Un atlas al anului
Cerul îi dă anului patru colțuri: două solstiții și două echinocții. Restul l-au hotărât oamenii. Unii au numărat două anotimpuri, alții trei, șase sau șapte, iar vechiul almanah japonez numără șaptezeci și două. Derulează pagina: un an împărțit în 21 de feluri, numele anotimpurilor din 351 de limbi și poveștile spuse despre anul care se întoarce.
12 octombrie era, la ultima actualizare a paginii:
Citește-ți ziua de naștere în fiecare calendarVezi anul împărțit în 21 de feluri
Unu · Cauza
Pământul e cel mai aproape de Soare în prima săptămână din ianuarie. Orice ar încălzi luna iulie la București și la Londra, nu distanța o face. Urmărește o orbită întreagă și uită-te la latitudinea ta.
3 ianuarie · cel mai aproape de Soare
Pe 3 ianuarie 2026, Pământul trece prin punctul orbitei aflat cel mai aproape de Soare: 147,1 milioane de kilometri. În emisfera nordică e miezul iernii.
Explicația pe care o știe multă lume, că vara vine când Pământul se apropie de Soare, e greșită peste tot, iar în nord e chiar pe dos. Orbita din stânga e desenată la scară. E o elipsă atât de apropiată de cerc, încât ochiul nu vede diferența.
Tot anul · 23,44°
Pământul se rotește în jurul unei axe înclinate cu 23,44°, iar pe tot drumul în jurul Soarelui axa rămâne îndreptată spre aceleași stele îndepărtate. Jumătate de an, capătul ei nordic e aplecat spre Soare; cealaltă jumătate, în partea opusă.
În dreapta e Pământul văzut din profil, cu lumina Soarelui venind din stânga. Linia îngroșată e latitudinea ta: partea luminată e ziua, partea întunecată e noaptea. Mută latitudinea de sub desen la a ta.
20 martie · echinocțiul din martie
La 14:46 UTC, pe 20 martie, Soarele se află exact deasupra ecuatorului. Linia dintre zi și noapte trece prin ambii poli și fiecare latitudine primește cam douăsprezece ore de lumină și douăsprezece de întuneric.
„Cam”, fiindcă aerul curbează lumina Soarelui peste orizont, iar Soarele e un disc, nu un punct: la echinocțiu ziua e deja cu câteva minute mai lungă decât noaptea. La latitudinea Bucureștiului durează 12 h 09 min.
21 iunie · solstițiul din iunie
Capătul nordic al axei e acum aplecat drept spre Soare. La latitudinea Bucureștiului ziua durează 15 h 32 min, iar la amiază Soarele urcă la 69° deasupra orizontului. La nord de Cercul Polar nu mai apune.
Înălțimea contează la fel de mult ca durata. Un Soare aflat sus își împarte lumina pe mai puțin pământ, așa că fiecare metru pătrat primește mai multă.
6 iulie · cel mai departe de Soare
Pe 6 iulie, Pământul e la 152,1 milioane de kilometri de Soare, cu 5,0 milioane mai departe decât în ianuarie. În ianuarie, planeta primește cu aproximativ 6,9% mai multă lumină decât acum.
Sudul are deci un Soare de vară puțin mai puternic și unul de iarnă puțin mai slab decât nordul. Înclinarea hotărăște ce anotimp e; distanța doar îl întărește sau îl slăbește puțin.
Sfârșitul lui iulie · întârzierea
Solstițiul e ziua cu cea mai multă lumină în nord, dar cele mai calde săptămâni sosesc cam o lună mai târziu, iar cele mai reci vin în ianuarie și februarie, mult după cea mai întunecată zi. Uscatul, și mai ales marea, se încălzesc și se răcesc încet.
Măsurată față de curba luminii primite, temperatura de la suprafață, în afara tropicelor, rămâne în urmă cu aproximativ 29 de zile deasupra uscatului și cu 56 de zile deasupra oceanelor.
23 septembrie · echinocțiul din septembrie
Numără zilele dintre cele patru colțuri ale anului 2026: 92,7 de la echinocțiul din martie până la solstițiul din iunie, 93,7 până la echinocțiul din septembrie, 89,9 până la solstițiul din decembrie și 89,0 înapoi până în martie.
Pământul se mișcă cel mai repede când e cel mai aproape de Soare, în ianuarie, așa că trece în grabă prin iarna din nord. Acolo, primăvara și vara țin împreună cu 7,5 zile mai mult decât toamna și iarna. Explicația decurge din legile publicate de Johannes Kepler în 1609; astronomii din Atena observaseră inegalitatea cu vreo două mii de ani înaintea lui.
21 decembrie · solstițiul din decembrie
La latitudinea Bucureștiului, Soarele stă acum pe cer 8 h 50 min și ajunge la amiază la doar 22°. Ziua din iunie e de 1,8 ori mai lungă. La Sydney și la Buenos Aires începe vara.
„Solstițiu” înseamnă „Soarele stă pe loc”: câteva zile, înălțimea lui la amiază abia se schimbă, apoi o ia înapoi.
Tot anul · ecuatorul
Mută latitudinea la Singapore, la un grad nord de ecuator. Între cea mai lungă și cea mai scurtă zi de acolo sunt 9 minute. Iarnă, practic, nu există.
Acolo, ce se schimbă e ploaia. O mare parte din lume își împarte anul în sezon ploios și sezon uscat, și de aici începe numărătoarea anotimpurilor.
| Oraș | Latitudine | Durata zilei la solstițiul din iunie | Durata zilei la solstițiul din decembrie |
|---|---|---|---|
| Tromsø | 70° N | 24 h, Soarele nu apune | deloc, Soarele nu răsare |
| Reykjavík | 64° N | 21 h 09 min | 4 h 07 min |
| Stockholm | 59° N | 18 h 37 min | 6 h 05 min |
| Londra | 52° N | 16 h 38 min | 7 h 50 min |
| Iași | 47° N | 15 h 55 min | 8 h 29 min |
| Cluj-Napoca | 47° N | 15 h 52 min | 8 h 32 min |
| Timișoara | 46° N | 15 h 43 min | 8 h 40 min |
| București | 44° N | 15 h 32 min | 8 h 50 min |
| New York | 41° N | 15 h 06 min | 9 h 15 min |
| Tokio | 36° N | 14 h 35 min | 9 h 44 min |
| Cairo | 30° N | 14 h 05 min | 10 h 12 min |
| Delhi | 29° N | 13 h 58 min | 10 h 19 min |
| Ciudad de México | 19° N | 13 h 18 min | 10 h 58 min |
| Singapore | 1° N | 12 h 12 min | 12 h 03 min |
| Nairobi | 1° S | 12 h 03 min | 12 h 12 min |
| Lima | 12° S | 11 h 25 min | 12 h 50 min |
| Johannesburg | 26° S | 10 h 30 min | 13 h 47 min |
| Sydney | 34° S | 9 h 54 min | 14 h 24 min |
| Buenos Aires | 35° S | 9 h 50 min | 14 h 28 min |
| Wellington | 41° S | 9 h 11 min | 15 h 10 min |
| Ushuaia | 55° S | 7 h 12 min | 17 h 20 min |
Curba luminii pentru un singur oraș, zi cu zi, are pagina ei: lumina zilelor tale.
Doi · Numărătoarea
Aceleași 365 de zile, împărțite de popoare diferite. Fiecare inel e un calendar; inelele rămân pe pagină pe măsură ce înaintezi, de la două anotimpuri la șaptezeci și două.
Două anotimpuri · Islanda
Folosit aziVechiul calendar islandez are două anotimpuri, vara și iarna. Li se spune misseri, adică jumătăți de an. Vara începe în prima joi de după 18 aprilie, iar iarna într-o sâmbătă dintre 21 și 27 octombrie; în 2026, pe 23 aprilie și pe 24 octombrie. Almanahul Universității Islandei spune că regulile sunt vechi, probabil din secolul al XII-lea.
Beda scria pe la 725 că vechii englezi își împărțeau anul mai ales în două anotimpuri, iarna și vara, de câte șase luni.
Sursă: Almanak Háskóla Íslands (University of Iceland almanac), glossary
Două anotimpuri · Israelul antic
Text anticBiblia ebraică vorbește mai ales despre două anotimpuri: qayits, cald și uscat, și ḥoref, rece și ploios. Pe țărmul de răsărit al Mediteranei, anul e împărțit de ploaie mult mai mult decât de temperatură.
Textul nu dă date. Lunile desenate aici sunt clima de azi a regiunii, iar cele două culori țin de apă: ocru pentru lunile uscate, albastru-verzui pentru ploi.
Sursă: Tel Aviv University, Dictionary of Nature Imagery of the Bible, “Season”
Două anotimpuri · Hawaii
Folosit aziTradiția hawaiiană numește un anotimp mai cald și mai uscat, Kau, și unul mai răcoros și mai ploios, Hoʻoilo. Hoʻoilo începe în luna în care Makaliʻi, Pleiadele, apar la răsărit după apusul Soarelui; e anotimpul ploilor și al balenelor cu cocoașă din larg. În Kau, țestoasele verzi ies pe țărm să-și depună ouăle.
Anotimpurile urmează lunile lunare, așa că datele de pe inel sunt aproximative.
Sursă: Kapiʻolani Community College Library, University of Hawaiʻi, Hawaiian months
Două anotimpuri · Centrul Australiei
Folosit azi„Vorbim despre două anotimpuri deosebite: vremea caldă și vremea rece”, spun familiile walabunnba al căror calendar e publicat de serviciul meteorologic australian. Wangtanka, vremea caldă, aduce incendii de vegetație și ploi mari; pasărea ploii strigă înaintea unei furtuni puternice. În Yurluurrp, vremea rece, cangurul și varanul se îngrașă.
E primul inel de la sud de ecuator. Anotimpul lui cald ține din octombrie până în martie, așa că auriul lui stă în partea opusă auriului de pe inelele nordice.
Trei anotimpuri · Egiptul antic
Text anticAnul egiptean avea trei anotimpuri de câte patru luni, numite după ce făcea Nilul: Akhet, inundația; Peret, când pământul ieșea din ape și era semănat; Shemu, recolta. Anul Nou a fost legat la început, probabil, de ziua în care steaua Sirius se întorcea pe cerul dimineții, cam pe când fluviul începea să crească.
Calendarul avea 365 de zile și nicio zi bisectă, așa că, de-a lungul secolelor, anotimpurile lui s-au îndepărtat de fluviul după care fuseseră numite. Inelul le arată acolo unde numele li se potrivesc, adică acolo unde revărsarea începe aproape de solstițiul din iunie. Pe la 3000 î.Hr., calculele așază întoarcerea lui Sirius la câteva zile de solstițiul din iunie.
