Biologie IX EN

Capitolul 9 · Sănătate și biodiversitateLecția 9.4

Conservarea biodiversității: arii protejate, specii ocrotite și observații care se pot verifica

Pe harta înregistrărilor de urs brun din GBIF unele zone sunt goale. Înseamnă că acolo nu trăiesc urși?

Mărime
de la 19,5 km la 744 km
Nivel
populație și ecosistem
Timp
un deceniu de observații

Mâine am testzece întrebări din capitolul 9

Înainte să citești: tu ce crezi?

România are, după studiul genetic din 2025, între 10.657 și 12.787 de urși bruni. Câte înregistrări de urs brun din România conține baza mondială de date GBIF?

Vezi răspunsul

Aproximativ 1.400 (1.420 cu loc dat prin coordonate, la 16 noiembrie 2026). O înregistrare arată că cineva a văzut sau a documentat un urs într-un loc, de obicei cu data observației. Nu numără urșii: un urs poate fi fotografiat de multe ori, iar cei mai mulți nu ajung niciodată în GBIF.

În februarie 1933, botanistul Alexandru Borza scria că, în toată țara, legea ocrotea doar două specii de flori. Prima era floarea-de-colț, care până atunci se smulgea și se vindea turiștilor în gările de pe Valea Prahovei; a doua, nufărul termal de la Băile Episcopiei. De la două flori ocrotite, conservarea a ajuns la sute de arii protejate și la liste întregi de specii.

Conservare in situ și ex situ

Conservarea in situ înseamnă păstrarea ecosistemelor, a habitatelor și a populațiilor de specii acolo unde trăiesc în mod natural. Se face prin arii protejate și prin legi care ocrotesc speciile.

Conservarea ex situ înseamnă păstrarea speciilor în afara habitatului lor natural: în grădini botanice, bănci de semințe, grădini zoologice și crescătorii. Ea este o rezervă, nu un înlocuitor al habitatului. Zimbrii crescuți în țarcuri au putut fi eliberați în munți numai pentru că mai existau păduri potrivite pentru ei. Eliberarea unei specii într-o regiune din care dispăruse se numește reintroducere.

Vale largă, cu pajiști, bolovani și tufe, sub creste stâncoase și nori grei; doi drumeți urcă pe o potecă.
Figura 1Parcul Național Retezat, lângă lacul Bucura: primul parc național al României, înființat în 1935. Natura este păstrată aici chiar acolo unde trăiește, adică in situ, iar vizitatorii merg pe trasee marcate.

Foto: Gugalcrom123, CC BY-SA 4.0, sursa. Decupată și micșorată.

Categoriile de arii protejate din România

O arie protejată este un teritoriu delimitat prin lege și administrat ca să păstreze natura. Legea ariilor protejate (OUG nr. 57/2007) le împarte în trei grupe.

Ariile de interes național sunt rezervațiile științifice, parcurile naționale, monumentele naturii, rezervațiile naturale și parcurile naturale. Într-o rezervație științifică sunt interzise toate activitățile omului, în afară de cercetare. Un parc național are suprafață mare și ecosisteme puțin schimbate de om; se vizitează pe trasee marcate. Un monument al naturii este o specie, un arbore, o peșteră sau o formațiune geologică rară, ocrotită ca atare. O rezervație naturală apără un habitat sau o specie anume. Un parc natural apără un peisaj în care oamenii trăiesc și lucrează, iar pășunatul și cositul continuă.

Ariile de interes internațional sunt siturile patrimoniului natural universal, geoparcurile, zonele umede de importanță internațională și rezervațiile biosferei, recunoscute de UNESCO. Ariile de interes comunitar formează rețeaua Natura 2000 a Uniunii Europene, cea mai mare rețea de arii protejate din lume. Ea are două feluri de situri: situri de importanță comunitară, pentru habitate și specii rare, și arii de protecție specială avifaunistică, pentru păsări.

