Capitolul 3 · CelulaLecția 3.6CS
Originea celulelor eucariote și celulele specializate: structura potrivită funcției
De ce au mitocondriile din celulele tale propriul lor ADN, separat de cel din nucleu?
- Mărime
- de la 5 nm la 100 µm
- Nivel
- celulă
- Timp
- o zi din viața unei celule
Înainte să citești: tu ce crezi?
Ribozomii din mitocondrii și din cloroplaste seamănă cel mai mult cu ribozomii din:
Vezi răspunsul
Din bacterii. Ribozomii din citoplasma celulelor eucariote sunt mai mari (80S), iar cei din mitocondrii și cloroplaste seamănă ca alcătuire cu ribozomii bacterieni; în cloroplaste au chiar aceeași mărime, 70S. Virusurile nu au deloc ribozomi. Asemănarea este una dintre dovezile că aceste organite provin din bacterii.
În 1967, biologa americană Lynn Margulis a publicat datele care susțineau o idee neobișnuită: mitocondriile și cloroplastele au fost cândva bacterii libere. Ideea a fost primită cu neîncredere. Astăzi, partea ei de bază este larg acceptată.
Teoria endosimbiotică: organite care au fost bacterii
Endosimbioza este asocierea în care un organism trăiește în interiorul altuia. Teoria endosimbiotică spune că mitocondriile provin dintr-o bacterie care consuma oxigen și care a ajuns să trăiască în interiorul unei alte celule, iar cloroplastele provin dintr-o cianobacterie care făcea fotosinteză. În timp, cele două celule au devenit un singur organism.
Nicio celulă nu a „hotărât” să înghită o bacterie. Celulele care au păstrat-o au avut un avantaj, iar urmașii lor s-au înmulțit. Cele mai vechi fosile care ar putea fi de eucariote au în jur de 2,1 miliarde de ani; cloroplastele au apărut mai târziu, acum 1–1,5 miliarde de ani.
Dovezile
Mitocondriile și cloroplastele au ADN propriu, circular, ca al bacteriilor. Au ribozomi proprii, asemănători ca alcătuire cu cei bacterieni și diferiți de ribozomii de 80S din citoplasma eucariotă. În cloroplaste au 70S, ca la bacterii; la mitocondriile omului sunt mai mici, de aproximativ 55S. Sunt înconjurate de două membrane; cea internă seamănă cu membrana unei bacterii. Membrana internă a mitocondriei formează pliuri numite criste, iar în cloroplast membranele interne formează saci turtiți, tilacoide, așezați în teancuri numite grane. Se înmulțesc prin diviziune în două, ca bacteriile, și apar numai din alte mitocondrii sau cloroplaste. Genomul mitocondrial al omului a fost citit complet în 1981: are 16.569 de perechi de baze.
Organitele nu mai pot trăi singure. Multe dintre genele bacteriei inițiale au trecut, în timp, în nucleul celulei-gazdă.

Foto: Kevin Mackenzie, University of Aberdeen (Wellcome Collection B0009849), CC BY 4.0, sursa. Micșorată.
Ce se mai cercetează: celula-gazdă
Celula care a primit bacteria era înrudită cu arheele, procariote diferite de bacterii: genele din nucleul eucariotelor care copiază și citesc ADN-ul seamănă cel mai mult cu ale arheelor. În 2020, cercetători japonezi au reușit, după mai bine de un deceniu de lucru, să crească în laborator o arhee din grupul Asgard, scoasă din mâlul de pe fundul mării. Este o celulă de aproximativ 550 nm, fără organite. Ordinea exactă în care au apărut nucleul, mitocondriile și celelalte compartimente se cercetează în continuare.
Celule specializate: forma potrivită funcției
La plante, celulele de asimilație din frunză, așezate în palisadă, sunt alungite, strânse una lângă alta și pline de cloroplaste. Celulele conducătoare ale lemnului sunt moarte la maturitate și au pereți groși, lignificați: formează tuburi prin care urcă apa. Celulele epidermei apără frunza, iar câte două celule stomatice deschid și închid fiecare stomată. Celulele secretoare au reticul endoplasmatic și aparat Golgi bine dezvoltate.