Sursă: The Metropolitan Museum of Art, “Telling Time in Ancient Egypt”
Trei anotimpuri · Thailanda
Folosit aziServiciul meteorologic al Thailandei împarte anul într-un anotimp cald, cam de la mijlocul lui februarie, unul ploios, cam de la mijlocul lui mai, și unul răcoros, cam de la mijlocul lui octombrie. Musonul de sud-vest aduce ploaia, iar musonul de nord-est îi pune capăt.
Anotimpul ploios ține cinci luni din douăsprezece.
Trei anotimpuri · Etiopia
Folosit aziInstitutul meteorologic al Etiopiei își împarte rapoartele pe trei anotimpuri: Belg, ploile scurte din februarie până în mai; Kiremt, ploile mari din iunie până în septembrie; Bega, lunile uscate din octombrie până în ianuarie, când se strânge recolta și nopțile de pe podiș sunt reci.
Fiecare ține patru luni, ca în Egiptul antic. Revărsarea Nilului era Kiremtul etiopian ajuns în aval: cea mai mare parte a apei venea de pe podișul Etiopiei.
Sursă: Ethiopian Meteorological Institute, Annual Climate Bulletin for 2022
Trei anotimpuri · Insulele Tiwi, nordul Australiei
Folosit aziLa nord de Darwin, locuitorii Insulelor Tiwi numără trei anotimpuri mari. În Jamutakari plouă în fiecare zi, iar vântul de nord-vest aduce fulgere și tunete. Kumunupunari e „anotimpul uscat al focului și al fumului”. Tiyari e fierbinte și umed.
Nu sunt egale: trei luni, șase și trei. Înăuntrul lor, calendarul tiwi numește treisprezece anotimpuri mici, care se suprapun.
Sursă: Tiwi calendar, Bureau of Meteorology, Indigenous Weather Knowledge
Patru anotimpuri · Emisfera nordică
Folosit aziAstronomii taie anul în cele patru momente descrise în primul capitol: cele două echinocții și cele două solstiții. În 2026, primăvara ține 92,7 zile, vara 93,7, toamna 89,9, iar iarna 89,0.
La sud de ecuator, aceleași patru sferturi poartă numele inversate. Spițele punctate de pe inel marchează cele patru momente; orice alt inel poate fi citit față de ele.
Patru anotimpuri · Serviciile meteo, emisfera nordică
ModernServiciile meteo au nevoie de anotimpuri care încep și se termină odată cu lunile, ca să poată compara datele unui an cu ale altuia. Primăvara lor e martie, aprilie și mai; vara înseamnă cele mai calde trei luni, iar iarna cele mai reci trei.
Primăvara lor începe cu vreo trei săptămâni înaintea primăverii astronomilor. Serviciul meteorologic australian folosește aceleași patru date, cu numele inversate: acolo primăvara începe pe 1 septembrie.
Patru anotimpuri · Irlanda
Text medieval sau premodernÎn vechiul calendar irlandez, anotimpurile încep la patru sărbători: primăvara la Imbolc, pe 1 februarie, vara la Beltaine, pe 1 mai, toamna la Lugnasad, pe 1 august, iar iarna la Samain, pe 1 noiembrie. Solstițiile și echinocțiile cad la mijlocul fiecărui anotimp, ca în cuvântul englezesc midsummer, „miezul verii”, pentru 24 iunie.
Aceleași texte medievale își amintesc și de o numărătoare în două: o povestire din ciclul Ulsterului spune că anul avea odinioară doar două părți, vara, de la Beltaine la Samain, și iarna. În Irlanda, ziua de 1 februarie e socotită și azi prima zi de primăvară.
Sursă: eDIL, Electronic Dictionary of the Irish Language: imbolc, Beltaine, Lugnasad, samain
Patru anotimpuri · China, Japonia, Coreea, Vietnam
Text anticȘi calendarul tradițional al Chinei, urmat în Japonia, Coreea și Vietnam, așază solstițiile și echinocțiile la mijlocul anotimpurilor. Primăvara începe la lìchūn, în jurul datei de 4 februarie, când Soarele e la jumătatea drumului dintre solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară.
Așa se face că patru calendare care numără, toate, câte patru anotimpuri nu cad de acord când începe primăvara: 1 februarie în Irlanda, 4 februarie în China, 1 martie pentru serviciile meteo și 20 martie pentru astronomi. Între prima și ultima dată sunt 47 de zile.
Patru anotimpuri · India
ModernDepartamentul Meteorologic al Indiei își prezintă statisticile pe patru anotimpuri inegale: iarna înseamnă ianuarie și februarie, vremea caldă dinaintea musonului ține din martie până în mai, musonul de sud-vest din iunie până în septembrie, iar perioada de după muson din octombrie până în decembrie.
Niciunul dintre cele patru nu se numește primăvară sau toamnă. Numărătoarea indiană mai veche, cu șase anotimpuri, vine câteva inele mai încolo.
Sursă: India Meteorological Department, Statement on the Climate of India during 2025
Cinci anotimpuri · China clasică
Medicina chineză a pus anotimpurile în pereche cu cele cinci faze: lemn, foc, pământ, metal și apă. Huangdi Neijing, textul clasic de temelie al medicinei chineze, numește un al cincilea, 長夏 chángxià, „vara lungă”, între vară și toamnă, și îl leagă de splină.
Pasajul nu îi dă celui de-al cincilea anotimp nicio dată, așa că aici nu are inel. Explicația obișnuită e că cinci faze cereau cinci anotimpuri.
Sursă: Huangdi Neijing, Suwen, capitolul 22 (Wikisource în chineză)
Cinci anotimpuri · Golful Carpentaria, nordul Australiei
Folosit aziPoporul yanyuwa din nordul Australiei numără cinci. În Rra-mardu, anotimpul uscat, vin ceața deasă și roua, iar scoicarul își depune ouăle pe plajă. În Ngardaru, vântul de nord se face fierbinte și ridică furtuni de praf. Na-yinarramba aduce furtuni cu fulgere și fără ploaie, când e prea cald pentru orice altceva în afară de pescuit.
Urmează Wunthurru, primele furtuni, când vulpile zburătoare pleacă, iar deasupra coastei sosesc nori lungi, în formă de sul, și apoi Lhabayi, sfârșitul ploilor.
Sursă: Yanyuwa calendar, Bureau of Meteorology, Indigenous Weather Knowledge
Șase anotimpuri · India
Text anticLiteratura sanscrită numără șase anotimpuri, ṛtu, de câte două luni: primăvara, anotimpul fierbinte, ploile, toamna, anotimpul rece și anotimpul răcoros, al rouăi. Dicționarul lui Monier-Williams notează că în vechime anul era împărțit și în trei, cinci, șase, șapte, douăsprezece, treisprezece și douăzeci și patru; „mai târziu sunt enumerate șase anotimpuri”.
Ploile, varṣā, sunt un anotimp de sine stătător. Sosesc în luni diferite în părți diferite ale Indiei, așa că datele de pe inel sunt aproximative.
Sursă: Monier-Williams, A Sanskrit–English Dictionary (1899), “ṛtu”
Șase anotimpuri · Sud-vestul Australiei
Folosit aziÎn colțul de sud-vest al Australiei, anul noongar are șase anotimpuri, numite după vârstele vieții, de la naștere la maturitate. Se citesc după ce e în floare. Bunuru, a doua vară, e vremea florilor albe ale arborilor jarrah și marri; Djeran trece la roșu; Makuru, rece și ploios, la albastru și violet, în timp ce lebedele negre se pregătesc de cuibărit.
Djilba începe cu acaciile galbene. În Kambarang, florile galben-portocalii ale „pomului de Crăciun” australian vestesc că se apropie căldura. Anotimpurile nu au date fixe și, cum spun cei care țin calendarul, pot fi lungi sau scurte.
Sursă: Nyoongar calendar, Bureau of Meteorology, Indigenous Weather Knowledge
Șase anotimpuri · Kakadu, nordul Australiei
Folosit aziOamenii Bininj/Mungguy din Kakadu, în nordul tropical al Australiei, recunosc șase anotimpuri. În Kudjewk, musonul, iarba-suliță trece de doi metri. Bangkerreng e luna furtunilor „care o culcă la pământ”, cu vânturi violente.
În Wurrkeng, anotimpul rece, cele mai multe pâraie seacă, iar pământul e ars pe porțiuni. Kurrung e cald și uscat, „vremea gâștelor”. Kunumeleng, perioada dinaintea ploilor, „poate ține de la câteva săptămâni la câteva luni”.
Șase anotimpuri · Broome, nord-vestul Australiei
Folosit aziPe coasta de nord-vest a Australiei, poporul yawuru numără șase anotimpuri foarte inegale. Man-gala, anotimpul ploios, ține patru luni. Marrul ține una: începe când înmugurește arborele bloodwood, un eucalipt din interiorul continentului, și se termină când pornește vântul de sud-est.
Trei dintre cele șase anotimpuri țin câte o singură lună. Aici, un anotimp e un eveniment și durează cât durează evenimentul.
Sursă: Yawuru calendar, Bureau of Meteorology, Indigenous Weather Knowledge
Șase anotimpuri · nordul Canadei
Unele calendare nu pot fi desenate deloc după date. Asiniskaw Īthiniwak, poporul Rocky Cree din nordul provinciei Manitoba, leagă șase anotimpuri de treisprezece luni lunare. Sikwan, dezghețul, e numit după un zornăit: gheața care se sfărâmă în ace, pâraiele care pornesc și aripile gâștelor care sosesc. Mikiskaw, înghețul, înseamnă „mărgele din belșug”, după brumă.
Vara lor, nīpin, e și anul nou, vremea când numeri câte ierni ai. Inuiții din Nunavut își descriu propriile șase anotimpuri într-un singur rând: „Cele șase anotimpuri ale noastre urmează migrația păsărilor.”
Șapte anotimpuri · Darwin
Poporul gulumoerrgin (larrakia) din regiunea Darwin împarte anul în șapte anotimpuri mari. Printre ele sunt anotimpul ploios, musonul, un „anotimp al ierbii-suliță, al ouălor de gâscă-coțofană și al furtunilor care culcă iarba”, „vremea peștelui barramundi și a fructelor sălbatice”, „vremea rouăi grele”, anotimpul „vântului mare” și perioada dinaintea ploilor.
Calendarul a fost pus pe hârtie în 2012 de păstrători larrakia ai acestor cunoștințe, împreună cu agenția națională de știință a Australiei. Numai două dintre cele șapte anotimpuri au luni tipărite, așa că aici e descris, nu desenat.
