Pătimirea Sfântului Sava · textul grec, traducere nouă
Sfântul Sava Gotul în patru texte vechi: ce spun la fel și unde diferă
Moartea lui Sava, înecat în aprilie 372 la nord de Dunăre, este povestită pe larg într-o scrisoare grecească a Bisericii din Gotia, păstrată în două copii medievale, cea mai veche din 916. Trei notițe de calendar bizantine spun aceeași poveste pe scurt: în locul lui Atharid, cel care poruncește uciderea în scrisoare, îl numesc pe Atanaric, iar una dintre ele nu numește râul și îi dă lui Sava 31 de ani în loc de 38.


§4 Dar în a treia noapte după sărbătoare, iată că Atharid, fiul regelui mărunt Rhothesteos, din tagma necredincioșilor, a năvălit în satul acela cu o ceată de tâlhari fără lege; l-a găsit pe preot dormind în casa lui și a pus să fie legat.
Aceeași poveste în patru texte#
Povestea lui Sava s-a păstrat în patru texte grecești. Cel lung este scrisoarea Bisericii din Gotia: 1.674 de cuvinte. Celelalte trei sunt notițe de calendar bizantine, de 124–146 de cuvinte fiecare, care spun aceeași poveste pe scurt.
Toate patru spun la fel esențialul: Sava era din țara goților și creștin din copilărie; a refuzat carnea jertfită idolilor; a fost alungat, apoi prins, chinuit pe o osie și atârnat de grinda casei; a fost înecat într-un râu, cu un lemn la gât. În trei locuri se despart.
Cine vine după Sava
- P ScrisoareaἈθάριδος, υἱὸς Ῥοθεστέου τοῦ βασιλίσκου Atharid, fiul regelui mărunt Rhothesteos
- D Notița D ≠diferăἈθαναρίχου παραγενομένου când a sosit Atanaric
- S Notița S ≠diferăἈθαναρίχου τοῦ ἄρχοντος τῶν Γότθων Atanaric, căpetenia goților
- 1727 Notița din 1727 ≠diferăἈθαναρίχου τοῦ Ἄρχοντος τῶν Γότθων Atanaric, căpetenia goților
Scrisoarea îl numește de 12 ori pe Atharid și niciodată pe Atanaric. Notițele îl numesc numai pe Atanaric. În notița D, numele lui stă acolo unde scrisoarea spune că Atharid „a năvălit în sat”. În S și în cea din 1727, stă acolo unde scrisoarea spune, fără niciun nume, că „păcătoșii din Gotia au pornit o mare prigoană” (§4). Că Atanaric i-a prigonit pe creștinii goți o spun și istoricii vechi, care nu-l pomenesc pe Sava. Deosebirea de nume nu arată, singură, că Atharid și Atanaric ar fi același om. Niciuna dintre notițe nu spune cine a poruncit uciderea. Notița D se citește și într-un manuscris din secolele X–XI, de la Sinai: numele Atanaric stă în povestea lui Sava cel puțin de atunci.
Boteza Sava?
- P Scrisoareaψάλλων ἐν ἐκκλησίᾳ cânta psalmi în biserică; despre botez, nimic
- D Notița Dπολλοῖς πρόξενος σωτηρίας ἐγένετο a ajuns pentru mulți pricină de mântuire; despre botez, nimic
- S Notița S ≠diferăπολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν întorcând pe mulți, îi boteza
- 1727 Notița din 1727 ≠diferăπολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν întorcând pe mulți, îi boteza
Scrisoarea îi numește preoți pe Sansalas și pe Gouththikas; despre Sava spune că era cântăreț de psalmi. Botezul apare numai în două dintre cele trei notițe. De aici nu se poate afla când a intrat în tradiție: data unui manuscris sau a unei tipărituri nu este data la care a fost scrisă prima oară o frază.
Râul și vârsta
- P Scrisoareaτὸν ποταμὸν τὸν καλούμενον Μουσαῖον râul numit Mousaios
- D Notița Dτὸν ποταμὸν Μουσαῖον râul Mousaios
- S Notița Sτὸν ποταμὸν Μουσαῖον râul Mousaios
- 1727 Notița din 1727 ≠diferăἐπὶ τὸν ποταμόν „la râu”, fără nume
Notița tipărită în 1727 nu numește râul; greaca ei îi dă lui Sava 31 de ani, iar latina de alături spune „în al 31-lea an”. Celelalte trei texte numesc râul Mousaios; scrisoarea spune că avea 38 de ani, iar D și S, că era în al 38-lea an. Tipăritura din 1727 este singurul loc în care a fost citit aici acest text; manuscrisul după care a fost făcută nu a fost văzut. Nu se știe, așadar, unde s-a produs schimbarea.
Toate diferențele, rând cu rând
| Ce compari | P Scrisoarea | D Notița D | S Notița S | 1727 Notița din 1727 |
|---|---|---|---|---|
| Persecutorul numit | Ἀθάριδος, υἱὸς Ῥοθεστέου τοῦ βασιλίσκου Atharid, fiul regelui mărunt Rhothesteos | ≠diferăἈθαναρίχου παραγενομένου când a sosit Atanaric | ≠diferăἈθαναρίχου τοῦ ἄρχοντος τῶν Γότθων Atanaric, căpetenia goților | ≠diferăἈθαναρίχου τοῦ Ἄρχοντος τῶν Γότθων Atanaric, căpetenia goților |
| Tatăl persecutorului | Ῥοθεστέου τοῦ βασιλίσκου Rhothesteos, „regele mărunt”: titlul este al tatălui | ≠diferănu spune | ≠diferănu spune | ≠diferănu spune |
| Împărații | ἐπὶ Οὐαλεντινιανοῦ καὶ Οὐάλεντος αὐγούστων sub auguștii Valentinian și Valens | Οὐαλεντινιανοῦ τοῦ μεγάλου καὶ Οὐάλεντος Valentinian cel Mare și Valens | ≠diferăἐπὶ τῆς βασιλείας Οὐαλεντινιανοῦ în vremea domniei lui Valentinian | ≠diferăἐπὶ τῆς βασιλείας Οὐαλεντινιανοῦ în vremea domniei lui Valentinian |
| Valens lipsește din S și din notița din 1727. Textele nu spun de ce. | ||||
| De unde era | Γότθος ὢν τῷ γένει got de neam | ἐν Γοτθίᾳ, ἔνθα γεγέννηται în Gotia, unde se și născuse | ἐκ τῆς χώρας δὲ τῶν Γότθων din țara goților | ἐκ τῆς χώρας δὲ τῶν Γότθων din țara goților |
| Creștin din copilărie | ἐξέτι νηπίου încă din pruncie | Ἔτι δὲ νήπιος ὢν încă de prunc | Ἐκ παιδόθεν χριστιανὸς ὤν creștin din copilărie | ἐκ παιδόθεν δὲ Χριστιανὸς ὢν creștin din copilărie |
| Boteza pe alții | ψάλλων ἐν ἐκκλησίᾳ cânta psalmi în biserică; despre botez, nimic | πολλοῖς πρόξενος σωτηρίας ἐγένετο a ajuns pentru mulți pricină de mântuire; despre botez, nimic | ≠diferăπολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν întorcând pe mulți, îi boteza | ≠diferăπολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν întorcând pe mulți, îi boteza |
| De unde este alungat | ἐξέβαλον αὐτὸν τῆς κώμης din sat (κώμη) | ≠diferăτῆς πόλεως ἀπελαύνουσιν din „polis”: oraș, localitate | ≠diferăβίᾳ τῆς πόλεως ἀπήλασαν din „polis”, cu sila | ≠diferăβίᾳ τῆς πόλεως ἀπήλασαν din „polis”, cu sila |
| Niciunul dintre cele patru texte nu dă numele locului. În scrisoare, πόλις apare o singură dată, pentru „alt oraș”, cel al preotului Gouththikas (§4). | ||||
| Osia și grinda | ἄραντες ἄξονα ἁμάξης osia unui car, apoi grinda casei (§5) | τῷ ἄξωνι ἐκταθεὶς καὶ ἐπὶ τῶν δοκῶν τῆς οἰκίας μετεωρισθεὶς întins pe osie și ridicat pe grinzile casei | ἐν τῷ τῆς ἁμάξης ἄξωνι προσδεθεὶς ἐπὶ τῶν δοκῶν τῆς οἰκίας ἐκρεμάσθη legat de osia carului, atârnat de grinzile casei | ἐν τῷ τῆς ἁμάξης ἄξονι προσδεθεὶς, ἐπὶ τὴν δοκὸν τῆς οἰκίας ἐκρεμάσθη legat de osia carului, atârnat de grinda casei |
| Toate patru păstrează osia și grinda. Niciunul nu vorbește despre foc sau despre acoperiș. | ||||
| Râul | τὸν ποταμὸν τὸν καλούμενον Μουσαῖον râul numit Mousaios | τὸν ποταμὸν Μουσαῖον râul Mousaios | τὸν ποταμὸν Μουσαῖον râul Mousaios | ≠diferăἐπὶ τὸν ποταμόν „la râu”, fără nume |
| Vârsta | ὢν ἐτῶν τριάκοντα ὀκτώ 38 de ani | ≠diferăἔτος ἄγων τῆς ἡλικίας λη′ în al 38-lea an | ≠diferăἔτος ἄγων τῆς ἡλικίας τριακοστὸν ὄγδοον în al 38-lea an | ≠diferăχρόνων ὑπάρχων τριάκοντα καὶ ἑνός 31 de ani |
| Lemnul de la gât | ἐπιθέντες αὐτῷ ξύλον κατὰ τοῦ τραχήλου i-au pus un lemn peste gât | ἐπιτεθέντος αὐτῷ ξύλου κατὰ τοῦ τραχήλου cu un lemn pus peste gât | προσδεθέντος αὐτῷ ξύλου μεγίστου κατὰ τοῦ τραχήλου cu un lemn foarte mare legat de gât | προσδεθεὶς ξύλῳ μεγάλῳ ἀπὸ τοῦ τραχήλου legat de gât de un lemn mare |
| Trupul | εἰς τὴν Καππαδοκίαν Soranus îl trece în Imperiu și îl trimite în Capadocia (§8) | ≠diferănu spune | ≠diferănu spune | ≠diferănu spune |
Cât din scrisoare rămâne într-o notiță de calendar
Fiecare rând este o parte a poveștii; numărul arată câte cuvinte grecești îi dă fiecare text. Notițele păstrează firul: credința, refuzul, prinderea, chinurile, râul. Lasă deoparte Paștele cu preotul Sansalas, pe cei care voiau să-i dea drumul și drumul trupului până în Capadocia.
| cuvinte | P Scrisoarea | D Notița D | S Notița S | 1727 Notița din 1727 |
|---|---|---|---|---|
| Cadrul: cine scrie și cui | 154 | – | – | – |
| Cine era Sava | 34 | 22 | 22 | 24 |
| Creștin din copilărie | 219 | 15 | 4 | 5 |
| Carnea jertfită idolilor și ceilalți săteni | 103 | 24 | 24 | 24 |
| Alungat | 20 | 11 | 10 | 9 |
| A doua cercetare: „eu sunt creștin” | 121 | 27 | – | – |
| Paștele cu preotul Sansalas | 197 | – | – | – |
| Cine vine și îl prinde | 49 | 5 | 24 | 16 |
| Osia carului și grinda casei | 213 | 15 | 13 | 13 |
| Refuză carnea jertfită | 205 | 6 | 6 | 6 |
| Ordinul de ucidere și râul | 139 | 5 | 5 | 4 |
| Cei care îl duc vor să-i dea drumul | 55 | – | – | – |
| Lemnul și apa | 32 | 11 | 12 | 18 |
| Vârsta | 17 | 5 | 6 | 5 |
| Ziua și anul morții | 28 | – | – | – |
| Trupul: Soranus și Capadocia | 88 | – | – | – |
| În total | 1.674 | 146 | 126 | 124 |
Povestea, pe părți, în fiecare text
Alege textele pe care vrei să le vezi. Pentru scrisoare este dată fraza care se potrivește; restul capitolului se citește mai jos, în scrisoarea întreagă.
Cadrul: cine scrie și cui
Ἡ ἐκκλησία τοῦ Θεοῦ ἡ παροικοῦσα Γοτθίᾳ τῇ ἐκκλησίᾳ τοῦ Θεοῦ τῇ παροικούσῃ Καππαδοκίᾳ
Biserica lui Dumnezeu care locuiește vremelnic în Gotia, către Biserica lui Dumnezeu care locuiește vremelnic în Capadocia §1
O notiță de calendar, la 15 aprilie; fără expeditor și fără destinatar.
O notiță de calendar, la 17 aprilie; fără expeditor și fără destinatar.
O notiță de calendar, la 15 aprilie; fără expeditor și fără destinatar.
Cine era Sava
Γότθος ὢν τῷ γένει καὶ διατελῶν ἐν τῇ Γοτθίᾳ
got de neam și trăind în Gotia §1
τὴν διατριβὴν ἔχων ἐν Γοτθίᾳ, ἔνθα γεγέννηται
își ducea viața în Gotia, unde se și născuse
ἐκ τῆς χώρας δὲ τῶν Γότθων
era din țara goților
ἐκ τῆς χώρας δὲ τῶν Γότθων
era din țara goților
Creștin din copilărie
ἐξέτι νηπίου ζηλωτὴς
râvnitor încă din pruncie §1
Ἔτι δὲ νήπιος ὢν τὴν εἰς Χριστὸν πίστιν εἵλετο
încă de prunc a ales credința în Hristos
Ἐκ παιδόθεν χριστιανὸς ὤν
creștin din copilărie
ἐκ παιδόθεν δὲ Χριστιανὸς ὢν
creștin din copilărie
Carnea jertfită idolilor și ceilalți săteni
παρελθὼν εἰς τὸ μέσον διεμαρτύρατο τοῖς πᾶσι λέγων· « Ἐάν τις φάγῃ ἐκ τῶν κρεῶν ἐκείνων, χριστιανὸς οὗτος εἶναι οὐ δύναται· »
a ieșit în mijloc și a mărturisit în fața tuturor: „Dacă mănâncă cineva din carnea aceea, nu poate fi creștin.” §3
τοὺς βουλομένους ἀπογεύσασθαι διεκώλυεν, τὴν εἰς Χριστὸν πίστιν τούτοις ὑποτιθέμενος, καὶ πολλοῖς πρόξενος σωτηρίας ἐγένετο
îi oprea pe cei care voiau să guste din ele, punându-le înainte credința în Hristos, și a ajuns pentru mulți pricină de mântuire
τὴν εἰς Χριστὸν πίστιν παρατιθέμενος, πολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν
le punea înainte credința în Hristos și, întorcând pe mulți, îi boteza
τὴν εἰς Χριστὸν πίστιν παρατιθέμενος, πολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν
le punea înainte credința în Hristos și, întorcând pe mulți, îi boteza
Alungat
ἐξέβαλον αὐτὸν τῆς κώμης· εἶτα δὲ μετὰ χρόνον τινὰ ἐπέτρεψαν αὐτὸν ἐπανελθεῖν
l-au alungat din sat; apoi, după o vreme, i-au îngăduit să se întoarcă §3
τῆς πόλεως ἀπελαύνουσιν
l-au alungat din localitate
βίᾳ τῆς πόλεως ἀπήλασαν
l-au alungat cu sila din localitate
βίᾳ τῆς πόλεως ἀπήλασαν
l-au alungat cu sila din localitate
A doua cercetare: „eu sunt creștin”
Ὁ δὲ Σάβας παρρησιασάμενος πάλιν καὶ παρελθὼν ἐν μέσῳ τῷ συνεδρίῳ ἔλεγεν· « Ὑπὲρ ἐμοῦ μηδεὶς ὀμόσῃ· ἐγὼ γὰρ χριστιανός εἰμι. »
Dar Sava a vorbit din nou deschis; a venit în mijlocul adunării și a zis: „Pentru mine să nu jure nimeni, căci eu sunt creștin.” §3
προσελθόντα τὸν ἅγιον Σάβαν καὶ ἑαυτὸν προσαγγείλαντα αὖθις μυκτηρίσαντες ἀπεπέμψαντο
sfântul Sava s-a înfățișat și s-a dat singur în vileag; l-au luat iarăși în râs și l-au trimis de acolo
nu spune
nu spune
Paștele cu preotul Sansalas
Καὶ θεασάμενος τὸν Σανσαλᾶν ἐχάρη καὶ ἀπήγγειλεν αὐτῷ καὶ ἄλλοις πλείοσι τὴν ὀπτασίαν ἣν ἴδε κατὰ τὴν ὁδόν. Ἐτέλεσαν δὲ τὴν ἡμέραν τοῦ Πάσχα ἐπὶ τὸ αὐτό.
