De ce spui, în fiecare săptămână, numele a cinci zei morți?

Luni – vineri: ce spun dicționarele

Cinci zei, cinci zile lucrătoare

Româna păstrează săptămâna planetară latină aproape neatinsă de luni până vineri. Fiecare nume vine din ziua planetei lui — [dies] Lunae, Martis, Mercuris, Jovis, Veneris —, iar planetele poartă nume de zei.

luni *lunis

Luna

Luni vine din *lunis (= lunae [dies]), ziua Lunii: așa dă DEX, cu steluța formelor reconstruite. Forma cu -is s-a aliniat după Martis, Jovis, Veneris, cum arată Scriban. E și singura zi numită după un astru care se ivește uneori și ziua.

marți martis

Marte

Marți vine din [dies] Martis, ziua lui Marte, zeul războiului. DEX dă simplu martis [dies]. Franceza mardi și italiana martedì păstrează același zeu.

miercuri mercuris

Mercur

Miercuri vine din [dies] Mercuris, ziua lui Mercur, mesagerul zeilor. DEX dă mercuris [dies]; DER dă Lat. Mercurii (dies), ca și Șăineanu. E zeul cel mai iute, cu zi la mijlocul săptămânii.

joi jovis

Jupiter

Joi vine din [dies] Jovis, ziua lui Jupiter, stăpânul zeilor. DEX dă Lat. [dies] Jovis. Franceza jeudi și spaniola jueves îl păstrează pe același zeu suprem.

vineri veneris

Venus

Vineri vine din [dies] Veneris, ziua lui Venus, zeița iubirii. DEX dă Lat. Veneris [dies]. Franceza vendredi și italiana venerdì păstrează aceeași zeiță.

De ce stau zeii amestecați

Socoteala care a amestecat săptămâna

Planetele aveau o scară fixă, de la cea mai înceată la cea mai iute: Saturn, Jupiter, Marte, Soare, Venus, Mercur, Lună. Fiecare oră a zilei aparținea, pe rând, câte unei planete, iar planeta primei ore dădea numele zilei. O zi are douăzeci și patru de ore, iar douăzeci și patru înseamnă trei șiruri întregi de șapte plus trei ore. De aceea fiecare zi începe cu trei trepte mai jos pe scară, iar șirul zilelor iese amestecat.

24 = 3×7+3

Scara caldeeană, de la planeta cea mai înceată la cea mai iute:

1. ♄ Saturn
2. ♃ Jupiter
3. ♂ Marte
4. ☉ Soare
5. ♀ Venus
6. ☿ Mercur
7. ☽ Lună

24 mod 7 = 3

Roata planetelor: după fiecare 24 de ore, acul sare trei trepte.

Pornește roataO orăO zi (+24 de ore)De la capăt

Nicio oră pornită: pornește roata, ia-o oră cu oră sau sari câte o zi întreagă.

Mecanismul, pe scurt: 24 = 3×7+3 — fiecare zi începe cu trei trepte mai jos, iar stăpânii zilelor ies Saturn, Soare, Lună, Marte, Mercur, Jupiter, Venus.

Stăpânii zilelor, în șirul atestat la Pompei:

1. ♄ sâmbătă
2. ☉ duminică
3. ☽ luni
4. ♂ marți
5. ☿ miercuri
6. ♃ joi
7. ♀ vineri

Roata nu ține cu nicio zi: oriunde ai porni, 24 de ore înseamnă tot trei șiruri întregi plus trei trepte. Șirul de mai sus începe cu sâmbăta fiindcă așa îl arată graffiti-ul de la Pompei, CIL IV 6778–6779.

Mecanismul e antic, nu o explicație modernă. Cassius Dio îl descrie în Istoria romană 37.18–19, iar Vettius Valens dedică săptămânii planetare o parte însemnată a Antologiilor, pe la mijlocul secolului al II-lea.

De ce sâmbăta nu este ziua lui Saturn?

Sâmbătă e singura zi al cărei drum spre română se dispută. DEX o dă din slavul sonbota, iar MDA2 din slv. сѫбота; NODEX dă ambele forme, lat. sambata, sl. sonbota.