Cele 606 situri Natura 2000 din România, pe cele două feluri, și partea din suprafața țării pe care o acoperă 606 situri Natura 2000 în România 435 171 situri de importanță comunitară habitate și specii rare arii de protecție specială avifaunistică păsări Suprafața terestră a României aproximativ 24% în Natura 2000 Lungimile sunt la scară.
Figura 2Cele 606 situri Natura 2000 ale României: 435 pentru habitate și specii rare, 171 pentru păsări. Împreună acoperă aproximativ 24% din suprafața terestră a țării, adică aproape un sfert.

Specii ocrotite: Lista Roșie, Cartea Roșie și legea

Lista Roșie a IUCN arată riscul de dispariție al unei specii la nivel mondial. O carte roșie face același lucru pentru o singură țară sau regiune: o specie neamenințată în lume poate fi rară într-o țară anume.

Lista și cartea roșie arată riscul, dar ocrotirea vine din lege. În anexele OUG nr. 57/2007, ursul brun, lupul și râsul sunt specii care necesită protecție strictă. Pelicanul comun și pelicanul creț sunt pe lista păsărilor pentru care se desemnează arii de protecție specială. Capra neagră este într-o anexă diferită: specii a căror prelevare din natură este permisă numai cu măsuri de management. Fiecare specie are, deci, regimul ei.

Trei flori-de-colț albe, pâsloase, cu bractee ascuțite dispuse ca o stea în jurul unor capitule mici, gălbui, printre ierburi.
Figura 3Floarea-de-colț (Leontopodium alpinum) pe calcarul de la Piatra Iorgovanului, în Munții Retezat. În 1933 era una dintre numai două specii de flori ocrotite de lege în toată România.

Foto: Franz Xaver, CC BY-SA 3.0, sursa. Micșorată.

Ce dovedește o observație și ce nu dovedește

Rețeaua mondială GBIF adună date despre unde și când au fost găsite specii: exemplare din muzee, fotografii făcute cu telefonul de naturaliști amatori, probe de ADN. Fiecare înregistrare de apariție spune că o specie a fost găsită într-un anumit loc, la o anumită dată. Identificarea, locul sau data pot fi greșite, de aceea înregistrările se verifică înainte de a fi folosite ca dovadă. Pentru România, GBIF are peste două milioane de înregistrări.

Înregistrările nu sunt răspândite uniform. Oamenii observă mai ales unde ajung ușor, lângă orașe, drumuri și aeroporturi; un studiu despre mamiferele din Borneo a găsit un efect puternic al orașelor și unul moderat al drumurilor și aeroporturilor. De aceea, o zonă fără puncte pe hartă poate fi doar o zonă în care nu a căutat nimeni.

După o căutare cu metodă cunoscută (aceeași suprafață, același timp de observație, toate speciile notate) poți spune că specia nu a fost găsită cu acel efort. Ghidul GBIF pentru inventare o spune direct: un efort mai mare înseamnă, în general, o probabilitate mai mare de a găsi specia. O clasă poate face observații valoroase dacă notează pentru fiecare specia, locul exact, data, o fotografie și cât timp a căutat.

Harta României pe fond închis, cu județele și drumurile principale; peste 17.000 de puncte coral arată înregistrările pițigoiului mare, mai dese în jurul Clujului, Brașovului, Bucureștiului și în Delta Dunării.

Înregistrări GBIF din România, accesate la 16.11.2026. O înregistrare arată că specia a fost semnalată într-un loc, de obicei la o dată anume: o observație, o fotografie, un exemplar de muzeu sau o înregistrare făcută de un aparat. Nu este o numărătoare de animale sau plante.