Când l-a văzut pe Sansalas s-a bucurat și le-a povestit, lui și mai multor altora, vedenia pe care o avusese pe drum. Și au ținut ziua Paștelui împreună. §4
nu spune
nu spune
nu spune
Cine vine și îl prinde
Ἀθάριδος, υἱὸς Ῥοθεστέου τοῦ βασιλίσκου, μετὰ φάλαγγος ἀνόμων λῃστῶν ἐπέστη εἰς τὴν κώμην ἐκείνην
Atharid, fiul regelui mărunt Rhothesteos, a năvălit în satul acela cu o ceată de tâlhari fără lege §4
Ὕστερον δὲ Ἀθαναρίχου παραγενομένου συνελήφθη
Mai târziu, când a sosit Atanaric, a fost prins
Ἀθαναρίχου τοῦ ἄρχοντος τῶν Γότθων διωγμὸν κινήσαντος κατὰ χριστιανῶν
când Atanaric, căpetenia goților, a pornit o prigoană împotriva creștinilor
Ἀθαναρίχου τοῦ Ἄρχοντος τῶν Γότθων διωγμὸν κινήσαντος κατὰ τῶν Χριστιανῶν, κρατηθεὶς ἐτύφθη
când Atanaric, căpetenia goților, a pornit o prigoană împotriva creștinilor, a fost prins și bătut
Osia carului și grinda casei
ἐκέλευσε δεθῆναι αὐτοῦ τὰς χεῖρας καὶ προσκρεμασθῆναι αὐτὸν τῇ δοκῷ τῆς οἰκίας
a poruncit să i se lege mâinile și să fie atârnat de grinda casei §5
φραγγελλωθεὶς καὶ τυφθεὶς καὶ τῷ ἄξωνι ἐκταθεὶς καὶ ἐπὶ τῶν δοκῶν τῆς οἰκίας μετεωρισθεὶς
biciuit, bătut, întins pe osie și ridicat pe grinzile casei
ἐν τῷ τῆς ἁμάξης ἄξωνι προσδεθεὶς ἐπὶ τῶν δοκῶν τῆς οἰκίας ἐκρεμάσθη
legat de osia carului, a fost atârnat de grinzile casei
ἐν τῷ τῆς ἁμάξης ἄξονι προσδεθεὶς, ἐπὶ τὴν δοκὸν τῆς οἰκίας ἐκρεμάσθη
legat de osia carului, a fost atârnat de grinda casei
Refuză carnea jertfită
Ὁ δὲ Σάβας εἶπεν· « Εἷς δεσπότης Θεὸς ἐν οὐρανοῖς ἐστιν· Ἀθάριδος δὲ ἄνθρωπος ἀσεβὴς καὶ ἐπικατάρατος· καὶ ταῦτα ἀκάθαρτά ἐστι καὶ βέβηλα τῆς ἀπωλείας τὰ βρώματα, ὡς καὶ ὁ ἀποστείλας αὐτὰ Ἀθάριδος. »
Sava a zis: „Un singur stăpân este, Dumnezeu din ceruri. Atharid e un om necredincios și blestemat, iar bucatele acestea ale pierzării sunt necurate și spurcate, ca și Atharid, care le-a trimis.” §6
ἀπογεύσασθαι τῶν εἰδωλοθύτων μὴ πεισθείς
neînduplecat să guste din cele jertfite idolilor
ἀπογεύσασθαι τῶν εἰδωλοθύτων μὴ πεισθείς
neînduplecat să guste din cele jertfite idolilor
ἀπογεύσασθαι τῶν εἰδωλοθύτων μὴ πεισθεὶς
neînduplecat să guste din cele jertfite idolilor
Ordinul de ucidere și râul
ἀπήγαγον πνῖξαι παρὰ τὸν ποταμὸν τὸν καλούμενον Μουσαῖον
l-au dus să-l înece la râul numit Mousaios §7
ἤχθη ἐπὶ τὸν ποταμὸν Μουσαῖον
a fost dus la râul Mousaios
ἤχθη ἐπὶ τὸν ποταμὸν Μουσαῖον
a fost dus la râul Mousaios
ἤχθη ἐπὶ τὸν ποταμόν
a fost dus la râu
Cei care îl duc vor să-i dea drumul
Ἡνίκα δὲ ἤχθη ἐπὶ τὴν ὄχθαν τοῦ ποταμοῦ, οἱ κατέχοντες αὐτὸν ἔλεγον πρὸς ἀλλήλους· « Δεῦτε τὸν ἀθῷον τοῦτον ἀπολύσωμεν· πόθεν γὰρ γνώσεται τοῦτο Ἀθάριδος; »
Când a fost adus pe malul râului, cei care îl țineau și-au zis unul altuia: „Haideți să-i dăm drumul acestui nevinovat. De unde să afle Atharid?” §7
nu spune
nu spune
nu spune
Lemnul și apa
ῥίψαντες αὐτὸν καὶ ἐπιθέντες αὐτῷ ξύλον κατὰ τοῦ τραχήλου, ἐπίεζον εἰς τὸ βάθος
l-au aruncat, i-au pus un lemn peste gât și l-au apăsat spre adânc §7
⟨καὶ ἐν αὐτῷ ῥιφείς⟩ ἐπιτεθέντος αὐτῷ ξύλου κατὰ τοῦ τραχήλου, ἀπεπνίγη
⟨și, aruncat în el,⟩ cu un lemn pus peste gât, a fost înecat
προσδεθέντος αὐτῷ ξύλου μεγίστου κατὰ τοῦ τραχήλου· καὶ ἐν αὐτῷ ῥιφεὶς ἀπεπνίγη
cu un lemn foarte mare legat de gât; aruncat în el, s-a înecat
προσδεθεὶς ξύλῳ μεγάλῳ ἀπὸ τοῦ τραχήλου, καὶ ῥιφεὶς, ἐν αὐτῷ ἀπεπνίγη
legat de gât de un lemn mare și aruncat, s-a înecat în el
Vârsta
ὢν ἐτῶν τριάκοντα ὀκτώ
la vârsta de treizeci și opt de ani §7
ἔτος ἄγων τῆς ἡλικίας λη′
fiind în al 38-lea an al vârstei
ἔτος ἄγων τῆς ἡλικίας τριακοστὸν ὄγδοον
fiind în al treizeci și optulea an al vârstei
χρόνων ὑπάρχων τριάκοντα καὶ ἑνός
la vârsta de treizeci și unu de ani
Ziua și anul morții
πέμπτῃ τοῦ σαββάτου τῇ μετὰ τὸ Πάσχα, ἥτις ἐστὶ πρὸ μιᾶς ἰδῶν ἀπριλλίων
în a cincea zi a săptămânii, cea de după Paște, adică în ajunul idelor lui aprilie §7
Notița nu dă ziua morții. Stă în calendar la 15 aprilie.
Notița nu dă ziua morții. Stă în calendar la 17 aprilie.
Notița nu dă ziua morții. Stă în calendar la 15 aprilie.
Trupul: Soranus și Capadocia
ὅπερ Οὔνιος Σωρανός, ὁ λαμπρότατος δοὺξ τῆς Σκυθίας, τιμῶν τὸν Κύριον, ἀποστείλας ἀξιοπίστους ἀνθρώπους, ἐκ τοῦ βαρβαρικοῦ εἰς τὴν Ῥωμανίαν μετήνεγκεν·
Iunius Soranus, preastrălucitul duce al Sciției, cinstindu-l pe Domnul, a trimis oameni de încredere și l-a mutat din ținutul barbar în Romania. §8
nu spune
nu spune
Nimic despre trup. Notița se încheie: „și așa a alergat cu râvnă la Hristos”.
Patru texte comparate nu înseamnă patru relatări independente: notițele sunt rezumate, iar S și cea din 1727 au aproape aceleași cuvinte. Notițele D și S sunt citite în ediția lui Delehaye, care îndreaptă pe alocuri manuscrisul; unde a făcut-o, e arătat mai jos, lângă text.
Cele trei notițe, întregi, în greacă și în traducere
D Notița D
Manuscrisul Paris, BnF, gr. 1587, la 15 aprilie. Tipărită de H. Delehaye în Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae (Bruxelles, 1902), col. 603–604, în registrul de jos al paginii, rândurile 40–50. Aceeași notiță, aproape cuvânt cu cuvânt, se citește într-un manuscris mai vechi: Sinai gr. 548, ff. 164v–165r. Pagina din ediție
Σάβα τοῦ Γότθου. Οὗτος ἦν κατὰ τοὺς χρόνους τῆς βασιλείας Οὐαλεντινιανοῦ τοῦ μεγάλου καὶ Οὐάλεντος, τὴν διατριβὴν ἔχων ἐν Γοτθίᾳ, ἔνθα γεγέννηται.
Sava Gotul. Acesta a trăit în vremea domniei lui Valentinian cel Mare și a lui Valens și își ducea viața în Gotia, unde se și născuse.
Ἔτι δὲ νήπιος ὢν τὴν εἰς Χριστὸν πίστιν εἵλετο καὶ τοὺς τῶν εἰδώλων λατρευτὰς ἐμυκτήριζεν, καὶ τῶν εἰδωλοθύτων οὐ μόνον οὐ προσίετο ἀλλὰ καὶ τοὺς βουλομένους ἀπογεύσασθαι διεκώλυεν, τὴν εἰς Χριστὸν πίστιν τούτοις ὑποτιθέμενος, καὶ πολλοῖς πρόξενος σωτηρίας ἐγένετο.
Încă de prunc a ales credința în Hristos și îi lua în râs pe închinătorii la idoli. Nu numai că nu se atingea de cele jertfite idolilor, dar îi și oprea pe cei care voiau să guste din ele, punându-le înainte credința în Hristos, și a ajuns pentru mulți pricină de mântuire.
- ὑποτιθέμενος Așa este tipărit. Pe fotografia manuscrisului (f. 38v) se citește παρατιθέμενος, verbul pe care îl au și notița S și cea din 1727; la fel în manuscrisul de la Sinai. Înțelesul este același.
Ὅθεν συστάντες ἐπ' αὐτὸν οἱ τοῖς εἰδώλοις προσκείμενοι τῆς πόλεως ἀπελαύνουσιν.
De aceea, cei alipiți de idoli s-au ridicat împotriva lui și l-au alungat din localitate.
- προσκείμενοι Nota din josul paginii tipărite spune că manuscrisul are προκείμενοι, fără σ. Pe fotografia filei 38v se citește προσκείμενοι, cu σ, ca în textul tipărit.
Μετὰ δὲ χρόνον τινὰ ἔρευναν περὶ τῶν χριστιανῶν ποιούμενοι καί τινας ὡς κατέχοντας αὐτοὺς καὶ φυλάττοντας αἰτιώμενοι, προσελθόντα τὸν ἅγιον Σάβαν καὶ ἑαυτὸν προσαγγείλαντα αὖθις μυκτηρίσαντες ἀπεπέμψαντο.
După o vreme, pe când făceau cercetare despre creștini și îi învinuiau pe unii că îi țin la ei și îi păzesc, sfântul Sava s-a înfățișat și s-a dat singur în vileag; l-au luat iarăși în râs și l-au trimis de acolo.
Ὕστερον δὲ Ἀθαναρίχου παραγενομένου συνελήφθη· καὶ φραγγελλωθεὶς καὶ τυφθεὶς καὶ τῷ ἄξωνι ἐκταθεὶς καὶ ἐπὶ τῶν δοκῶν τῆς οἰκίας μετεωρισθεὶς καὶ ἀπογεύσασθαι τῶν εἰδωλοθύτων μὴ πεισθείς, ἤχθη ἐπὶ τὸν ποταμὸν Μουσαῖον,
Mai târziu, când a sosit Atanaric, a fost prins; biciuit, bătut, întins pe osie și ridicat pe grinzile casei, neînduplecat să guste din cele jertfite idolilor, a fost dus la râul Mousaios
- τῷ ἄξωνι Pe fotografia manuscrisului se citește ἐν τῷ ἄξωνι, cu prepoziția ἐν, ca în S.
⟨καὶ ἐν αὐτῷ ῥιφείς⟩ ἐπιτεθέντος αὐτῷ ξύλου κατὰ τοῦ τραχήλου, ἀπεπνίγη, ἔτος ἄγων τῆς ἡλικίας λη′.
⟨și, aruncat în el,⟩ cu un lemn pus peste gât, a fost înecat, fiind în al 38-lea an al vârstei.
- ⟨καὶ ἐν αὐτῷ ῥιφείς⟩ Cuvintele dintre parantezele unghiulare nu sunt în manuscrisul D; nici în cel de la Sinai. Editorul le-a adăugat din alt manuscris, Mc, de la 18 aprilie („supplevi ex Mc ad d. Aprilis 18”).
- λη′ Vârsta este scrisă ca număr, cu litere grecești: λη′ înseamnă 38.
S Notița S
Manuscrisul Sirmondianus (Berlin, Staatsbibliothek, Phillipps 1622), la 17 aprilie, §4. Este textul de bază al ediției Delehaye din 1902: col. 608, rândul 32 – col. 609, rândul 5. Pagina din ediție
Τῇ αὐτῇ ἡμέρᾳ ἄθλησις τοῦ ἁγίου μάρτυρος Σάβα τοῦ Γότθου. Οὗτος ἦν ἐπὶ τῆς βασιλείας Οὐαλεντινιανοῦ, ἐκ τῆς χώρας δὲ τῶν Γότθων.
În aceeași zi, pătimirea sfântului mucenic Sava Gotul. Acesta a trăit în vremea domniei lui Valentinian și era din țara goților.
Ἐκ παιδόθεν χριστιανὸς ὤν, οὐ μόνον ἀπεστρέφετο τὰ εἰδωλόθυτα βρώματα, ἀλλὰ καὶ τοὺς βουλομένους αὐτῶν ἀπογεύεσθαι διεκώλυεν· ἀντὶ δὲ αὐτῶν τὴν εἰς Χριστὸν πίστιν παρατιθέμενος, πολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν.
Creștin din copilărie, nu numai că se ferea de bucatele jertfite idolilor, dar îi și oprea pe cei care voiau să guste din ele; în locul lor le punea înainte credința în Hristos și, întorcând pe mulți, îi boteza.
Ἐπισυστάντες οὖν ἐπ' αὐτὸν οἱ εἰδωλολάτραι βίᾳ τῆς πόλεως ἀπήλασαν.
S-au ridicat, așadar, împotriva lui închinătorii la idoli și l-au alungat cu sila din localitate.
Μετὰ δὲ χρόνον τινὰ Ἀθαναρίχου τοῦ ἄρχοντος τῶν Γότθων διωγμὸν κινήσαντος κατὰ χριστιανῶν καὶ πάντας τοὺς τὸν Χριστὸν Θεὸν κηρύττοντας λυμαινομένου, ἐκρατήθη καὶ αὐτὸς καὶ ἐν τῷ τῆς ἁμάξης ἄξωνι προσδεθεὶς ἐπὶ τῶν δοκῶν τῆς οἰκίας ἐκρεμάσθη.
După o vreme, când Atanaric, căpetenia goților, a pornit o prigoană împotriva creștinilor și îi chinuia pe toți cei care îl vesteau pe Hristos ca Dumnezeu, a fost prins și el; legat de osia carului, a fost atârnat de grinzile casei.
Καὶ ἀπογεύσασθαι τῶν εἰδωλοθύτων μὴ πεισθείς, ἤχθη ἐπὶ τὸν ποταμὸν Μουσαῖον, προσδεθέντος αὐτῷ ξύλου μεγίστου κατὰ τοῦ τραχήλου·
Și, neînduplecat să guste din cele jertfite idolilor, a fost dus la râul Mousaios, cu un lemn foarte mare legat de gât;
- ξύλου μεγίστου Așa tipărește editorul. Manuscrisul S are dativul, ξύλῳ μεγίστῳ, după nota din josul paginii.
καὶ ἐν αὐτῷ ῥιφεὶς ἀπεπνίγη, ἔτος ἄγων τῆς ἡλικίας τριακοστὸν ὄγδοον.
aruncat în el, s-a înecat, fiind în al treizeci și optulea an al vârstei.
1727 Notița din 1727
Menologium Graecorum, partea a III-a (Urbino, 1727), p. 56, la 15 aprilie: text grec, cu traducerea latină pe coloana de alături. Pagina din ediție
Ἄθλησις τοῦ ἁγίου Μάρτυρος Σάβα τοῦ Γότθου. Σάβας ὁ τοῦ Χριστοῦ Μάρτυς, ἦν μὲν ἐπὶ τῆς βασιλείας Οὐαλεντινιανοῦ, ἐκ τῆς χώρας δὲ τῶν Γότθων·
Pătimirea sfântului mucenic Sava Gotul. Sava, mucenicul lui Hristos, a trăit în vremea domniei lui Valentinian și era din țara goților;
ἐκ παιδόθεν δὲ Χριστιανὸς ὢν, οὐ μόνον ἀπεστρέφετο τὰ εἰδωλόθυτα βρώματα, ἀλλὰ καὶ τοὺς βουλομένους αὐτῶν ἀπογεύεσθαι διεκώλυεν. Ἀντὶ δὲ αὐτῶν τὴν εἰς Χριστὸν πίστιν παρατιθέμενος, πολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν.
creștin din copilărie, nu numai că se ferea de bucatele jertfite idolilor, dar îi și oprea pe cei care voiau să guste din ele. În locul lor le punea înainte credința în Hristos și, întorcând pe mulți, îi boteza.
Ἐπισυστάντες οὖν αὐτῷ οἱ εἰδωλολάτραι, βίᾳ τῆς πόλεως ἀπήλασαν.
S-au ridicat, așadar, împotriva lui închinătorii la idoli și l-au alungat cu sila din localitate.
Μετὰ δὲ χρόνον τινὰ, Ἀθαναρίχου τοῦ Ἄρχοντος τῶν Γότθων διωγμὸν κινήσαντος κατὰ τῶν Χριστιανῶν, κρατηθεὶς ἐτύφθη. Εἶτα ἐν τῷ τῆς ἁμάξης ἄξονι προσδεθεὶς, ἐπὶ τὴν δοκὸν τῆς οἰκίας ἐκρεμάσθη.
După o vreme, când Atanaric, căpetenia goților, a pornit o prigoană împotriva creștinilor, a fost prins și bătut. Apoi, legat de osia carului, a fost atârnat de grinda casei.
Καὶ ἀπογεύσασθαι τῶν εἰδωλοθύτων μὴ πεισθεὶς, ἤχθη ἐπὶ τὸν ποταμόν.
Și, neînduplecat să guste din cele jertfite idolilor, a fost dus la râu.
Καὶ προσδεθεὶς ξύλῳ μεγάλῳ ἀπὸ τοῦ τραχήλου, καὶ ῥιφεὶς, ἐν αὐτῷ ἀπεπνίγη, χρόνων ὑπάρχων τριάκοντα καὶ ἑνός· καὶ οὕτω προθύμως ἀνέδραμε πρὸς Χριστόν.
Legat de gât de un lemn mare și aruncat, s-a înecat în el, la vârsta de treizeci și unu de ani; și așa a alergat cu râvnă la Hristos.
- τριάκοντα καὶ ἑνός Treizeci și unu de ani. Latina de alături spune „annum ageret trigesimum primum”: „era în al treizeci și unulea an”.
- Ἐπισυστάντες În segmentul al treilea al notiței: a cincea literă a cuvântului este slab tipărită și poate fi citită și ι.
Sabas Christi martyr fuit ex regione Gotthorum, Valentiniano Imperatore. Cùm autem ab adolescentia Christianus esset, non modo cibos idolis immolatos aversatus est; sed & alios, qui illos gustare volebant, ab iis avertit. Pro illis verò eam, quæ in Christum est, fidem proponens, multos à se conversos baptizavit. Insurgentes proinde in eum idololatræ, vi ipsum ex civitate expulerunt. Post aliquod tempus cùm Athanaricus Gotthorum princeps persecutionem adversus Christianos excitasset, comprehensus fuit ipse Sabas, ac virgis cæsus. Deinde currus axi alligatus, ad domus trabem suspensus fuit. Cùmque cibos idolis immolatos gustare recusasset, ad flumen adductus, grandi ligno ad collum alligato, in illud projectus demersusque fuit; cùm suæ ætatis annum ageret trigesimum primum: atque ita alacriter ad Christum migravit.
