Biologie IX EN

Capitolul 9 · Sănătate și biodiversitateLecția 9.3

Biodiversitatea: cele trei niveluri, ce valoare are și ce o amenință

Dacă dintr-o regiune dispar albinele sălbatice și fluturii, ce pierd oamenii de acolo în afară de niște insecte?

Mărime
de la 19,5 km la 744 km
Nivel
populație și ecosistem
Timp
un deceniu de observații

Mâine am testzece întrebări din capitolul 9

Înainte să citești: tu ce crezi?

În lume mai trăiesc 26 de specii de sturioni, peștii din care se scoate icra neagră. Câte dintre ele riscă să dispară, după Lista Roșie din 2022?

Vezi răspunsul

Toate cele 26, față de 85% în 2009: 25 sunt amenințate cu dispariția, iar a 26-a, sturionul de Yangtze, mai trăiește doar în captivitate. Braconajul pentru icre și carne afectează mai mult de jumătate dintre specii, iar barajele le blochează drumul spre locurile de reproducere.

Trei sferturi dintre cele mai productive plante de cultură ale lumii depind, măcar în parte, de polenizatori, iar 35% din volumul recoltelor este influențat de albine, păsări, lilieci și alte animale care duc polenul de la o floare la alta. Pe lume există aproximativ 200.000 de specii de animale polenizatoare, dintre care peste 25.000 sunt specii de albine. Când ele dispar, scade și recolta.

Trei niveluri ale biodiversității

Biodiversitatea, sau diversitatea biologică, este varietatea organismelor vii de pe Pământ și a ecosistemelor din care fac parte. Convenția ONU privind diversitatea biologică o împarte în trei niveluri.

Diversitatea genetică este variația din interiorul unei specii: soiurile de măr, rasele de oi sau diferențele dintre indivizii aceleiași populații de urși. O populație cu variație genetică mare are mai multe șanse ca unii indivizi să supraviețuiască unei boli noi sau unei schimbări a mediului.

Diversitatea speciilor este numărul și varietatea speciilor dintr-un loc. Diversitatea ecosistemelor este varietatea mediilor de viață dintr-o regiune: o pădure de fag, o pajiște alpină, o baltă din deltă, o peșteră. Un număr singur de specii nu descrie tot: două păduri cu același număr de specii pot avea comunități foarte diferite.

Patru pelicani albi cu ciocuri lungi și galbene înoată pe o baltă, în fața unui brâu des de frunze late de plante de apă și de vegetație cu flori mov.
Figura 1O baltă din Delta Dunării, cu pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) și plante de apă. Pune-o lângă o pădure de fag, o pajiște alpină și o peșteră: varietatea acestor medii de viață este diversitatea ecosistemelor.

Foto: Charles J. Sharp, CC BY-SA 4.0, sursa. Micșorată.

Ce primesc oamenii de la biodiversitate

Beneficiile pe care oamenii le primesc de la ecosisteme se numesc servicii ecosistemice. Polenizarea este cel mai ușor de măsurat. Pădurile și zonele umede rețin apa ploilor și o curăță; organismele din sol descompun resturile și formează solul fertil; pădurile și turbăriile stochează carbon și influențează clima.

Multe medicamente vin din organisme. Streptomicina, primul medicament practic împotriva bacteriei tuberculozei, a fost obținută în 1943 dintr-o bacterie din sol, Streptomyces griseus. O specie dispărută înainte de a fi studiată nu mai poate fi cercetată.

Biodiversitatea are și o valoare care nu se măsoară în bani: un peisaj, o specie legată de istoria unui loc, dreptul celorlalte viețuitoare de a exista.

Cinci cauze principale ale pierderii

Evaluarea globală IPBES din 2019 a estimat că aproximativ un milion de specii de animale și plante sunt amenințate cu dispariția, multe în următoarele decenii. Aceeași evaluare ordonează cauzele directe, de la cea cu efectul cel mai mare: schimbarea folosirii terenurilor și a mărilor, exploatarea directă a organismelor, schimbările climatice, poluarea și speciile străine invazive.

Schimbarea folosirii terenului înseamnă păduri tăiate, pajiști arate, zone umede desecate. Acțiunile oamenilor au modificat semnificativ aproximativ 75% din suprafața uscatului și 66% din mediul marin, iar peste 85% din zonele umede existente în 1700 dispăruseră până în 2000. Un drum sau un câmp care taie un habitat în bucăți mici produce fragmentarea habitatului: populațiile rămân izolate și mai mici.

Supraexploatarea înseamnă vânat, pescuit sau cules mai repede decât se poate reface populația. O specie invazivă este o specie adusă de om din altă regiune, care se răspândește și dăunează speciilor locale, agriculturii sau sănătății; o specie străină care nu produce pagube nu este invazivă. Cauzele se adună: o populație fragmentată se mută mai greu când clima se schimbă.