Opt anotimpuri · Sápmi, nordul Scandinaviei
ModernCrescătorii de reni sami din nordul extrem al Scandinaviei lucrează după un an cu opt părți: celor patru obișnuite li se adaugă patru anotimpuri de trecere. Giđđadálvi, primăvara-iarnă, e vremea din martie și aprilie când lumina s-a întors, dar zăpada încă ține, iar turmele sunt mutate pe terenuri mai înalte.
Anul păstoritului există și e folosit și azi. Expresia „poporul celor opt anotimpuri” e mai nouă: e titlul unei cărți din 1963 a etnografului suedez Ernst Manker, iar lingvistul Michael Rießler crede că Manker ar fi inventat-o. Pentru pagina aceasta nu s-a găsit niciun text mai vechi cu schema în opt părți.
24 de anotimpuri · China
Folosit aziCalendarul chinezesc împarte drumul anual al Soarelui în 24 de pași egali, de câte 15 grade. Opt dintre ei sunt solstițiile, echinocțiile și începuturile celor patru anotimpuri. Ceilalți șaisprezece descriu vremea și muncile câmpului din câmpia Fluviului Galben, unde a fost alcătuită lista: Trezirea insectelor, Ploaia grânelor, Roua albă, Cade bruma.
Observatorul din Hong Kong notează că lista „reflectă într-o oarecare măsură clima din centrul Chinei din vechime”. Sunt tipărite și azi în calendarele din toată Asia de Est, iar UNESCO le-a trecut în 2016 pe lista patrimoniului imaterial. Toate cele 24 sunt înșirate după acest capitol.
72 de anotimpuri · Japonia
Folosit aziFiecare dintre cele 24 de perioade e împărțită în trei, ceea ce dă 72 de anotimpuri de vreo cinci zile. Fiecare are drept nume o propoziție. La mijlocul lui octombrie e „Înfloresc crizantemele”; la începutul lui martie, „Vietățile adormite își deschid ușa”; în iunie, „Iarba putrezită se preface în licurici”.
Lista a venit din China. Astronomul Shibukawa Shunkai a rescris-o în 1685 pentru păsările, florile și vremea Japoniei, iar pentru calendarul din 1755 a mai fost revizuită o dată. Vreo cincizeci dintre cele 72 au fost schimbate: doar 20 păstrează întocmai numele pe care îl avea vechea listă chinezească în locul acela. Vidrele care își înșiră peștii, uliii care se prefac în porumbei și vrăbiile care se fac scoici au fost înlocuite.
21 de calendare · un singur an
Toate inelele sunt aceleași 365 de zile. De la cel dinăuntru la cel din afară, numărătoarea merge de la două anotimpuri la șaptezeci și două și nicio graniță nu le străbate pe toate. Cele patru spițe sunt singurele tăieturi pe care le face cerul.
Doar Australia apare cu două, trei, patru, cinci și șase anotimpuri, fiecare numărătoare din alt ținut. Acul arată ziua de azi. În secțiunea următoare, inelul se întoarce la orice dată îi dai.
Ambele liste împart drumul anual al Soarelui în pași egali: 15 grade pentru fiecare dintre cele 24 de perioade, 5 grade pentru fiecare dintre cele 72. Datele sunt cele din 2026; de la un an la altul se pot muta cu o zi.
| Începe | Nume | Înțeles |
|---|---|---|
| 4 februarie | 立春 lìchūn | Începutul primăverii |
| 18 februarie | 雨水 yǔshuǐ | Apa ploilor |
| 5 martie | 惊蛰 jīngzhé | Trezirea insectelor |
| 20 martie | 春分 chūnfēn | Echinocțiul de primăvară |
| 5 aprilie | 清明 qīngmíng | Limpede și luminos |
| 20 aprilie | 谷雨 gǔyǔ | Ploaia grânelor |
| 5 mai | 立夏 lìxià | Începutul verii |
| 21 mai | 小满 xiǎomǎn | Bobul se umple |
| 5 iunie | 芒种 mángzhòng | Grânele dau în spic |
| 21 iunie | 夏至 xiàzhì | Solstițiul de vară |
| 7 iulie | 小暑 xiǎoshǔ | Căldura mică |
| 23 iulie | 大暑 dàshǔ | Căldura mare |
| 7 august | 立秋 lìqiū | Începutul toamnei |
| 23 august | 处暑 chǔshǔ | Sfârșitul căldurii |
| 7 septembrie | 白露 báilù | Roua albă |
| 23 septembrie | 秋分 qiūfēn | Echinocțiul de toamnă |
| 8 octombrie | 寒露 hánlù | Roua rece |
| 23 octombrie | 霜降 shuāngjiàng | Cade bruma |
| 7 noiembrie | 立冬 lìdōng | Începutul iernii |
| 22 noiembrie | 小雪 xiǎoxuě | Zăpada mică |
| 7 decembrie | 大雪 dàxuě | Zăpada mare |
| 22 decembrie | 冬至 dōngzhì | Solstițiul de iarnă |
| 5 ianuarie | 小寒 xiǎohán | Frigul mic |
| 20 ianuarie | 大寒 dàhán | Frigul mare |
Lista e cea tipărită în almanahurile japoneze de la reforma calendarului din 1755 încoace. E o rescriere, pentru păsările, florile și vremea Japoniei, a unei liste venite din China.
| Începe | Nume | Înțeles |
|---|---|---|
| 4 februarie | 東風解凍 Harukaze kōri o toku | Vântul de răsărit topește gheața |
| 9 februarie | 黄鶯睍睆 Kōō kenkan su | Cântă pasărea uguisu |
| 14 februarie | 魚上氷 Uo kōri o izuru | Peștii ies de sub gheață |
| 19 februarie | 土脉潤起 Tsuchi no shō uruoi okoru | Pământul se umezește |
| 23 februarie | 霞始靆 Kasumi hajimete tanabiku | Se întinde prima ceață subțire |
| 28 februarie | 草木萌動 Sōmoku mebae izuru | Înmuguresc ierburile și copacii |
| 5 martie | 蟄虫啓戸 Sugomori mushito o hiraku | Vietățile adormite își deschid ușa |
| 10 martie | 桃始笑 Momo hajimete saku | Înfloresc primii piersici |
| 15 martie | 菜虫化蝶 Namushi chō to naru | Omizile se fac fluturi |
| 20 martie | 雀始巣 Suzume hajimete sukū | Vrăbiile încep să-și facă cuib |
| 26 martie | 桜始開 Sakura hajimete saku | Înfloresc primii cireși |
| 31 martie | 雷乃発声 Kaminari sunawachi koe o hassu | Tunetul își face auzit glasul |
| 5 aprilie | 玄鳥至 Tsubame kitaru | Sosesc rândunelele |
| 10 aprilie | 鴻雁北 Kōgan kaeru | Gâștele sălbatice pleacă spre nord |
| 15 aprilie | 虹始見 Niji hajimete arawaru | Se văd primele curcubeie |
| 20 aprilie | 葭始生 Ashi hajimete shōzu | Răsare prima trestie |
| 25 aprilie | 霜止出苗 Shimo yamite nae izuru | Bruma încetează, răsare orezul |
| 30 aprilie | 牡丹華 Botan hana saku | Înfloresc bujorii |
| 5 mai | 蛙始鳴 Kawazu hajimete naku | Încep să orăcăie broaștele |
| 11 mai | 蚯蚓出 Mimizu izuru | Ies râmele |
| 16 mai | 竹笋生 Takenoko shōzu | Răsar lăstarii de bambus |
| 21 mai | 蚕起食桑 Kaiko okite kuwa o hamu | Viermii de mătase se trezesc și mănâncă frunze de dud |
| 26 mai | 紅花栄 Benibana sakau | Înflorește șofrănelul |
| 31 mai | 麦秋至 Mugi no toki itaru | Vine secerișul grâului |
| 6 iunie | 蟷螂生 Kamakiri shōzu | Ies călugărițele din ou |
| 11 iunie | 腐草為蛍 Kusaretaru kusa hotaru to naru | Iarba putrezită se preface în licurici |
| 16 iunie | 梅子黄 Ume no mi kibamu | Se îngălbenesc fructele de ume |
| 21 iunie | 乃東枯 Natsukarekusa karuru | Se usucă busuiocul-sălbatic |
| 26 iunie | 菖蒲華 Ayame hana saku | Înfloresc stânjeneii |
| 2 iulie | 半夏生 Hange shōzu | Răsare planta hange |
| 7 iulie | 温風至 Atsukaze itaru | Sosesc vânturile fierbinți |
| 12 iulie | 蓮始開 Hasu hajimete hiraku | Se deschid primii lotuși |
| 17 iulie | 鷹乃学習 Taka sunawachi waza o narau | Puii de uliu învață să zboare |
| 23 iulie | 桐始結花 Kiri hajimete hana o musubu | Paulownia leagă muguri de floare |
| 28 iulie | 土潤溽暑 Tsuchi uruōte mushi atsushi | Pământul e jilav, căldura înăbușitoare |
| 2 august | 大雨時行 Taiu tokidoki furu | Cad din când în când ploi mari |
| 7 august | 涼風至 Suzukaze itaru | Sosesc vânturile răcoroase |
| 13 august | 寒蝉鳴 Higurashi naku | Cântă cicadele de seară |
| 18 august | 蒙霧升降 Fukaki kiri matō | Se lasă ceața deasă |
| 23 august | 綿柎開 Wata no hana shibe hiraku | Se deschid capsulele de bumbac |
| 28 august | 天地始粛 Tenchi hajimete samushi | Cerul și pământul încep să se răcească |
| 2 septembrie | 禾乃登 Kokumono sunawachi minoru | Se coc grânele |
| 7 septembrie | 草露白 Kusa no tsuyu shiroshi | Roua de pe iarbă se face albă |
| 13 septembrie | 鶺鴒鳴 Sekirei naku | Cântă codobaturile |
| 18 septembrie | 玄鳥去 Tsubame saru | Pleacă rândunelele |
| 23 septembrie | 雷乃収声 Kaminari sunawachi koe o osamu | Tunetul își pierde glasul |
| 28 septembrie | 蟄虫坏戸 Mushi kakurete to o fusagu | Vietățile își astupă ușa în pământ |
| 3 octombrie | 水始涸 Mizu hajimete karuru | Apa începe să sece |
| 8 octombrie | 鴻雁来 Kōgan kitaru | Sosesc gâștele sălbatice |
| 13 octombrie | 菊花開 Kiku no hana hiraku | Înfloresc crizantemele |
| 18 octombrie | 蟋蟀在戸 Kirigirisu to ni ari | Greierii sunt la ușă |
| 23 octombrie | 霜始降 Shimo hajimete furu | Cade prima brumă |
| 28 octombrie | 霎時施 Kosame tokidoki furu | Cad din când în când ploi mărunte |
| 2 noiembrie | 楓蔦黄 Momiji tsuta kibamu | Se îngălbenesc arțarii și iedera |
| 7 noiembrie | 山茶始開 Tsubaki hajimete hiraku | Înfloresc primele camelii |
| 12 noiembrie | 地始凍 Chi hajimete kōru | Pământul începe să înghețe |
| 17 noiembrie | 金盞香 Kinsenka saku | Înfloresc narcisele |
| 22 noiembrie | 虹蔵不見 Niji kakurete miezu | Curcubeiele se ascund |
| 27 noiembrie | 朔風払葉 Kitakaze konoha o harau | Vântul de nord scutură frunzele |
| 2 decembrie | 橘始黄 Tachibana hajimete kibamu | Încep să se îngălbenească mandarinele tachibana |
| 7 decembrie | 閉塞成冬 Sora samuku fuyu to naru | Cerul se închide și vine iarna |
| 12 decembrie | 熊蟄穴 Kuma ana ni komoru | Urșii intră în bârlog |
| 17 decembrie | 鱖魚群 Sake no uo muragaru | Se adună somonii |
| 22 decembrie | 乃東生 Natsukarekusa shōzu | Răsare busuiocul-sălbatic |
| 27 decembrie | 麋角解 Sawashika no tsuno otsuru | Cerbii își leapădă coarnele |
| 1 ianuarie | 雪下出麦 Yuki watarite mugi nobiru | Grâul încolțește sub zăpadă |
| 5 ianuarie | 芹乃栄 Seri sunawachi sakau | Crește mărărașul de apă |
| 10 ianuarie | 水泉動 Shimizu atataka o fukumu | Izvoarele înghețate încep să se miște |
| 15 ianuarie | 雉始雊 Kiji hajimete naku | Încep să cânte fazanii |
| 20 ianuarie | 款冬華 Fuki no hana saku | Înflorește captalanul |
| 25 ianuarie | 水沢腹堅 Sawamizu kōri tsumeru | Gheața se îngroașă pe pâraie |
| 30 ianuarie | 鶏始乳 Niwatori hajimete toya ni tsuku | Găinile încep să ouă |
Alege o dată: o zi de naștere, ziua nunții, ziua de azi. Inelul se întoarce la ea și fiecare calendar spune ce anotimp e, în țara lui și cu vorbele lui. Pagina se deschide la ziua de azi.