La vertebrate, celulele epiteliale acoperă suprafețele și căptușesc organele, în unul sau mai multe straturi. Celulele musculare sunt alungite și se contractă. Neuronul are prelungiri: dendritele primesc semnale, iar axonul le transmite. Celulele conjunctive sunt prinse într-o substanță pe care o produc ele, cum este matricea osului.
Celulele de înmulțire sunt și ele specializate. Mulți spori de ciuperci au pereți rezistenți și se răspândesc ușor. Spermatozoidul are flagel, iar ovulul este o celulă mare, cu rezerve pentru începutul dezvoltării. La plantele cu flori, celulele reproducătoare masculine ajung la ovul prin tubul polinic.

Foto: Berkshire Community College Bioscience Image Library, CC0 1.0, sursa. Micșorată.
Exemplu rezolvat
Recunoaște celula după structură
Trei celule sunt descrise într-o fișă. Celula A are mult reticul endoplasmatic rugos și un aparat Golgi mare. Celula B are zeci de cloroplaste și formă de coloană. Celula C are un corp cu nucleu și mai multe prelungiri, una dintre ele foarte lungă.
A: reticulul rugos are ribozomi care produc proteine, iar aparatul Golgi le împachetează în vezicule. Funcția probabilă: secreția de proteine, ca într-o glandă. B: cloroplastele fac fotosinteza, iar forma de coloană le așază strâns sub lumină. Funcția probabilă: asimilație, în palisada frunzei. C: prelungirile duc semnale la distanță. Funcția probabilă: neuron.
Structura sugerează funcția, dar nu o dovedește singură; pentru o identificare sigură trebuie știut din ce organism și din ce țesut provine celula.
În România
Frunzele de fag din pădurile seculare
Din 2017, mai multe păduri de fag (Fagus sylvatica) din România fac parte din patrimoniul mondial UNESCO, printre ele Codrul secular Slătioara, Codrul secular Șinca și pădurile din Cheile Nerei–Beușnița. Ele arată cum a recolonizat fagul Europa după ultima glaciațiune, fără intervenția omului.
Pe același fag cresc frunze de lumină, în vârful coroanei, și frunze de umbră, cu structuri diferite. Diferența se stabilește în mugur, cu o vară înainte: la începutul lui august, mugurii din lumină au cinci straturi de celule care se vor divide și vor forma interiorul frunzei, iar cei din umbră patru. Un fag obișnuit cu umbra, mutat în plină lumină înainte de iulie, formează muguri de frunze de lumină.
Toate frunzele au același ADN. Structura lor diferă după condițiile în care s-a format mugurele, cu o vară înainte.
Pe scurt
- Teoria endosimbiotică spune că mitocondriile provin din bacterii care consumau oxigen, iar cloroplastele din cianobacterii, care au ajuns să trăiască în altă celulă.
- Dovezile: ADN propriu circular, ribozomi asemănători cu cei bacterieni, două membrane, înmulțire prin diviziune în două, genom de tip bacterian.
- Organitele nu mai pot trăi singure, pentru că multe dintre genele lor au trecut în nucleu.
- Celula-gazdă era înrudită cu arheele; ordinea exactă a evenimentelor se cercetează încă.
- Celulele specializate au structura potrivită funcției: celule de asimilație cu multe cloroplaste, vase lemnoase moarte cu pereți groși, neuroni cu prelungiri, celule musculare alungite.
- Celulele de înmulțire sunt specializate și ele: spori cu pereți rezistenți la ciuperci, spermatozoid cu flagel, ovul mare, cu rezerve.
Greșeli frecvente
GreșitO celulă a decis să înghită o bacterie ca să aibă energie.
CorectCelulele nu decid. Unele celule au păstrat bacteriile din interiorul lor, iar acestea au avut un avantaj și s-au înmulțit mai mult.
GreșitDacă mitocondria are ADN propriu, poate trăi și în afara celulei.