Ce ai auzit despre Sava?#
Bifează ce ai auzit sau ai citit despre el. Pentru fiecare afirmație vezi ce spune scrisoarea, ce spun notițele bizantine, ce spun alte izvoare vechi și ce au propus cercetătorii.
Bifează ce ai auzit. Dacă n-ai auzit nimic, scrisoarea întreagă are 1.674 de cuvinte grecești și se citește în traducere în vreo 10 minute.
Regele Atanaric a poruncit să fie ucis.
Scrisoarea spune altceva
În scrisoare, ordinul îl dă Atharid. Notițele bizantine îl numesc pe Atanaric, dar niciuna nu spune că el a poruncit uciderea.
- Scrisoarea≠ spune altcevaAtharid „a poruncit să fie ucis” (§7). Ἀθάριδος κελεύει ἀναιρεθῆναι αὐτόν
- Notițele bizantine◐ spune o parteD: prins „când a sosit Atanaric”. S și 1727: prins în prigoana pornită de Atanaric. Ordinul de ucidere nu apare.
- Alte izvoare vechi○ nu spuneIeronim, Socrate și Sozomen vorbesc despre prigoana lui Atanaric, fără Sava.
- Cercetarea modernă? disputatNăsturel (1969): e inexact să i se pună direct în seamă lui Atanaric moartea lui Sava.
A murit în prigoana pornită de regele Atanaric.
O spun alte izvoare vechi
Scrisoarea nu-l numește pe Atanaric, dar nici nu-l contrazice: spune că „păcătoșii din Gotia” au pornit o mare prigoană. Notițele S și 1727 și istoricii vechi îl numesc pe Atanaric.
- Scrisoarea○ nu spuneO „mare prigoană”, pornită de „păcătoșii din Gotia” (§4); niciun nume. διωγμοῦ μεγάλου κινηθέντος ὑπὸ τῶν ἁμαρτανόντων ἐν τῇ Γοτθίᾳ
- Notițele bizantine● spuneS și 1727: Atanaric, căpetenia goților, a pornit prigoana. Ἀθαναρίχου τοῦ ἄρχοντος τῶν Γότθων διωγμὸν κινήσαντος
- Alte izvoare vechi● spuneIeronim, Socrate și Sozomen: Atanaric i-a prigonit pe creștinii goți. Niciunul nu-l pomenește pe Sava.
Râul Mousaios este Buzăul.
Identificare făcută de cercetători
Este identificarea obișnuită, făcută de cercetători; textele vechi dau numai numele Mousaios și nu spun unde curge râul.
- Scrisoarea◐ spune o parte„Râul numit Mousaios” (§7); fără nicio localizare. τὸν ποταμὸν τὸν καλούμενον Μουσαῖον
- Notițele bizantine◐ spune o parteD și S: Mousaios. Notița din 1727 nu numește râul.
- Cercetarea modernă◇ propunereTomaschek (1872), Xenopol (1885), Pârvan (1911): Buzăul. Papenbroeck (1675) îl căuta lângă Târgoviște. Duridanov (1969) respinge legătura dintre cele două nume și socotește râul „încă nelocalizat cu siguranță”.
S-a născut la Buzău sau în zona Buzăului.
Niciun text vechi nu o spune
Niciun text vechi nu spune unde s-a născut. Scrisoarea nu numește satul; notița D spune doar „în Gotia”.
- Scrisoarea○ nu spuneSatul nu are nume; de șase ori „satul”.
- Notițele bizantine◐ spune o parteD: trăia „în Gotia, unde se și născuse”. ἐν Γοτθίᾳ, ἔνθα γεγέννηται
- Cercetarea modernă◇ propunereUrmează din identificarea râului cu Buzăul și din presupunerea că satul era aproape de râu.
S-a născut din părinți creștini.
Textele spun doar o parte
Toate patru textele spun că era creștin din copilărie. Niciunul nu vorbește despre părinții lui.
- Scrisoarea◐ spune o parte„Din pruncie” râvnitor al evlaviei (§1); despre părinți, nimic. ἐξέτι νηπίου
- Notițele bizantine◐ spune o parteD: „încă de prunc a ales credința”. S și 1727: „creștin din copilărie”.
Sava era daco-roman, nu got.
Scrisoarea spune altceva
Scrisoarea spune că era „got de neam”, iar notițele, că era din țara goților. Niciun text vechi nu-l numește roman sau dac.
- Scrisoarea≠ spune altceva„Got de neam și trăind în Gotia” (§1). Γότθος ὢν τῷ γένει
- Notițele bizantine≠ spune altcevaTitlul: „Sava Gotul”. S și 1727: „din țara goților”.
- Cercetarea modernă◇ propunereSusținută în scrieri românești din secolul al XX-lea. Cuvintele scrisorii spun ce era Sava după neam; nu spun nimic despre ceilalți oameni din sat.
Sava vorbea latina.
Niciun text vechi nu o spune
Niciun text vechi nu spune ce limbă vorbea. Faptul că era got nu arată nici că știa latina, nici că n-o știa.
- Scrisoarea○ nu spuneNicio limbă nu este numită. Scrisoarea este în greacă, limba în care a fost scrisă relatarea.
- Notițele bizantine○ nu spuneNimic.
Scrisoarea îi este adresată lui Vasile cel Mare.
Textele spun doar o parte
Scrisoarea este adresată Bisericii din Capadocia, nu unui om. Vasile era atunci episcopul Cezareei Capadociei și, după epistolele lui, a primit un mucenic și o scrisoare de dincolo de Dunăre.
- Scrisoarea≠ spune altceva„Biserica lui Dumnezeu din Gotia, către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia” (§1). τῇ ἐκκλησίᾳ τοῦ Θεοῦ τῇ παροικούσῃ Καππαδοκίᾳ
- Alte izvoare vechi◐ spune o parteVasile, Epistola 164: „a venit o scrisoare din țara de departe … iar un mucenic a sosit la noi de la barbarii de dincolo de Istru”. Fără nume.
Vasile cel Mare a cerut moaștele.
Textele spun doar o parte
Vasile cere, într-o epistolă păstrată, „moaște de mucenici” din ținutul prigoanei. Nu-l numește pe Sava. Legătura cu el este o apropiere făcută de cercetători, cu temeiuri bune.
- Scrisoarea○ nu spuneSoranus trimite trupul în Capadocia, „făcând un dar patriei sale” (§8). Nicio cerere nu este pomenită.
- Alte izvoare vechi◐ spune o parteVasile, Epistola 155: „bine vei face dacă vei trimite patriei și moaște de mucenici”. La plural, fără nume. λείψανα μαρτύρων τῇ πατρίδι
- Cercetarea modernă◇ propunereEditorii epistolelor văd în destinatar pe Soranus și în mucenic pe Sava.
Este primul martir de pe pământ românesc.
Niciun text vechi nu o spune
Niciun text vechi nu spune asta, iar afirmația depinde de ce teritoriu și ce martiri sunt numărați. Pătimirea lui este una dintre puținele relatări ample despre un martir de la nord de Dunăre.
- Scrisoarea○ nu spuneScrisoarea vorbește despre Gotia și despre „Romania”, adică Imperiul Roman.
- Cercetarea modernă◇ propunereFormulă a prezentărilor de azi.
Sava ținea credința de la Niceea și respingea arianismul.
Cercetătorii nu sunt de aceeași părere
Scrisoarea spune că era „drept în credință”, fără să numească Niceea sau pe Arie. Vasile laudă „exactitatea credinței” mucenicului venit de dincolo de Dunăre. Cercetătorii nu sunt de aceeași părere.
- Scrisoarea◐ spune o parte„Drept în credință” (§2). ὀρθὸς τῇ πίστει
- Alte izvoare vechi◐ spune o parteVasile, Epistola 164: „exactitatea credinței care se trăiește acolo”. Socrate îi numește arieni pe goții martirizați sub Atanaric.
- Cercetarea modernă? disputatPaul Parvis (2014) a susținut că Sava era arian; în același volum, Herwig Wolfram îl contrazice.
A convertit și a botezat pe mulți.
Textele spun doar o parte
O spun două dintre cele trei notițe bizantine. Scrisoarea și notița D nu vorbesc despre botez.
- Scrisoarea○ nu spuneMărturisește credința în fața satului; despre botez, nimic.
- Notițele bizantine◐ spune o parteS și 1727: „întorcând pe mulți, îi boteza”. D: „a ajuns pentru mulți pricină de mântuire”. πολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν
Era preot.
Niciun text vechi nu o spune
Scrisoarea nu spune că Sava era preot. Preoți îi numește pe Sansalas și pe Gouththikas; despre Sava spune că era cântăreț de psalmi în biserică.
- Scrisoarea○ nu spune„Cânta psalmi în biserică” (§2); preot este numit Sansalas. ψάλλων ἐν ἐκκλησίᾳ
- Notițele bizantine○ nu spuneNiciun titlu; S și 1727 spun că boteza.
Era călugăr.
Textele spun doar o parte
Scrisoarea îl descrie ca pe un ascet: fără avere, neînsurat, postitor. Cuvântul „călugăr” nu apare în niciun text.
- Scrisoarea◐ spune o parte„Nu cunoscuse femeie, se abținea, postea” (§2).
- Notițele bizantine○ nu spuneNimic.
Ziua lui este 12 aprilie.
O spune scrisoarea
Scrisoarea pune moartea în ajunul idelor lui aprilie, adică pe 12 aprilie, și cere să fie pomenit în ziua aceea. Calendarele bizantine îl pomenesc și la 15, 17 sau 18 aprilie.
- Scrisoarea● spune„În ajunul idelor lui aprilie” (§7). πρὸ μιᾶς ἰδῶν ἀπριλλίων
- Notițele bizantine○ nu spuneNotițele nu dau ziua morții. Îl pomenesc în alte zile: D și 1727 la 15 aprilie, S la 17 aprilie.
A murit la 38 de ani.
O spune scrisoarea
Așa spune scrisoarea. Notițele D și S spun „în al 38-lea an”, iar cea tipărită în 1727, 31 de ani.
- Scrisoarea● spune„La vârsta de treizeci și opt de ani” (§7). ὢν ἐτῶν τριάκοντα ὀκτώ
- Notițele bizantine≠ spune altcevaD și S: „în al 38-lea an”, adică la 37 de ani împliniți. 1727: treizeci și unu de ani. τριάκοντα καὶ ἑνός
Ce rămâne deschis
- De ce notițele bizantine scriu Atanaric acolo unde scrisoarea scrie Atharid, și dacă cele două nume sunt ale aceluiași om.
- Unde curgea râul Mousaios. Buzăul este identificarea obișnuită; scrisoarea nu o confirmă și nu o contrazice.
- De unde vin vârsta de 31 de ani și râul fără nume din notița tipărită în 1727: din manuscrisul de la Grottaferrata sau din copierea lui pentru tipar.
- Când a intrat în notițe fraza despre botez. Stă în S și în tipăritura din 1727; lipsește din scrisoare și din D.
- Cine a redactat scrisoarea.
- Ce limbă vorbeau Sava și sătenii lui, și dacă în Gotia trăiau și vorbitori de latină. Scrisoarea nu spune.
- Dacă Sava și comunitatea lui țineau credința de la Niceea. Scrisoarea spune doar că era „drept în credință”.
Ce s-a păstrat: copii de mână și tipărituri#
Scrisoarea din secolul al IV-lea nu s-a păstrat în original. Se păstrează două copii de mână, făcute la peste cinci sute de ani după moartea lui Sava, și tipăriturile făcute după ele. La fel stau lucrurile cu notițele: fiecare se citește azi într-un manuscris medieval sau într-o carte tipărită.
Ce s-a întâmplat
- 12 aprilie 372 Sava este înecat în râul Mousaios. Ziua o dă scrisoarea; anul reiese din numele consulilor.
Când au fost scrise textele
- după aprilie 372 Scrisoarea Bisericii din Gotia; de obicei datată 373–374. Tot din anii aceia sunt epistolele 155, 164 și 165 ale lui Vasile cel Mare.
- secolul al X-lea Sinaxarul Constantinopolului, culegerea de vieți pe scurt din care fac parte notițele, a fost alcătuit atunci, după Hippolyte Delehaye. Când a fost scrisă fiecare notiță despre Sava nu se știe.
Copiile de mână păstrate
- 916 V: scrisoarea, în manuscrisul de la Vatican.
- secolele X–XI Notița D, în manuscrisul de la Sinai.
- început de secol XI U: scrisoarea, în manuscrisul de la Veneția.
- 1100–1125 Sinaxarul de la Grottaferrata, din care vine, după Luzzi, textul tipărit în 1727.
- secolul al XII-lea Notița D, în manuscrisul de la Paris.
- secolele XII–XIII Notița S, în manuscrisul de la Berlin.
Tipăriturile
- 1559 Scrisoarea, în traducerea latină a lui Pier Francesco Zino.
- 1675 Scrisoarea, în greacă, în Acta Sanctorum (Daniel Papenbroeck).
- 1727 Notița din Menologium Graecorum.
- 1902 Notițele D și S, în ediția Sinaxarului făcută de Delehaye.
- 1912 Scrisoarea, în ediția Delehaye, după V și U: textul citit aici.
Manuscrisele și edițiile, pe rând
V Vatican, Biblioteca Apostolică, Vat. gr. 1660
Manuscris: cea mai veche copie a scrisorii
- Datare
- Martie 916. Copistul, Ioan, de la mănăstirea Studion din Constantinopol, și-a datat lucrul la sfârșitul cărții (f. 408r). Ediția din 1912 dădea anul 912.
- Ce cuprinde
- Vieți de sfinți pentru luna aprilie. Scrisoarea despre Sava este la 12 aprilie, ff. 205v–211v.
- Cum a fost citit aici
- Pe fotografiile bibliotecii: f. 208v (Atharid și tatăl lui) și f. 211r (fraza cu data morții).
U Veneția, Biblioteca Marciana, gr. Z. 359
Manuscris: a doua copie a scrisorii
- Datare
- Începutul secolului al XI-lea, după catalogul Pinakes; secolele X–XI în descrieri mai vechi.
- Ce cuprinde
- Scrisoarea despre Sava este la 15 aprilie, ff. 190–193v.
- Cum a fost citit aici
- Pe fotografii: f. 193r (fraza cu data morții și salutul de la sfârșit).
W, K Două litere din notele ediției din 1912 care nu sunt manuscrise
Îndreptări ale editorilor
- Ce cuprinde
- W înseamnă îndreptările primului editor al textului grec (Acta Sanctorum, 1675); K, îndreptările propuse de Eduard Kurtz. Scrisoarea s-a păstrat în două copii, V și U.
Sinai Muntele Sinai, Mănăstirea Sfânta Ecaterina, gr. 548
Manuscris: un sinaxar
- Datare
- Secolele X–XI; cataloagele nu sunt de acord asupra secolului.
- Ce cuprinde
- La 15 aprilie, ff. 164v–165r, are aceeași notiță ca manuscrisul D, aproape cuvânt cu cuvânt: amândoi împărații, Atanaric, râul Mousaios, vârsta scrisă λη′ (38); despre botez, nimic. Este cea mai veche copie a unei notițe despre Sava citită pentru această pagină.
- Cum a fost citit aici
- Pe fotografiile Bibliotecii Congresului; mijlocul filei 165r este șters și se citește greu.
D Paris, Biblioteca Națională a Franței, grec 1587
Manuscris: un sinaxar (calendar cu vieți pe scurt) pentru lunile martie–august
- Datare
- Secolul al XII-lea, după catalogul bibliotecii; copiat de un preot Ioan.
- Ce cuprinde
- Notița despre Sava este la 15 aprilie, f. 38v.
- Cum a fost citit aici
- În ediția Delehaye din 1902, col. 603–604, și pe fotografia filei 38v. Fotografia diferă de textul tipărit în trei locuri mărunte, arătate lângă notiță.
S Berlin, Staatsbibliothek, Phillipps 1622 („Sirmondianus”)
Manuscris: Sinaxarul Constantinopolului, pe tot anul
- Datare
- Secolele XII–XIII.
- Ce cuprinde
- Notița despre Sava este la 17 aprilie. Hippolyte Delehaye a tipărit acest manuscris ca text de bază al ediției sale din 1902.
- Cum a fost citit aici
- În ediția din 1902, col. 608–609.
1727 Menologium Graecorum, partea a III-a, Urbino, 1727
Tipăritură: text grec cu traducere latină
- Datare
- Tipărită în 1727, sub numele cardinalului Annibale Albani. Textul este mai vechi decât cartea: după Andrea Luzzi, partea pentru martie–august a fost tipărită după o transcriere a unui sinaxar de la Grottaferrata (B.γ.III), copiat în primul sfert al secolului al XII-lea.
- Ce cuprinde
- Notița despre Sava este la 15 aprilie, p. 56. Cartea poartă numele de „Menologhionul lui Vasile al II-lea”, dar manuscrisul împăratului (Vat. gr. 1613) cuprinde numai lunile septembrie–februarie și nu are nimic despre Sava.
- Cum a fost citit aici
- Pe pagina tipărită, în greacă și în latină.
Scrisoarea, întreagă#
Biserica din Gotia scrie Bisericii din Capadocia, după ce trupul lui Sava a fost trimis acolo. Scrisoarea a fost scrisă după aprilie 372, în anii următori; cei mai mulți cercetători o pun în 373–374, iar Muzeul Județean Buzău în 375/376.
Scrisoarea are 1.674 de cuvinte grecești. Ediția Delehaye împarte scrisoarea în opt capitole. Pe fiecare rând este textul grec, așa cum l-a tipărit Hippolyte Delehaye în 1912, iar sub el traducerea. Numele de oameni, de locuri și de zile se pot apăsa.
Țara în care fugise preotul Sansalas, scrisoarea o numește „Romania”: Imperiul Roman. Auxentius, ucenicul lui Ulfila, scrie și el de două ori „in solo Romaniae”.
Traducere nouă din textul grec al ediției Delehaye, neverificată de un elenist. Textul grec este transcris din imaginile paginilor de două ori, independent, și comparat. Trei greșeli de tipar ale ediției sunt îndreptate aici (τοιαύτην, εἰρημένων, ἀθῷον); transcrierea rând cu rând le păstrează.
§1
216.21καὶ πάσαις ταῖς κατὰ τόπον τῆς ἁγίας καθολικῆς ἐκκλησίας παροικίαις, ἔλεος, εἰρήνη, ἀγάπη Θεοῦ πατρὸς καὶ τοῦ κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ πληθυνθείη.
, către și către toate comunitățile sfintei Biserici universale, din orice loc: mila, pacea și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și a Domnului nostru Iisus Hristos să se înmulțească.
notă
Formula de adresare o urmează pe cea din Martiriul lui Policarp. Destinatarul este o Biserică, nu o persoană. Același cuvânt, παροικοῦσα, este folosit pentru amândouă Bisericile: a locui undeva ca străin, pentru o vreme.