Ziua ultimei actualizări a paginii
Anotimpurile care urmează Soarele (cele astronomice, cele 24 de perioade, cele 72) sunt calculate pentru 2026; în alți ani, o graniță poate cădea cu o zi mai devreme sau mai târziu. Anotimpurile citite după plante, vânturi și animale nu au date fixe: pagina folosește lunile tipărite de cei care le țin socoteala.
Trei · Cuvintele
Fiecare punct e o limbă. Punctele de aceeași culoare au în comun un cuvânt sau o idee; legenda de sub hartă arată care. Iarna e anotimpul al cărui nume e comun celor mai multe limbi, iar toamna, cel asupra căruia limbile se înțeleg cel mai puțin.
Iarna
Latinescul hiems, grecescul kheimṓn, rusescul zima, lituanianul žiema, irlandezul geimhreadh, persanul zemestān, sanscritul hemantá: sunt același cuvânt, tocit în chip diferit de câteva mii de ani. Românescul iarnă și franțuzescul hiver vin din adjectivul latinesc, „(vreme) de iarnă”.
Dintre cele 64 de limbi ale căror cuvinte au fost urmărite pentru această hartă, 27 îl păstrează. Niciun alt nume de anotimp nu e comun atâtor limbi. Dintre limbile indo-europene ale Europei, numai celor germanice le lipsește: nimeni nu știe sigur de unde vine winter.
Iarna
În secolul al IV-lea, Biblia gotică traducea „doisprezece ani” cu cuvântul pentru iarnă. La fel numărau anii engleza veche și nordica veche, iar în islandeză un om are și azi atâtea ierni.
Obiceiul nu e doar germanic. Cuvântul navajo hai, iarnă, ține de o rădăcină care înseamnă „trece o iarnă sau un an”, iar groenlandezul ukioq înseamnă și iarnă, și an. Dicționarul explicativ (DEX) dă și el cuvântului iarnă sensul figurat de „an”.
Vara
Și vara are un vechi cuvânt comun. Englezescul summer, germanul Sommer, irlandezul samhradh, galezul haf și armeanul amaṙ îl continuă toate: 17 dintre cele 64 de limbi, două dintre ele într-un cuvânt compus. În armeană, aceeași rădăcină a dat și am, „an”.
Limbile slave au ales alt cuvânt, leto, care înseamnă și el atât vară, cât și an. Rușii își spun vârsta cu el. În română, anii tineri se numără în primăveri: „are 20 de primăveri”, dă ca exemplu dicționarul.
Vara
Primăvara se numea în latină ver. În română, cuvântul acesta, vară, a ajuns să numească anotimpul următor, iar anotimpului dinainte i s-a spus primăvară, din latinescul prima vera, „prima primăvară”. Spaniolul verano, portughezul verão și albanezul verë au făcut aceeași mutare. Lituaniana și letona au făcut-o pe cont propriu, cu cuvântul lor moștenit: vasara e vara, iar primăvara e pavasaris, „spre vară”.
Spaniola arată cuvântul la jumătatea drumului. În Don Quijote (1615), Cervantes înșiră cinci anotimpuri: primavera, verano, estío, otoño, invierno. Un dicționar tipărit cu patru ani mai devreme numără patru și îl numește pe primul verano.
Primăvara
Cuvântul moștenit pentru primăvară trăiește în latinescul ver, în grecescul éar, în rusescul vesna, în suedezul vår, în persanul bahār și în sanscritul vasantá: 17 limbi de pe această hartă. În alte părți primăvara a fost rebotezată, cel mai adesea ca început. Franțuzescul printemps înseamnă „primul anotimp”, iar germanul Frühling, „cea timpurie”; 10 limbi o numesc așa.
Alte opt o construiesc pe cuvântul lor pentru vară: bascul udaberri înseamnă „vară nouă”, bulgărescul prolet, „înainte de vară”. Engleza veche spunea lencten, „zile lungi”. L-a înlocuit spring, la început „vremea ivirii”, la începutul secolului al XIV-lea, iar din vechiul cuvânt a rămas Lent, numele Postului Mare.
Toamna
Pe la anul 98, istoricul roman Tacit scria despre popoarele germanice că iarna, primăvara și vara au la ele un înțeles și un nume, dar că „numele și roadele toamnei le sunt deopotrivă necunoscute”. E mărturia unui singur roman, iar limbile germanice au totuși un cuvânt vechi pentru vremea recoltei. Harta îi dă însă dreptate într-o privință: toamna e anotimpul asupra căruia limbile se înțeleg cel mai puțin.
Șaisprezece limbi o numesc după recoltă, cu cel puțin patru cuvinte neînrudite: germanul Herbst, rusescul osen’, albanezul vjeshtë, arabul kharīf. Patru îi spun sfârșit, precum catalanul tardor, „târziul”. Cinci îi spun apropierea iernii, de la irlandezul fómhar la persanul pāyiz. Șase o numesc după căderea frunzelor. Lituanianul ruduo e anotimpul roșcat-brun, iar galezul hydref e boncănitul cerbului.
Dacă primii vorbitori ai limbilor indo-europene aveau sau nu un cuvânt pentru toamnă e o chestiune disputată. Un dicționar de referință spune că niciunul nu poate fi reconstituit; un alt manual reconstituie un cuvânt pentru vremea recoltei.
Toamna
Engleza a trecut prin trei. Engleza veche numea anotimpul hærfest. Autumn a sosit din franceză la sfârșitul secolului al XIV-lea și l-a împins pe harvest înapoi pe câmp, cu sensul de recoltă. „Fall of the leaf”, căderea frunzei, e atestat din anii 1540, iar fall singur din anii 1660.
Latinescul autumnus nu are o origine cunoscută. Franceza și italiana și-au luat cuvintele din el pe cale cultă, din cărți; româna, cu toamnă, spaniola, cu otoño, și portugheza, cu outono, le-au moștenit pe cale orală.
Dincolo de cele patru
Ebraicul stav, toamnă, apare o singură dată în Biblie, în Cântarea Cântărilor, unde înseamnă iarna ploioasă; folosirea lui pentru toamnă e modernă. Ebraicul ḥoref, iarnă, are aceeași rădăcină ca arabul kharīf, toamnă. În India și în Pakistan, kharif și rabi, cuvintele arabe pentru toamnă și primăvară, numesc azi cele două sezoane agricole.
Unde anul nu are toamnă, cuvântul a fost construit când a fost nevoie de el. Thailandeza spune „anotimpul frunzelor care cad”, în tagalog se spune taglagas, „anotimpul căderii”; în yoruba, cuvintele au fost împrumutate din engleză. Malaezul musim, cuvântul swahili msimu și englezescul monsoon sunt toate același cuvânt arab, mawsim, care înseamnă pur și simplu anotimp.
Pentru chineză, japoneză și coreeană harta rămâne gri. Dicționarul folosit aici nu dă nicio origine acceptată pentru japonezele haru, natsu și fuyu, iar poveștile cunoscute despre caractere, de pildă „grâne și foc” pentru 秋, sunt interpretări târzii.
Împreună cu engleza, tabelele de traduceri din Wikționarul în limba engleză dau un cuvânt pentru cel puțin unul dintre cele patru anotimpuri în 351 de limbi și pentru toate patru în 181 de limbi. Scrie numele unei limbi ca să-i vezi cuvintele sau atinge un punct de pe harta de mai sus.