CorectMulte dintre genele de care are nevoie mitocondria au trecut în nucleu, așa că organitul nu mai poate trăi singur.
GreșitToate celulele unei plante au cloroplaste.
CorectCloroplastele sunt multe în celulele de asimilație ale frunzei. Celulele lemnului sunt moarte la maturitate, iar celulele rădăcinii ascunse în pământ nu fac fotosinteză.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce afirmă teoria endosimbiotică?
Răspuns
b) Mitocondriile și cloroplastele provin din bacterii care au ajuns să trăiască în altă celulă. Teoria explică originea mitocondriilor (din bacterii care consumau oxigen) și a cloroplastelor (din cianobacterii).
Care observație NU este o dovadă a originii bacteriene a mitocondriilor?
Răspuns
d) Se găsesc în celulele musculare în număr mare. Numărul mare de mitocondrii din mușchi ține de nevoia de energie a celulei, nu de originea organitului. Celelalte trei sunt dovezi ale originii bacteriene.
De ce nu poate trăi o mitocondrie scoasă din celulă, deși are ADN propriu?
Răspuns
b) Pentru că multe dintre genele de care are nevoie au trecut în nucleu. În timp, multe gene ale bacteriei inițiale au trecut în nucleul gazdei; organitul depinde de proteinele produse după aceste gene.
Potrivește fiecare structură cu funcția pe care o servește.
Răspuns
Transport sau conducere: Vas lemnos, mort la maturitate, cu pereți groși; Axonul unui neuron.
Asimilație: Celulă în palisadă, plină de cloroplaste.
Mișcare sau contracție: Celulă musculară alungită; Spermatozoid cu flagel.
Vasul lemnos conduce apa, axonul conduce semnale, palisada face fotosinteză, iar fibra musculară și flagelul produc mișcare.
Pe același fag, frunzele de lumină și cele de umbră au structuri diferite. Ce explică diferența?
Răspuns
b) Condițiile în care s-a format mugurele, cu o vară înainte. Toate frunzele unui copac au același ADN; structura frunzei se stabilește în mugur, după condițiile din vara dinainte.
O celulă are mult reticul endoplasmatic rugos și un aparat Golgi mare. Ce funcție are cel mai probabil?
Răspuns
a) Secreția de proteine. Reticulul rugos produce proteine, iar aparatul Golgi le împachetează în vezicule pentru export. Identificarea sigură cere și alte date.
Un coleg spune că teoria endosimbiotică este „doar o presupunere”. Folosește două dovezi ca să explici de ce biologii o consideră susținută și numește o întrebare care rămâne deschisă.
Un răspuns bun
Mitocondriile au ADN propriu circular, ca bacteriile, și ribozomi asemănători cu cei bacterieni, diferiți de ribozomii de 80S din citoplasmă. Se înmulțesc, ca bacteriile, prin diviziune în două și au două membrane. Mai multe dovezi independente indică aceeași origine. Rămâne deschisă ordinea exactă în care au apărut nucleul și mitocondriile în celula-gazdă înrudită cu arheele.
Un răspuns bun dă cel puțin două dovezi concrete, explică faptul că ele se sprijină reciproc și separă ce este stabilit de ce se cercetează.
Termeni
- endosimbioză
- Asociere în care un organism trăiește în interiorul altuia.
- teoria endosimbiotică
- Teoria după care mitocondriile și cloroplastele provin din bacterii care au ajuns să trăiască în interiorul altei celule.
- arhee
- Procariote diferite de bacterii, înrudite cu celula-gazdă din care au provenit eucariotele.
- celule epiteliale
- Celule care acoperă suprafețele corpului și căptușesc organele, în unul sau mai multe straturi.
- celule musculare
- Celule alungite, specializate pentru contracție.
- neuron
- Celulă nervoasă cu dendrite, care primesc semnale, și axon, care le transmite.
- celule conjunctive
- Celule prinse într-o substanță produsă de ele, care susțin și leagă alte țesuturi.
