Vânturile cu nume ale României · 1974–2025

Crivățul vine și acum. Gerul lui, nu.

Într-o poveste din fostul județ Tutova, consemnată de Tudor Pamfile înainte de 1916, un împărat avea patru feciori, patru vânturi. Unul dintre ei, Crivățul, dezvelea casele, dărâma copacii și împrăștia munca omului pe câmp. Tatăl l-a certat, l-a ocărât, ba se zice că l-a și bătut, apoi l-a lăsat să iasă doar iarna, „când nu se află nimic pe câmpuri”.

Mai iese crivățul doar iarna? Mai e la fel de rece? Mai jos, fiecare zi de vânt măsurată din 1974 până în 2025 e un fir într-o scoarță: un rând pe an, din iulie până în iunie, cu iarna la mijloc.

Tudor Pamfile, „Văzduhul după credințele poporului român” (1916), p. 54–55.

Scoarța vântului la Galați: 51 de ani de vânt, zi de zi, câte un rând pe an. — Scoarța vântului de la Galați. Un rând pe an, din iulie până în iunie; un fir pe zi, înclinat după direcția vântului. Treci cu mouse-ul sau atinge un fir.

#Când bate crivățul?

Mai ales iarna, cum spune povestea, și cel mai des în februarie și martie. La 18 stații din estul și sudul țării, zilele cu vânt statornic din nord-est, de cel puțin 5 metri pe secundă jumătate din zi, au fost între 1974 și 1989 de la 1,3 până la peste 7 ori mai dese în decembrie–februarie decât în iunie–august.

Zile cu vânt statornic din nord-est, pe lună, 1974–1989

Sulina

Galați

București-Băneasa

Zi cu vânt statornic: cel puțin patru din cele opt observații ale zilei (la fiecare trei ore) cu vânt din nord până în est, de cel puțin 5 m/s. Doar anii 1974–1989, înainte de schimbările de la anemometre.

Fiul neascultător mai iese și vara pe malul mării și la Dunărea de Jos. La Sulina, Buzău și Galați, vara are între două treimi și trei sferturi din zilele de crivăț ale iernii. Vara însă vântul din nord-est trece peste pământ cald și nu mai îngheață nimic.

#Aduce crivățul gerul?

Nu atât cât s-ar crede. Regula stabilită înaintea calculului cerea ca, la stațiile din regiunea crivățului, zilele de crivăț să fie printre cele mai reci zece zile ale fiecărei ierni de cel puțin 1,5 ori mai dese decât în iarna întreagă. Au fost, în medie, de doar 1,2 ori mai dese, așa că testul a căzut.

Cât de des e zi de crivăț: în toată iarna și în cele mai reci zece zile ale fiecărei ierni, 1975–2025

Stația	Din toate zilele de iarnă	Din cele mai reci 10	De câte ori mai des
Sulina	29%	55%	1,9×
Bacău	18%	30%	1,6×
Constanța	25%	40%	1,6×
Galați	31%	46%	1,5×
Mihail Kogălniceanu	22%	33%	1,5×
Călărași	27%	35%	1,3×
Iași	17%	22%	1,3×
Buzău	29%	34%	1,2×
Botoșani	5%	5%	1,1×
Craiova	26%	23%	0,9×
București-Băneasa	28%	23%	0,8×
Otopeni	29%	23%	0,8×
Roșiorii de Vede	25%	16%	0,6×

Diferențele dintre stații sunt însă mari. La Sulina, crivățul bate în 29% din zilele de iarnă, dar în 55% din cele mai reci zece. La Constanța, Bacău și Galați, de 1,5–1,6 ori mai des decât în iarna întreagă. La București, la Otopeni, la Craiova și la Roșiorii de Vede, cele mai reci zile ale iernii au venit mai rar cu crivăț decât celelalte.

#S-a îmblânzit crivățul?