216.25Τὸ εἰρημένον τῷ μακαρίῳ Πέτρῳ καὶ νῦν κραταιῶς ἀποδέδεικται, ὅτι ἐν παντὶ ἔθνει ὁ φοβούμενος τὸν Θεὸν καὶ ἐργαζόμενος δικαιοσύνην δεκτὸς αὐτῷ ἐστιν· ἐπιστώθη γὰρ τοῦτο καὶ ἐν τοῖς κατὰ τὸν μακάριον , ὅς ἐστι μάρτυς Θεοῦ καὶ σωτῆρος ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ.
Ceea ce a spus fericitul Petru s-a dovedit și acum cu tărie: că în orice neam cel ce se teme de Dumnezeu și face dreptate este primit de el. Lucrul s-a adeverit și în cele privitoare la fericitul , care este martir al lui Dumnezeu și al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
216.29Οὗτος γὰρ καὶ διατελῶν , ἐν μέσῳ γενεᾶς σκολιᾶς καὶ διεστραμμένης ἐφάνη ὡς φωστὴρ ἐν κόσμῳ, μιμούμενος τοὺς ἁγίους καὶ μετ' αὐτῶν ἐν τοῖς κατὰ Χριστὸν κατορθώμασι διαπρέπων.
Căci el, și trăind , s-a arătat ca un luminător în lume în mijlocul unui neam strâmb și stricat, urmând pilda sfinților și remarcându-se, alături de ei, prin fapte bune după voia lui Hristos.
217.1Οὐ γάρ τινος ἑτέρου γέγονεν ζηλωτὴς ἀλλ' ἢ τῆς εἰς τὸν σωτῆρα καὶ κύριον ἡμῶν Ἰησοῦν Χριστὸν εὐσεβείας, ταύτην ἡγησάμενος ἀρετὴν τελείαν, φθάσαι εἰς ἄνδρα τέλειον πρὸς ἐπίγνωσιν τοῦ υἱοῦ τοῦ Θεοῦ.
a râvnit numai la evlavia față de Mântuitorul și Domnul nostru Iisus Hristos, socotind că aceasta este virtutea desăvârșită: să ajungă bărbat desăvârșit, la cunoașterea Fiului lui Dumnezeu.
notă
Scrisoarea nu pomenește părinții lui Sava.
217.5Ἐπεὶ δὲ τοῖς ἀγαπῶσι τὸν Θεὸν πάντα συνεργεῖ εἰς ἀγαθόν, ἔφθασεν εἰς τὸ βραβεῖον τῆς ἄνω κλήσεως, ὅπερ ἐκ νεότητος ἐπόθει· εἶτα ἀγωνισάμενος ἄντικρυς κατὰ τοῦ ἀντικειμένου καὶ περιγενόμενος τῶν κατὰ τὸν βίον κακῶν πρός τε πάντας εἰρηνικὸς γενόμενος, μνήμης καὶ οἰκοδομῆς τῶν θεοσεβῶν χάριν μετὰ τὴν ἐν κυρίῳ ἀνάλυσιν αὐτοῦ οὐκ ἠρεμεῖν ἡμῖν ἐπέτρεψεν ἀλλὰ γράψαι τὰς ἀριστείας αὐτοῦ.
Și fiindcă celor ce-l iubesc pe Dumnezeu toate le ajută spre bine, a ajuns la răsplata chemării de sus, pe care o dorise din tinerețe. Apoi, după ce s-a luptat pe față cu potrivnicul, a biruit relele vieții și a trăit în pace cu toți, nu ne-a îngăduit, după plecarea lui la Domnul, să tăcem: pentru amintirea lui și pentru întărirea celor evlavioși, a trebuit să-i scriem faptele de vitejie.
Vrei să verifici? Numele din §1
- Biserica lui Dumnezeu care locuiește vremelnic în Gotia (grup)
- Biserica lui Dumnezeu care locuiește vremelnic în Capadocia (grup)
- Sava (persoană)
- got de neam (persoană)
- Gotia (loc)
- Din pruncie (timp)
§2
217.12Γεγένηται γὰρ , εὐλαβής, πρὸς πᾶσαν ὑπακοὴν τὴν ἐν δικαιοσύνῃ ἕτοιμος, ἐπιεικής, ἰδιώτης τῷ λόγῳ ἀλλ' οὐ τῇ γνώσει, πρὸς πάντας εἰρηνικῶς ὑπὲρ ἀληθείας φθεγγόμενος, ἐπιστομίζων τοὺς εἰδωλολάτρας καὶ οὐχ ὑπεραιρόμενος ἀλλ' ὡς πρέπον τοῖς ταπεινοῖς συναπαγόμενος,
A fost , evlavios, gata la orice ascultare întemeiată pe dreptate, blând, neînvățat la vorbă, dar nu și la cunoaștere, vorbind tuturor cu pace în apărarea adevărului, închizând gura închinătorilor la idoli, fără să se semețească, ci, cum se cuvine, ținându-se aproape de cei smeriți;
notă
Ultimele cuvinte reiau Romani 12, 16.
217.16ἡσύχιος καὶ οὐ προπετὴς λόγῳ, πρὸς πᾶν ἔργον ἀγαθὸν σπουδαιότατος, καὶ τοῦτο πάνυ ἐπιμελόμενος,
liniștit și nepripit la vorbă, foarte sârguincios la orice lucru bun; și se îngrijea mult de acest lucru;
notă
Textul nu numește nicio slujire bisericească (cântăreț, citeț) și nicio limbă. Verbul ψάλλειν poate însemna și cântare bisericească în general, iar ἐκκλησία poate fi și adunarea credincioșilor, nu neapărat o clădire.
217.18οὐ χρημάτων, οὐ κτημάτων πλὴν τῶν πρὸς τὴν χρείαν φροντίζων, νηφάλιος, ἐγκρατὴς ἐν πᾶσι, γυναικὸς ἀμύητος, ἀπεχόμενος, νηστεύων παρ' ἕκαστα, δεήσεσιν ἀκενοδόξως παραμένων καὶ τῇ ἀγαθῇ προθέσει πάντας ὑποτάσσων,
nu se îngrijea de bani și de avere decât atât cât îi trebuia; era treaz la minte, înfrânat în toate, nu cunoscuse femeie, se abținea, postea în mod regulat, stăruia în rugăciuni fără slavă deșartă și îi câștiga pe toți prin gândul lui bun;
notă
παρ’ ἕκαστα („de fiecare dată”, „mereu”) nu arată limpede cât de des postea. Ultimele cuvinte, literal: „supunându-i pe toți prin gândul lui bun”.
217.22ἐργαζόμενος τὰ καθήκοντα καὶ μὴ περιεργαζόμενος τὰ μὴ συμφέροντα καὶ τὸ ὅλον ἄμεμπτον πίστιν ἔχων δι' ἀγάπης ἐνεργουμένην, ὡς μηδὲν διστάζοντα αὐτὸν παρρησιάζεσθαι πάντοτε ἐν κυρίῳ.
făcea ce se cuvenea și nu se amesteca în cele nefolositoare; într-un cuvânt, avea o credință fără cusur, lucrătoare prin dragoste, încât nu șovăia niciodată să vorbească deschis, în Domnul.
Vrei să verifici? Numele din §2
- drept în credință (lucru)
- cânta psalmi în biserică (lucru)
§3
217.25Οὐχ ἅπαξ γὰρ ἀλλὰ πλεονάκις πρὸ τοῦ τελειωθῆναι αὐτὸν ἐν πίστει ἔργον ἐπεδείξατο εὐσεβές·
Nu o dată, ci de mai multe ori înainte de săvârșirea lui a săvârșit, în credință, fapte de evlavie.
notă
Verbul τελειόω, „a desăvârși”, este cuvântul scrisorii pentru moartea de martir; revine în capitolul 7.
217.26πρῶτον μὲν γὰρ ὡς ἤρξαντο κινεῖσθαι κατὰ τῶν χριστιανῶν, ἀναγκάζοντες αὐτοὺς ἐσθίειν εἰδωλόθυτα, ἔδοξέ τισιν ἐθνικοῖς τῶν κατὰ τὴν , ἐν ᾗ διῆγεν ὁ , ἵνα κρέα μὴ εἰδωλόθυτα ἀντὶ εἰδωλοθύτων ποιήσωσι φαγεῖν ἐπὶ τῶν διωκτῶν δημοσίᾳ, ἐπὶ τὸ τοὺς μὲν ἰδίους ἀμώμους φυλάξαι τοὺς δὲ διώκτας ἀπατῆσαι.
Mai întâi, când au început să se pornească împotriva creștinilor, silindu-i să mănânce carne jertfită idolilor, unii păgâni din în care trăia au hotărât să le dea să mănânce în văzul lumii, în fața prigonitorilor, carne nejertfită în locul celei jertfite, ca să-i păstreze pe ai lor fără vină și să-i înșele pe prigonitori.
notă
Satul nu are nume în scrisoare. Persecutorii sunt „mai-marii din Gotia”; regele Atanaric nu este numit nici aici, nici în restul scrisorii. Cuvântul grecesc pentru „ai lor” (προσήκοντας) înseamnă adesea „rude”, dar poate însemna și „apropiați” sau „cei care țin de ei”; legătura nu este precizată.
217.32Ὅπερ γνοὺς ὁ μακάριος οὐ μόνον αὐτὸς οὐκ ἔφαγεν τῶν ἀπειρημένων βρωμάτων ἀλλὰ καὶ παρελθὼν εἰς τὸ μέσον διεμαρτύρατο τοῖς πᾶσι λέγων· « Ἐάν τις φάγῃ ἐκ τῶν κρεῶν ἐκείνων, χριστιανὸς οὗτος εἶναι οὐ δύναται· » καὶ διεκώλυσε τοὺς πάντας μὴ ἐμπεσεῖν εἰς τὴν παγίδα τοῦ διαβόλου.
Aflând aceasta, fericitul nu numai că n-a mâncat el însuși din bucatele oprite, ci a ieșit în mijloc și a mărturisit în fața tuturor: „Dacă mănâncă cineva din carnea aceea, nu poate fi creștin.” Și i-a oprit pe toți să cadă în cursa diavolului.
217.36Τούτου γοῦν ἕνεκεν οἱ τὴν τοιαύτην ἀπάτην μηχανώμενοι ἐξέβαλον αὐτὸν · εἶτα δὲ μετὰ χρόνον τινὰ ἐπέτρεψαν αὐτὸν ἐπανελθεῖν.
Din această pricină, cei care puseseră la cale înșelăciunea l-au alungat ; apoi, după o vreme, i-au îngăduit să se întoarcă.
218.3Πάλιν δὲ κινηθέντος πειρασμοῦ κατὰ τὸ εἰωθὸς , τινὲς τῶν ἐκ τῆς προειρημένης κώμης ἐθνικῶν θυσίας τοῖς δαιμονίοις προσάγοντες ἔμελλον ὀμνύειν μὴ εἶναί τινα χριστιανὸν ἐν τῇ κώμῃ αὐτῶν.
Când au pornit din nou, după obicei, o încercare, unii păgâni din același sat, aducând jertfe demonilor, se pregăteau să-i jure că în satul lor nu este niciun creștin.
218.6Ὁ δὲ παρρησιασάμενος πάλιν καὶ παρελθὼν ἐν μέσῳ ἔλεγεν· « Ὑπὲρ ἐμοῦ μηδεὶς ὀμόσῃ· ἐγὼ γὰρ χριστιανός εἰμι. »
Dar a vorbit din nou deschis; a venit în mijlocul și a zis: „Pentru mine să nu jure nimeni, căci eu sunt creștin.”
218.8Τότε ἐπιστάντος , ὤμοσαν τοὺς ἰδίους ἀποκρύπτοντες, μὴ εἶναι ἐν τῇ κώμῃ αὐτῶν χριστιανὸν πλὴν ἑνός.
Atunci, când a sosit , i-au ascuns pe ai lor și au jurat că în satul lor nu este niciun creștin, în afară de unul.
notă
Cuvântul tipărit este κόμητες, forma grecească a latinescului comites („însoțitori”, mai târziu un titlu). Manuscrisul de la Veneția are κόμιτες. Daniel Papenbroeck, primul editor (1675), a corectat în κομῆται, „săteni”, sensul cerut de context și urmat aici.
218.10Ἀκούσας δὲ ἐκέλευσε παραστῆναι τὸν . Ὡς δὲ παρέστη, ἐπηρώτα τοὺς παραστήσαντας, εἰ ἔχοι τι ἐν τοῖς ὑπάρχουσιν αὐτῷ. Τῶν δὲ « μηδὲν ὧν περιβέβληται πλεῖον » εἰπόντων, ἐξουδενώσας αὐτὸν ὁ ἄνομος εἶπεν· « Οὔτε ὠφελῆσαι οὔτε βλάψαι δύναται ὁ τοιοῦτος. » Καὶ τοῦτο εἰπὼν ἐκέλευσεν αὐτὸν ῥιφῆναι ἔξω.
Auzind aceasta, a poruncit să fie adus . Când a stat înaintea lui, i-a întrebat pe cei care îl aduseseră dacă are vreo avere. Ei au răspuns: „Nimic mai mult decât hainele de pe el.” Nelegiuitul nu l-a luat în seamă și a zis: „Unul ca acesta nu poate nici să folosească, nici să strice.” Și, spunând aceasta, a poruncit să fie aruncat afară.
notă
După toate aparențele, este prigonitorul pomenit mai sus. Nu are nume în scrisoare.
Vrei să verifici? Numele din §3
- mai-marii din Gotia (grup)
- satul (loc)
- Sava (persoană)
- creștinilor dintre ai lor (persoană)
- goții (grup)
- prigonitorului (persoană)
- adunării (grup)
- sătenii (persoană)
- căpetenia fărădelegii (persoană)
§4
218.16Μετέπειτα δὲ διωγμοῦ μεγάλου κινηθέντος ὑπὸ τῶν ἁμαρτανόντων κατὰ τῆς τοῦ Θεοῦ ἐκκλησίας, ὡς ἤγγικεν, ἐβουλήθη ἀπελθεῖν πρὸς τὸν πρεσβύτερον μετ' αὐτοῦ ἐπιτελέσαι τὴν ἑορτήν.
Mai târziu, când păcătoșii au pornit o mare prigoană împotriva Bisericii lui Dumnezeu și se apropia , a vrut să plece , la preotul , ca să țină sărbătoarea împreună cu el.
notă
Nici orașul nu are nume. Persecutorii sunt „păcătoșii din Gotia”. Numele preotului apare numai la acuzativ, Γουθθικᾶν; „Gouththikas” este nominativul refăcut.
218.20Πορευομένῳ δὲ αὐτῷ κατὰ τὴν ὁδόν, ὤφθη ἀνήρ τις ὑπερμεγέθης καὶ λαμπρὸς τῇ εἰδέᾳ, εἶπεν δὲ αὐτῷ· « Ὑπόστρεψον καὶ ἄπελθε πρὸς τὸν πρεσβύτερον. » Ὁ δὲ ἀπεκρίθη λέγων αὐτῷ· « Σανσαλᾶς ἀποδημεῖ. »
Pe când mergea pe drum, i s-a arătat un bărbat foarte înalt și strălucitor la chip, care i-a zis: „Întoarce-te și du-te la preotul .” i-a răspuns: „Sansalas este plecat.”
218.23Ἦν δὲ ὁ διὰ τὸν διωγμὸν φυγὼν καὶ χρονίσας · τότε οὖν διὰ ἐληλύθει προσφάτως εἰς τὰ ἴδια·
fugise, într-adevăr, din pricina prigoanei și stătuse o vreme ; dar atunci, pentru , se întorsese de curând acasă.
notă
„Romania” (Ῥωμανία) înseamnă aici Imperiul Roman. Că este vorba de malul de dincolo de Dunăre se deduce; textul nu numește fluviul.
218.26διὸ μὴ εἰδὼς ὁ περὶ τῆς ἐπανόδου αὐτοῦ ταῦτα ἀπεκρίθη τῷ ὀφθέντι αὐτῷ καὶ ἐπολέμει πορευθῆναι πρὸς τὸν πρεσβύτερον.
Neștiind de întoarcerea lui, i-a răspuns astfel celui care i se arătase și se străduia să meargă mai departe, la preotul .
218.28Μὴ βουλομένου δὲ αὐτοῦ πεισθῆναι τῷ προστάγματι, ἄφνω εὐδίας οὔσης κατὰ τὴν ὥραν ἐκείνην, ὤφθη ἐπὶ τὸ πρόσωπον τῆς γῆς ὡς ἐμφραγῆναι τὴν ὁδὸν καὶ μὴ δύνασθαι αὐτὸν διελθεῖν.
Fiindcă nu voia să asculte de poruncă, deodată, deși la ceasul acela era vreme senină, s-a arătat pe fața pământului , încât drumul s-a închis și n-a mai putut trece.
218.31Τότε συνῆκε θέλημα Θεοῦ εἶναι τὸ κωλύον αὐτὸν περαιτέρω διαβῆναι, κελεῦον ἀλλὰ ἀναλῦσαι πρὸς τὸν πρεσβύτερον · καὶ εὐλογήσας τὸν κύριον ὑπέστρεψεν.
Atunci a înțeles că voia lui Dumnezeu îl oprea să meargă mai departe și îi poruncea să se întoarcă la preotul ; și, binecuvântându-l pe Domnul, s-a întors.
218.34Καὶ θεασάμενος τὸν ἐχάρη καὶ ἀπήγγειλεν αὐτῷ καὶ ἄλλοις πλείοσι τὴν ὀπτασίαν ἣν ἴδε κατὰ τὴν ὁδόν. Ἐτέλεσαν δὲ ἐπὶ τὸ αὐτό.
Când l-a văzut pe s-a bucurat și le-a povestit, lui și mai multor altora, vedenia pe care o avusese pe drum. Și au ținut împreună.
219.1ἰδοὺ ἐκ τοῦ τάγματος τῶν ἀσεβῶν , υἱὸς , μετὰ φάλαγγος ἀνόμων λῃστῶν ἐπέστη εἰς καὶ εὑρὼν καθεύδοντα, ἐποίησε δεθῆναι·
Dar , iată că , fiul , din tagma necredincioșilor, a năvălit în cu o ceată de tâlhari fără lege; l-a găsit pe dormind și a pus să fie legat.
notă
Singurul persecutor numit în scrisoare. Tatăl lui este Rhothesteos, „regele mărunt” (βασιλίσκος, adică un rege mic sau o căpetenie de rang mai mic; cuvântul nu spune exact ce rang avea); Atanaric nu apare nicăieri în text. Numele tatălui apare numai la genitiv, Ῥοθεστέου (în manuscrisul din Vatican, Ῥωθεσθέου); nominativul este refăcut.
