De ce erau târgurile medievale ale Țării Românești acolo unde sunt?

Unde s-ar aduna negustorii?#

La ieșirea din munți, lângă un vad, aproape de curtea domnului? Pune trei semne pe relief. Deocamdată, harta nu îți arată târgurile.

Atinge harta de trei ori. Atinge un semn ca să-l ștergi.

Pune trei semne.

Documentele le așază pe rând#

Pornește cronologia. Punctul apare la cel mai vechi reper ales pentru acel loc: o mențiune de vamă, de hotar, de moară sau un act emis acolo. Nu este o cronologie a întemeierilor.

Punctul gol arată o datare a editorilor sau o dată discutată. Pentru un interval, punctul apare la începutul lui; intervalul complet rămâne în fișă.

Un târg nu trebuia să fie la munte#

Din cele 20 de locuri selectate, 18 pot fi puse aproximativ pe hartă. Se văd puncte de-a lungul văilor care coboară din Carpați și puncte la Dunăre. Harta nu este un recensământ al tuturor târgurilor medievale.

Poziția este a localității actuale sau a sitului identificat, nu conturul măsurat al târgului medieval. Atinge un punct pentru ce spune sursa.

Le explică trecerile peste munți?#

Câmpulung și drumul Brăilei sunt numite în privilegiul comercial din 1368. Cel din 1413 numește Rucăr și Dâmbovița, iar tariful pentru pește cuprinde și Târgșor și Târgoviște. Șerban Papacostea analizează aceste texte în studiul său din 2018, la paginile 428–430.

Trecerile fac legătura dintre centrele transilvănene și ținuturile de la sud de munți. Semnele indică zonele trecerilor și punctele vamale cunoscute; nu trasează un drum medieval măsurat.

Textele dovedesc legături comerciale. Nu dovedesc că fiecare târg a apărut din cauza unei trecători.

Dunărea aduna oameni și mărfuri?#

Brăila intră în privilegiul din 1368 prin drumul care îi poartă numele. La Calafat, actul din 1424 confirmă o vamă, iar cel din 1480 o leagă explicit de târg. La Floci, actul din 1467 vorbește despre bălți, vama din pește, un pârgar și pârcălabi (DRH B I, nr. 53, 172 și 131).

Acestea sunt dovezi despre schimburi și administrarea veniturilor. Din ele nu putem calcula numărul corăbiilor, volumul negoțului sau mărimea populației.

Fluviul explică o parte a distribuției, prin funcții documentate în anumite locuri.

Prezența domnului făcea un târg?#

Acte din selecție sunt emise la Argeș în 1369, la Giurgiu în 1409, la Târgoviște în 1418, la Gherghița în 1453 și la București în 1459. Pătratul marchează această dovadă: cancelaria a lucrat acolo la data actului (DRH B I, nr. 3, 35, 42, 110 și 118).

Laurențiu Rădvan descrie raporturile dintre domnie și comunitățile urbane în „Moșiile orașelor din Țara Românească în secolele XIV–XVI”, paginile 163–165. Moșia orașului și locurile deținute de orășeni aveau regimuri diferite. Un act emis într-un loc nu înlocuiește aceste dovezi despre comunitate.

Curtea este o legătură de verificat, nu un certificat de întemeiere urbană.

O vamă însemna deja un oraș?#

La Slatina, sursele folosite plasează mențiunea vămii în 1368 sau 1369. Punctul rămâne gol, iar diferența este explicată în inventar. La Calafat, între confirmarea vămii din 1424 și formula care o asociază târgului în 1480 sunt 56 de ani calendaristici.

Porunca lui Dan al II-lea din 1431 se adresează împreună târgurilor și vămilor. Lista nu ne dă dreptul să declarăm fiecare punct vamal un oraș. Nu știm nici când, între două acte, s-a schimbat funcția unui loc.

Trebuie citită funcția numită de act, nu doar numele locului.

Se adunau în jurul sării și al morilor?#

Hrisovul din 1388 pentru Cozia numește o moară la Râmnic și una în hotarul Piteștilor. Un act din 1421 include o ocnă la Ocna de Sus. Pentru Târgul Jiului, un act datat de editori în 1429–1430 confirmă mori (DRH B I, nr. 9, 49 și 64).

Sunt activități economice localizate. Nu avem producții comparabile, numere de lucrători sau o hartă completă a morilor și ocnelor. Punctul pentru Ocna de Sus folosește identificarea istorică cu zona Ocnelor Mari; precizia și statutul urban rămân limitate.

Resursele oferă o explicație posibilă. Selecția nu poate măsura cât au contat.

Unde sunt târgurile care nu mai sunt orașe?#

Numele de azi nu sunt o listă suficientă. Floci, Târgșor și Gherghița apar în actul din 1431. RAN înregistrează la Piua Petrii situl Orașului de Floci (93655.02) și la Gherghița locuințe ale târgului medieval (133438.01).

O hartă alcătuită numai din orașele actuale ar pierde tocmai aceste comparații. În schimb, pentru târgul Săcuienilor și Târgul Gilort nu fixăm un punct exact: documentul și identificarea pe teren sunt două verificări separate.

Dispariția din rețeaua urbană actuală nu șterge dovada medievală.

Sau vedem locurile pe care le-au păstrat actele?#

Multe repere vin din danii către mănăstiri: mori, vămi, vii și locuri. Rădvan observă la paginile 164–165 ale studiului despre moșiile orașelor că informațiile pentru perioada de până la sfârșitul secolului al XVI-lea sunt puține și provin în mare parte din asemenea danii.

Un loc poate fi mai vechi decât mențiunea aleasă. O serie de acte păstrate poate face un târg mai vizibil decât altul. Absența unui punct nu dovedește absența negoțului.

Distribuția documentelor trebuie păstrată distinctă de distribuția oamenilor.

Cât de bine putem compara dovezile?#

Inelele compară reperele verificate și alese pentru această pagină: numărul lor sau intervalul dintre cel mai vechi și cel mai nou. Nu numărăm aici toate actele păstrate pentru fiecare târg. Acoperirea documentară totală rămâne necunoscută pentru fiecare loc.

O singură mențiune nu înseamnă un târg slab documentat în toate arhivele. Un interval lung nu dovedește activitate neîntreruptă. Semnul întrebării arată că identificarea sau lectura directă a dovezii este incompletă; motivul apare în fișă.

Poți schimba măsura, filtra verificările și alege un loc. În inventar, „Vezi dovezile și sursele” deschide fiecare reper și trimiterea precisă.

În 1431, lista le pune în aceeași rețea#

Argeș, Câmpulung, Târgoviște, Târgșor, Săcuieni, Gherghița, Brăila, Buzău și Floci sunt numite în aceeași poruncă. Ea privește negoțul cu Brașovul și aplicarea vămilor, nu descrierea unui hotar de stat (DRH B I, nr. 69).

Legăturile dintre locuri sunt documentate mai bine decât traseul exact al drumurilor. De aceea harta păstrează râurile și relieful, dar nu unește târgurile prin linii care ar părea drumuri măsurate.

Mai târziu în acte nu înseamnă mai târziu pe teren#

Pitești era numit în 1388 prin hotarul său. Actul care spune explicit „orașul Pitești” este datat de editorii DRH la 1 aprilie 1510–1511; Sacerdoțeanu folosește anul 1510. Între anii reperelor sunt 122–123 de ani. Nu știm din ele când a devenit așezarea un târg.

Întrebarea de la început primește astfel mai multe răspunsuri locale: trecere, piață, venit, resursă și putere. Niciuna dintre aceste legături nu explică singură toate locurile.