Zidul care și-a păstrat rănile

În Barri Gòtic, la doi pași de catedrală, e o piață mică unde nu se aude decât fântâna. Plaça de Sant Felip Neri. Iar pe zidul bisericii — găuri. Mici, dese, în piatra din jurul ușii.

Le-ai lua drept piatră veche. Nu sunt.

Biserica a început să se zidească în 1721 și a fost sfințită în 1752. Înăuntru, imaginea lui Cristos păstrează și azi șrapnelul bombei căzute la 30 ianuarie 1938.

MUHBA, muzeul de istorie al orașului, o spune răspicat: efectele șrapnelului sunt încă vizibile pe fațadă. Zidul pe care-l privești e singurul care a rămas în picioare.

Duminică, 30 ianuarie 1938

MUHBA consemnează două valuri în dimineața aceea, la 8:55 și 11:25: două formații a câte șase avioane Savoia S-79 ale Aviației Legionare italiene, de la baza din Mallorca, cu 36 de bombe de 250 kg și 24 de bombe de 20 kg peste port și centru. Un comunicat naționalist prezintă raidul drept represalii, după un atac frustrat asupra Salamancăi.

Una din bombele de 250 kg a căzut în piață și a prăbușit subsolul. Subsolul bisericii și mănăstirii servea drept adăpost antiaerian — dar nu fusese amenajat ca atare, iar structura slabă a cedat. Înăuntru erau copii din cartier și copii refugiați din alte părți ale Spaniei. Supraviețuitorii Frederic și Camil Roig și-au pierdut acolo frații, Lluís și Hilari.

Avioanele S-79 zburau ziua, de la mare înălțime, peste zone locuite: peste 400 km/h, încărcătură de 1.000 kg, livrate — spune dossierul didactic din Girona — din ordinul personal al lui Mussolini, ca să fie testate în luptă.

Între valuri, piața s-a umplut de salvatori. Primăria Barcelonei descrie dimineața ca un bombardament neîntrerupt între 9:00 și 11:20 — o încadrare municipală, alături de orele MUHBA, niciodată contopită cu ele.

Liniștea a fost o capcană: al doilea val i-a surprins pe salvatori în plină muncă, printre dărâmături.

Istoricul Laia Gallego Vila, într-un studiu din 2017, vorbește de trei atacuri aeriene în ziua aceea — de aceea pagina nu tipărește niciun număr de valuri fără atribuire. În oraș, 87 de clădiri s-au prăbușit sau au fost avariate: 9 străzi și 2 piețe, plus gara Morrot și fabrica Maquinista.

După război, regimul Franco a dat urmelor un alt nume: a spus că ar fi gloanțe ale unor plutoane de execuție care ar fi împușcat preoți lângă zid. Primăria Barcelonei numește azi această versiune ceea ce a fost: o mușamalizare a măcelului.

Presa epocii a șoptit la fel. La Vanguardia, 18 decembrie 1958: «en la cual estalló una bomba durante la contienda civil, que causó el derrumbamiento de inmuebles y el ensanchamiento de la recoleta plaza» («Crónica de la jornada. La plaza de San Felipe Neri», p. 23).

Și cinci ani mai târziu, tot acolo: «las destrucciones causadas en el edificio y en la plaza por un bombardeo, durante nuestra guerra» (Pedro Voltes, «Otro éxito de la revalorización del barrio gótico…», La Vanguardia, 23 iulie 1963, p. 21).

Un bombardament, în războiul «nostru». Atât s-a putut spune, atâta vreme, despre o dimineață cu 42 de morți.

În anii '50, arhitectul Adolf Florensa a refăcut piața: n-a reconstruit-o, a recreat-o — cu elemente renascentiste aduse de pe alte șantiere bombardate, cu fântână, cu înfățișarea de azi. Despre pagube, Florensa scrie că piața a fost curățată de moloz — descombrada — și lărgită. Nicio hotărâre de a păstra urmele nu apare în sursele consultate.

De aceea pagina spune doar atât: urmele sunt încă acolo. Zidul arată și azi ceea ce regimul a încercat să redenumească.

Primele plăci de omagiu au apărut abia în 2007, mici și discrete. Pupitrul explicativ a fost anunțat în 2018 și inaugurat pe 22 octombrie 2018. Iar pe 30 ianuarie 2013, asociația Altraitalia a adus propriul omagiu.

Placa primăriei din 2007 spune, în catalană: «En memòria de les víctimes del bombardeig de Sant Felip Neri. Aquí varen morir 42 persones –la majoria infants– per l'acció de l'aviació franquista el 30 de gener de 1938.» În memoria victimelor: aici au murit 42 de oameni — majoritatea copii — sub aviația franchistă.

Placa Altraitalia adaugă, cu literele ei: 30 din cei 42 erau copii refugiați de război, adăpostiți în spațiile mănăstirii — și osândește «bombardeigs de saturació com a crims de lesa humanitat», bombardamentele de saturație drept crime împotriva umanității.

În piață: 42 de morți, majoritatea copii. Villarroya, citat de Poblet i Feijoo, documentează 41 sub dărâmături, dintre care 28 de copii, inclusiv trei perechi de frați — mulți n-au fost identificați niciodată. În oraș, în ziua aceea: 216 morți și 125 de răniți, singurul bombardament cu mai mulți morți decât răniți.

Ianuarie 1938 a adus 8 bombardamente — în zilele de 1, 7, 11, 15, 19, 20, 25 și 30 — cu circa 600 de morți, mai multe raiduri decât în tot anul 1937 (dossierul Girona; Gallego Vila). Pe 19 ianuarie: circa 170 de morți și peste 200 de răniți (Poblet i Feijoo). În tot războiul, Barcelona a numărat circa 2.500 de victime, circa 200 de bombardamente, peste 1.300 de adăposturi inventariate (Poblet i Feijoo; Gallego Vila; programul primăriei) și — spune dossierul din Girona — 1.900 de bombe căzute asupra orașului. Februarie a adus o pauză, după presiuni diplomatice britanice (Poblet i Feijoo); apoi a fost mai rău.