219.5ὁμοίως καὶ τὸν γυμνὸν ἁρπαγέντα ἀπὸ τῆς στρωμνῆς δεσμοῖς περιέβαλεν.
Tot așa, pe l-a smuls gol din așternut și l-a pus în legături.
219.6Καὶ τὸν μὲν κατεῖχον, τὸν δὲ γυμνὸν ὡς γεγέννητο· καὶ ἀπήγαγον αὐτὸν διὰ τῶν ναπῶν ἃς προσφάτως ἦσαν φλογίσαντες, διώκοντες καὶ τύπτοντες ξύλοις καὶ ὠμῶς καὶ ἀνηλεῶς φερόμενοι κατὰ τῶν δούλων τοῦ Θεοῦ.
Pe îl țineau ; pe , gol cum se născuse, l-au dus prin văile împădurite cărora le dăduseră foc de curând, gonindu-l și lovindu-l cu bețe și cu , năpustindu-se cu cruzime și fără milă asupra robilor lui Dumnezeu.
notă
Bătaia este povestită la singular, despre Sava; doar ultimele cuvinte („robilor lui Dumnezeu”) sunt la plural. φραγέλλαις este un cuvânt latin (flagellum) în textul grec.
Vrei să verifici? Numele din §4
- Gotia (loc)
- Paștele (timp)
- în alt oraș (loc)
- Gouththikas (persoană)
- Sansalas (persoană)
- Sava (persoană)
- Romania (loc)
- zăpadă fără măsură (lucru)
- ziua Paștelui (timp)
- a treia noapte (timp)
- Atharid (persoană)
- Rhothesteos (persoană)
- satul acela (loc)
- în casa lui (lucru)
- într-un car (lucru)
- bice (lucru)
§5
219.11Ἀλλὰ τὸ ἀπηνὲς τῶν ἐχθρῶν τὴν ὑπομονὴν καὶ πίστιν συνέστησε τοῦ δικαίου·
Dar asprimea dușmanilor a dovedit răbdarea și credința celui drept.
219.12ἔλεγεν ἐν κυρίῳ καυχώμενος τοῖς διώξασιν αὐτὸν· « Οὐχὶ διὰ χέρσων κεκαυμένων ἐπὶ τὰ ὀξέα τῶν σκολόπων τύπτοντες ἠλάσατέ με γυμνὸν καὶ ἀνυπόδετον; ἴδετε, εἰ ἐβλάβησαν οἱ πόδες μου καὶ εἰ ἐν τῷ σώματί μου ἔχω μώλωπας καὶ ἀπὸ τῶν πληγῶν ὧν ἐπηνέγκατέ μοι. »
, lăudându-se în Domnul, le-a zis celor care îl prigoniseră: „Nu m-ați mânat voi, lovindu-mă, gol și desculț, peste pământ ars, pe vârfurile țepilor? Uitați-vă dacă mi s-au rănit picioarele și dacă am pe trup vânătăi, fie și de la loviturile pe care mi le-ați dat.”
219.17Ἰδόντες οὖν ὡς οὐδὲν ἐφαίνετο εἰς τὴν σάρκα αὐτοῦ ἐξ ὧν ἀνηλεῶς πεποιήκεισαν, ἄραντες καὶ ἐπιθέντες τοῖς ὤμοις αὐτοῦ, διέτειναν τὰς χεῖρας αὐτοῦ ἀποτείναντες εἰς τὰ ἄκρα τοῦ ἄξονος, ὁμοίως καὶ τοὺς πόδας διατείναντες ἑτέρῳ ἄξονι προσέδησαν·
Văzând că pe trupul lui nu se arăta nimic din ce-i făcuseră fără milă, au ridicat și i-au pus-o pe umeri, i-au întins mâinile până la capetele osiei; la fel i-au întins și picioarele și i le-au legat de altă osie.
219.21καὶ τέλος ἐπὶ τοὺς ἄξονας ῥίψαντες αὐτὸν εἴων κεῖσθαι ὕπτιον ἐν τῷ ἐδάφει καὶ οὐκ ἐφείσαντο βασανίζοντες αὐτόν.
La urmă l-au trântit pe osii și l-au lăsat să zacă pe spate, la pământ, și au continuat să-l chinuiască .
notă
Cuvânt cu cuvânt: „până la cea mai mare parte a nopții”.
219.23Ἀποκαθευδησάντων δὲ τῶν δημίων, προσελθοῦσα ἔλυσεν αὐτόν, ἥτις ἦν ἐγερθεῖσα νυκτὸς ἵνα ἑτοιμάσῃ βρώματα τοῖς ἐν τῷ οἴκῳ. Ὁ δὲ λυθεὶς διέμεινεν ἐν τῷ τόπῳ ἄφοβος, μετὰ τῆς γυναικὸς ἐργαζόμενος τὸ ἔργον αὐτῆς.
După ce călăii au adormit, a venit și l-a dezlegat; se sculase noaptea ca să pregătească mâncare pentru cei din casă. Dezlegat, el a rămas pe loc, fără teamă, și a lucrat împreună cu femeia la treaba ei.
219.27, γνοὺς τοῦτο ὁ ἀσεβὴς ἐκέλευσε δεθῆναι αὐτοῦ τὰς χεῖρας καὶ προσκρεμασθῆναι αὐτὸν τῇ δοκῷ τῆς οἰκίας.
și necredinciosul a aflat, a poruncit să i se lege mâinile și să fie atârnat de grinda casei.
Vrei să verifici? Numele din §5
- Când s-a făcut ziuă (timp)
- osia unui car (lucru)
- până târziu în noapte (timp)
- o femeie (persoană)
- Când s-a făcut ziuă (timp)
- Atharid (persoană)
§6
219.30Καὶ μετ' οὐ πολὺ ἦλθον οἱ ἀποσταλέντες παρὰ τοῦ , φέροντες βρώματα εἰδωλόθυτα· εἶπον δὲ πρὸς καὶ τὸν · « Ταῦτα Ἀθάριδος ἐκέλευσεν ὑμῖν κομισθῆναι, ἵνα φάγητε καὶ ῥύσησθε ἐκ θανάτου τὰς ψυχὰς ὑμῶν. »
Nu după mult timp au venit trimișii , aducând bucate jertfite idolilor, și le-au zis și lui : „Atharid a poruncit să vi se aducă acestea, ca să mâncați și să vă scăpați viața de la moarte.”
219.34Ἀποκριθέντος δὲ καὶ εἰπόντος· « Ταῦτα ἡμεῖς οὐκ ἐσθίομεν· οὐ γὰρ ἔξεστιν ἡμῖν· ἀλλὰ παρακαλέσατε ἵνα κελεύσῃ ἡμᾶς σταυρωθῆναι ἢ ἄλλως ὅπως βούλοιτο ἀναιρεθῆναι. »
a răspuns: „Noi nu mâncăm din acestea, căci nu ne este îngăduit. Rugați-l mai bine pe să poruncească să fim răstigniți sau uciși în orice alt chip ar vrea.”
220.1Λέγει ὁ · « Τίς ὁ ἀποστείλας ταῦτα; » Οἱ δὲ εἶπον· « . »
a zis: „Cine le-a trimis?” Ei au spus: „.”
notă
δεσπότης, „stăpân”: același cuvânt pe care Sava îl folosește îndată pentru Dumnezeu. Nu arată ce funcție avea Atharid.
220.2Ὁ δὲ εἶπεν· « Εἷς δεσπότης Θεὸς ἐν οὐρανοῖς ἐστιν· ἀσεβὴς καὶ ἐπικατάρατος· καὶ ταῦτα ἀκάθαρτά ἐστι καὶ βέβηλα τῆς ἀπωλείας τὰ βρώματα, ὡς καὶ ὁ ἀποστείλας αὐτὰ Ἀθάριδος. »
a zis: „Un singur stăpân este, Dumnezeu din ceruri. necredincios și blestemat, iar bucatele acestea ale pierzării sunt necurate și spurcate, ca și Atharid, care le-a trimis.”
220.6Λέγοντος δὲ ταῦτα τοῦ , ἐκκαυθεὶς εἷς τῶν παίδων ἐν ὀργῇ καὶ λαβὼν ἔρριψεν εἰς τὸ στῆθος τοῦ ἁγίου ἀκοντίσας εἰς ὀξύ, ὡς τοὺς παρόντας νομίσαι ὅτι τῷ ῥοιζήματι τῆς πληγῆς συντριβεὶς τεθνήξεται παραχρῆμα.
Pe când spunea acestea, unul dintre slujitorii , aprins de mânie, a luat și l-a azvârlit ca pe o suliță, cu vârful înainte, în pieptul sfântului, încât cei de față au crezut că, zdrobit de repeziciunea loviturii, va muri pe loc.
notă
ῥοιζήματι („șuierul”, „avântul” loviturii) este un cuvânt rar; manuscrisul din Vatican are ῥυζήματι, iar primul editor a corectat în ῥύματι. ἀκοντίσας εἰς ὀξύ, literal „azvârlindu-l ca pe o suliță, spre ascuțit”: Papenbroeck (1675) înțelegea o bâtă groasă la un capăt și ascuțită la celălalt, bună și de aruncat.
220.9Ὁ δὲ τῷ τῆς εὐσεβείας πόθῳ νικήσας τὸν τῶν ἐπιφερομένων πόνον, εἶπεν τῷ δημίῳ· « Νῦν σὺ νομίζεις ὅτι ἔπληξάς με τῷ ὑπέρῳ· τοῦτο δὲ γίνωσκε, ὅτι εἰς τοσοῦτον οὐκ ἤλγησα, ὡς νομίζειν με ὅτι μήρυμα ἐρίου ἠκόντισας κατ' ἐμοῦ. »
Dar el, biruind prin dorul evlaviei durerea celor ce i se făceau, i-a zis călăului: „Tu crezi acum că m-ai lovit cu pisălogul. Să știi însă că m-a durut atât de puțin, încât mi s-a părut că ai aruncat în mine cu un scul de lână.”
220.13Καὶ φανερὸν τεκμήριον τῶν εἰρημένων ἔργῳ παρέστησεν· οὔτε γὰρ ἀνέκραξεν οὔτε ἐστέναξεν ὡς ἐν πόνῳ οὔτε πληγῆς ὅλως ἴχνος ἐν τῷ σώματι αὐτοῦ ἐφάνη.
Și a dat prin faptă o dovadă limpede a vorbelor sale: nici n-a strigat, nici n-a gemut ca unul care suferă, iar pe trupul lui nu s-a văzut nicio urmă de lovitură.
Vrei să verifici? Numele din §6
- Atharid (persoană)
- Sansalas (persoană)
- Sava (persoană)
- un pisălog (lucru)
§7
220.16Τότε γνοὺς πάντα ταῦτα .
Atunci .
notă
Ordinul de ucidere vine de la Atharid.
220.17Οἱ γοῦν ὑπηρέται τῆς ἀνομίας ἐάσαντες τὸν πρεσβύτερον , παρέλαβον τὸν καὶ ἀπήγαγον πνῖξαι παρὰ .
Slujitorii fărădelegii l-au lăsat așadar , l-au luat pe și l-au dus să-l înece la .
notă
Scrisoarea nu spune unde se află râul și nici ce s-a întâmplat mai departe cu Sansalas. Manuscrisul din Vatican are forma Μουσαίων.
220.19Ὁ δὲ μακάριος μεμνημένος τῆς ἐντολῆς τοῦ κυρίου καὶ ἀγαπῶν τὸν πλησίον ὡς ἑαυτόν, εἶπεν· « Τί ἥμαρτεν , ὅτι σὺν ἐμοὶ οὐκ ἀποθνῄσκει; » Ἀπεκρίθησαν δὲ αὐτῷ· « Οὐ σόν ἐστι περὶ τούτου διατάσσεσθαι. »
Fericitul, aducându-și aminte de porunca Domnului și iubindu-și aproapele ca pe sine însuși, a zis: „Cu ce a greșit , de nu moare împreună cu mine?” Ei i-au răspuns: „Nu e treaba ta să dai porunci în privința aceasta.”
220.23Τοῦτο εἰπόντων αὐτῶν, ἀνέκραξεν ἐν ἀγαλλιάσει πνεύματος ἁγίου καὶ εἶπεν· « Εὐλογητὸς εἶ, κύριε, καὶ δεδοξασμένον τὸ ὄνομά σου, Ἰησοῦ, εἰς τοὺς αἰῶνας, ἀμήν, ὅτι μὲν ἑαυτὸν θανάτῳ αἰωνίῳ καὶ ἀπωλείᾳ περιέπειρεν, ἐμὲ δὲ εἰς ζωὴν τὴν ἀεὶ μένουσαν παραπέμπει, ὅτι οὕτως εὐδόκησας ἐν τοῖς δούλοις σου, κύριε ὁ Θεὸς ἡμῶν. »
La aceste cuvinte, el a strigat, în bucuria Duhului Sfânt: „Binecuvântat ești, Doamne, și preamărit este numele tău, Iisuse, în veci, amin; căci s-a străpuns pe sine cu moarte veșnică și cu pieire, iar pe mine mă trimite la viața care rămâne pururea; fiindcă așa ai binevoit întru robii tăi, Doamne, Dumnezeul nostru.”
220.28Καὶ δι' ὅλης τῆς ὁδοῦ ἀπαγόμενος ηὐχαρίστει τῷ Θεῷ, οὐκ ἄξια ἡγούμενος τὰ παθήματα τοῦ νῦν καιροῦ πρὸς τὴν μέλλουσαν εἰς τοὺς ἁγίους ἀποκαλύπτεσθαι δόξαν.
Și pe tot drumul, în timp ce era dus, îi mulțumea lui Dumnezeu, socotind că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava care li se va descoperi sfinților.
notă
Cuvintele reiau Romani 8, 18.
220.31Ἡνίκα δὲ ἤχθη ἐπὶ , ἔλεγον πρὸς ἀλλήλους· « Δεῦτε τὸν ἀθῷον τοῦτον ἀπολύσωμεν· πόθεν γὰρ γνώσεται τοῦτο ; »
Când a fost adus pe , și-au zis unul altuia: „Haideți să-i dăm drumul acestui nevinovat. De unde să afle ?”
220.33Ὁ δὲ μακάριος εἶπεν πρὸς αὐτούς· « Τί ματαιολογεῖτε καὶ οὐ ποιεῖτε τὸ προστεταγμένον ὑμῖν; ἐγὼ ὁρῶ ὅπερ ὑμεῖς οὐ δύνασθε ἰδεῖν· ἰδοὺ ἄντικρυς ἑστᾶσιν ἐν δόξῃ οἱ ἐλθόντες ὑποδέξασθαί με. »
Dar fericitul le-a zis: „De ce vorbiți în zadar și nu faceți ce vi s-a poruncit? Eu văd ce voi nu puteți vedea: iată, în fața mea stau, în slavă, cei care au venit să mă primească.”
notă
ἄντικρυς înseamnă „drept în față”, „de partea cealaltă”; pe malul unui râu, se poate înțelege și „pe malul celălalt”.
221.1Τότε κατάγουσιν αὐτὸν εἰς τὸ ὕδωρ εὐχαριστοῦντα καὶ δοξάζοντα τὸν Θεόν – μέχρι τέλους γὰρ ἐλειτούργησεν αὐτῷ τὸ πνεῦμα – καὶ ῥίψαντες αὐτὸν καὶ ἐπιθέντες αὐτῷ κατὰ τοῦ τραχήλου, ἐπίεζον εἰς τὸ βάθος·
Atunci l-au coborât la apă, în timp ce el mulțumea și îl slăvea pe Dumnezeu (căci duhul l-a slujit până la capăt); l-au aruncat, i-au pus peste gât și l-au apăsat spre adânc.
notă
„Duhul” poate fi duhul lui Sava sau Duhul Sfânt; greaca nu hotărăște.
221.4καὶ οὕτω τελειωθεὶς ἄχραντον ἐφύλαξε, τῆς σωτηρίας τὸ σύμβολον, .
Și astfel, săvârșindu-se , a păzit neîntinat semnul mântuirii, .
notă
Vasile cel Mare reia aceleași două cuvinte, „lemnul și apa”, în Epistola 164.
221.6Ἐτελειώθη δὲ , ἥτις ἐστὶ , ὑπατείας Φλαυΐου ἐπὶ . Εὑρίσκονται οὗτοι .
S-a săvârșit în , adică , în consulatul lui Flavius, sub . Aceștia se găsesc .
notă
A cincea zi a săptămânii este joia; ajunul idelor lui aprilie este 12 aprilie. Fraza cu consulii este tradusă cuvânt cu cuvânt. Așa stă în amândouă manuscrisele, citite pe imagine (Vatican, f. 211r; Veneția, f. 193r), și în ediția Delehaye. Două expresii i-au încurcat pe editori: ὑπατείας Φλαυΐου („în consulatul lui Flavius”) și εὑρίσκονται οὗτοι („aceștia se găsesc”). Daniel Papenbroeck le-a scos din ediția din 1675 și a explicat de ce: nu dau un înțeles potrivit, iar traducătorul latin din 1559, Pier Francesco Zino, le sărise și el. Fără ele, fraza spune: „sub împărații Valentinian și Valens, pe când erau consuli Modestus și Arintheus”; așa o redau de obicei traducerile moderne. Delehaye le-a pus la loc în 1912, a notat că locul este alterat și a propus, cu „poate”, lectura „pe când erau consuli Flavius Modestus și Flavius Arintheus”. Anul nu depinde de cele două expresii: consulii anului 372 au fost Domitius Modestus și Flavius Arinthaeus. Dintre ei, numai Arinthaeus purta numele Flavius.
Vrei să verifici? Numele din §7
- Atharid (persoană)
- Sansalas (persoană)
- Sava (persoană)
- Mousaios (loc)
- malul râului (loc)
- cei care îl țineau (persoană)
- un lemn (lucru)
- prin lemn și prin apă (lucru)
- la vârsta de treizeci și opt de ani (timp)
- a cincea zi a săptămânii, cea de după Paște (timp)
- în ajunul idelor lui aprilie (timp)
- auguștii Valentinian și Valens (persoană)
- pe când erau consuli Modestus și Arintheus (timp)
§8
221.10Εἶτα ἐξελκύσαντες αὐτὸν ἐκ τοῦ ὕδατος οἱ φονεῖς ἀφῆκαν ἄταφον καὶ ἀνεχώρησαν·
Apoi ucigașii l-au tras afară din apă, l-au lăsat neîngropat și au plecat.