аʒынwinterマタ matadimërqanaqлыӄлаӈ ləqlaŋክረምትχειμών kheimṓnشِتَاء shitāʾhibiernoձմեռ jmeṙearnãশীতকালiviernuqmisanхасел𐬰𐬌𐬌𐬃qışزمستانҡышneguჺაзіма́sutkশীত śitgoañvmusim sajukзима zimaဆောင်းүбэл冬天 dung1 tin1зима́hiverntingtugnawⵜⴰⴳⵔⵙⵜtaglipotزستانӏаᎪᎳ golaáa'eԓьэԓеӈ ḷʹėḷeṇхӗлgwavqışzimainviarnovinterزِمِسْتَانފިނި މޫސުންдунтянwinterтелеشتا šitawitterwinterтелеvintrotalvтугэнитугэниveturtalvihiverunviêrinvernodhandarraa冬天ზამთარი zamtariWinterWinterχειμώνας cheimónasukioqશિશિરzimsanਸਰਦੀ寒天 hòn-thiênśetewhunturuחֹרֶף ḥoreftingtinoसर्दी sardī𒄀𒈠𒀭 giman冬天 tang-thiⁿtélWinterveturvintromusim dingintalviӏаhibernogeimhreadhinverno冬 fuyumangsa adhem冬天үвлka'amisanಚಳಿಗಾಲamyamкъышtalviوَنٛدٕzëmaқыс qysхысхыā-ūh𘲚𘲀សិសិរៈта̄лльвtiya tosogitloldamтӧв겨울 gyeoulzivistanкышʔúmcuລະດູໜາວzīmahiemsziemaкьуьдinvernožiemalivèzymapədt'əsthlasiyWanterзимаririninamusim sejukശീതകാലംxitwaᡨᡠᠸᡝᡵᡳ冬 dōnggeureyशिशिरliverwinteryvergemredზოთონჯიambiernoフユ fuyuтялаөвөл övölpipunbintertakuruaтуэhaiशिशिरт’улфwunterdálvivintervinterivèrnଶୀତձմեռնзима zimaзимаwinteryvergaimredvetrsemogannaзымӕгقیش kışжимаژمۍ žaməyWinderزمستان zemestānWintazaimăzimainvernocítkalinvéranivendiarnăenviernзима zimalivèrहेमन्त hemantáibérruWintergeamhradhzimanvèrnuسِيارو siyārōශිශිර ඍතුවtäʹlvvzimazímajiilaalmarihaشتا šitaкышtiurisguaiinviernowenterლინთვWãẽderkipupwevintertaglamigзимистонзымсон zımsonகுளிர் காலம்tajarstкышచలికాలంฤดูหนาวདགུན་ཀክረምቲtáakwtau mālūlūkışgyşкыштолзима zymaтуэzymaسَرْدیقىشqishinvernođôngwynternifüpiviergaeafкӏымафwintercaij ntuj nomąąnįberrentakcóoróonᐱᐳᐣᡉᡋᡉᠯ冬天ubusika冬天зимистонкыһынзинווינטערìgbà òtútùuksuqkitazımıstanseizdoengubusika
ааԥынlentepranverëFrüeligምንጭἔαρ éarرَبِيع rabīʿգարուն garunprimuvearãবসন্তܒܹܝܬ݇ܢܝܼ̈ܣܵܢܹܐ bīnīsaneprimaverattungan abawихyazaisciödaяҙudaberriвясна́বসন্তnevezamzermusim bungaпролет proletနွေဦးပေါက်хабар春天ярьprimaveraⵜⴰⴼⵙⵓⵜtagburakanبەھارбӏаьсте̄ᎪᎨᏱ gogeyiҫуркуннеࡁࡄࡀࡓ bharܬܸܕ݂ܐܵܐ teḏʾāʾⲉⲁⲣgwentonbaarjaroforårبَهَارчунтянlenteшошо春天ربيع rabīʕspringтундоprintempokevadнэгинненңениvárkevätprintempsprimevereprimavera春天გაზაფხული gazapxuliFrühlingFröhjohrάνοιξη ánoixiupernaaqબસંતweharਬਸੰਤ春天 chhûn-thiênkau kupulauאָבִיב avivرَبيع rabīʕवसंत vasant春 chhuntavaszFrihlingvorprintempomusim semikevätбӏаьстиprimaveraearrachprimavera春 haru봄春天tafsutхаврವಸಂತджазkevätسونٛتھкөктем köktemчасхыmīulèihឧតុរាជsqoтулыстулыс봄 bombiharжазວະສັນvērpavasarisгатфарprimmavejapavasariskievādprintemnalěśeFréijoerпролетlohataonamusim bungaവസന്തംrebbiegħaᠨᡳᠶᡝᠩᠨᡳᠶᡝᡵᡳ春 chūnYn Arraghबसन्तlenten봄〮 pwómაფუნიprimaberaтундахавар khavarshikuanmùa xânlangeskōangaненгнеdaanӿонфязлыкr'nouvé春天giđđavårvårprimaବସନ୍ତвесна vesnaвеснаlenctenprintansvárarfaasaaуалдзӕгبهار baharярپسرلۍ psarləyبهار bahārFarjoapüzaimăwiosnaprimaveraprimavaraprimăvarăprimavairaвесна vesnaवसन्त vasantábanauFoarjiervoarearrachproljećeчасқы çasqıprimaveraبَہارَ bahāraවසන්ත ඍතුවjarpomládgu’јасtiusa piregïjreprimaveramasikavårtagsibolбаҳорəvəsorஇளவேனில்vasalязవసంత ఋతువుฤดูใบไม้ผลิ ruedu bai mai phliདཔྱིད་ཀkhukalt'éex' kátau totogoilkbaharýazxuânжӏогъултулысвесна vesnaнеӈнеsikònnalěćoبَہارباھارbahorvertakeväzʹxuânfiywytflorüpčevädkevväibontinsgwanwynгъатхэmaaitiidweenąnoor春天intwasahlobo春天буҳорсаасפֿרילינגsípíríǹgìup'nerkaqwesarseizcinintwasahlobo
аԥхынcagaysomerverëалаал alaalتوستان tovestānበጋθέρος thérosصَيْف ṣayfestiuקיטאամառ amaṙvearãগ্ৰীষ্মকালܩܲܝܛܵܐ qayṭaveranu'baganрииyaymusim kebusйәйudaле́таগ্রীষ্মhañvmusim panasлято ljatoနွေရာသီзун夏天 haa6 tin1лї́тоestiuting-initⴰⵏⴱⴷⵓtag-initھاوینаьхкеᎪᎩ gogiэленҫуллаܩܝܛܐhavestateyazlétoinstuatsommerتَابِسْتَانހޫނު މޫސުންщятянzomerབྱཱгъэмахуэuterneкеҥеж熱天šmwصيف ṣefsummerкизэsomerosuviдьуганидюганиsummarkesäétéistâtveránზაფხული zapxuliSommerSommerκαλοκαίρι kalokaíriaasaqઉનાળોhamînਗਰਮੀshin熱天 ngie̍t-thiên / ngia̍t-thiênagazariקַיִץ qayitzصيف ṣēftingadlawगर्मी garmī熱天 joa̍h-thiⁿnyárSommersumarsomerokalgawmusim panaskesäахкаestateᐊᐅᔭsamhradhestate夏 natsumangsa panasᄋᆢ름зунಬೇಸಗೆkaleldoджайkezäرؠتہٕ کولlãtɵжаз jazāshēuគិម្ហន្តmonongaddaupadaaгожӧмгожӧм여름 yeoreumhavînжайenveranowíilawtawsanຣະດູຮ້ອນvosoraaestāsvasaramonç̆inoraгадstævasarasõvestaaètélěśepədhədəbSummerлетоfahavaratramusim panasവേനല്ക്കാലംsajfᠵᡠᠸᠠᡵᡳ夏 xiàउन्हाळाletevearăsomerზარხულიberanoкизазун zunnipinsummerraumatiдёаshį́'a staggioneगमीरт’олфêtégeassisommersumarsommarestiuଖରାଦିନniibinամառնлѣто lětoлѣтоsumorestésumarsumardagisbonaсӕрдیاز yaztiagewлєтоاوړۍ ōṛəyتابستان tābestānistàSommalatoverãoruphay killanilajvarăstadлето letoग्रीष्म grīṣmáiltiusimmersamhradhljetoчайғы çayğıastatiاونهارو ūnhāroගිම්හාන ඍතුවǩieʹssletopolétjexaggaaјайtsalaguiveranodagaskiangazisommartag-initтобистонتاوستون tâvəstunகோடை காலம்pȉlénaanebduҗәйవేసవిbailoroฤดูร้อนདབྱར་ཀሓጋይtaakw.eetítau māfanafanayaztomusчайгужем𐎖𐎑літо litoдюаnipënlěćoگَرْمیيازyozistàkezahạzumerhitüpestéwantahafгъэмафэsimmertookngumi-e-ak-korreennawet夏天ihlobo夏天сайынזומערìgbà é̩rùnìgbà orukiakamnancawzhahihlobo
дзныҭагаланherfsvjeshtëመፀውὀπώρα opṓraخَرِيف kharīfagüerroաշուն ašuntoamnãশৰৎকালܬܸܫܪ̈ܝܹܐ tishriyeserondahawqan abawхасалихълъиpayızкөҙudazkenво́сеньশরৎdiskar-amzermusim luruhесен esenဆောင်းဦးнамар秋天 cau1 tin1о́синьtardorⴰⵎⵡⴰⵏtagtarataanپاییزmusim laraihгуьйреᎤᎶᎪᎰᏍᏗ ulagohosdiкӗркуннеkynnyavküzpodzimautunefterårгӏебшниnamurкүһүн kühünчютянherfstбжьыхьэшыжеخريف ḵarīfostautumnсёксьaŭtunosügis𐌀𐌕𐌖𐌍𐌄боланиболониotoñuheystsyksyотуз otuz, ɔtuzмыԓичуôtonautomneautunoutonoattugnuშემოდგომა šemodgomaHerbstHarvstφθινόπωρο fthinóporoukiaqપાનખરਪਤਝੜ秋季 chhiû-kuiסְתָיו stavخريف ḵarīfपतझड़ patjhaṛ秋天 chhiu-thiⁿőszHerrebsthaustautonoduppočohčâmusim gugursyksyгуйраautumnofómharтирамоautunno秋 akiᄀᆞ슬намререಶರತ್ಕಾಲkalugusкъачsygyzyہَرُدjeséńкүз küzкӱскӱôchàmjūសរទៈче̄ххчsʔaLamире ireар가을 gaeulгюзpayizкүзссутລະດູໃບໄມ້ຫຼົ່ນrudiņsautumnusrudensзулaotùnnoגׄירי čeriruduosygyzyotònnnazymaHierschtесенfararanomusim luruhശരത്കാലംħarifaᠪᠣᠯᠣᡵᡳ秋 qiūशरदӧрӧх öröhtoamnăhervestᄀᆞᅀᆞᆶ kòzòlhდამორჩილიсёксенамар namartakuatshinخريف ḵrīfherbestngahuruболоaakʼeedशरदӈитүтилфerchéyantHārefst秋天араčakčahøsthaustauton秋 achiѥсень jesenĭосеньhærfest秋察 *KOsol, *KOcolhaustassanisbirraa𐓱𐓘͘ htąфӕззӕгگوز güzєшеньمنى mᶕnayپاییز pāyizHoafstjisinjesieńoutonotoŋa 'itiautôntoamnăatunосень osen'تیرماशरद् śarádatonzuattugnuHäärstback-endfogharjesenкӱскӱ küsküautunnuسرءසරත් ඍතුවčõhččjeseňjeséndayrара́тotoñoasenisმუჟღვერvulihöstчвулtaglagasтирамоҳpozஇலையுதிர்காலம்поризэкөзశరత్కాలంчаккч čakkčฤดูใบไม้ร่วง ruedu bai mai ruangསྟོན་ཀ ston kaቀውዒyeistau kua kāmata mālūlūӈэ̇рёgüzgüýzкүссӥзьылосінь osin'боло bolonazymaخَزاںكۈزkuzutunothuhiewystfluküpsüčüzühydrefбжыхьэhjerstшӹжӹcaij mplooj zeegcąąnįlolli秋天күһүнтирмоהאַרבסטìgbà ìwọ́wéuksuaqpayızcouikwindla
Cuvintele sunt cele din Wikționarul în limba engleză la 11 octombrie 2026 (text sub licența CC BY-SA 4.0). Când unei limbi îi lipsește aici un cuvânt, se poate ca el doar să nu fi fost încă introdus; unde limba însăși nu are un asemenea anotimp, capitolul cu harta o spune.