Cele șase specii
SpeciaÎnregistrări cu coordonateAniiObservații ale unor persoaneCelule cu cel puțin o înregistrare (din 3.941)Licențe
ursul brun (Ursus arctos)1.4201999–202699,6%81 pătrate de ~30 kmCC BY-NC 4.0: 1.243; CC BY 4.0: 140; CC0 1.0: 37
barza albă (Ciconia ciconia)9.3661906–202699,9%1.322CC BY 4.0: 5.424; CC BY-NC 4.0: 3.859; CC0 1.0: 83
pițigoiul mare (Parus major)17.3761898–202699,9%1.287CC BY 4.0: 14.020; CC BY-NC 4.0: 3.308; CC0 1.0: 48
floarea-de-colț (Leontopodium nivale)1811900–202695%42CC BY-NC 4.0: 118; CC BY 4.0: 61; CC0 1.0: 2
ambrozia (Ambrosia artemisiifolia)9.9361907–202699,9%2.106CC BY 4.0: 6.769; CC0 1.0: 2.927; CC BY-NC 4.0: 240
rapana (Rapana venosa)2591973–202676%14CC BY 4.0: 135; CC BY-NC 4.0: 117; CC0 1.0: 7
Celulele cu cele mai multe înregistrări, toate speciile
Centrul celuleiLângăÎnregistrări
44,45° N, 28,75° E31 km de Constanța36.442
46,75° N, 23,55° ECluj-Napoca31.176
44,02° N, 28,65° E17 km de Constanța30.969
44,45° N, 26,05° EBucurești30.554
44,80° N, 24,85° E6 km de Pitești27.809
44,38° N, 26,15° E7 km de București22.097
44,23° N, 27,25° E38 km de Slobozia18.232
45,07° N, 29,15° E29 km de Tulcea16.404

Din 3.941 de celule ale României, 250 au mai puțin de zece înregistrări de toate speciile și 12 nu au niciuna. Jumătate din toate înregistrările vin din 112 celule. Pozițiile de urs sunt arătate în pătrate de aproximativ 30 km, cele de floare-de-colț în celule de aproximativ 8 km.

Măsurători. Fiecare punct este o înregistrare reală de apariție din GBIF (38.538 de înregistrări pentru cele șase specii, din 43 de seturi de date); celulele colorate numără înregistrările de toate speciile (1.528.446 de înregistrări în celulele României). Date accesate la 16.11.2026. La speciile ocrotite, poziția este rotunjită: ursul în pătrate de aproximativ 30 km, floarea-de-colț în celule de aproximativ 8 km. Pozițiile aproximative (peste 10 km) sunt cercuri goale.

Surse și credite. Înregistrări: GBIF.org (16.11.2026), 43 de seturi de date, fiecare citat pe pagina de surse. Licența este a fiecărei înregistrări, iar un set de date le poate amesteca: CC BY 4.0 (26.549), CC BY-NC 4.0 (8.885), CC0 1.0 (3.104). Înregistrările CC BY-NC 4.0 sunt folosite necomercial, într-o carte gratuită. Județe: geo-spatial.org (ANCPI). Drumuri și parcuri: © colaboratorii OpenStreetMap (ODbL). Relief: Copernicus GLO-30. Localități: GeoNames (CC BY 4.0).

Exemplu rezolvat

Ursul brun pe hartă

Date: la 16 noiembrie 2026, GBIF avea 1.420 de înregistrări de urs brun din România cu locul dat prin coordonate. Pentru anul 2020 erau 20, iar pentru anul 2025, 305. Studiul genetic al Ministerului Mediului, făcut pe aproximativ 24.000 de probe, estimează între 10.657 și 12.787 de urși.

Pasul 1: 305 : 20 ≈ 15. Înregistrările din 2025 sunt de aproximativ 15 ori mai multe decât cele din 2020.

Pasul 2: o populație de urși nu poate crește de 15 ori în cinci ani. În ambii ani, toate înregistrările vin din două platforme pe care oamenii trimit fotografii și observații, iNaturalist și Observation.org. Creșterea arată că s-au trimis mai multe observații; despre numărul urșilor nu spune nimic.