DER (Ciorănescu) susține însă latinescul sambatum — în loc de sabbatum — și numește derivarea din slavă «neprobabilă». Șăineanu împacă taberele: Slav. SOBOTA (din lat. SABBATUM).

Aici româna a refuzat planeta. În săptămâna planetară, ziua lui Saturn deschide șirul; creștinii au păstrat însă numele Sabatului ebraic, iar sâmbăta românească nu e ziua lui Saturn.

Traseul exact — direct din latină sau prin slavă — rămâne în dispută între dicționare.

Ziua redenumită

De unde vine cuvântul duminică?

Duminică vine din [dies] dominica, ziua Domnului. DEX dă Lat. [dies] dominica, iar Șăineanu o numește „unica numire creștină a zilelor săptămânii”. Înainte de redenumire, ziua se chema dies solis, ziua Soarelui.

Nicio dată unică a redenumirii nu se cunoaște. Cea mai veche atestare discutată a lui kuriakē, ziua Domnului, stă în Apocalipsa 1:10. Didahia 14 o pomenește, iar Clement, pe la 190, e primul care leagă limpede ziua Domnului de duminică. Legea lui Constantin din 321 îi spune încă dies solis.

Legea din 321, în cuvintele ei

Împăratul Constantin a dat odihnei de duminică putere de lege civilă. Textul de mai jos e cel păstrat în Codex Justinianus 3.12.2, cu traducerea alăturată. Judecătorii, orășenii și meșteșugarii se odihnesc; țăranii sunt scutiți, ca să nu piardă vremea semănatului.

scutirea țăranilor

Legea e datată la 3 martie 321, după subscripție: pp. V non. Mart., sub consulii Crispus al II-lea și Constantin al II-lea. Unele lucrări moderne scriu 7 martie; data din subscripție rămâne 3 martie 321. Legea e adresată lui Helpidius și s-a aplicat mai întâi în Apus; după 324, și în Răsărit.

Istoria juridică nu se oprește în 321: același titlu din Codex adună legi ale împăraților de mai târziu, iar abia în 389 o lege pomenește, pe lângă dies solis, și numele dominicos (3.12.6).

Textul latin urmează ediția publicată în Codex Justinianus; traducerea engleză a lui Philip Schaff stă în ediția engleză a acestei pagini.

Cine a refuzat târgul roman

Oglinzile: trei refuzuri

Nu toată lumea a păstrat zeii Romei. Germanicii au înlocuit patru zei cu ai lor, slavii au numărat zilele în loc să le închine zeilor, iar portughezii au numărat și ei, după un episcop care a refuzat numele păgâne.

Germanicii au schimbat patru zei

Engleza a tradus Soarele și Luna cu vorbe proprii, a înlocuit patru zei cu ai ei și a împrumutat un singur nume roman: Saturn. Tabelul arată ce s-a întâmplat cu fiecare nume latin.

Vineri e, în engleza veche, frigedæg — ziua lui Frīg, zeița germanică a căsătoriei; dicționarele o raportează convențional la Frigg. Freyja apare în tradițiile nordice: unii scriitori islandezi timpurii foloseau Freyjudagr pentru vineri.

Slavii au numărat zilele

Rusa nu închină zilele niciunui zeu. Le numără de la duminică: a doua, mijlocul, a patra, a cincea. Lunea vine „după duminică”, sâmbăta păstrează Sabatul, iar duminica e Învierea.

Sensurile urmează lista comentată a lui Boris Rosenfeld (LLULL, 1994), citată la surse.

Portughezii numără și ei

Portugheza e singura limbă romanică în care zilele de luni până vineri se numără: segunda-feira, terça-feira, quarta-feira, quinta-feira, sexta-feira. Duminica a rămas domingo, iar sâmbăta sábado. Numerotarea vine din latina liturgică feria — numele bisericesc al zilelor lucrătoare —, iar tradiția o leagă convențional de Martin de Braga, episcopul secolului al VI-lea care a predicat împotriva numelor păgâne ale zilelor.