Patru · Poveștile
Până să fie înțeleasă înclinarea Pământului, întoarcerea anului era explicată prin povești: o fiică ținută sub pământ, o zeiță a soarelui ascunsă într-o peșteră, o babă cu cojoacele ei. Fiecare poveste e așezată aici la ziua sau la anotimpul ei, cu cel mai vechi text găsit pentru ea. Unde textul nu numește niciun anotimp, cartonașul o spune.
Miezul iernii · Ojibwe, Lacul Superior
Folclor, consemnat mai târziuPe țărmul de sud al Lacului Superior, într-o poveste ojibwe tipărită în 1839, un vânător pe nume Ojeeg, Jderul-pescar, urcă la cer împreună cu vidra, castorul, râsul, bursucul și glutonul. Sparg bolta. În colibele oamenilor din cer găsesc colivii pline de păsări, iar Ojeeg le taie. Păsările se revarsă prin spărtură și, odată cu ele, vremea caldă.
Oamenii cerului îl săgetează în coadă și el rămâne sus, în stelele cărora populația ojibwe le spune Jderul-pescar.
Povestea tipărită nu numește niciun povestitor. Soția lui Schoolcraft, scriitoarea ojibwe Jane Johnston Schoolcraft, și familia ei l-au ajutat să-și adune materialul.
Cel mai vechi text: H. R. Schoolcraft, Algic Researches (1839), „Ojeeg Annung; or, The Summer-Maker”
1 februarie · Scoția
ModernToată iarna, Beira, regina iernii, o ține prizonieră pe tânăra Bride, până când Angus vine s-o elibereze în prima zi de primăvară, care e ziua lui Bride. Așa se spune de obicei povestea despre Cailleach și Brigid.
A fost tipărită în 1917, într-o carte de povești pentru publicul larg, iar autorul ei nu numește nicio sursă.
Povestea e prezentată adesea drept mit celtic străvechi. Baba iernii și credințele despre vremea din ziua Sfintei Brigid sunt folclor consemnat. Nu s-a găsit niciun text mai vechi de 1917 care să le lege într-o asemenea poveste.
Cel mai vechi text: D. A. Mackenzie, Wonder Tales from Scottish Myth and Legend (1917)
4 februarie · China
Text anticCartea riturilor din China dă fiecărei luni poruncile ei. Pentru ultima lună de iarnă, dregătorilor li se cere să scoată un bou de lut, ca să petreacă frigul. Prima lună de primăvară e a spiritului Gou Mang.
Cea mai veche descriere deschisă pentru această pagină, a capitalei dinastiei Song de la începutul secolului al XII-lea, are boul în ajunul lui lìchūn, începutul primăverii. Ea spune că prefectura aducea în palat un bou al primăverii, „ca să biciuiască primăvara”, iar pe stradă se vindeau boi mici.
„să fie scos boul de lut, ca să petreacă aerul rece”Cartea riturilor, „Poruncile lunilor”; traducere pentru această pagină
Bătutul boului nu apare în Cartea riturilor. Textul antic are doar boul de lut, scos la sfârșitul iernii.
Cel mai vechi text: Liji (Cartea riturilor), „Yue ling”
22 februarie · Mexica (azteci), centrul Mexicului
Text medieval sau premodern
A doua lună a anului mexica se numea Tlacaxipehualiztli. Franciscanul Bernardino de Sahagún, care i-a întrebat în secolul al XVI-lea pe bătrânii nahua, consemnează că în prima ei zi erau uciși și jupuiți sclavi și prizonieri în cinstea zeului Xipe Totec și că oamenii care sufereau de boli de piele și de ochi făceau legământ să poarte pieile.
După socoteala editorului din 1829 al lui Sahagún, luna ținea cam de la 22 februarie până la 13 martie, în anotimpul uscat; alte socoteli o așază în martie.
„ucideau și jupuiau mulți sclavi și captivi”Bernardino de Sahagún, Historia general, cartea a 2-a; traducere pentru această pagină
Ritul e explicat adesea prin imaginea pământului care își pune primăvara o piele nouă. Interpretarea e modernă. Sahagún descrie ritul și legămintele bolnavilor și nu dă un asemenea înțeles.
Cel mai vechi text: B. de Sahagún, Historia general de las cosas de Nueva España (alcătuită c. 1545–1577), cartea a 2-a
1 martie · România
Folclor, consemnat mai târziuPrimele nouă zile din martie sunt zilele Babelor. Povestea din spatele lor, așa cum au tipărit-o folcloriștii pe la 1900, o arată pe Baba Dochia urcând la munte cu oile în martie, îmbrăcată cu toate cojoacele. Iese soarele și ea leapădă câte un cojoc pe zi. Apoi frigul se întoarce și baba îngheață pe munte.
În unele variante are nouă cojoace, în altele douăsprezece. Pe la 1716, Dimitrie Cantemir a descris stânca însăși, de pe Ceahlău: o bătrână cu vreo douăzeci de oi. Nu i-a dat niciun nume și nu a spus nicio poveste.
„înfățișând o bătrână înconjurată, dacă nu mă înșel, de douăzeci de oi”Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, 1714–1716; traducere pentru această pagină
Povestea că Dochia ar fi fost fiica lui Decebal, fugită din calea lui Traian, vine dintr-o baladă compusă de Gheorghe Asachi în 1839.
Cel mai vechi text: D. Cantemir, Descriptio Moldaviae (1714–1716); S. F. Marian, Sărbătorile la români (1898–1901)
Primăvara · India
Text antic
Rāmāyaṇa spune că Kāma, zeul iubirii, a îndrăznit să-l tulbure pe Śiva din meditație. Privirea zeului a căzut asupra lui și l-a ars; de atunci i se spune cel fără trup.
Poetul Kālidāsa, câteva secole mai târziu, a așezat scena într-o primăvară venită pe neașteptate. În poemul lui, Kāma sosește cu însoțitorul lui nedespărțit, Primăvara în persoană, care poartă rămurica de mango, arma lui Kāma.
Cel mai vechi text nu pomenește primăvara; anotimpul intră în poveste odată cu Kālidāsa. Legătura cu sărbătoarea Holi nu a fost găsită în textele antice deschise pentru această pagină.
Cel mai vechi text: Vālmīki, Rāmāyaṇa, Bāla Kāṇḍa; Kālidāsa, Kumārasambhava, cântul 3
21 martie · Polonia
Text medieval sau premodern
În Polonia, în prima zi de primăvară sau în preajma ei, o păpușă numită Marzanna e scoasă din sat și înecată ori arsă. Obiceiul are cel puțin șase sute de ani. În 1420, un sinod ținut la Poznań le poruncea preoților să nu mai lase oamenii să scoată o păpușă „căreia îi spun Moartea” și s-o arunce în apă.
Numele Marzanna apare ceva mai târziu, la cronicarul Jan Długosz, care a trecut-o printre zeii polonezilor și a asemănat-o cu Ceres a romanilor.
Długosz și-a întocmit lista zeilor polonezi după modelul celor romani, iar istoricii o privesc cu prudență. Cea mai veche mărturie vorbește despre Moarte, fără nicio zeiță a iernii.
Cel mai vechi text: Statutele sinodului de la Poznań, 1420, citate în articolul „Marzanna” din Wikipedia în polonă
Primăvara · Grecia
Text antic
Hades a răpit-o pe Persefona. Mama ei, Demetra, zeița grânelor, a ascuns sămânța în pământ: boii arau în zadar și orzul era semănat degeaba. Fiindcă mâncase în lumea de jos, Persefona trebuie să se întoarcă acolo o parte din fiecare an, iar sus urcă, spune imnul, când pământul înflorește cu florile primăverii.
Cea mai veche versiune întreagă, Imnul homeric către Demetra, spune de trei ori cât stă ea jos: o treime din an.
În cele mai multe repovestiri sunt șase luni. Numărul e roman, de la Ovidiu. Iar absența ei s-ar putea să nu fie deloc iarna: în Grecia, grânele se seamănă toamna și se seceră în mai, iar un cercetător a susținut că lunile sterpe din mit sunt vara secetoasă, când sămânța stă păstrată sub pământ.
Cel mai vechi text: Imnul homeric către Demetra, secolele VII–VI î.Hr.
Iarna din sud · ǀXam, Africa de Sud
Folclor, consemnat mai târziuÎn Africa de Sud, în caiete ținute în anii 1870, vorbitori ai limbii ǀxam au povestit ce se făcea când Canopus și apoi Sirius se arătau întâia oară pe cerul iernii. Unui copil i se spune să bage capătul unui băț în foc și să-l îndrepte, aprins, spre stea, iar oamenii cer ca steaua să nu răsară rece și ca soarele să-i încălzească.
Apoi femeile ies devreme să adune de-ale gurii, cu umerii la soare.
Cel mai vechi text: W. H. I. Bleek și L. C. Lloyd, Specimens of Bushman Folklore (1911)
17 iunie · Egipt
Folclor, consemnat mai târziuLa Cairo, în anii 1830, noaptea de 17 iunie era Noaptea Picăturii: se credea că o picătură miraculoasă cade în Nil și îl face să crească. Familiile își petreceau noaptea pe malul fluviului.
Cu aproape șaptesprezece secole mai devreme, călătorului grec Pausanias i se spusese că egiptenii pun creșterea fluviului pe seama lacrimilor lui Isis, care îl plânge pe Osiris.