Vine aproape la fel de des. În reanaliza meteorologică ERA5, care refolosește toate măsurătorile într-un singur model al atmosferei, Galațiul a avut în medie 20,5 zile de crivăț pe iarnă în 1980–2002 și 19,4 în 2003–2025; Bucureștiul, 16,4 și 15,4. Diferențele sunt mici față de cât variază o iarnă de alta. Aici, zi de crivăț înseamnă o zi cu vântul mediu din nord până în est, de cel puțin 4 m/s; regula e mai strictă decât cea a scoarței, de aceea numerele sunt mai mici decât cele de la stații.

Gerul lui însă s-a dus. La cele 13 stații din regiunea crivățului cu cel puțin 40 de ierni complete, 41% dintre zilele de crivăț erau geroase în iernile 1975–1990. În 2009–2025, 28%. Cam o treime mai puține.

Ce parte din zile au fost geroase (media zilei sub 0 °C): dintre zilele de crivăț și dintre celelalte zile de iarnă, noiembrie–martie

Cât de sigură e scăderea: pentru zilele de crivăț, între 13% și 49%, cu 95% încredere, dacă perioadele ar fi avut alte ierni de același fel (eșantionare repetată pe ierni întregi).

Celelalte zile de iarnă au pierdut tot atât: de la 32% la 21%. Crivățul vine din aceeași parte, aproape la fel de des. Ce s-a schimbat e iarna în care bate: are mai puține zile geroase, cu crivăț sau fără.

#Vântul orașului tău, zi de zi din 1974

Alege o stație pe hartă sau din listă. Fiecare are scoarța ei: 51 de rânduri, câte unul pe an, cu iarna la mijloc. Unde scoarța e albă, a bătut crivățul pe ger; unde e albastră, a bătut fără ger.

Stația meteo

Poți apăsa direct pe hartă.

La București-Băneasa, vântul din nord-est, crivățul, a bătut în medie 42 de zile pe iarnă, între noiembrie și martie. În iernile 1975–1990, 38% dintre zilele lui au fost geroase; în 2009–2025, 25%. Cele mai tari vânturi ale anului vin aici cel mai des dinspre est-nord-est.

Scoarța vântului de la București-Băneasa. Un rând pe an, din iulie până în iunie; un fir pe zi, înclinat după direcția vântului. Treci cu mouse-ul sau atinge un fir.

#Ceilalți frați: austrul, băltărețul, coșava

Austrul, „traistă-goală”

Dicționarele nu se înțeleg de unde bate austrul: din sud-vest, spune DEX; din sud, spune Micul dicționar academic; din vest sau din sud, după regiune, spune Scriban. Dicționarele de sinonime îi zic „sărăcilă” și „traistă-goală”, vântul care seacă; Pamfile notează „traistă-goală” și ca poreclă a crivățului, prin Argeș.

Nici măsurătorile nu-l prind într-o singură parte. La amiază, în Oltenia și în vestul Munteniei, iarna cel mai uscat vânt e cel din vest și nord-vest: aer cu umiditate de 64% și 60%, față de 84–88% când bate dinspre est. Vara, cele mai uscate sunt vânturile de sud-est și de sud (41% și 42%), dar diferența e de doar câteva procente. Vântul care seacă își schimbă partea după anotimp.

Băltărețul, care „scoate boabele”

Pamfile îl descrie ca pe „un vânt de baltă, de miazăzi”, cel mai adesea cald; prin Argeș se spunea că grăbește creșterea boabelor în spice. În Bărăgan, între mai și august, vântul de sud e într-adevăr cel mai cald: la amiază, cu 1,7 °C peste media orei. Umed însă nu e mai mult decât celelalte: punctul de rouă rămâne la medie.

Coșava, vântul Banatului

Coșava coboară prin defileul Dunării de la Porțile de Fier și se lățește peste Banat, cel mai des în sezonul rece. La cele 8 stații din Banat și de la Porțile de Fier, 56% din diminețile cu vânt peste cel obișnuit dintre octombrie și aprilie au avut vânt din est, sud-est sau sud. Un studiu pe stațiile din Serbia, unde coșava e cea mai puternică, a găsit că a slăbit între 1949 și 2010 (Romanić și colaboratorii, 2015).

