Sepsisul fără febră: fișele reale a 2.506 pacienți de la terapie intensivă, oră cu oră, înaintea sepsisului

Cea mai mare temperatură a fiecărui pacient în cele 12 ore dinaintea sepsisului

Sus, fiecare punct e unul dintre cei 2.445 de pacienți care au făcut sepsis și aveau măcar o temperatură în fișă în acele ore: cea mai mare valoare notată, de la 12 ore înainte de momentul datat până la el. Jos, pentru comparație, câte un pacient din același spital care nu a făcut sepsis, aflat la terapie intensivă în aceleași ore de la internare.

La spitalul A, 64,8% din 1.535 de pacienți nu aveau nicio valoare de 38 °C sau mai mult; la spitalul B, 66,4% din 910. Febra notată era mai frecventă la cei cu sepsis decât la ceilalți (35,2% față de 21,1% la A, 33,6% față de 11,4% la B), dar majoritatea celor cu sepsis nu aveau febră notată. O temperatură normală nu e un semn liniștitor: 15,8% (A) și 18,0% (B) dintre ei aveau o valoare sub 36 °C, tot un semn de alarmă.

Temperatura se măsura rar: mediana e de 3 valori în cele 13 ore ale ferestrei, de la 12 ore înainte până la ora datată inclusiv. Între două măsurători, fișa nu spune nimic, iar mai multe măsurători din aceeași oră apar în date ca valoarea lor mediană, așa că o febră scurtă poate să fi trecut nenotată. La 3,3% (A) și 1,0% (B) dintre pacienții cu sepsis nu era notată nicio temperatură în acele ore; ei nu intră în procente.

Câte cazuri prinde o regulă simplă și câte alarme false dă

Într-o fereastră de circa 15 ore (de la 12 ore înainte de momentul datat până la capătul fișei), pentru 2.491 de pacienți cu sepsis și 2.504 pacienți fără sepsis, la aceleași ore de la internare: la câți ar fi dat alarma măcar o dată fiecare regulă.

Imaginează-ți 1.000 de pacienți ca aceștia, dintre care 73 fac sepsis. Regula „temperatură ≥ 38 °C”, aplicată în acea fereastră, ar da alarma pentru 27 dintre cei 73 și, în aceleași ore, pentru 167 dintre cei 927 care nu fac sepsis. Pe toată durata internării, alarmele false ar fi și mai multe. Pulsul peste 90 ar da alarma la 74% dintre pacienții cu sepsis, dar și la 58% dintre ceilalți.

Niciun semn vital luat singur nu desparte bine cele două grupuri. Momentul sepsisului a fost datat din analize de laborator și din deciziile echipei, hemoculturi și antibiotice, pe care fișa de aici nu le arată.

Ce înseamnă „momentul în care a fost datat sepsisul”

Momentul nu e începutul bolii și nici clipa în care un medic a pus diagnosticul. Organizatorii concursului PhysioNet din 2019 l-au calculat după criteriile Sepsis-33: primul dintre două momente. Unul e suspiciunea de infecție: s-au recoltat hemoculturi și s-au dat antibiotice intravenos, unele după altele într-un interval scurt, iar antibioticele au continuat cel puțin trei zile. Celălalt e o creștere cu cel puțin două puncte a scorului SOFA, care măsoară cât de afectate sunt organele, cu 24 de ore înainte de suspiciune până la 12 ore după2. Condiția celor trei zile de antibiotice folosește informații de mai târziu, așa că momentul nu era cunoscut la patul pacientului atunci.

Fișele din date se opresc la câteva ore după acest moment (mediana: 3 ore), de aceea pagina se uită la orele dinainte. La 426 de pacienți, eticheta de sepsis era deja pornită la prima oră înregistrată, deci momentul nu poate fi stabilit precis; ei nu intră în calcule.

Ce nu pot spune datele: dacă pacienții primeau medicamente care scad febra sau li se scădea temperatura prin răcire, de ce nu aveau febră, și cum ar arăta sepsisul acasă. Aceștia sunt bolnavi deja internați la terapie intensivă.

Ce au găsit alte studii

Rezultatul nu e nou. Un studiu pe 5.532 de pacienți diagnosticați cu sepsis la urgențe, din baza de date MIMIC-IV a spitalului Beth Israel Deaconess din Boston, a împărțit evoluția temperaturii lor în patru tipare. Cel mai mare grup, 74,1%, a urmat un tipar de temperatură normală. Cel mai mic, 0,9% cu temperatură scăzută, a avut cea mai mare mortalitate: 37,5%4.

La urgențele aceluiași spital, 45% dintre pacienții cu șoc septic nu aveau febră (nici relatată, nici măsurată peste 38 °C). Ei au primit mai rar antibiotice la urgențe (81% față de 94%) și au murit mai des în spital (33% față de 11%)5. Asta nu dovedește că lipsa febrei a cauzat diferența, dar arată de ce contează.

Ambele studii vin de la Beth Israel Deaconess, care e spitalul A din datele de aici. Verificarea independentă vine din spitalul B, Emory din Atlanta, unde proporția e aproape aceeași.

Acasă: semnele nu se reduc la febră

Datele de mai sus vin de la terapie intensivă și nu descriu cum arată sepsisul acasă. Pentru asta există ghiduri. Serviciul britanic de sănătate (NHS) enumeră la adulți: confuzie sau vorbire neclară, frisoane necontrolabile, dureri musculare, respirație grea, piele, buze sau limbă albastre, palide, gri sau pătate, temperatură mare sau mică (temperatura mare e mai rară la vârstnici) faptul că nu a urinat toată ziua sau a urinat foarte puțin în ultimele 18 ore6. Un bolnav poate să nu aibă toate semnele.

Dacă te temi că cineva are sepsis, sună la 112 sau mergi la urgențe acum. Jocul de mai sus scade puncte pentru alarmele false ca să arate cât costă o regulă care sună la toți. Acasă e invers: când ai dubii, cere ajutor.

Ghidul pentru pacienți și familii Sepsis Clar explică semnele de alarmă, ce să întrebi la spital și cum arată recuperarea.

În România: câți oameni mor de infecții (pneumonie, sepsis, C. difficile) și cum se compară cu restul Uniunii Europene.