Lacrimile lui Isis sunt cunoscute printr-un scriitor grec care repetă spusele unui fenician; niciun text egiptean antic nu a fost găsit pentru ele. Englezul care a consemnat Noaptea Picăturii nu o pomenește pe Isis; legătura dintre cele două e o apropiere cărturărească de mai târziu.
Cel mai vechi text: Pausanias 10.32.18 (c. 170 d.Hr.); E. W. Lane, Manners and Customs of the Modern Egyptians (1836)
21 iunie · Incași, Peru
Text medieval sau premodernDintre cele patru sărbători pe care regii incași le țineau la Cusco, cea mai mare era Inti Raymi, la solstițiul din iunie, în cinstea Soarelui, socotit tatăl primului Inca. La Cusco, acela e miezul iernii: cea mai scurtă zi din an.
Descrierea vine de la Garcilaso de la Vega, născut la Cusco în 1539, care scria în Spania la zeci de ani după cucerire.
Inti Raymi care se joacă azi la Cusco a fost pus în scenă întâia oară în 1944, ca o reconstituire făcută în mare parte după Garcilaso.
Cel mai vechi text: Garcilaso de la Vega, Comentarios Reales de los Incas (1609), cartea a 6-a, cap. 20
24 iunie · Moldova
Text medieval sau premodernPe 24 iunie, de Sfântul Ioan, sunt Sânzienele. Cantemir, pe la 1716, notează ce credeau sătenii din Moldova despre dimineața aceea: că soarele răsare cu pas tremurat, nu lin. Toți se sculau înainte de zori ca să-l privească. Cantemir adaugă că tremurul era în ochii lor orbiți de lumină.
Tot el descrie un al doilea obicei al aceluiași anotimp, Drăgaica. Când grânele dau în copt, fetele din mai multe sate o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, o încununează cu spice și o duc prin lanuri.
„soarele își face drumul cu pas tremurat, nu lin”Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, 1714–1716; traducere pentru această pagină
Cel mai vechi text: D. Cantemir, Descriptio Moldaviae (1714–1716), partea a 3-a
Niciun anotimp numit · Sumer, Mesopotamia
Text anticÎntr-un poem sumerian scris pe tăblițe vechi de peste 3.600 de ani, zeița Inana coboară în lumea de jos și nu poate pleca decât dacă trimite pe cineva în locul ei. Îl dă pe soțul ei, Dumuzid. În ultimele rânduri, păstrate fragmentar, un glas împarte pedeapsa: Dumuzid jumătate de an, sora lui cealaltă jumătate.
Tăblițele sunt cu vreo mie de ani mai vechi decât imnul către Demetra.
Poemul nu numește niciun anotimp și nu spune nimic despre plante care mor. Că povestea ar explica anotimpul mort, care în Irak e arșița verii, e o interpretare modernă.
Cel mai vechi text: „Coborârea Inanei în lumea de jos”, tăblițe din c. 1900–1600 î.Hr. (ETCSL 1.4.1)
1 noiembrie · Irlanda
Text medieval sau premodernÎn povestirea irlandeză despre pețirea lui Emer, eroul Cú Chulainn îi tălmăcește vizitiului său cuvinte vechi. Samain, spune el, e sfârșitul verii, căci anul avea odinioară două părți: vara de la Beltaine și iarna de la Samain. Imbolc e începutul primăverii, când se mulg oile.
E numărătoarea în două anotimpuri de pe primele inele ale paginii, într-o povestire veche de vreo mie de ani.
Samain ca „An Nou celtic” e o deducție făcută întâi de cărturarul John Rhys, în prelegeri din 1886, și e contestată. Textele vechi deschise pentru această pagină dau o împărțire a anului și o noapte în care se petrec întâmplările din povestiri.
Cel mai vechi text: Tochmarc Emire (Pețirea lui Emer), povestire din secolele X–XI
Toamna târzie · Inuiți, Insula Baffin
Folclor, consemnat mai târziuAntropologul Franz Boas a descris sărbătoarea ținută pe Insula Baffin în noiembrie 1883, când încep furtunile de toamnă. Oamenii se împart în două tabere: potârnichile albe, cei născuți iarna, și rațele, copiii verii. Între ele se întinde o funie din piele de focă și fiecare tabără trage.
Dacă înving rațele, a învins vara și se poate aștepta vreme bună toată iarna.
E un singur rit, dintr-o singură regiune, văzut de un singur călător. Prevestește vremea; nu explică de ce există anotimpuri.
Cel mai vechi text: F. Boas, The Central Eskimo (1888)
Iarna · Islanda
Text medieval sau premodernÎn Edda în proză, scrisă în Islanda pe la 1220, un călător întreabă de ce e vara caldă și iarna rece. Răspunsul e un arbore genealogic. Tatăl Verii e Svásuðr, om cu fire plăcută. Tatăl Iernii e Vindsvalr, iar neamul lui era aspru și cu inima rece; Iarna are firea lor.
Aceeași carte descrie Fimbulvetr, trei ierni la rând, fără nicio vară între ele.
Fimbulvetr e primul semn al sfârșitului lumii, o singură catastrofă. Nu e o poveste despre iarna care se întoarce în fiecare an.
Cel mai vechi text: Snorri Sturluson, Edda în proză, Gylfaginning 19 și 51 (c. 1220)
Niciun anotimp numit · Japonia
Text antic
În Kojiki, cea mai veche cronică a Japoniei, zeița soarelui, Amaterasu, speriată de violența fratelui ei, se închide în Sălașul Ceresc de Stâncă, iar cerul și pământul se întunecă. Se adună cele opt sute de miriade de zei. Pun păsările cu cântec lung să cânte și atârnă o oglindă; o zeiță dansează, iar un zeu puternic așteaptă ascuns lângă ușă.
Povestea e așezată aici la solstițiul din decembrie fiindcă unii cercetători văd în ea slăbirea soarelui în miezul iernii. Alții văd în ea amintirea unei eclipse.
Cronica nu numește niciun anotimp și nu spune că întunericul se întoarce. Ambele interpretări sunt moderne.
Cel mai vechi text: Kojiki (712 d.Hr.), cartea 1, secțiunea 16
Solstițiile · Maori, Noua Zeelandă
Folclor, consemnat mai târziuÎn tradiția maori, soarele are două soții: Hine-raumati, fecioara verii, și Hine-takurua, fecioara iernii. Stă câte o jumătate de an cu fiecare. Un povestitor explică povestea prin însuși drumul soarelui, între locul unde răsare iarna, la nord-est, și cel unde răsare vara, la sud-est.
Hine-takurua trăiește pe ocean, iar Hine-raumati pe uscat. Takurua e și numele maori al stelei Sirius.
Cel mai vechi text: Te Ara, Enciclopedia Noii Zeelande, „Ancestors from the natural world”; E. Best, The Maori As He Was (1924)
Anotimpurile nu au fost descoperite de cineva anume. Au fost alcătuite pe rând: din stelele urmărite de plugari, dintr-o teorie medicală, din calculele Bisericii, dintr-o lege a mișcării planetelor și din două secole de termometre.
Pe la 3200 î.Hr. · Irlanda
La Newgrange, pe râul Boyne, o deschizătură de deasupra intrării lasă soarele care răsare să lumineze un coridor lung de 19 metri, până în camera funerară, în diminețile din preajma solstițiului de iarnă. Un studiu publicat în 1974 a ajuns la concluzia că așa au vrut constructorii. Cu mult înainte să scrie cineva despre anotimpuri, oamenii construiau pentru ziua în care soarele se întoarce.
Pe la 700 î.Hr. · Grecia
Poetul Hesiod îi spune plugarului când să muncească după stele și păsări, aproape niciodată după o dată. Seceră când răsar Pleiadele și ară când apun. Strigătul cocorului înseamnă ploaie și arat. La șaizeci de zile după solstițiul de iarnă, steaua Arcturus răsare în amurg, apoi vine rândunica și e primăvară.
Pe la 620 î.Hr. · Sparta
Un fragment al poetului Alcman spune că au fost făcute trei anotimpuri, vara, iarna și, al treilea, toamna, și un al patrulea, primăvara, când toate cresc, dar nu e destul de mâncare. Cele patru anotimpuri au trebuit adunate, iar versul acesta arată cum e adăugat unul.
Pe la 430 î.Hr. · Atena
Astronomii atenieni Meton și Euctemon sunt primii despre care se știe că au constatat că cele patru anotimpuri au lungimi diferite. Pe la 130 î.Hr., Hiparh a găsit 94½ zile pentru primăvară și 92½ pentru vară și a explicat diferența mutând Pământul din centrul cercului pe care merge Soarele. Pe vremea lui, cel mai scurt anotimp era toamna; azi e iarna, fiindcă punctul în care Pământul e cel mai aproape de Soare s-a deplasat.
Pe la 400 î.Hr. · Kos
Un tratat medical din școala lui Hipocrate leagă fiecare anotimp de un lichid al trupului: flegma sporește iarna, sângele primăvara, fierea galbenă vara, fierea neagră toamna. Vreo două mii de ani după aceea, cele patru anotimpuri au făcut parte dintr-un sistem de câte patru, alături de elemente și de temperamente.
139 î.Hr. · China
Huainanzi, alcătuită la curtea prințului Liu An, cuprinde prima listă întreagă a celor 24 de perioade solare: la fiecare cincisprezece zile, oiștea Carului Mare se mută, „dând naștere schimbărilor celor douăzeci și patru de anotimpuri”. Textele mai vechi au mai puține: Cartea documentelor marchează patru, iar poruncile lunilor din Cartea riturilor, opt.
37 î.Hr. · Roma
Manualul de agricultură al lui Varro dă cele patru anotimpuri cu lungimile lor, apoi împarte anul de muncă în opt, după vânturi și stele: de la vântul de apus la echinocțiul de primăvară 45 de zile, până la răsăritul Pleiadelor 44, până la solstițiu 48, până la Steaua Câinelui 27 și tot așa, până înapoi la vântul de apus.
Pe la 613 și 725 · Sevilla și Jarrow
Isidor din Sevilla a explicat anotimpurile cu diagrame rotunde, iar cartea lui a ajuns să fie numită cartea roților. Una dintre roți poartă cuvintele lume, an, om și leagă anotimpurile, elementele și umorile. Călugărul englez Beda a reluat schema în 725: iarna e rece și umedă, primăvara umedă și caldă, vara caldă și uscată, toamna uscată și rece. Inelul de pe această pagină are strămoși.
905 · Kyoto
Prima antologie imperială de poezie a Japoniei, Kokinshū, începe cu cele patru anotimpuri, înaintea dragostei. Mai târziu au apărut cărți cu cuvinte de anotimp pentru poeții de haiku și de versuri în lanț: prima carte aparte a fost tipărită în 1648, iar una din 1803 înșiră vreo 2.600 de cuvinte.