221.11ἀλλ' οὔτε κύων οὔτε τι θηρίον τὸ σύνολον ἥψατο αὐτοῦ, ἀλλὰ διὰ χειρὸς συνεστάλη καὶ ἀπετέθη τὸ λείψανον,
Dar nici câine, nici vreo altă fiară nu s-a atins de el, ci trupul a fost învelit și depus de mâna .
notă
συνεστάλη este verbul din Faptele Apostolilor 5, 6: a înveli un mort pentru îngropare. Scrisoarea nu spune unde a fost depus trupul.
221.13ὅπερ , τιμῶν τὸν Κύριον, ἀποστείλας ἀξιοπίστους ἀνθρώπους, μετήνεγκεν·
, cinstindu-l pe Domnul, a trimis oameni de încredere și l-a mutat .
notă
Ediția tipărește Οὔνιος Σωρανός; „Iunius Soranus” este forma obișnuită azi. Sciția este provincia romană Scythia (Dobrogea de astăzi). „Romania” este Imperiul Roman.
221.15καὶ χαριζόμενος δῶρον τίμιον καὶ καρπὸν πίστεως ἔνδοξον, πρὸς τὴν ὑμετέραν ἀπέστειλε θεοσέβειαν, διὰ θελήματος , οἰκονομοῦντος τοῦ κυρίου τὰ πρὸς χάριν τοῖς ὑπομένουσιν αὐτὸν καὶ φοβουμένοις ἀδελφοῖς.
Și, făcând un dar , dar de preț și rod slăvit al credinței, l-a trimis , la Cucernicia Voastră, prin voia , Domnul rânduind cele spre har pentru frații care îl așteaptă cu răbdare și se tem de el.
notă
„Patria sa” este patria lui Soranus: pronumele reflexiv ἑαυτοῦ se referă la subiectul propoziției, cel care trimite darul. „Cucernicia Voastră” (θεοσέβεια) este o formulă de adresare.
221.20Ἐπιτελοῦντες οὖν, σύναξιν πνευματικὴν καὶ τοῖς ἐπέκεινα ἀδελφοῖς σημάνατε, ἵνα ἐν πάσῃ καθολικῇ καὶ ἀποστολικῇ ἐκκλησίᾳ ἀγαλλιάσεις ἐπιτελῶσι, δοξάζοντες τὸν κύριον τὸν ἐκλογὰς ποιούμενον τῶν ἰδίων δούλων αὐτοῦ.
Așadar, ținând o adunare duhovnicească , dați de știre și fraților de mai departe, ca în fiecare biserică universală și apostolică să se facă prăznuiri de bucurie, slăvindu-l pe Domnul, care își face alegerea dintre robii săi.
notă
În greacă, „ținând o adunare” este un participiu, iar porunca este „dați de știre”. Participiul poate fi înțeles și ca îndemn: „țineți o adunare și dați de știre”. Încheierea urmează Martiriul lui Policarp, 20.
221.24Προσαγορεύετε πάντας τοὺς ἁγίους· ὑμᾶς προσαγορεύουσιν.
Salutați-i pe toți sfinții. Vă salută .
notă
Ediția tipărește ὑμῖν („cu voi”). În manuscrisul de la Veneția (f. 193r, citit pe imagine) stă ἡμῖν, „cu noi”, cum cere sensul și cum are Martiriul lui Policarp; aparatul ediției nu notează diferența. Traducerea latină din 1675 are „nobiscum”, „cu noi”.
221.25Τῷ δὲ δυναμένῳ πάντας ἡμᾶς εἰσαγαγεῖν τῇ ἑαυτοῦ χάριτι καὶ δωρεᾷ εἰς τὴν ἐπουράνιον βασιλείαν, δόξα, τιμή, κράτος, μεγαλωσύνη, σὺν παιδὶ μονογενεῖ καὶ ἁγίῳ πνεύματι εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων, ἀμήν.
Iar celui ce poate să ne ducă pe toți, prin harul și darul său, în împărăția cerească, slavă, cinste, putere și măreție, împreună cu Fiul său unul-născut și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor, amin.
Vrei să verifici? Numele din §8
- fraților (grup)
- Soranus (persoană)
- din ținutul barbar (loc)
- Romania (loc)
- patriei sale (loc)
- Capadocia (loc)
- consiliul preoților (grup)
- în ziua în care, luptându-se, a primit cununa (timp)
- cei prigoniți împreună cu voi (grup)
Cele șase pagini tipărite






Cinci zile din aprilie 372#
Scrisoarea spune: „S-a săvârșit în a cincea zi a săptămânii, cea de după Paște, adică în ajunul idelor lui aprilie”, și numește consulii Modestus și Arintheus, adică anul 372. Zilele sunt socotite în calendarul iulian, cel folosit atunci. Între 330 și 419, Paștele a căzut pe 8 aprilie numai în 350, 361 și 372.
Cele trei nopți și cele două dimineți din scrisoare se potrivesc cu săptămâna de la 8 la 12 aprilie, dacă nopțile se numără de la duminica Paștelui. Numărate de la noaptea de priveghere, ar ieși miercuri. Hippolyte Delehaye a făcut aceeași verificare în 1912 (p. 291). Tabelul de mai jos o repetă, ca s-o poată verifica oricine.
Scrisoarea spune că avea 38 de ani. Dacă vârsta și anul sunt cele din scrisoare, s-a născut pe la 334; scrisoarea nu dă anul nașterii.
| Anul | Paștele | 12 aprilie cade |
|---|---|---|
| 368 | 20 aprilie | sâmbătă |
| 369 | 12 aprilie | duminică |
| 370 | 28 martie | luni |
| 371 | 17 aprilie | marți |
| 372 | 8 aprilie | joi |
| 373 | 31 martie | vineri |
| 374 | 13 aprilie | sâmbătă |
| 375 | 5 aprilie | duminică |
Cum se calculează
a = an mod 4, b = an mod 7, c = an mod 19
d = (19c + 15) mod 30
e = (2a + 4b − d + 34) mod 7
luna = (d + e + 114) div 31
ziua = (d + e + 114) mod 31 + 1Sătenii care au încercat să-i scape pe creștini#
Scrisoarea povestește două încercări prin care au trecut creștinii satului înainte de Paștele din 372. În amândouă, păgânii din sat încearcă să-i scape pe creștinii dintre ai lor: o dată schimbând carnea, o dată jurând că în sat nu e niciun creștin. E o lectură a textului, nu o statistică despre oamenii din Gotia.
Mai târziu, o femeie din casa în care era ținut îl dezleagă noaptea, iar cei care îl duc la râu își spun unul altuia: „Haideți să-i dăm drumul acestui nevinovat.” Sava refuză de fiecare dată să scape. Ca orice viață de sfânt, scrisoarea păstrează amănunte din sat și, în același timp, le rânduiește ca să arate statornicia martirului.
Preotul Sansalas a fost legat și ținut într-un car. I s-a adus și lui carnea de la jertfă și a refuzat-o. Când Sava a fost dus la râu, Sansalas a rămas legat; scrisoarea nu spune ce s-a întâmplat cu el.
Scrisoarea spune despre Sava doar că era „drept în credință”; nu numește nici Niceea, nici pe Arie. Cu aceste cuvinte, „drept în credință”, începe capitolul al doilea. Scrisoarea mai spune că „cânta psalmi în biserică”, fără să numească o slujbă sau o limbă.
Atharid și Atanaric#
Scrisoarea numește un singur persecutor: Atharid, fiul lui Rhothesteos. „Regele mărunt” (βασιλίσκος) este tatăl; despre Atharid scrisoarea nu spune ce rang avea. El vine noaptea în sat, el poruncește chinurile și tot el poruncește uciderea; alții îl duc pe Sava la râu și îl îneacă.
Numele lui Atanaric nu apare niciodată în scrisoare. Numele Atharid apare de 12 ori, toate în capitolele 4–7. Scrisoarea mai pomenește, fără nume, „mai-marii din Gotia”, un „prigonitor” care vine în sat și „păcătoșii din Gotia” care au pornit marea prigoană dinainte de Paște.
Cele trei notițe bizantine nu-l numesc pe Atharid. Îl numesc pe Atanaric: D, când vine cineva și Sava este prins; S și cea din 1727, ca pe cel care a pornit prigoana. Atanaric este cunoscut și din alte izvoare: Ieronim, Socrate și Sozomen, care au scris în secolele IV–V, spun că el i-a prigonit pe creștinii goți. Niciunul dintre ei nu-l pomenește pe Sava.
De aici se pot spune două lucruri sigure și unul nesigur. Sigur: după scrisoare, ordinul de ucidere l-a dat Atharid. Sigur: istoricii vechi îi atribuie lui Atanaric o prigoană a creștinilor goți, fără să-l pomenească pe Sava, iar notițele S și cea din 1727 îl leagă de prigoana în care a fost prins Sava; scrisoarea nu spune altceva. Nesigur: de ce notițele scriu Atanaric acolo unde scrisoarea scrie Atharid. Petre Ș. Năsturel (1969) vedea aici îndreptarea făcută de un copist care știa din lecturi despre prigoanele lui Atanaric și socotea inexact să i se pună direct în seamă lui Atanaric moartea lui Sava. Thomas Hodgkin, în secolul al XIX-lea, scria într-o notă că sunt probabil aceeași persoană și, în alta, că lucrul e foarte îndoielnic. Textele nu hotărăsc.
Daniel Papenbroeck observase încă din 1675 că scrisoarea îl numește numai pe Atharid. Cine erau goții și de unde au venit: ce spune Jordanes și ce arată ADN-ul vechi.
Scrisoarea numește cinci oameni care trăiesc în Gotia: Sava, Sansalas, Gouththikas, Atharid și Rhothesteos. Niciunul dintre cei cinci nu poartă un nume latin. Singurul nume latin din poveste este al comandantului roman Iunius Soranus. Scrisoarea nu numește nicio limbă vorbită. Asta nu arată că în Gotia nu trăiau și vorbitori de latină: scrisoarea pur și simplu nu spune. Inscripțiile latine creștine de la Dunăre și întrebarea de când sunt românii creștini sunt pe pagina De când sunt românii creștini.
Mousaios și Buzăul#
Legătura dintre Sava și Buzău trece printr-un singur cuvânt al scrisorii: numele râului. Aici sunt patru întrebări care se amestecă des și care au răspunsuri diferite.
Οἱ γοῦν ὑπηρέται τῆς ἀνομίας ἐάσαντες τὸν πρεσβύτερον Σανσαλᾶν δέσμιον, παρέλαβον τὸν Σάβαν καὶ ἀπήγαγον πνῖξαι παρὰ τὸν ποταμὸν τὸν καλούμενον Μουσαῖον.
Slujitorii fărădelegii l-au lăsat așadar legat pe preotul Sansalas, l-au luat pe Sava și l-au dus să-l înece la râul numit Mousaios.
- Cum numesc textele râul?
- Mousaios, în scrisoare și în notițele D și S. Notița din 1727 spune doar „râul”.
- Cu ce râu de azi a fost identificat?
- De obicei cu Buzăul. Este identificarea primită de cei mai mulți cercetători și are temeiuri: asemănarea numelor și faptul că trupul a fost luat de comandantul provinciei romane vecine, Sciția (Dobrogea de azi). Scrisoarea nu o contrazice și nu o confirmă: nu spune unde curge râul.
- Vine numele Buzău din Mousaios?
- Este altă întrebare, a lingviștilor. Xenopol (1885) explica trecerea de la „b” la „m”. Ivan Duridanov (1969) respinge legătura dintre cele două nume și propune pentru Buzău o origine slavă; adaugă că râul Mousaios putea fi totuși Buzăul, sub alt nume. Un râu poate fi același și dacă numele lui de azi are altă origine.
- Pomenește scrisoarea un oraș numit Mousaios?
- Nu. În toate textele Mousaios este râul. Satul lui Sava nu are nume, iar singurul „oraș” din scrisoare este cel, nenumit, al preotului Gouththikas. Scrisoarea este trimisă de o Biserică altei Biserici, nu de un guvernator lui Vasile cel Mare, cum se scrie uneori.
Unde au pus râul cei care au scris despre el
Lista de mai jos cuprinde cărțile și articolele cercetate pentru această pagină. Arată cum s-a răspândit identificarea cu Buzăul în tipăriturile din secolul al XIX-lea; nu arată cine a spus-o primul.
- scrisoarea (după aprilie 372)„Râul numit Mousaios”. Fără nicio localizare. παρὰ τὸν ποταμὸν τὸν καλούμενον Μουσαῖον
- 1578, citat în 1675Râul Sava. in Sabam fluvium projectus
- 1675Un râu „Missovo” din Țara Românească, nu departe de Târgoviște, care trece pe lângă „Rebnick”. apud Walachos autem etiam hodie fluvius Missovo nominatur, haud longe a Terisco seu Targovisco
- secolele XVIII–XIX„Mussovo, în Țara Românească”, reluat de Butler (ediția din 1812), Stolberg (1816/1817), Migne (1844), Vogel (1863), Pusey (1880). A river in Walachia, now called Mussovo
- înainte de 1811Un „rîu Museu, care rîu spală Rîmnicul”.
- 1850O relatare încurcată: Sava aruncat în „râul Buseo”, scăpat și mort mult mai târziu. Numele Mousaios nu apare. ließ im Jahr 372 den heil. Sava in den Buseo-Fluß werfen, er ward aber von den christlichen Daciern gerettet
- 1872Cea mai veche tipăritură găsită care pune semnul egal între cele două nume: Buzăul „se numea Mouseos”. der Buzeo in der gr. Walachei hiess Μουσέος (Acta S. Sabae Gothi a. 363)
- 1874Îl reia pe Tomaschek. Buzeo …, welcher im Alterthum Museos hieß
- 1878Cea mai veche găsită care spune că sfântul a fost înecat „în Bozau (Museus)”. welcher am 12. April 372 in der Bozau (Museus) ertränkt wurde
- 1883„Buzeo (Museus)”, într-o listă de râuri. der Buzeo (Museus)
- 1885Cea mai veche găsită care aduce un argument: b a trecut în m; îl citează pe Tomaschek 1872. le Bouzéou … sous la forme Museus, où nous rencontrons le changement du b en m
- 1904O enciclopedie românească: „toți autorii” identifică râul cu Buzăul. rîul Museu, pe care toți autorii îl identifică cu rîul Buzău
- 1911Pârvan adaugă un argument din epistolele lui Vasile: martirul a murit lângă provincia lui Soranus, deci râul „nu poate fi decât Buzeul de azi”.
- 1991O traducere engleză de referință o păstrează la condițional: „dacă râul … este corect identificat cu Buzăul”. If this river … is correctly identified as the Buzău
Punctul plin: sursa spune Buzău. Punctul gol: sursa pune râul altundeva sau nu-l așază nicăieri. Râul lui Papenbroeck nu e desenat pe harta de mai jos: descrierea lui nu duce la un singur râu.
- drum spus în scrisoare (fără traseu)
- identificare modernă
- zonă fără margini cunoscute
Vasile cel Mare: un izvor vechi despre aceleași întâmplări#
Scrisoarea despre Sava și trei epistole ale lui Vasile cel Mare se luminează una pe alta. Scrisoarea spune că Iunius Soranus, comandantul roman al Sciției, a trimis trupul în Capadocia, „patria sa”. Vasile, episcop în Capadocia, cere într-o epistolă moaște de mucenici și mulțumește în altele pentru un mucenic venit de dincolo de Dunăre, pomenind „lemnul” și „apa”. Numele lui Sava nu apare în epistole; potrivirea amănuntelor face ca aproape toți cercetătorii să le lege de el.
Epistolele lui Vasile sunt, așadar, un izvor vechi despre aceleași întâmplări, scris de altcineva și păstrat pe altă cale decât scrisoarea.
ὅπερ Οὔνιος Σωρανός, ὁ λαμπρότατος δοὺξ τῆς Σκυθίας, τιμῶν τὸν Κύριον, ἀποστείλας ἀξιοπίστους ἀνθρώπους, ἐκ τοῦ βαρβαρικοῦ εἰς τὴν Ῥωμανίαν μετήνεγκεν·
Iunius Soranus, preastrălucitul duce al Sciției, cinstindu-l pe Domnul, a trimis oameni de încredere și l-a mutat din ținutul barbar în Romania.
Epistola 155: Vasile cere moaște de mucenici
καλῶς δὲ ποιήσεις, ἐὰν καὶ λείψανα μαρτύρων τῇ πατρίδι ἐκπέμψῃς, εἴπερ, ὡς ἐπέστειλας ἡμῖν, ὁ ἐκεῖ διωγμὸς ποιεῖ καὶ νῦν μάρτυρας τῷ Κυρίῳ.
„Și bine vei face dacă vei trimite patriei și moaște de mucenici, dacă într-adevăr, după cum ne-ai scris, prigoana de acolo face și acum mucenici Domnului.”
- Ce arată
- Vasile cere moaște din ținutul unde prigoana „face și acum mucenici”. Epistola pomenește Sciția.
- Ce nu arată
- Mucenicii sunt la plural și niciunul nu are nume. În manuscrise epistola nu are destinatar; că acesta ar fi Soranus este propunerea editorilor.
Epistola 164: un mucenic de dincolo de Dunăre
μάρτυς δὲ ἡμῖν ἐπεδήμησεν ἐκ τῶν ἐπέκεινα Ἴστρου βαρβάρων, δι’ ἑαυτοῦ κηρύσσων τῆς ἐκεῖ πολιτευομένης πίστεως τὴν ἀκρίβειαν.
„… iar un mucenic a sosit la noi de la barbarii de dincolo de Istru, vestind prin el însuși exactitatea credinței care se trăiește acolo.”
- Ce arată
- La Vasile au ajuns o scrisoare „din țara de departe” și un mucenic de la nord de Dunăre (Istrul).
- Ce nu arată
- Mucenicul nu are nume.
Epistola 164: „lemnul, apa”
αἱ ποικίλαι βάσανοι τῶν διωκόντων, αἱ διὰ πάντων ἐνστάσεις τῶν ἀγωνιζομένων, τὸ ξύλον, τὸ ὕδωρ, τὰ τελειωτικὰ τῶν μαρτύρων.
„… feluritele chinuri ale prigonitorilor, împotrivirile până la capăt ale celor ce se luptau, lemnul, apa, cele care îi desăvârșesc pe mucenici.”
- Ce arată
- Vasile enumeră „lemnul” și „apa” printre cele care îi desăvârșesc pe mucenicii despre care i s-a povestit. Scrisoarea spune despre Sava că s-a săvârșit „prin lemn și prin apă” (§7).