Patru greșeli frecvente

1. Ordinea zilelor pare trasă la sorți.

   Ea urmează socoteala orelor planetare: 24 = 3×7+3. Roata de mai sus o arată din scară, fără nicio listă scrisă de mână. Graffiti-ul de la Pompei, CIL IV 6778–6779, arată deja șirul planetar, înainte de 79.

2. Duminica ar fi invenția lui Constantin.

   Creștinii se adunau duminica cu peste un veac și jumătate înaintea legii. Iustin Martirul scrie pe la 155, în Apologia întâi 67: „în ziua numită a Soarelui, toți cei din orașe și de la țară se adună laolaltă” (traducere de Marius Comper). Legea din 321 a făcut din duminică o zi de odihnă civilă și îi spunea încă dies solis.

3. Săptămâna de șapte zile vine sigur din Babilon.

   Nu se știe sigur. Babilonienii aveau scheme lunare, fără un ciclu fix de șapte zile. Legătura dintre planete și zile e o inovație a astrologiei elenistice, iar săptămâna de șapte zile, ca măsură statornică a timpului, e o invenție a Imperiului roman timpuriu, din contopirea săptămânii biblice cu cea planetară.

4. Toate zilele englezești poartă zei nordici.

   Numai patru zile au zei germanici — și aceia în haine englezești: Tiw, Woden, Thunor, Frīg. Soarele și Luna sunt traduși din latină, iar Saturn e împrumutat întreg. Tabelul germanic de mai sus arată exact care.

Cine ți-a numit ziua?

Cinci cărți, cinci zile. Alege răspunsul bun în fiecare carte.

Mai departe, pe același raft

Ce nu știm (și spunem)

• De unde vine săptămâna de șapte zile. Ipoteza babiloniană rămâne nedovedită: nu se știe sigur.
• Când a primit duminica numele de dominica. Avem atestări răspândite, nu o dată unică.
• Pe ce drum a ajuns Sabatul în română: DEX și MDA2 dau slavul sonbota, DER dă latinescul sambatum și numește derivarea slavă «neprobabilă». Disputa rămâne deschisă.
• Cât de mult se suprapun Frigg și Freyja în spatele zilei de vineri. Forma veche-engleză e frigedæg, a lui Frīg; confuzia cu Freyja vine dinspre nord.
• Cât din numerotarea portugheză i se datorează personal lui Martin de Braga. Campania lui împotriva numelor păgâne e atestată; trecerea limbii la feria e chestiune de tradiție, nu de proces-verbal.

Cinci zei păgâni, un Sabat și o zi a Domnului: asta rostești, în fiecare săptămână, fără să te gândești.

Surse

Dicționarele întâi, apoi legea și textele vechi, apoi studiile. Fiecare afirmație cu risc trimite la sursa ei.

Dicționare

• luni: DEX
• marți: DEX
• miercuri: DEX
• joi: DEX
• vineri: DEX
• sâmbătă: DEX
• duminică: DEX

Legea și textele vechi

• Codex Justinianus 3.12.2, textul latin
• Philip Schaff despre legea duminicii
• Iustin Martirul, Apologia întâi 67
• Legislația duminicală a lui Constantin (Cambridge)

Săptămâna planetară

• Bultrighini și Stern, capitolul despre săptămână (PDF)
• Sacha Stern, capitolul 1 (PDF)
• Cassius Dio, Istoria romană 37

Oglinzile

• Sunday: calc după dies Solis (dicționar etimologic)
• Saturday: Saturn împrumutat (dicționar etimologic)
• Friday: frigedæg, al lui Frīg (dicționar etimologic)
• Numele slave ale zilelor (Rosenfeld, LLULL 1994)
• Feria, numele bisericesc al zilelor (Catholic Encyclopedia)
• Martin de Braga (Catholic Encyclopedia)
• Episcopi împotriva numelor păgâne (Kahlos, 2021)

Fundal

• dies dominica (Encyclopedia.com)
• Proiectul calendarelor (UCL)

Litere: Fraunces, Newsreader și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.