Pasul 3: înregistrările sunt de 7 până la 9 ori mai puține decât urșii estimați, dar numărul lor nu poate fi o numărătoare, pentru că același urs poate fi înregistrat de mai multe ori, iar cei mai mulți nu sunt înregistrați niciodată. Pentru numărul de urși a fost nevoie de o metodă anume: probe genetice adunate după un plan.

Pasul 4: la 10 și 12 noiembrie 2026, presa a scris despre urși semnalați în comuna Dobrovăț (județul Iași) și în județul Vaslui, unde un articol citează „zece exemplare” raportate de autorități, fără să spună cine le-a numărat și cum. În GBIF nu există nicio înregistrare de urs situată în Vaslui sau în Iași, deși din cele două județe sunt 14.524 și 36.022 de înregistrări ale altor specii. Harta spune doar că de acolo nu a fost trimisă nicio înregistrare de urs; despre urșii din cele două județe nu spune nimic.

Concluzie: o înregistrare verificată dovedește prezența, o hartă de înregistrări arată și unde au fost observatorii, iar mărimea populației cere o metodă de numărare.

În România

De la Retezat, 1935, la 606 situri Natura 2000

Primul parc național din România, Parcul Național Retezat, a fost înființat în 1935, cu 13.000 ha; astăzi are peste 38.000 ha. România are 13 parcuri naționale și 16 parcuri naturale. Rezervații ale biosferei recunoscute de UNESCO sunt Delta Dunării și Munții Rodnei. Retezatul a avut și el acest statut, din 1979 până în 2021, când UNESCO l-a retras.

Rețeaua Natura 2000 cuprinde în România 606 situri: 435 de situri de importanță comunitară și 171 de arii de protecție specială avifaunistică. Împreună acoperă aproximativ 24% din suprafața terestră a țării. Într-un sit Natura 2000 oamenii pot locui, cosi și pășuna mai departe, dacă nu dăunează speciilor și habitatelor pentru care a fost desemnat situl.

Pe scurt

  1. Conservarea in situ păstrează speciile în habitatul lor natural, prin arii protejate și legi; conservarea ex situ le păstrează în afara lui, în grădini botanice, bănci de semințe, grădini zoologice și crescătorii.
  2. Categoriile de arii protejate din România: rezervație științifică, parc național, monument al naturii, rezervație naturală, parc natural (interes național); rezervație a biosferei și altele (interes internațional); situri Natura 2000 (interes comunitar).
  3. Lista Roșie IUCN arată riscul de dispariție la nivel mondial, cartea roșie la nivelul unei țări; ocrotirea efectivă o dă legea, de exemplu protecția strictă a ursului brun, a lupului și a râsului.
  4. Primul parc național din România este Retezat (1935); rețeaua Natura 2000 are în România 606 situri, pe aproximativ 24% din suprafața terestră.
  5. O înregistrare de apariție verificată dovedește prezența unei specii într-un loc și la o dată; o zonă fără înregistrări nu dovedește absența speciei, pentru că observațiile se adună acolo unde ajung oamenii.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitPe hartă nu e niciun punct în zona aceea, deci specia nu trăiește acolo.

    CorectLipsa punctelor poate însemna doar că acolo nu a căutat nimeni. Abia după o căutare cu efort și metodă cunoscute poți spune că specia nu a fost găsită cu acel efort.

  • GreșitDacă o specie trăiește într-o grădină zoologică, este salvată și habitatul nu mai contează.

    CorectConservarea ex situ este o rezervă. Zimbrii crescuți în captivitate au putut fi eliberați numai pentru că mai existau păduri potrivite pentru ei.

  • GreșitÎntr-un sit Natura 2000 nu are voie să intre nimeni.

    CorectAcces strict limitat au rezervațiile științifice. Într-un sit Natura 2000 oamenii pot locui și lucra mai departe, dacă nu dăunează speciilor și habitatelor pentru care a fost desemnat situl.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Care dintre următoarele este un exemplu de conservare ex situ?

    Răspuns

    b) Păstrarea semințelor unei plante rare într-o bancă de semințe. Banca de semințe păstrează specia în afara habitatului ei natural. Celelalte măsuri ocrotesc speciile acolo unde trăiesc, adică in situ.