Vântul „dela Rus”

Prin județul Botoșani, vânturile se numeau după popoarele dinspre care veneau: vânt dela Rus sau dela Moscal, dela Ungur, dela Neamț, dela Turc. Despre vântul Cazacului, Pamfile presupune că e cel de răsărit.

La stația din Botoșani, iarna, cel mai rece vânt e cel din nord-est, cu 1,5 °C sub media iernii, iar cel mai cald, cel din sud-vest, cu 4,5 °C peste.

Numele vânturilor, după Pamfile (1916)

Aburelul abia adie
Borilă de miazăzi, aduce ploaie
Gorneagul vântul „de la deal”
Coșava vântul „de la vale”
Dunărințul de la sud, dinspre Dunăre
Băltăganul vânt de răsărit; în unele părți, „muntean”
Băltărețul de baltă, de miazăzi, cald
Jelița răcoritor, dar și rece
Sieșul uscat, pătrunde iarna până la os
Crivățul iarna, dinspre răsărit și miazănoapte
Agostrul prin Muscel, vântul de miazăzi
Vrănceanul probabil vântul dinspre Vrancea

#Vântul pe care l-au pierdut anemometrele

La unele stații, vântul măsurat s-a înjumătățit. La Galați, media anuală a scăzut de la 4,5 m/s în 1975 la 2,5 m/s în 2020, în trepte, iar la Constanța de la 4,1 m/s în 1985 la 2,3 m/s în 2020. Tot atunci, orele de calm aproape au dispărut din înregistrări. La Sulina, pe malul mării, scăderea e mică.

Viteza medie anuală a vântului măsurat, m/s

Reanaliza ERA5 nu vede nimic asemănător la Galați. Treptele vin, cel mai probabil, din schimbarea aparatelor, din mutarea lor sau din copacii și clădirile crescute în jur. Din cauza asta, nicio comparație de pe această pagină nu folosește tăria vântului măsurată la stații de-a lungul deceniilor: crivățul e definit după direcție, iar tăria fiecărei zile e comparată doar cu restul zilelor din același an.

#Cum a fost făcută scoarța

Măsurătorile vin din arhiva NOAA ISD-Lite: observațiile orare transmise de stațiile meteo românești în rețeaua internațională, din 1973 până în august 2025. Au fost folosite doar cele opt ore sinoptice (00, 03, 06 … 21 UTC), ca stațiile care au trecut de la observații din trei în trei ore la observații orare să nu pară mai vântoase. Din 128 de stații cu serii lungi, 32 au zile utilizabile în cel puțin 60% din perioadă; ele sunt pe hartă.

O zi e zi de crivăț când cel puțin patru dintre cele opt observații arată vânt din nord până în est (340°–100°), fiecare cel puțin la fel de tare ca vântul obișnuit al stației în acel an. Ziua e geroasă când media celor opt temperaturi e sub 0 °C. Regiunea crivățului: stațiile sub 400 m de la est și sud de arcul Carpaților.

Firul fiecărei zile e înclinat după direcția medie a vântului în acea zi și e mai gros cu cât ziua a fost mai vântoasă decât celelalte zile ale anului la aceeași stație. Lipsa unui fir înseamnă o zi fără destule observații.

Regulile testelor au fost scrise înainte de rezultate. Trei ipoteze au căzut și sunt raportate ca atare: crivățul nu bate vara la fel de des ca iarna; nu vine în cele mai reci zile ale iernii de cel puțin 1,5 ori mai des decât în rest; gerul lui nu s-a păstrat mai bine decât al restului iernii. A patra, că numărul zilelor de crivăț se poate urmări direct din vitezele măsurate la stații, a fost retrasă când s-a văzut că anemometrele și-au schimbat măsura. Frecvența crivățului în ERA5 vine din datele zilnice Open-Meteo (direcția dominantă din nord până în est, viteza medie a zilei de cel puțin 4 m/s).