Lista Roșie IUCN: cât de amenințată este o specie

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) evaluează riscul de dispariție al speciilor după criterii precise, cum sunt scăderea populației și mărimea arealului, și le trece în Lista Roșie. Categoriile sunt nouă: dispărută (EX), dispărută în sălbăticie (EW), în pericol critic (CR), în pericol (EN), vulnerabilă (VU), aproape amenințată (NT), risc scăzut (LC), date insuficiente (DD) și neevaluată (NE).

Numai speciile din categoriile CR, EN și VU se numesc specii amenințate cu dispariția. Din 175.909 specii evaluate până acum, 49.505 sunt amenințate.

Categoria este globală, pentru întreaga specie. O specie comună în curtea școlii poate fi amenințată în altă parte a lumii, iar o specie rară într-un județ poate fi neamenințată la nivel mondial.

Categoriile Listei Roșii IUCN și câte dintre speciile evaluate sunt amenințate EX EW CR EN VU NT LC amenințate cu dispariția dispărută risc scăzut În afara scării: DD (date insuficiente), NE (neevaluată). 175.909 specii evaluate 49.505 amenințate lungimi la scară
Figura 2Numai CR, EN și VU înseamnă „amenințată cu dispariția”. Bara de jos este la scară: partea roșie, 49.505 din cele 175.909 specii evaluate, trece puțin de un sfert.
Doi zimbri masivi, maro-închis, cu coarne scurte și curbate, stau pe o pajiște, cu pădure de foioase desfrunzită în fundal.
Figura 3Zimbri (Bison bonasus) în Parcul Natural Vânători-Neamț, în 2005, cu șapte ani înainte ca primii cinci să fie eliberați acolo. În 2020, IUCN a mutat specia de la „vulnerabil” la „aproape amenințat”.

Foto: Ccezar2004, Public domain, sursa. Fără modificări.

Exemplu rezolvat

Sturionii pe Lista Roșie

Date IUCN din 2022: dintre speciile de sturioni, 17 sunt în pericol critic, 3 în pericol și 5 vulnerabile, iar sturionul de Yangtze a ajuns dispărut în sălbăticie. Tot atunci a fost confirmată dispariția (EX) unei rude apropiate, peștele-spatulă chinezesc. Câte specii sunt amenințate cu dispariția și ce procent reprezintă din cele 26?

Pasul 1: speciile amenințate sunt cele din CR, EN și VU, adică 17 + 3 + 5 = 25. Pasul 2: 25 : 26 × 100 ≈ 96,2% dintre specii sunt amenințate cu dispariția. Pasul 3: a 26-a specie, dispărută în sălbăticie, mai trăiește numai în captivitate, deci nici ea nu este în siguranță. De aceea IUCN a anunțat că toate cele 26, adică 100%, riscă să dispară.

Interpretare: în 2009, proporția speciilor de sturioni care riscau să dispară era 85%. Creșterea arată că măsurile de până atunci nu au oprit scăderea populațiilor. Cauzele numite de IUCN sunt trei dintre cele cinci de mai sus: exploatarea directă (braconajul pentru icre și carne), schimbarea habitatului (barajele care opresc migrația spre locurile de reproducere) și schimbările climatice (râurile mai calde tulbură reproducerea).

În România

Zimbrul, dispărut și readus

Zimbrii sălbatici au dispărut din România în secolul al XIX-lea; ultimii au trăit în nordul Carpaților, în Munții Călimani, Bârgău și Rodna, până în jurul anului 1852. Ultimul zimbru sălbatic a fost împușcat în 1927, în Caucaz, iar specia a supraviețuit numai în grădini zoologice. În 1958, doi zimbri aduși din Polonia, Podarec și Polonka, au fost așezați într-un țarc din Pădurea Slivuț, lângă Hațeg. Pe 22 martie 2012, primii cinci zimbri au fost eliberați în Parcul Natural Vânători-Neamț, iar din 2014 sunt readuși în Munții Țarcu, unde astăzi trăiesc liberi peste 250, aproape jumătate născuți acolo.

În 2020, IUCN a mutat zimbrul de la „vulnerabil” la „aproape amenințat”: populația sălbatică a crescut de la aproximativ 1.800 de animale în 2003 la peste 6.200 în 2019. Doar opt dintre cele 47 de turme libere sunt însă destul de mari ca să rămână viabile genetic pe termen lung; celelalte sunt mici și izolate unele de altele.

Pe scurt

  1. Biodiversitatea are trei niveluri: diversitatea genetică (variația din interiorul unei specii), diversitatea speciilor și diversitatea ecosistemelor.
  2. Serviciile ecosistemice sunt beneficiile primite de la ecosisteme: polenizare, apă curată, sol fertil, reglarea climei, medicamente.
  3. Cauzele directe ale pierderii biodiversității, după IPBES: schimbarea folosirii terenurilor și a mărilor, exploatarea directă, schimbările climatice, poluarea, speciile invazive.
  4. Lista Roșie IUCN are nouă categorii; speciile în pericol critic (CR), în pericol (EN) și vulnerabile (VU) sunt cele amenințate cu dispariția.
  5. Zimbrul a dispărut din România în secolul al XIX-lea și a fost readus din captivitate, iar dintre cele 26 de specii de sturioni ale lumii, 25 sunt amenințate cu dispariția și una mai trăiește doar în captivitate.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitBiodiversitatea înseamnă numărul de specii dintr-un loc.