- Ce nu arată
- Fraza vorbește despre mucenici, la plural. Potrivirea cu scrisoarea despre Sava este strânsă, dar numele lui nu apare.
Epistola 165: „ai cinstit-o pe cea care te-a născut”
μάρτυρι, νέον ἀθλήσαντι ἐπὶ τῆς γείτονος ὑμῖν βαρβάρου, τὴν ἐνεγκοῦσαν ἐτίμησας, οἷόν τις εὐγνώμων γεωργὸς τοῖς παρασχομένοις τὰ σπέρματα τὰς ἀπαρχὰς τῶν καρπῶν ἀποπέμπων.
„Cu un mucenic, care de curând s-a luptat în țara barbară vecină cu voi, ai cinstit-o pe cea care te-a născut, ca un plugar recunoscător care trimite înapoi pârga roadelor celor ce i-au dat semințele.”
- Ce arată
- Vasile spune că acela căruia îi scrie și-a cinstit patria trimițându-i un mucenic; mai sus, în aceeași epistolă, o numește „patria noastră”. Scrisoarea despre Sava spune despre Soranus că a făcut „un dar patriei sale” (§8).
- Ce nu arată
- Patria este a celui care trimite, nu a mucenicului: de aici nu reiese că Sava sau strămoșii lui ar fi fost din Capadocia. Mucenicul nu are nume. În manuscrise epistola îi este adresată lui Ascholius; că destinatarul ar fi Soranus este propunerea editorilor.
Cine a scris scrisoarea
Scrisoarea este trimisă în numele unei Biserici; cine a ținut condeiul nu se știe. În manuscrise, epistolele 164 și 165 ale lui Vasile îi sunt adresate lui Ascholius, episcopul Tesalonicului, și de aici unii l-au socotit autor pe el. Alții s-au gândit la Bretanion, episcopul Tomisului. Constantin Zuckerman (1991), după cum îl rezumă Mario Girardi, a propus un preot și călugăr din Sciția; Girardi notează că propunerea a fost respinsă de alți cercetători. Mario Girardi (2013) citește cuvântul lui Vasile pentru cel care l-a pregătit pe mucenic, „antrenorul”, ca privindu-i întâi pe preotul Sansalas, apoi pe Bretanion. Sunt propuneri ale cercetătorilor, iar scrisoarea nu confirmă niciuna.
Zilele de pomenire#
Ziua morții și ziua pomenirii sunt lucruri diferite. Scrisoarea dă o singură zi, 12 aprilie. Calendarele bizantine l-au așezat pe Sava și în alte zile din aprilie.
| Ziua | Ce se pomenește | Unde scrie |
|---|---|---|
| 12 aprilie | Ziua morții, după scrisoare, care cere și pomenirea „în ziua în care a primit cununa”. | Scrisoarea, §7–8. Manuscrisul V o așază la 12 aprilie. Calendarul Bisericii Ortodoxe Române: 12 aprilie. |
| 15 aprilie | Pomenirea lui Sava Gotul. | Manuscrisul U al scrisorii; notița D (Sinai și Paris); notița din 1727; multe dintre manuscrisele Sinaxarului folosite de Delehaye. |
| 16 aprilie | Pomenirea lui Sava. | Un manuscris al Sinaxarului (Bb), după Delehaye. |
| 17 aprilie | „Pătimirea sfântului mucenic Sava Gotul”. | Notița S (manuscrisul de la Berlin). |
| 18 aprilie | Pomenirea lui Sava Gotul. | Două manuscrise ale Sinaxarului (Mc, Mv), după Delehaye. La 18 aprilie este pictat și în calendarul de pe pereții mănăstirii Voroneț (1547), după Elisabeta Negrău (2023). |
| 24 sau 25 aprilie | Alt sfânt cu același nume: Sava Stratilat („comandantul”), pe care tradiția îl pune la Roma, sub împăratul Aurelian. Nu este Sava Gotul. | Ziua lui este 24 sau 25 aprilie, după Elisabeta Negrău (2023). Relația dintre cei doi sfinți a fost studiată de Enrica Follieri (1962). |
Calendarul românesc
Prin Actul sinodal din 21 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română a înscris în calendar, „cu cinstire generalizată”, mai mulți sfinți care au predicat sau au fost martirizați pe teritoriul locuit de români. În rezumatul actului publicat de agenția Basilica, între ei este „Sfântul Mucenic Sava de la Buzău”, la 12 aprilie. Cinstirea lui este mult mai veche: copiile din 916 și din secolul al XI-lea ale scrisorii, calendarele bizantine și pictura de la Voroneț din 1547 sunt urme ale ei.
Cine a spus ce despre Sava, din 372 până azi#
Tabelul urmărește 29 de afirmații despre Sava prin 33 de cărți, articole și pagini, de la scrisoare până azi. Fiecare rând este o afirmație, fiecare coloană o sursă. Coloanele sunt așezate după anul în care a fost scrisă sau tipărită sursa; pentru notițele bizantine, anul este al manuscrisului sau al tipăriturii, nu al textului.
Deschide tabelul
● spune asta◐ spune parțial sau cu rezerve○ nu spune≠ spune altceva— sursa nu a fost citită pentru acest rând
Tabelul e lat: trage spre stânga pentru sursele mai noi. Apasă pe o afirmație pentru detalii.
| Afirmația | Scrisoareadupă 372 | Vasileanii 370 | Istoriciisec. IV–V | Notița Sms. XII–XIII | Notița Dms. X–XII | Martirologii– | Acta Sanctorum1675 | Notița din 1727tipărit 1727 | Butler– | Șincaiînainte de 1811 | Neigebaur1850 | Tomaschek1872 | Gooss1874 | Korrespondenzblatt1878 | Hunfalvy1883 | Xenopol1885 | Iorgulescu1892 | Tomaschek1894 | Enciclopedia1904 | Pârvan1911 | Delehaye1912 | Densușianu1913 | Pârvan1923 | Năsturel1969 | Fontes1970 | Mousaios III1981 | Rămureanu1982 | Heather–Matthews1991 | Păcurariu1991/1992 | Sinodul BOR1992 | Girardi2013 | Drugaș2018 | Pagini webazi |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
A murit în prigoana pornită de Atanaric.Scrisoarea nu-l numește pe Atanaric, dar nici nu-l contrazice: spune că „păcătoșii din Gotia” au pornit o mare prigoană. Notițele S și 1727 și istoricii vechi îl numesc pe Atanaric. „Μετὰ δὲ χρόνον τινὰ Ἀθαναρίχου τοῦ ἄρχοντος τῶν Γότθων διωγμὸν κινήσαντος κατὰ χριστιανῶν … ἐκρατήθη καὶ αὐτός” (col. 608, r. 41–45): „După o vreme, când Atanaric, căpetenia goților, a pornit o prigoană împotriva creștinilor …, a fost prins și el.” Sinaxarul Constantinopolului, 17 aprilie §4 (ed. Delehaye 1902, col. 608–609) | nu spune | nu spune | nu spune | spune asta | spune asta (parțial) | spune asta | spune asta | spune asta | spune asta | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | spune asta | spune asta | — | nu spune | — | — | — | — | — | spune asta |
A fost ucis din ordinul lui Atanaric.În scrisoare, ordinul îl dă Atharid. Notițele bizantine îl numesc pe Atanaric, dar niciuna nu spune că el a poruncit uciderea. „Ὕστερον δὲ Ἀθαναρίχου παραγενομένου συνελήφθη· καὶ φραγγελλωθεὶς καὶ τυφθεὶς … ἤχθη ἐπὶ τὸν ποταμὸν Μουσαῖον … ἀπεπνίγη”: mai târziu, când a venit Atanaric, a fost prins; biciuit și bătut, a fost dus la râul Mousaios și înecat. Sinaxarul, manuscrisul D (Paris gr. 1587), notiță tipărită de Delehaye 1902 între „Synaxaria selecta”, înainte de col. 608 | nu spune | nu spune | nu spune | nu spune | nu spune | spune asta (parțial) | spune altceva | nu spune | nu spune | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | spune altceva | nu spune | — | spune altceva | — | — | — | — | — | nu spune |
Ordinul de ucidere a venit de la Atharid.Τότε γνοὺς πάντα ταῦτα Ἀθάριδος κελεύει ἀναιρεθῆναι αὐτόν (220.16). Numele apare de 12 ori, numai în capitolele 4–7. Scrisoarea Bisericii din Gotia (Passio S. Sabae), text grec, ed. Delehaye 1912, pp. 216–221 | spune asta | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | spune asta | nu spune | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | spune asta | — | spune asta (parțial) | spune asta | — | — | — | — | — | spune asta |
Atharid era fiul sau subordonatul lui Atanaric.Indice: „Atharidus Princeps sub Athanarico R.” (Atharid, principe sub regele Atanaric). Acta Sanctorum, Aprilis II (Anvers 1675), „De S. Saba Gotho”, comentariul lui D. Papenbroeck, §§4–11 | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | spune asta | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | spune asta (parțial) |
Râul Mousaios este Buzăul.Este identificarea obișnuită, făcută de cercetători; textele vechi dau numai numele Mousaios și nu spun unde curge râul. „der Buzeo in der gr. Walachei hiess Μουσέος (Acta S. Sabae Gothi a. 363)” (p. 150): Buzăul din Țara Românească „se numea Mouseos”. O egalitate afirmată direct, într-o listă de râuri care și-ar fi păstrat numele vechi, cu actele lui Sava ca izvor. Fără argument. W. Tomaschek, recenzie la R. Roesler, Romänische Studien, în Zeitschrift für die österreichischen Gymnasien 23 (1872), pp. 141–157, la p. 150 | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | spune altceva | nu spune | nu spune | nu spune | nu spune | spune asta (parțial) | spune asta | spune asta | spune asta | spune asta | spune asta | spune asta | spune asta | spune asta | spune asta | — | — | spune asta | — | spune asta | spune asta | — | spune asta (cu rezerve) | — | nu spune | — | — | spune asta |
S-a născut la Buzău sau în zona Buzăului.Niciun text vechi nu spune unde s-a născut. Scrisoarea nu numește satul; notița D spune doar „în Gotia”. ro.wikipedia: „S-a născut în anul 334 (aproximativ), în regiunea Buzăului”; en.wikipedia: „born … in a village in the Buzău river valley” (născut într-un sat de pe valea Buzăului); OrthodoxWiki în engleză și în română; adevarul.ro. Pagini web actuale (date neverificate): ro.wikipedia, en.wikipedia, OrthodoxWiki (EN, RO), oca.org, doxologia.ro, adevarul.ro, muzeubuzau.ro | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | — | — | spune asta |
S-a născut din părinți creștini.Toate patru textele spun că era creștin din copilărie. Niciunul nu vorbește despre părinții lui. «il giovane Saba di famiglia già cristiana» (p. 118): tânărul Sava, dintr-o familie deja creștină. M. Girardi, în Classica et Christiana 8/1 (2013), pp. 109–119 | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta (cu rezerve) | — | — | nu spune | — | — | — | spune asta | — | spune asta |
„Gotul” e doar un nume de loc; Sava nu era got.„Și Saba, ca și Audius, e dară grec din Asia.” (p. 157); „martyri «goți»”, cu ghilimele. V. Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman (1911), pp. 137, 156–158 | spune altceva | nu spune | — | spune altceva | spune altceva | — | spune altceva | spune altceva | spune altceva | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune altceva | spune asta | — | nu spune | — | — | spune altceva | spune asta | spune altceva | — | spune asta | — | — | — | spune asta |
Sava era daco-roman, vorbitor de latină sau băștinaș.Scrisoarea spune că era „got de neam”, iar notițele, că era din țara goților. Niciun text vechi nu-l numește roman sau dac. „își însușise creștinismul în limba latină … într-un mediu cu care, credem, avea afinități și etnice” (p. 31) M. Constantinescu, în Mousaios III (Buzău 1981), pp. 31–34 | spune altceva | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune altceva | — | spune asta (parțial) | — | — | — | spune asta | nu spune | — | nu spune | — | — | spune asta (cu rezerve) | spune asta (cu rezerve) |
Strămoșii lui Sava erau captivi din Capadocia.„ne fac să credem că Sfîntul Sava este originar tot de aici [din Capadocia], deci un descendent al captivilor greci aduși de goți în Dacia” M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române I (ed. a 2-a, 1991/1992) | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta (parțial) | — | — | — | — | — | — | spune asta (parțial) | — | spune asta | — | — | spune asta (cu rezerve) | spune asta |
Scrisoarea este adresată lui Vasile cel Mare sau trimisă prin el.Scrisoarea este adresată Bisericii din Capadocia, nu unui om. Vasile era atunci episcopul Cezareei Capadociei și, după epistolele lui, a primit un mucenic și o scrisoare de dincolo de Dunăre. „scrisoarea lui Iunnius Soranus către Vasile cel Mare, arhiepiscop în Cezareea Capadochiei” (p. 31): destinatarul este Vasile, iar expeditorul devine Soranus, nu Biserica din Gotia. M. Constantinescu, în Mousaios III (Buzău 1981), pp. 31–34 | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | spune asta | nu spune | — | — | — | — | — | spune asta |
Vasile cel Mare a cerut moaștele.Vasile cere, într-o epistolă păstrată, „moaște de mucenici” din ținutul prigoanei. Nu-l numește pe Sava. Legătura cu el este o apropiere făcută de cercetători, cu temeiuri bune. „la rugămintea și intervenția Sfîntului Vasile cel Mare († 379) către Iunius Soranus … spre a-i trimite moaștele Sfîntului” (p. 311) I. Rămureanu, Actele martirice (1982), pp. 311–324 | nu spune | spune asta (parțial) | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | nedeschisă | — | spune asta |
Scrisoarea a fost scrisă de Bretanion, episcopul Tomisului.„Se crede că alcătuitorul acestei Scrisori era episcopul Vetranion de la Tomis”; „adevăratul lor destinatar era episcopul tomitan, deci o do[vadă în] plus că el era și autorul actului martiric” M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române I (ed. a 2-a, 1991/1992) | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | spune altceva | — | spune asta | — | spune asta (cu rezerve) | — | spune asta (cu rezerve) |
Scrisoarea a fost scrisă de Ascholius al Tesalonicului.„penned, in all appearance, by St. Ascholius, bishop of Thessalonica” (scrisă, după toate aparențele, de Sfântul Ascholius, episcopul Tesalonicului) Alban Butler, Viețile sfinților, 12 aprilie (1756–1759; copie web) | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — |
Este primul martir de pe pământ românesc.Niciun text vechi nu spune asta, iar afirmația depinde de ce teritoriu și ce martiri sunt numărați. Pătimirea lui este una dintre puținele relatări ample despre un martir de la nord de Dunăre. OrthodoxWiki EN: „the earliest known native-born martyr on Romanian soil” (cel mai vechi martir cunoscut născut pe pământ românesc). Pagini web actuale (date neverificate): ro.wikipedia, en.wikipedia, OrthodoxWiki (EN, RO), oca.org, doxologia.ro, adevarul.ro, muzeubuzau.ro | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta (parțial) |
Sava (sau comunitatea lui) ținea credința de la Niceea, nu era arian.Scrisoarea spune că era „drept în credință”, fără să numească Niceea sau pe Arie. Vasile laudă „exactitatea credinței” mucenicului venit de dincolo de Dunăre. Cercetătorii nu sunt de aceeași părere. §4: partea Gotiei aflată sub Atanaric „integerrima adhuc esset fidei nullaque Arianismi labe contacta” (era încă de o credință cu totul curată, neatinsă de vreo pată a arianismului), după Baronius. Acta Sanctorum, Aprilis II (Anvers 1675), „De S. Saba Gotho”, comentariul lui D. Papenbroeck, §§4–11 | spune asta (parțial) | spune asta (parțial) | nu spune | nu spune | nu spune | — | spune asta | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — |
Ziua lui este 12 aprilie.Scrisoarea pune moartea în ajunul idelor lui aprilie, adică pe 12 aprilie, și cere să fie pomenit în ziua aceea. Calendarele bizantine îl pomenesc și la 15, 17 sau 18 aprilie. πρὸ μιᾶς ἰδῶν ἀπριλλίων (221.07): ajunul idelor lui aprilie, ca zi a morții. În Vat. gr. 1660 textul stă la 12 aprilie. Scrisoarea Bisericii din Gotia (Passio S. Sabae), text grec, ed. Delehaye 1912, pp. 216–221 | spune asta | nu spune | — | nu spune | nu spune | spune asta | spune asta | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | spune asta | — | — | — |
Ziua lui este 15 aprilie (sau 16, 17, 18, 24).17 aprilie în manuscrisul de bază; Delehaye (1912, p. 291): 15, 16, 17, 18 „et parfois le 12”, după copie. Sinaxarul Constantinopolului, 17 aprilie §4 (ed. Delehaye 1902, col. 608–609) | nu spune | nu spune | — | spune asta | spune asta | — | spune asta | spune asta | — | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | — | — | spune asta |
Trupul a fost mutat de un comandant roman, Soranus.Οὔνιος Σωρανός, ὁ λαμπρότατος δοὺξ τῆς Σκυθίας … ἐκ τοῦ βαρβαρικοῦ εἰς τὴν Ῥωμανίαν μετήνεγκεν (221.13–15): Iunius Soranus, preastrălucitul duce al Sciției, l-a mutat din ținutul barbar în Romania. Scrisoarea Bisericii din Gotia (Passio S. Sabae), text grec, ed. Delehaye 1912, pp. 216–221 | spune asta | spune asta (parțial) | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | spune asta | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | — | — | spune asta (parțial) |
Moaștele au ajuns în Capadocia (la Cezareea).εἰς τὴν Καππαδοκίαν πρὸς τὴν ὑμετέραν ἀπέστειλε θεοσέβειαν (221.17): l-a trimis în Capadocia, la cucernicia voastră. Cezareea nu este numită. Scrisoarea Bisericii din Gotia (Passio S. Sabae), text grec, ed. Delehaye 1912, pp. 216–221 | spune asta | spune asta | — | nu spune | nu spune | nu spune | — | nu spune | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | — | — | — |
Era cântăreț sau citeț bisericesc.nota 21: „Saba was lector, or possibly …” (Sava era citeț sau poate …). P. Heather, J. Matthews, The Goths in the Fourth Century (1991), pp. 102–109 | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | spune asta | — | — | — | — | spune asta (cu rezerve) |