  2. Care categorie de arie protejată este recunoscută de UNESCO?

    Răspuns

    b) Rezervația biosferei. Rezervațiile biosferei sunt arii de interes internațional, recunoscute de UNESCO; în România sunt Delta Dunării și Munții Rodnei. Siturile de importanță comunitară fac parte din rețeaua europeană Natura 2000.

  3. Într-un atlas făcut din observațiile trimise de oameni, un masiv muntos fără drumuri nu are nicio înregistrare de urs. Ce poți concluziona?

    Răspuns

    c) Nu poți concluziona absența: acolo poate să nu fi căutat nimeni. Observațiile se adună acolo unde ajung oamenii. Abia după o căutare cu metodă și efort cunoscute poți spune că specia nu a fost găsită cu acel efort.

  4. Ce deosebește Lista Roșie a IUCN de o carte roșie națională?

    Răspuns

    b) Lista Roșie arată riscul la nivel mondial, cartea roșie într-o singură țară sau regiune. Ambele arată riscul de dispariție, la scări diferite. Ocrotirea efectivă vine din lege, nu din liste.

  5. Natura 2000 are în România 606 situri, dintre care 171 sunt arii de protecție specială avifaunistică. Câte sunt situri de importanță comunitară?

    situri
    Răspuns

    435 de situri. 606 − 171 = 435 de situri de importanță comunitară, pentru habitate și specii rare altele decât păsările.

  6. Este conservare in situ sau ex situ?

    Răspuns

    In situ: Parcul Național Retezat; Un sit Natura 2000 pentru pelicani; Protecția strictă a râsului prin lege.

    Ex situ: O bancă de semințe; Zimbrii din țarcul de la Slivuț, lângă Hațeg; Plante rare crescute într-o grădină botanică.

    Ariile protejate și legile ocrotesc speciile acolo unde trăiesc. Băncile de semințe, țarcurile și grădinile botanice le păstrează în afara habitatului natural.

  7. Clasa ta vrea să afle dacă în parcul din apropiere trăiește arici. Descrie ce ar trebui notat la fiecare observație și ce ar trebui să facă grupul pentru a putea spune, la final, „nu am găsit arici, deși am căutat”.

    Un răspuns bun

    La fiecare observație se notează specia, locul exact (coordonate), data și ora, o fotografie și cine a observat. Pentru a vorbi despre absență, grupul trebuie să caute după o regulă fixă: aceleași trasee sau suprafețe, același timp de căutare și la ore potrivite pentru specie, de mai multe ori. Concluzia corectă rămâne „nu a fost găsit cu acest efort”, nu „nu există”.

    Un răspuns complet cere specia, locul, data și o dovadă pentru fiecare observație și leagă concluzia despre absență de un efort de căutare cunoscut și repetat.

Termeni

conservare in situ
Păstrarea speciilor și a ecosistemelor acolo unde trăiesc în mod natural.
conservare ex situ
Păstrarea speciilor în afara habitatului natural: grădini botanice, bănci de semințe, grădini zoologice, crescătorii.
arie protejată
Teritoriu delimitat prin lege și administrat pentru păstrarea naturii.
Natura 2000
Rețeaua de arii protejate a Uniunii Europene, pentru habitatele și speciile rare la nivel european.
rezervația biosferei
Arie protejată recunoscută de UNESCO, cu zone strict protejate și zone în care localnicii își continuă activitățile.
reintroducere
Eliberarea unei specii într-o regiune din care dispăruse.
înregistrare de apariție
Informația că o specie a fost găsită într-un anumit loc, la o anumită dată (exemplar de muzeu, fotografie, probă de ADN); se verifică înainte de a fi folosită ca dovadă.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Diversitatea vieții pe Pământ: valoare, vulnerabilități și responsabilitatea conservării” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.2, 2.1, 3.1, 5.1.