    CorectNumărul de specii este doar unul dintre cele trei niveluri. Biodiversitatea cuprinde și variația genetică din interiorul speciilor și varietatea ecosistemelor.

  • GreșitOrice specie adusă din altă parte este invazivă.

    CorectO specie străină devine invazivă numai dacă se răspândește și produce pagube speciilor locale, agriculturii sau sănătății.

  • GreșitVăd des această pasăre în parc, deci nu este amenințată nicăieri.

    CorectCategoria IUCN privește întreaga specie, la nivel mondial, și se stabilește după criterii precise, nu după observații dintr-un singur loc.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Care exemplu descrie diversitatea genetică?

    Răspuns

    c) Merii din livezile României aparțin multor soiuri diferite. Soiurile de măr sunt variații din interiorul aceleiași specii. Celelalte variante descriu diversitatea speciilor, a ecosistemelor și un serviciu ecosistemic.

  2. O specie este trecută de IUCN în categoria „aproape amenințată” (NT). Este ea o specie amenințată cu dispariția?

    Răspuns

    b) Nu; amenințate sunt numai speciile din categoriile CR, EN și VU. Lista Roșie cuprinde și specii neamenințate. Termenul „amenințată cu dispariția” se folosește numai pentru CR, EN și VU; NT înseamnă că specia este aproape de acest prag.

  3. Care este, după IPBES, cauza directă cu efectul cel mai mare asupra biodiversității la nivel mondial?

    Răspuns

    c) Schimbarea folosirii terenurilor și a mărilor. IPBES ordonează cauzele: schimbarea folosirii terenurilor și a mărilor, exploatarea directă, schimbările climatice, poluarea, speciile invazive.

  4. De ce faptul că zimbrii s-au înmulțit nu rezolvă toate problemele speciei?

    Răspuns

    b) Pentru că multe turme sunt mici și izolate, prea mici ca să rămână viabile genetic. Numărul de animale a crescut, dar diversitatea genetică a rămas mică: doar opt din 47 de turme sunt destul de mari pe termen lung. Este un exemplu de nivel genetic al biodiversității.

  5. Din 175.909 specii evaluate de IUCN, 49.505 sunt amenințate cu dispariția. Ce procent reprezintă? Rotunjește la o zecimală.

    %
    Răspuns

    28,1 %. 49.505 : 175.909 × 100 ≈ 28,1%. Procentul se referă la speciile evaluate, nu la toate speciile Pământului.

  6. La ce nivel al biodiversității se referă fiecare observație?

    Răspuns

    Diversitate genetică: Rasele de oi țurcană și țigaie; Doar opt turme de zimbri sunt viabile genetic.

    Diversitatea speciilor: Pe lume trăiesc peste 25.000 de specii de albine; Mai există 26 de specii de sturioni.

    Diversitatea ecosistemelor: Județul are păduri de fag, pajiști și o baltă; Delta Dunării are ape, stuf, grinduri și păduri.

    Rasele și variația din interiorul unei specii țin de nivelul genetic; numărul de specii, de nivelul speciilor; varietatea mediilor de viață, de nivelul ecosistemelor.

  7. Prin mijlocul unei păduri mari se construiește o autostradă îngrădită. Explică ce cauză a pierderii biodiversității apare și ce se poate întâmpla, în timp, cu populațiile de animale mari de pe cele două părți.

    Un răspuns bun

    Apare fragmentarea habitatului, o formă de schimbare a folosirii terenului. Pădurea se împarte în două bucăți, iar animalele mari nu mai pot trece de la una la alta. Populațiile rămân mai mici și izolate, își pierd treptat din diversitatea genetică și se pot muta mai greu dacă se schimbă clima.

    Un răspuns complet numește fragmentarea habitatului, explică izolarea populațiilor și leagă urmarea de diversitatea genetică sau de mutarea speciilor.

Termeni

biodiversitate
Varietatea organismelor vii și a ecosistemelor din care fac parte, la nivel genetic, al speciilor și al ecosistemelor.
diversitate genetică
Variația din interiorul unei specii, de la o populație la alta și de la un individ la altul.
servicii ecosistemice
Beneficiile pe care oamenii le primesc de la ecosisteme: hrană, polenizare, apă curată, sol fertil, reglarea climei.
fragmentarea habitatului
Împărțirea unui habitat în bucăți mici și izolate, prin drumuri, câmpuri sau construcții.
specie invazivă
Specie adusă de om din altă regiune, care se răspândește și dăunează speciilor locale, agriculturii sau sănătății.
Lista Roșie
Lista IUCN care încadrează speciile în categorii după riscul lor de dispariție.
specie amenințată cu dispariția
Specie din categoriile IUCN în pericol critic (CR), în pericol (EN) sau vulnerabilă (VU).
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Diversitatea vieții pe Pământ: valoare, vulnerabilități și responsabilitatea conservării” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 2.2, 3.1, 4.1.