Biologie IX EN

Capitolul 4 · Membrana, osmoza, diviziuneaLecția 4.3

Mitoza: cum cresc organismele și cum se repară țesuturile

Ai început ca o singură celulă. De unde vin cele aproximativ 30.000 de miliarde de celule pe care le ai acum și cine le înlocuiește pe cele care mor?

Mărime
de la 10 nm la 100 µm
Nivel
membrană și celulă
Timp
minute și ore

Mâine am testzece întrebări din capitolul 4

Înainte să citești: tu ce crezi?

Câte runde de dublare ar trebui ca dintr-o singură celulă să rezulte 30.000 de miliarde de celule, dacă la fiecare rundă toate s-ar divide și niciuna nu ar muri?

Vezi răspunsul

Aproximativ 45. La fiecare rundă numărul se dublează: după 10 runde sunt 1.024 de celule, după 20 peste un milion, după 45 în jur de 35.000 de miliarde. Dezvoltarea reală nu merge așa de regulat, pentru că nu toate celulele se divid și unele mor, dar calculul arată cât de repede crește un număr care se dublează.

În fiecare secundă, măduva oaselor tale produce peste 2 milioane de globule roșii. Fiecare dintre ele provine dintr-o celulă care s-a divizat. Aceeași diviziune te-a făcut să crești de la o celulă la un corp întreg și închide o zgârietură: ea se numește mitoză.

O celulă-mamă, două celule-fiice la fel

În nucleul celulei se află cromozomii, structurile care conțin ADN-ul, adică informația ereditară. Celulele corpului tău, numite celule somatice, au de regulă câte 46 de cromozomi; globulele roșii mature sunt o excepție, pentru că și-au pierdut nucleul când s-au format.

Mitoza este diviziunea prin care dintr-o celulă-mamă eucariotă rezultă două celule-fiice cu același număr de cromozomi și cu aceeași informație ereditară ca a celulei-mamă. Înainte de diviziune, celula își copiază tot ADN-ul. Copiile se împart apoi egal: fiecare celulă-fiică primește un set complet. În sens strict, mitoza împarte nucleul, iar împărțirea citoplasmei, care o urmează de obicei, se numește citokineză. O celulă cu 46 de cromozomi formează două celule cu câte 46 de cromozomi; în scris, 2n → 2n.

Bacteriile nu se divid prin mitoză. Ele nu au nucleu, iar diviziunea lor în două are alt mecanism.

celulă-mamă ADN copiat două celule-fiice mitoză 2n → 2n la om: 46 → 46 de cromozomi
Figura 1Schemă cu doar patru cromozomi, ca să poată fi urmăriți. După copierea ADN-ului, fiecare cromozom are două cromatide, iar fiecare celulă-fiică primește câte una din fiecare; la om, celula-mamă are 46 de cromozomi și fiecare celulă-fiică tot câte 46.
Desen al unei celule în metafază: patru cromozomi, fiecare din două cromatide, aliniați în placa ecuatorială și prinși de fusul de diviziune. Alături, fotografia unei celule de ceapă în metafază și contoarele: 4 cromozomi, 8 molecule de ADN.
EtapaCe se vede2n = 4: cromozomi / molecule de ADNOm, 2n = 46: cromozomi / molecule de ADNSe numără
G1cromatină în nucleu; un cromozom, o moleculă de ADN4 / 446 / 46o celulă
Sreplicarea ADN-ului, în multe locuri deodată4 / 4→8, fără număr fix46 / 46→92, fără număr fixo celulă
G2fiecare cromozom are două cromatide surori unite la centromer4 / 846 / 92o celulă
Profazăcromozomii se condensează; învelișul nuclear se dezorganizează; se formează fusul de diviziune4 / 846 / 92o celulă
Metafazăcromozomii în placa ecuatorială, prinși de fus la centromer4 / 846 / 92o celulă
Anafazăcromatidele surori se separă și merg spre poli8 / 892 / 92întreaga celulă încă nedivizată
Telofazăînvelișuri nucleare noi; șanț (celula animală) sau placă celulară (celula vegetală)8 / 892 / 92întreaga celulă încă nedivizată
Celule-fiicedouă celule-fiice, fiecare cu un set complet4 / 446 / 46fiecare celulă-fiică

În telofază celula încă nu s-a împărțit; fiecare nucleu nou are 4 cromozomi și 4 molecule de ADN (om: 46 și 46). Durate tipice, celule umane în cultură: G1 9 ore, S 10 ore, G2 4,5 ore, faza M 0,5 ore.

Schemă și fotografie. Celula este un desen cu 2n = 4: două perechi de cromozomi omologi, una lungă și una scurtă, cu copia de la mamă plină și cea de la tată hașurată. Contoarele vin din același calcul ca tabelul; pentru om (2n = 46) se schimbă doar numerele. Banda de sus arată ordinea etapelor, nu durata lor; butonul „Arată duratele tipice” afișează duratele pentru celule umane care se divid repede, în cultură, cu un ciclu de 24 de ore (OpenStax Biology 2e). Fotografiile sunt reale: celule de ceapă (2n = 16) fazele au fost identificate de autorul fotografiilor; imaginile sunt decupate din „Mitosis in yellow onion cells”, Pixelmaniac pictures, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0; fără bară de scară.

Creșterea: mai multe celule, apoi celule specializate

Un copil devine adult mai ales pentru că are mai multe celule, nu pentru că celulele lui devin uriașe. Prin mitoze repetate, din celula-ou rezultă miliarde de celule. Celulele-fiice cresc, apoi se specializează: unele devin celule musculare, altele celule ale pielii sau neuroni. Specializarea se numește diferențiere.

