verdictul lui Ciorănescu e tranșant și dublu: „Fonetic, forma rumân este corectă, în timp ce român se datorează analogiei cu roman, fiind forma neol. de la sfârșitul sec. XVI.” Cu alte cuvinte: u e moștenit, o e refăcut după model latin — iar forma cu o circulă deja de la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Iar Scriban pune capac legendei: „Forma Român e întrebuințată de lumea cultă… nu e o scornitură a latiniștilor!” Tot el notează geografia formelor: Român la lumea cultă și în nord și est, Rumân în vest și în sud.

Momentul-simbol al taberei etimologice rămâne Petru Maior, cu Orthographia Romana sive Latino-Valachica, tipărită la Buda în 1819 — cartea care a vrut să scrie românește cât mai aproape de latină.

Cum s-a refăcut vocala:

1. ROMANUS

   latinăATESTAT

   →(moștenire directă) moștenire directă

2. rumân

   u moștenit, fonetic corectATESTAT

   →(analogie cu roman (Ciorănescu)) analogie cu roman (Ciorănescu)

3. român

   o refăcut, de la sfârșitul sec. XVIATESTAT

Lanțul arată verdictul dicționarelor, nu unanimitea lingviștilor: fiecare verigă e citată, nu decretată.

Capitolul V · două ieșiri din șerbie

Două dezrobiri

Povestea cere două date, nu una: sfârșitul șerbiei și, un veac mai târziu, pământul clăcașilor.

1746: dezlegarea

Constantin Mavrocordat desființează șerbia în Țara Românească la 5 august 1746 și în Moldova la 6 august 1749: țăranii capătă libertate de mișcare de pe o moșie pe alta, în schimbul unei taxe de 10 löwenthaleri. După desființare, forma rumân începe să se stingă, iar ortografia se așază spre român/românesc.

1864: pământul

Programul Cuza–Kogălniceanu trece prin lovitura de stat de la 2 mai 1864, care dizolvă parlamentul potrivnic; legea rurală e promulgată la 14/26 august 1864. Ea îi eliberează pe țărani de clacă și de dijmă și îi face proprietari liberi pe locurile lor. Aceasta e eliberarea clăcașilor, nu sfârșitul șerbiei: șerbia se sfârșise în 1746.

Politica epocii lui Cuza își are paginile ei — moneda la leul-1867, iar ecourile pașoptiste la era-golescu-grec; aici ne interesează doar ce a însemnat legea pentru oameni și pentru vorbă.

Capitolul VI · numele restaurat

Românul

La capătul drumului, vorba s-a întors acasă — dar fosile vii au rămas.

În Maramureș, oamenii „pronunță rumân, Rumânia” și astăzi: forma veche trăiește ca rostire regională, nu ca stare socială. Nimeni nu mai e rumân; toți sunt români.

Iar fraza lui Scriban rămâne epitaful și programul paginii: „Roman ajunsese să însemne «rob legat de pământ», până când, astăzi, a revenit la vechea onoare.”

Joc · șase citate

Rob sau roman?

Șase citate adevărate, din șase secole de limbă. Ghicește ce era vorba în fiecare: cetățean, om de rând, șerb sau națiune?

1. 1

   lat. romanus — „roman, al Romei”

   cetățeanom de rândșerbnațiune

2. 2

   „the ethno-linguistical designation rumân/român also denoted common people”

   cetățeanom de rândșerbnațiune

3. 3

   „si dimandano in lingua loro Romei”

   cetățeanom de rândșerbnațiune

4. 4

   „țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin”

   cetățeanom de rândșerbnațiune

5. 5

   „fiece rumân să rămâie veșnic în această stare” (parafrază de lexicograf)

   cetățeanom de rândșerbnațiune

6. 6

   „Maramureșenii pronunță rumân, Rumânia.”

   cetățeanom de rândșerbnațiune

Demontări · trei mituri

Trei lucruri care nu sunt adevărate

Fiecare mit de mai jos circulă pe bune. Fiecare cade la prima confruntare cu dicționarul.

Surse și metodă

Fiecare afirmație cu greutate a paginii trimite la una dintre sursele de mai jos. Unde sursa e o sinteză terțiară, pagina o spune; unde actul s-a pierdut, pagina o spune.

Dicționare (consultate pe dexonline)

• DEX '09, s.v. roman — definiția „în forma rumân: iobag, vecin”
• Șăineanu, s.v. rumân — „supus la clacă, șerb” + parafrază Legăturii
• Scriban — „rob legat de pământ… vechea onoare”; „nu e o scornitură a latiniștilor”
• Ciorănescu, DER — „Fonetic, forma rumân este corectă… analogiei cu roman”

Sinteze istorice

• Name of Romania — arcul „common people → bondsman”, călătorii 1532/1534, Palia
• Michael's bond — „for eternity”, actul pierdut, hrisovul din 24 aprilie 1613
• Serfdom in Moldavia and Wallachia — 5 august 1746 / 6 august 1749
• Land reform in Romania — 2 mai și 14/26 august 1864, claca și dijma, împroprietărirea
• History of the Romanian language — o neaccentuat redus la u

Studii

• The Transylvanian School (Dacoromania) — Maior, Orthographia Romana, Buda 1819

Pagini-surori

• rascoala-1907 — vecinul din 1907
• leul-1867/" rel="noopener">leul-1867 — moneda epocii lui Cuza
• era-golescu-grec/" rel="noopener">era-golescu-grec — ecourile pașoptiste

Metodă

1. Actul din 1595 nu s-a păstrat.

   Pagina nu citează nicăieri „textul” Legăturii, pentru că nu există. Singurul citat etichetat drept al Legăturii e parafrază de lexicograf și e marcat ca atare.

2. Citatele călătorilor vin printr-o sinteză.

   Formulările din 1532 și 1534 sunt date după sinteza istorică citată; confruntarea cu edițiile critice rămâne o sarcină deschisă, notată în registru.

3. Dicționarul e sursă primară aici.

   Pentru o poveste despre o vorbă, dicționarul e martor, nu anexă: DEX, Șăineanu, Scriban și Ciorănescu sunt citați cuvânt cu cuvânt, cu trimitere la pagina consultată.

4. Ortografia citatelor.

   Citatele din dicționarele și cărțile vechi sunt redate cu ortografia actuală (rumîn → rumân); cuvintele sunt cele ale sursei.

Litere: Fraunces, Newsreader și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.