Pe la 1412–1416 · Franța
Calendarele medievale arătau anul ca pe un șir de munci, câte una pe lună. Frații Limbourg au început cel mai măreț asemenea șir pentru ceaslovul ducelui de Berry. În februarie, oile sunt în țarc, zăpada stă pe stupi, iar ai casei se încălzesc la foc.
1563–1573 · Viena
Giuseppe Arcimboldo, pictor la curtea Habsburgilor, a alcătuit fiecare dintre cele patru anotimpuri ca pe un cap clădit din roadele lui. Toamna e un bărbat din struguri, pere și un dovleac, cu un butoi crăpat drept haină. Împăratul a trimis o serie în dar principelui-elector al Saxoniei, în 1573.
1609 · Praga
Johannes Kepler a arătat că o planetă se mișcă pe o elipsă și că linia care o leagă de Soare mătură arii egale în intervale de timp egale, deci planeta merge cel mai repede când e cel mai aproape de Soare. Pentru Pământ, asta se întâmplă la începutul lui ianuarie, și de aceea iarna din emisfera nordică e cel mai scurt anotimp.
1725 · Amsterdam
Anotimpurile lui Antonio Vivaldi au fost tipărite cu câte un sonet pentru fiecare concert, iar în partitură niște litere arată cărui vers îi răspunde muzica.
1736 · Norfolk
Robert Marsham a început să noteze, în fiecare an, pe moșia lui, data la care apărea fiecare semn al primăverii: florile, frunzele, sosirea păsărilor și cântecul lor. Familia lui a dus însemnările mai departe până în 1958. E genul de șir, ca al cireșilor din Kyoto, în care se vede azi cum se mută primăvara.
1793 · Paris
Republica Franceză a înlocuit lunile cu douăsprezece luni noi, numite de Fabre d’Églantine după vreme și după muncile câmpului, cu câte o terminație pentru fiecare anotimp: Vendémiaire, Brumaire, Frimaire pentru toamnă; Nivôse, Pluviôse, Ventôse pentru iarnă; Germinal, Floréal, Prairial pentru primăvară; Messidor, Thermidor, Fructidor pentru vară. Anul începea toamna.
1958 · Hawaii
Charles David Keeling a început să măsoare dioxidul de carbon pe Mauna Loa în martie 1958. Pe lângă creșterea de la an la an, curba lui arată un val anual: gazul scade cam din mai până în septembrie, cât cresc plantele din nord, și urcă toamna și iarna, când ele putrezesc. Fără creșterea de la an la an, valul are acum aproape 7 părți pe milion.
1987 · Massachusetts
Un film care începe la o ceremonie de absolvire de la Harvard îi întreabă pe proaspeții absolvenți și pe profesori de ce e mai cald vara decât iarna. Răspunsul care se tot repetă e că Pământul e atunci mai aproape de Soare.
La Kyoto, ziua în care cireșii de munte ajung în plină floare e notată din anul 812, în jurnale de curte și în însemnări de templu. S-au păstrat datele a 838 de primăveri de atunci. Între 1801 și 1850, data medie era 17 aprilie. În cei treizeci de ani de până în 2026 a fost 4 aprilie, cu 13 zile mai devreme.
Cele mai timpurii două înfloriri din tot șirul sunt 25 martie 2023 și 26 martie 2021. Înainte de secolul acesta, cea mai timpurie fusese 27 martie 1409.
Un anotimp poate fi definit și după temperatură, nu doar după date. Un studiu din 2021 a luat uscatul de la latitudinile mijlocii ale emisferei nordice, între 30° și 60° nord, și a socotit că vara începe, în fiecare loc, când temperatura netezită trece peste nivelul sub care au rămas trei sferturi dintre zilele perioadei 1952–2011 și se termină când coboară iar sub el; iarna e definită la fel, cu sfertul cel mai rece. Măsurată așa, vara a crescut de la 78 de zile în 1952 la 95 în 2011. Primăvara s-a scurtat de la 124 de zile la 115, toamna de la 87 la 82, iar iarna de la 76 la 73.
Wang și colab., „Changing lengths of the four seasons by global warming”, Geophysical Research Letters, 2021. Uscatul dintre 30° și 60° N; anotimpurile sunt stabilite prin praguri de temperatură, așa că cele patru nu pornesc egale.
Orice planetă cu axa înclinată are anotimpuri, fiecare cu numărul ei de zile. Marte e înclinat puțin mai mult decât Pământul, 25,2° față de 23,4°, iar orbita lui e mult mai alungită, așa că anotimpurile lui sunt foarte inegale.
Uranus stă culcat pe o parte, înclinat cu 98°, și are nevoie de 84 de ani pământești ca să înconjoare Soarele, așa că fiecare anotimp ține vreo 21 de ani, iar fiecare pol are vreo 42 de ani de zi, urmați de 42 de ani de noapte. Pe Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn, un anotimp ține mai mult de șapte ani pământești. Mercur stă aproape drept, cu o înclinare de 0,03°, și nu are asemenea anotimpuri.
Nici înclinarea Pământului nu e fixă. În ultimul milion de ani a oscilat între 22,1° și 24,5°, într-un ciclu de vreo 41.000 de ani, iar acum scade încet. Se mută și data la care Pământul e cel mai aproape de Soare, cu aproximativ o zi la 58 de ani; peste vreo zece mii de ani, Pământul va fi cel mai aproape de Soare în vara emisferei nordice.
Pentru că axa Pământului e înclinată cu 23,4° și arată mereu în aceeași direcție cât timp planeta înconjoară Soarele. Jumătate de an, emisfera nordică e aplecată spre Soare și are zile mai lungi și Soarele mai sus pe cer; cealaltă jumătate de an e rândul emisferei sudice. Distanța nu e cauza: Pământul e cel mai aproape de Soare la începutul lui ianuarie.
Depinde de cine numără. Astronomii și serviciile meteo numără patru. Vechiul calendar islandez numără două, Egiptul antic și Thailanda trei, calendarul clasic indian și poporul noongar din Australia șase, calendarul tradițional chinezesc 24 de perioade solare, iar vechiul almanah japonez 72. Pagina aceasta desenează 21 de asemenea calendare ca inele ale aceluiași an.
Pe 1 martie pentru serviciile meteo din emisfera nordică și la echinocțiul din martie (20 martie în 2026) pentru astronomi. Calendarele tradiționale din Irlanda și din China o încep mai devreme, pe 1 februarie și în jurul datei de 4 februarie. La sud de ecuator, aceleași reguli dau 1 septembrie și echinocțiul din septembrie.
Când capătul nordic al axei Pământului e aplecat spre Soare, cel sudic e aplecat în partea opusă. Luna iunie aduce cele mai lungi zile din an la București și cele mai scurte la Sydney.
Nu. În 2026, primăvara din emisfera nordică ține 92,7 zile, vara 93,7, toamna 89,9, iar iarna 89,0. Pământul se mișcă cel mai repede când e cel mai aproape de Soare, în ianuarie, așa că petrece mai puțin timp pe partea aceea a orbitei.
Din latinescul ver, care însemna primăvară. În română, cuvântul a ajuns să numească anotimpul următor, iar primăvara se numește după latinescul prima vera, „prima primăvară”. Iarnă vine din hiberna, iar toamnă din autumnus.
Solstițiul din iunie în emisfera nordică (21 iunie în 2026) și solstițiul din decembrie în cea sudică (21 decembrie după timpul universal; la Sydney e deja 22 decembrie). La latitudinea Bucureștiului, ziua din iunie ține 15 h 32 min, iar cea din decembrie 8 h 50 min.
Datele și orele echinocțiilor și solstițiilor, lungimile anotimpurilor, distanța până la Soare și durata zilei sunt calculate pentru 2026 cu formulele din Astronomical Algorithms de Jean Meeus. Orele echinocțiilor și solstițiilor au fost comparate cu tabelul publicat de Observatorul Naval al Statelor Unite pentru anii 2024–2030 și diferă cu cel mult un minut. Durata zilei e socotită de la răsărit la apus, cu corecția obișnuită de 0,833° pentru curbarea luminii și pentru mărimea discului solar.
Fiecare calendar de pe inele vine dintr-o sursă numită pe cartonașul lui: unde s-a putut, chiar publicația comunității sau a instituției. Calendarele aborigene ale anotimpurilor aparțin comunităților care le-au împărtășit; sunt rezumate aici după paginile publicate, cu acordul lor, de Biroul de Meteorologie al Australiei, de Parcul Național Kakadu și de CSIRO, iar fiecare cartonaș trimite la original. Anotimpurile care urmează Soarele sunt desenate după poziția lui calculată, în fusul orar al țării respective. Anotimpurile citite după plante, animale și vânturi sunt desenate la lunile tipărite de cei care le țin socoteala, iar cartonașele spun că asemenea date sunt aproximative. Cele trei anotimpuri egiptene sunt desenate acolo unde numele lor se potrivesc cu fluviul, începând de la solstițiul din iunie, fiindcă mai târziu calendarul civil egiptean a alunecat prin an. Pe inele, o culoare înseamnă un moment al anului local, de la albastrul miezului de iarnă la auriul miezului de vară; anotimpurile definite prin apă au culorile lor.
Cuvintele vin din tabelele de traduceri ale Wikționarului în limba engleză pentru primăvară, vară, toamnă și iarnă, așa cum arătau la 11 octombrie 2026. Pentru 64 de limbi, fiecare cuvânt a fost urmărit mai departe în dicționare etimologice, și numai aceste limbi sunt colorate pe hartă. Un punct rămâne gri acolo unde originea nu e lămurită. Numerele din capitol se referă la aceste 64 de limbi, cele mai multe din Europa și din vestul Asiei, așa că descriu acest eșantion, nu toate limbile lumii.
Fiecare poveste e dată cu cel mai vechi text găsit pentru ea și cu felul lui: text antic, text medieval sau premodern, folclor consemnat de un culegător cunoscut ori compoziție modernă. Unde o versiune cunoscută s-a dovedit mai nouă decât se spune de obicei, cartonașul o arată. Citatele în română, inclusiv rândul din Tacit, au fost traduse pentru această pagină din textele originale. Unele lucruri au fost citite numai prin ce spune Wikipedia despre sursă: statutul de la Poznań din 1420 și Jan Długosz despre Marzanna, partea Nilului Albastru din apele revărsării, prima punere în scenă a sărbătorii Inti Raymi în 1944, prelegerile din 1886 de la care pornește „Anul Nou celtic”, rolul lui Jane Johnston Schoolcraft și sezoanele agricole kharif și rabi.
Pagini înrudite: de unde vin numele lunilor, calendarul popular românesc și 1816, anul fără vară.