Surse și legătura cu programa
- OpenStax – Biology 2e, 23.1 Eukaryotic Origins – Lynn Margulis, teoria endosimbiotică, datele din 1967, rezistența inițială și acceptarea de azi; mitocondriile din alfa-proteobacterii, cloroplastele din cianobacterii; ADN circular, ribozomi de tip procariot, două membrane, diviziune ca la bacterii, apariție doar din organite existente; transferul genelor în nucleu și imposibilitatea de a trăi independent; fosile posibile de eucariote de 2,1 miliarde de ani; endosimbioza Archaeplastida acum 1–1,5 miliarde de ani; genele de replicare și expresie înrudite cu arheele
- OpenStax – Biology 2e, 4.3 Eukaryotic Cells – mitocondria cu două membrane, ribozomi și ADN proprii, membrana internă cu criste; cloroplastul cu tilacoide stivuite în grane și stromă
- OpenStax – Microbiology, 3.4 Unique Characteristics of Eukaryotic Cells – ribozomi de 80S în citoplasma eucariotă și de tip procariot (70S) în mitocondrii și cloroplaste, ca formă de manual
- Anderson S. și colab. (1981) – Sequence and organization of the human mitochondrial genome, Nature 290: 457–465 – genomul mitocondrial uman citit complet în 1981: 16.569 de perechi de baze
- RNA Biology (2021) – Maintaining mitochondrial ribosome function: the role of ribosome rescue and recycling factors (PMC) – la mamifere, ribozomul mitocondrial matur are coeficientul de sedimentare 55S
- Wernegreen J. J. (2004) – Endosymbiosis: lessons in conflict resolution, PLoS Biology (PMC) – endosimbioza: un partener trăiește în interiorul gazdei; relația poate fi mutualistă sau parazitară
- Imachi H. și colab. (2020) – Isolation of an archaeon at the prokaryote–eukaryote interface, Nature 577 – cultivarea arheei Asgard Prometheoarchaeum syntrophicum din sediment marin de adâncime, după o izolare de peste un deceniu; celulă de circa 550 nm, fără organite
- OpenStax – Biology 2e, 30.4 Leaves – parenchimul palisadic cu celule în formă de coloană, strânse, în unul, două sau trei straturi; epiderma; celulele stomatice care deschid și închid stomata
- OpenStax – Biology 2e, 30.2 Stems – traheidele și vasele lemnoase conduc apa, sunt moarte la maturitate și au pereți lignificați
- OpenStax – Biology 2e, 33.2 Animal Primary Tissues – țesuturile epitelial, conjunctiv (celule vii și matrice), muscular și nervos; neuronul cu dendrite care primesc și axon care transmite impulsuri
- Wikipedia – Ancient and Primeval Beech Forests of the Carpathians and Other Regions of Europe – extinderea din 2017 cu păduri din România (Codrul secular Slătioara, Codrul secular Șinca, Cheile Nerei–Beușnița și altele); păduri de fag nedeteriorate de la ultima glaciațiune
- Eschrich W., Burchardt R., Essiamah S. (1989) – The induction of sun and shade leaves of the European beech (Fagus sylvatica L.): anatomical studies, Trees 3: 1–10 – primordiile frunzelor de lumină și de umbră din mugurii fagului se deosebesc de la începutul lui august: cinci straturi de celule meristematice ale mezofilului la frunza de lumină, patru la frunza de umbră; arborii de umbră mutați în plină lumină înainte de iulie formează muguri de frunze de lumină (din rezumatul articolului)
Din programă: „Originea și diversitatea celulelor eucariote”; „Componentele celulei – detalii de structură și funcții”; „Corespondența dintre morfologia și structura celulelor eucariote și funcțiile lor: ex. celule secretoare, de conducere, de apărare, de asimilație etc. la plante; celule epiteliale, musculare, nervoase, conjunctive la vertebrate; celule de înmulțire la fungi, plante, animale” (curriculum de specialitate, Științe ale naturii). Competențe specifice urmărite: 1.1, 2.1, 2.2.