Bazinul Bârsei — depresiunea din jurul Brașovului — a fost, din secolul al XIII-lea, Pământ Crăiesc săsesc: un teritoriu administrat de coloniștii germani aduși de regii Ungariei, cu sate cu drept de târg, biserici fortificate și privilegii comerciale. În 1437 s-a constituit Unio Trium Nationum — uniunea nobilimii maghiare, a sașilor și a secuilor — care exclude explicit țărănimea românească, majoritară numeric, de la statutul urban și de la reprezentarea politică. Românii au rămas, în mare parte, în afara satelor privilegiate: pe coaste, pe plaiuri, la stâne.
Ce vezi mai sus nu e o descoperire de lingvistică publicată — e o citire geografică a acestui fapt administrativ, cu altitudinea ca axă. 102 locuri din bazin, extrase din OpenStreetMap și clasificate după rădăcina numelui: german, maghiar, românesc sau incert. Mută linia de apă și urmărește cum se schimbă proporțiile deasupra și dedesubt; sau caută direct un nume în bara de mai sus.
Două momente, aceeași hartă
La 1211 e atestat documentar un singur sat din bazin: Bod. Până în 2026, alte opt i s-au alăturat pe hartă; restul locurilor — inclusiv toată microtoponimia românească — n-au avut niciodată un an de pus.
Fiecare cadru e aceeași hartă, înghețată la un an fix; comutatorul „Timp” din capul paginii o redă animat, punct cu punct.
Un al doilea ac: cine are dată de atestare, și cine n-are
Nouă din cele 21 de sate Königsboden au un an de atestare documentară real, verificat: Bod (1211), Hărman și Sânpetru (1240), Ghimbav (1342), Cristian (1362), Vulcan (1369), Zărnești (1373), Hălchiu (1377), Râșnov (1331, satul; cetatea abia din 1335). Restul satelor săsești și toată microtoponimia românească — poieni, plaiuri, stâne — n-au un an de atestare de pus pe hartă, pentru că nu au avut niciodată un act de fondare pe care cineva să-l fi păstrat. Comutatorul „Timp" de mai sus pune asta vizual: satele documentate se aprind pe rând, pe măsură ce anul înaintează; microtoponimia stă constantă, cenușie, în afara cronologiei: n-are act de fondare, deci n-are dată de pus.
Ce arată, de fapt, cele 102 locuri
62 din 102 locuri au rădăcină românească, 13 germană, 13 maghiară, iar 14 rămân incerte — asumat, nu forțat spre o categorie sau alta. Stratul montan e real, dar subțire: doar 27 din 102 locuri sunt peste 1200 m, pentru că OpenStreetMap documentează bine vârfurile numite, dar rar poienile și stânele fără nume oficial. N-am completat golul cu nume inventate — unde acoperirea e slabă, spunem asta direct.
Pentru satele Königsboden — Bod, Bran, Cristian, Crizbav, Feldioara, Ghimbav, Hălchiu, Hărman, Ilieni, Măieruș, Poiana Brașov, Prejmer, Rotbav, Râșnov, Satu Nou, Sânpetru, Stupinii Prejmerului, Teliu, Timișu de Sus, Vulcan, Zărnești — OpenStreetMap are atât numele german cât și cel maghiar, fără să spună care a fost fondator. Actul de fondare și statutul de Nationsuniversität săsească sunt documentate în afara acestui proiect: le-am tratat drept germane pe temeiul acelui statut, nu al etichetării OSM. Metoda completă, loc cu loc, e în SOURCES.md.
Surse
- OpenStreetMap, interogare Overpass API, 7 septembrie 2026 — nume, name:de, name:hu, altitudine.
- Altitudine: eticheta OSM
ele=unde există; altfel model digital de teren SRTM via Open-Meteo Elevation API. - Andreanum (1224) și Unio Trium Nationum (1437) — fapte istorice de fundal, tratate ca stabilite, nu rederivate aici.
- Anii de atestare documentară (9 sate) — Wikipedia în limba română, pagina fiecărei localități, verificată individual 7 septembrie 2026; sursele exacte, loc cu loc, sunt în
SOURCES.md.