A convertit și a botezat pe mulți.O spun două dintre cele trei notițe bizantine. Scrisoarea și notița D nu vorbesc despre botez. „πολλοὺς ἐπιστρέφων ἐβάπτιζεν” (col. 608, r. 39): pe mulți îi întorcea la credință și îi boteza. Sinaxarul Constantinopolului, 17 aprilie §4 (ed. Delehaye 1902, col. 608–609) | nu spune | nu spune | — | spune asta | nu spune | — | nu spune | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | spune asta (parțial) |
Era preot, călugăr sau misionar.„Dintre numeroșii missionari ai secolului al IV-lea în Nordul Dunării, mai cunoscuți sânt cinci: Ulfila, Audius (ereticul), Saba, Nicetas martyrul și Nicetas episcopul.” (p. 154) V. Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman (1911), pp. 137, 156–158 | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | — | — | — | spune asta |
Era ofițer (stratilat).§11: mineiele tipărite adaugă greșit titlul Στρατηλάτης, „qui alterius … Gotthi est, sub Aureliano Romae passi” (care este al altui got, martirizat la Roma sub Aurelian); moaște trimise la Ascoli în 1612 au fost cinstite în ziua greșită. Acta Sanctorum, Aprilis II (Anvers 1675), „De S. Saba Gotho”, comentariul lui D. Papenbroeck, §§4–11 | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | spune altceva | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune |
Preotul Sansalas a fost eliberat (sau martirizat).„having dismissed the priest Sansala, his companion” (după ce i-au dat drumul preotului Sansala, tovarășul lui) Alban Butler, Viețile sfinților, 12 aprilie (1756–1759; copie web) | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | spune asta | — | spune asta |
În satul lui Sava a fost adus un idol într-un car.doxologia.ro: „regele Atanaric a poruncit ca un idol să fie purtat într-un car prin cetăţi şi sate şi să i se aducă jertfe. Sfântul Sava îndemna pe creştini să nu jertfească idolilor şi să nu mănânce din cărnurile jertfite” Pagini web actuale (date neverificate): ro.wikipedia, en.wikipedia, OrthodoxWiki (EN, RO), oca.org, doxologia.ro, adevarul.ro, muzeubuzau.ro | nu spune | nu spune | nu spune | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta (parțial) |
A murit la 38 de ani.Așa spune scrisoarea. Notițele D și S spun „în al 38-lea an”, iar cea tipărită în 1727, 31 de ani. ὢν ἐτῶν τριάκοντα ὀκτώ (221.05–06): în vârstă de treizeci și opt de ani. Scrisoarea Bisericii din Gotia (Passio S. Sabae), text grec, ed. Delehaye 1912, pp. 216–221 | spune asta | nu spune | — | spune asta | spune asta | — | — | spune altceva | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — |
A murit în anul 372.ὑπατεύοντος Μοδέστου καὶ Ἀρινθέου (221.09): pe când erau consuli Modestus și Arintheus, adică în 372; fraza are două expresii pe care editorii le socotesc alterate. Ziua din săptămână și data Paștelui se potrivesc cu 372. Scrisoarea Bisericii din Gotia (Passio S. Sabae), text grec, ed. Delehaye 1912, pp. 216–221 | spune asta | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | spune asta | nu spune | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | spune asta | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — |
| Satul lui Sava are un nume cunoscut. | nu spune | nu spune | — | nu spune | nu spune | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | — | nu spune | — | — | — | — | — | — | nu spune |
Surse și metodă#
- H. Delehaye, „Saints de Thrace et de Mésie”, Analecta Bollandiana 31 (1912), pp. 161–300: Passio S. Sabae la pp. 216–221, comentariu la pp. 274–291 · Domeniu public (autor mort în 1941; publicat în 1912). Scanarea de pe archive.org poartă mențiunea Public Domain Mark 1.0
- Imaginile paginilor cu textul scrisorii (filele n259–n264) · ca mai sus; scanare „Digitized by Google”
- Vat. gr. 1660, ff. 205v–211v (manuscrisul din Vatican al scrisorii) · © Biblioteca Apostolica Vaticana, toate drepturile rezervate: numai trimitere, fără reproducere
- Veneția, Biblioteca Nazionale Marciana, Gr. Z. 359 (=816), ff. 190r–193v (manuscrisul de la Veneția) · imagini © Biblioteca Nazionale Marciana, pe Internet Culturale: numai trimitere, fără reproducere
- Vasile cel Mare, Epistolele 155, 164, 165: textul grec, ed. R. J. Deferrari, Saint Basil: The Letters, vol. II (Loeb Classical Library, 1928), pp. 380–384, 420–430 · domeniu public
- Ammianus Marcellinus 27.5 (text latin) · text latin în domeniul public
- Socrate, Istoria bisericească 4.33; Sozomen 6.21, 6.37; Teodoret 4.31 (traduceri engleze din seria NPNF) · traduceri în domeniul public
- Filostorgiu 2.5 (trad. engleză E. Walford, 1855) · domeniu public
- Ieronim, Cronica (traducere engleză online) · traducere a site-ului; condițiile de folosire nu au fost verificate
- Auxentius din Durostorum, Scrisoarea despre Ulfila: transcriere latină; traducere engleză de J. Marchand · text latin în domeniul public; traducerea Marchand este protejată și nu se reproduce
- Synaxarium ecclesiae Constantinopolitanae, ed. H. Delehaye (Bruxelles 1902): notița D, col. 603–604; notița S, col. 608–609 · domeniu public (1902; editor mort în 1941); pagina de pe archive.org nu are mențiune de licență
- Menologium Graecorum, partea a III-a, martie–august (Urbino 1727), p. 56 · domeniu public
- Acta Sanctorum, Aprilis II (Anvers 1675), „De S. Saba Gotho martyre”, comentariu de D. Papenbroeck · domeniu public
- A. Butler, Viețile sfinților, 12 aprilie · text în domeniul public (secolul al XVIII-lea); copie web a unei ediții mai târzii
- Surse românești și alte surse din secolele XIX–XXI: Șincai, Neigebaur 1850, Hunfalvy 1883, Xenopol 1885, Iorgulescu 1892, Tomaschek 1894, Diaconovich 1904, Pârvan 1911 și 1923, Densușianu 1913, Năsturel 1969, Fontes II 1970, Mousaios III 1981, Rămureanu 1982, Păcurariu, Popescu 2001, Girardi 2006–2013, Drugaș 2018, actul sinodal din 1992 (fiecare cu trimiterea ei în registrul afirmațiilor) · amestecat: lucrările dinainte de 1930 sunt în domeniul public; cele mai noi sunt protejate și sunt citate scurt, pentru comentariu
- W. Tomaschek, recenzie la R. Roesler, Romänische Studien, Zeitschrift für die österreichischen Gymnasien 23 (1872), p. 150; C. Gooss, Studien zur Geografie und Geschichte des Trajanischen Daciens (1874), p. 31; Korrespondenzblatt des Vereins für siebenbürgische Landeskunde 1 (1878), p. 20; Paul Hunfalvy, Die Rumänen und ihre Ansprüche (1883), pp. 39, 43; A. D. Xenopol, Une énigme historique (1885), p. 146; J. F. Neigebaur, Zeitschrift für Philosophie und katholische Theologie, serie nouă 11, caietul 2 (1850), p. 3 · domeniu public (tipărituri din secolul al XIX-lea)
- V. Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman (București 1911) · domeniu public (autor mort în 1927)
- Mousaios III (Muzeul Județean Buzău, 1981), pp. 31–34 · protejat; citat scurt
- Muzeul Județean Buzău, „Mileniul I d. Hr.” · protejat; o singură propoziție citată
- P. Heather, J. Matthews, The Goths in the Fourth Century (Liverpool 1991), cap. 4 · protejat: numai trimitere
- Povestiri de azi (ro.wikipedia, en.wikipedia, OrthodoxWiki în engleză și în română, oca.org, doxologia.ro, adevarul.ro) · Wikipedia: CC BY-SA 4.0; celelalte sunt protejate și sunt citate ca dovadă a ceea ce se spune astăzi
- Calculul datei Paștelui și al zilei din săptămână · calcul propriu al paginii (regula alexandrină, ziua iuliană)
- Acta Sanctorum Aprilis II (Anvers 1675), p. 90, nota g la fraza cu data · domeniu public
- M. Girardi, „La passio Sabae Gothi (BHG 1607): il contributo di ricercatori romeni”, Classica et Christiana 6/1 (2011), pp. 81–95 · acces liber; citat, nereprodus
- Prosopography of the Later Roman Empire I, „Fl. Arinthaeus” (consul în 372 cu Domitius Modestus), ediția digitală · citat, nereprodus
- Paris, BnF, grec 1587, f. 38v (notița D) · Bibliothèque nationale de France, Gallica; cu trimitere, fără reproducere
- Sinai, Mănăstirea Sfânta Ecaterina, gr. 548, ff. 164v–165r (notița D) · microfilm al Bibliotecii Congresului; cu trimitere, fără reproducere
- Database of Byzantine Book Epigrams: Vat. gr. 1660 (colofonul, martie 916) · fișă de catalog
- A. Luzzi, „Edizione di alcuni sinassari B* assenti nel Menologium Graecorum”, Nea Rhome 3 (2006), pp. 207–222 · citat
- P. Ș. Năsturel, „Les Actes de saint Sabas le Goth (BHG³ 1607). Histoire et archéologie”, Revue des études sud-est européennes 7 (1969), pp. 175–185 · citat
- I. Duridanov, „Thrakisch-dakische Studien”, Linguistique balkanique 13/2 (1969), pp. 47–48 · citat
- M. Girardi, „Chi «ha unto e preparato» al martirio Saba il Goto?”, Classica et Christiana 8/1 (2013), pp. 109–128 · citat
- E. Negrău, „Hagiography and Identity: Saints from the Dioceses of Dacia and Thrace in Balkan Medieval Menologia”, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Beaux-Arts 60 (2023), pp. 3–32 · citat
- T. Hodgkin, Italy and Her Invaders, ed. a 2-a, vol. I, cartea I, cap. 2, notele 71 și 102 · domeniu public
- Biserica Ortodoxă Română, Actul sinodal din 21 iunie 1992, în rezumatul agenției Basilica (2022) · citat
Textul scrisorii
Scrisoarea Bisericii din Gotia s-a păstrat în două manuscrise grecești: Vat. gr. 1660, din Biblioteca Vaticană, copiat în martie 916, unde textul stă la 12 aprilie, și Marcianus gr. Z. 359, de la Veneția, de la începutul secolului al XI-lea, unde stă la 15 aprilie. Textul de pe această pagină urmează ediția lui Hippolyte Delehaye, „Saints de Thrace et de Mésie”, Analecta Bollandiana 31 (1912), paginile 216–221, aflată în domeniul public. În manuscrise au fost citite, pe fotografii, începutul, numele lui Atharid și al tatălui său, fraza cu data morții și salutul final.
Textul grec urmează paginile ediției. Trei greșeli de tipar ale ediției sunt îndreptate în textul de citit: τοιαύτην, εἰρημένων, ἀθῷον.
Scrisoarea are 1.674 de cuvinte grecești, în opt capitole. Sunt numărate cuvintele despărțite prin spații în textul de aici, fără semnele de punctuație. La notițe (146, 126 și 124 de cuvinte) sunt numărate și titlul, și, la D, cuvintele adăugate de editor între paranteze. Împărțirea pe părți ale poveștii este făcută pentru această pagină. Împărțirea în 57 de fragmente nu este a ediției; a fost făcută pentru această pagină.
Cele trei notițe bizantine
Notițele D și S sunt tipărite de Hippolyte Delehaye în Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae (Bruxelles, 1902): S, textul de bază al ediției, la coloanele 608–609 (17 aprilie); D, în registrul de jos al coloanelor 603–604 (15 aprilie). Notița din 1727 este în Menologium Graecorum, partea a III-a (Urbino, 1727), pagina 56, în greacă și în latină. Textele urmează paginile acestor ediții; semnele editorilor și variantele sunt explicate lângă text.
Notița D a fost citită și pe fotografiile a două manuscrise: Paris, BnF, grec 1587, f. 38v, și Sinai gr. 548, ff. 164v–165r. Manuscrisul de la Paris diferă de textul tipărit în trei locuri mărunte, arătate lângă notiță; într-unul dintre ele, nota ediției îi atribuie manuscrisului o lectură (προκείμενοι) pe care fotografia nu o confirmă.
Notița S și cea din 1727 nu au fost citite pe manuscrise. Pentru cea din 1727, manuscrisul de la Grottaferrata din care provine textul, după Andrea Luzzi, nu a fost văzut; de aceea vârsta de 31 de ani și râul fără nume sunt date aici ca lecturi ale tipăriturii.
Cele patru texte nu sunt patru mărturii independente. Notițele rezumă aceeași poveste, iar S și cea din 1727 au aproape aceleași cuvinte.
Ediții și traduceri mai vechi
Textul grec al scrisorii a fost tipărit întâi de Daniel Papenbroeck, în Acta Sanctorum, aprilie, volumul II (1675), după manuscrisul din Vatican. O traducere latină făcută de Pier Francesco Zino după manuscrisul de la Veneția apăruse în 1559. Delehaye a reeditat textul în 1912 după amândouă manuscrisele. Mario Girardi l-a retipărit în 2009, revăzut, cu traducere italiană și comentariu (Iași, colecția Bibliotheca Patristica Iassiensis).
În română scrisoarea a mai fost tradusă de Gheorghe Zotu (1883), Gherasim Timuș (1891) și Constantin Erbiceanu (1898), după textul din 1675, apoi de Ștefan Alexe și Vasile Sibiescu (1972), în Fontes Historiae Daco-Romanae II (1970, fragmente), de Ioan Rămureanu (1982) și de Nicolae Dănilă (1995). Lista este a lui Girardi (Classica et Christiana 6/1, 2011, pp. 84–85). În engleză, traducerea de referință este a lui Peter Heather și John Matthews (1991).
Traducerea
Traducerile în română și în engleză, ale scrisorii, ale notițelor și ale pasajelor din Vasile cel Mare, sunt noi, făcute din greacă. Nu au fost verificate de un elenist. Locurile nesigure sunt semnalate în notele de sub text.
Câteva alegeri:
- „Romania” redă cuvântul grecesc Ῥωμανία, care în scrisoare înseamnă Imperiul Roman. Nu are legătură cu numele României de azi.
- „Regele mărunt” redă βασιλίσκος, titlul lui Rhothesteos, tatăl lui Atharid; cuvântul nu arată exact ce rang avea.
- „Got de neam” redă Γότθος ὢν τῷ γένει: spune de ce neam era Sava, nu unde locuia.
- „Creștinii dintre ai lor” redă τοὺς προσήκοντας αὐτοῖς χριστιανούς. Cuvântul înseamnă adesea „rude”, dar legătura nu este precizată.
- „Sătenii” redă un cuvânt nesigur: ediția tipărește κόμητες, manuscrisul de la Veneția are κόμιτες, iar Papenbroeck a corectat în κομῆται.
- În notițe, πόλις este tradus „localitate”: cuvântul înseamnă de obicei „oraș”, dar scrisoarea vorbește în același loc despre un sat (κώμη).
- Comandantul roman este tipărit Οὔνιος Σωρανός; forma folosită aici este cea obișnuită, Iunius Soranus.
- La sfârșit, ediția are „cei prigoniți împreună cu voi”. Manuscrisul de la Veneția are „împreună cu noi”, iar notele ediției nu arată diferența. Traducerea păstrează ce este tipărit și spune acest lucru în notă.
- Fraza cu numele consulilor este tradusă cuvânt cu cuvânt, așa cum stă în amândouă manuscrisele și în ediție. Papenbroeck a scos din ea, în 1675, două expresii pe care nu le putea înțelege; Delehaye le-a pus la loc și a socotit locul alterat. Nota de sub frază spune ce a făcut fiecare. Anul 372 se sprijină pe numele consulilor Modestus și Arintheus și pe potrivirea zilei din săptămână cu data Paștelui.
Calendarul
Scrisoarea spune că Sava a murit „în a cincea zi a săptămânii, cea de după Paște, în ajunul idelor lui aprilie”, adică într-o joi, 12 aprilie. Toate datele sunt în calendarul iulian. Calculul datei Paștelui după regula alexandrină arată că, între anii 330 și 419, Paștele a căzut pe 8 aprilie numai în 350, 361 și 372. În 372, 12 aprilie a fost joi. Verificarea a fost făcută de Delehaye în 1912 (pagina 291); aici este doar repetată.
Cele trei nopți și cele două dimineți din povestire se potrivesc cu săptămâna 8–12 aprilie dacă „a treia noapte după sărbătoare” se numără de la duminica Paștelui, cum sugerează textul. Numărată de la noaptea de priveghere, moartea ar cădea miercuri. Potrivirea arată că datele scrisorii nu se contrazic; nu dovedește mai mult, iar regula de calcul de azi nu arată cum a socotit Paștele din 372 comunitatea lui Sava.
Vasile cel Mare
Pasajele din epistolele 155, 164 și 165 sunt citite în textul grec al ediției lui Roy J. Deferrari (Saint Basil: The Letters, vol. II, 1928, paginile 380–384 și 420–430). Niciuna dintre cele trei epistole nu conține numele lui Sava. Legătura cu el, ca și numele lui Soranus pentru destinatarul epistolei 155, vin de la editorii epistolelor.
Tabelul surselor
Tabelul urmărește 29 de afirmații care se fac de obicei despre Sava prin 33 de surse, de la scrisoare până la pagini web de azi. Coloanele pentru scrisoare, pentru epistolele lui Vasile și pentru cele trei notițe sunt completate după textele grecești de pe această pagină. Celelalte coloane arată ce spun cărțile și articolele cercetate; nu sunt o istorie completă a fiecărei afirmații. Lista afirmațiilor a fost fixată înainte de citirea surselor de după secolul al V-lea.
Pentru identificarea râului Mousaios cu Buzăul, cea mai veche tipăritură dintre cele cercetate care o face este o recenzie a lui Wilhelm Tomaschek din 1872; o reiau Gooss (1874) și Hunfalvy (1883), iar Xenopol (1885) aduce un argument. Scrieri mai vechi, între care Hasdeu, Cantemir și geografiile germane, nu au fost cercetate.
Numele
Scrisoarea numește cinci oameni care trăiesc în Gotia. Niciunul nu poartă un nume latin. De aici nu rezultă că în Gotia nu trăiau vorbitori de latină: scrisoarea tace, iar un nume nu arată nici limba, nici neamul cuiva.
Numărătoarea mai largă, de 33 de creștini numiți în toate izvoarele despre Gotia, cu un singur nume latin, este provizorie: numai trei nume vin dintr-un text contemporan, iar listele diferă de la un manuscris la altul.