De ce româna are și «strigoi», și «vampir»

Capitolul 1

Cuvântul Romei

strix – striga · latină · Roma

La Roma, strix e la Plaut o pasăre de noapte care mănâncă oameni încă vii — cuvânt vechi, din veacul II î.Hr. Forma populară striga apare devreme și ea: Petronius o pune în veacul I în gura lui Trimalchio, iar striga ajunge duh rău al nopții, babă fermecătoare, ființă care poftește carne și sânge de om, mai ales de prunc.

Din aceeași rădăcină se trag italiana strega și stregone, franceza stryge, poloneza strzyga (poate chiar din română), maghiara sztriga și albaneza shtriga — iar verbul a striga, „a țipa“, e dat de DEX din lat. *strigare (< strix), dar dicționarele citate nu-l trag direct din substantivul strigă; îl ținem separat.

Capitolul 2

Moștenirea

strigă – strigoi · graiuri · Dacia – România

Româna păstrează cuvântul Romei și-l îmbracă românește: strigă primește sufixul -oi și ajunge strigoi. DEX ’98 dă morfologia pe scurt: „Strigă + suf. -oi.“

Între timp, striga medievală bântuie închipuirea apuseană ca vrăjitoare zburătoare, iar formele înrudite se răspândesc din Italia până în Polonia și Albania.

Capitolul 3

Balamaia

Vampyri – Vampir · 1725 – 1732 · Kisilova – Belgrad

Între 1718 și 1739, nordul Serbiei se află sub stăpânire austriacă, cu administrație militar-camerală la Belgrad, supravegheată de la Viena. În satele de graniță mor oameni pe capete, iar satele cer dezgropări.

La Kisilova, 1725: Petar Blagojević moare, iar în opt zile mor nouă oameni după boli de circa o zi; muribunzii spun că el îi sugrumă noaptea. Provisorul imperial Ernst Frombald vede trupul neputrezit, cu sânge în gură. Frombald asistă la deshumare și raportează; țărușul și rugul sunt fapta sătenilor înspăimântați, după obiceiul lor — raportul său ține administrația la distanță de fapta lor.

La Medveđa, iarna 1731–1732: al doilea val. Arnold Paole murise cu vreo cinci ani în urmă, căzut dintr-un car cu fân; groapa deschisă la patruzeci de zile arată trup neputrezit, cu sânge proaspăt curs din ochi, nas, gură și urechi. Chirurgii Glaser și Flückinger scriu rapoarte; cel din urmă, Visum et Repertum, se semnează la Belgrad la 26 ianuarie 1732 și se tipărește la Nürnberg în același an.

Capitolul 4

Depeșa

Vampir – Vampyres – vampire · 1732 · Haga – Londra

Rapoartele se traduc spre vest și nord și hrănesc spaima de vampiri a veacului în Germania, Franța și Anglia. Relatarea din 1725 se tipărește în Wienerisches Diarium din 21 iulie 1725; Visum et Repertum se tipărește la Nürnberg în 1732.

Cea mai veche folosire englezească tipărită pe care o cunoaștem e din presa londoneză din martie 1732 — Daily Post-Boy (10 martie, o descoperire arhivistică recentă), London Journal (11 martie) și, în mai, Craftsman (20 mai) vestesc povestea; citatul cu „Vampyres“ îl dăm după lucrări moderne, căci pagina de ziar n-am văzut-o la facsimil: „…certain dead Bodies (call’d there Vampyres) had kill’d several Persons by sucking out all their Blood…“ — morții din „Medreyga“ omorâseră mai mulți oameni, sugându-le tot sângele. Lanțul nu e însă un releu simplu Germania–Franța–Anglia: publicația francofonă Le Glaneur tipărise „Vampires” la Haga încă din 3 martie, înaintea exemplelor londoneze — iar London Journal traducea chiar material din Le Glaneur: o rețea europeană de presă, nu un șir de curieri.

O verigă rămâne nesigură: trecerea prin maghiară, pomenită de unele dicționare, e contestată. Pe hartă, piciorul de la Buda apare întrerupt.

Capitolul 5

Întoarcerea acasă

vampire – vampir · 1732 – 1845 · Paris – Negruzzi

Româna împrumută călătorul înapoi — DEX ’98 dă „Din fr. vampire, germ. Vampir.“ Traducerea lui Negruzzi după balada lui Hugo, „La Ronde du Sabbat“, începe să apară în Albina românească la 17 septembrie 1839, iar aparatul edițiilor (Leonte, după Petrea 2009) păstrează două stări ale versului. În A (1839): „Stahii slute și balauri, strigoi răi și negre gnomuri” — „vampir” lipsește, tradus prin „strigoi”. În B (Balade, 1845): „Vampiri, stafii și balauri, strigoi, larve, negri gnomuri” — neologismul intră în rând fără să-l scoată pe strigoi (care în franceză — „Les larves, les dragons, les vampires, les gnomes” — nu există: e adaosul traducătorului).

Anul 1872 din dicționare e al ediției postume: Negruzzi murise în 1868. Dacă „vampir” apare altundeva în textul din 1839 n-am verificat la facsimil — reperul sigur rămâne 1845. Apoi cele două cuvinte merg împreună: Noul dicționar portativ din 1862 dă vampir = „strigoiu” — dar și „numirea unui liliac foarte mare” (după Iordan 1950); în 1867, Drăgescu alătură și el „vampir” și „strigoi” în Nopțile carpatine, în sens figurat (după Martin 2023).

Între timp, strigoi rămâne cuvântul din popor, moștenit de la Roma. Despre ce făceau oamenii împotriva strigoilor scrie atlasul dedicat: strigoi-atlas: ce făceau oamenii împotriva strigoilor.