La plante, creșterea se face prin diviziuni în meristeme, zone de celule nespecializate care se divid continuu: vârful rădăcinii, vârful tulpinii și mugurii. Acolo se formează celulele din care planta crește în lungime.

Încearcă acasă: așază o ceapă cu baza într-un pahar cu apă, fără să o scufunzi. În câteva zile apar rădăcini albe. Vârful fiecărei rădăcini este un meristem, iar la microscop în el se văd celule surprinse în timpul diviziunii.

Înlocuirea: celulele care mor sunt înlocuite

Corpul unui adult își înlocuiește în fiecare zi aproximativ 330 de miliarde de celule, aproape 4 milioane pe secundă. Aproape 90% dintre ele sunt celule ale sângelui. Ca masă, cele mai multe celule înlocuite sunt celulele sângelui și celulele care căptușesc intestinul. Globulele roșii trăiesc până la 120 de zile, iar măduva osoasă le înlocuiește continuu, prin diviziunea celulelor din care se formează.

Pielea se reînnoiește la fel. În stratul ei cel mai adânc, celulele se divid și le împing spre suprafață pe cele formate înainte. Stratul de la suprafață, din celule moarte, se desprinde treptat și este înlocuit complet în aproximativ patru săptămâni.

Nu toate celulele se mai divid. Neuronii maturi nu se mai divid, iar celulele mușchiului inimii se divid foarte rar, de aceea țesutul nervos și inima se refac foarte greu după o leziune.

Repararea, regenerarea și înmulțirea fără sexe

Când te tai, celulele de la marginea rănii se divid și umplu golul, iar pielea se închide. Unele animale pot reface părți întregi ale corpului. Refacerea unei părți pierdute se numește regenerare. Tritonii, de exemplu, pot regenera membre, coada și părți ale ochiului: celulele din apropierea rănii se întorc la o stare mai puțin specializată, se divid prin mitoză și formează organul nou.

Mitoza este și o cale de înmulțire. Prin înmulțire asexuată, dintr-un singur părinte rezultă urmași cu aceeași informație ereditară ca a lui. Un tubercul de cartof încolțit dă o plantă nouă, căpșunul formează plante tinere la capătul stolonilor, iar mulți pomi și arbuști se înmulțesc prin butași. La eucariotele unicelulare, cum este amiba, diviziunea celulei este chiar înmulțirea organismului.

Un triton mic, negru-maroniu, cu coada turtită și marginea ei de jos portocalie, stă în palma unui om.
Figura 2Triton cu creastă dunărean (Triturus dobrogicus), fotografiat la lacul Kartal, lângă Dunăre, în Ucraina. Tritonii pot reface membre și coada: celulele de lângă rană se divid prin mitoză și formează organul nou.

Foto: Llyn Godionduon, CC BY-SA 4.0, sursa. Decupată și micșorată.

Exemplu rezolvat

Câte celule după mai multe diviziuni

O celulă se divide și dă două. Dacă fiecare se divide din nou, rezultă patru, apoi opt: 1 → 2 → 4 → 8. După n runde complete, numărul de celule este 2 la puterea n.

După 3 runde: 2³ = 8 celule. După 10 runde: 2¹⁰ = 1.024 de celule. După 20 de runde: 2²⁰ = 1.048.576, peste un milion. Fiecare zece runde înmulțesc numărul cu aproximativ o mie.

Calculul presupune că toate celulele se divid la fiecare rundă și că niciuna nu moare. Este un exemplu de calcul: într-un organism real celulele se divid în ritmuri diferite, multe încetează să se mai dividă, iar altele mor. Calculul nu spune nici cât durează creșterea, nici cât de mare devine organismul.

În România

Tritonul cu creastă dunărean

În bălțile din lunca Dunării, din Delta Dunării și de pe Siret și Prut trăiește tritonul cu creastă dunărean (Triturus dobrogicus). Specia a fost descrisă în 1903 de zoologul român Kirițescu, iar numele ei vine de la Dobrogea. Cea mai mare femelă cunoscută a speciei în 2009, lungă de 175,5 mm, a fost găsită în Delta Dunării. Specia este protejată prin Directiva Habitate a Uniunii Europene.

Ca și alți tritoni, poate reface o parte din corp pierdută. Cât de durabilă este această capacitate a arătat un experiment făcut în Japonia pe o altă specie, tritonul japonez: cercetătorii au îndepărtat cristalinul ochiului acelorași animale de 18 ori în 16 ani. De fiecare dată, cristalinul s-a refăcut, iar ultimele cristaline, formate când animalele aveau în jur de 30 de ani, semănau cu cele ale unor tritoni tineri.

Toate acestea se bazează pe mitoză: celulele din jurul rănii se divid și dau celulele organului nou.

Pe scurt

  1. Mitoza este diviziunea prin care dintr-o celulă-mamă eucariotă rezultă două celule-fiice cu același număr de cromozomi și cu aceeași informație ereditară (2n → 2n).
  2. Înainte de mitoză, celula își copiază ADN-ul, iar copiile se împart egal între cele două celule-fiice.
  3. Prin mitoză organismele cresc; la plante, creșterea se face prin diviziuni în meristeme, de exemplu în vârful rădăcinii și al tulpinii.
  4. Mitoza înlocuiește celulele care mor: celulele sângelui, celulele pielii, celulele care căptușesc intestinul.
  5. Mitoza permite repararea rănilor și regenerarea unor părți ale corpului, cum se întâmplă la tritoni.
  6. Prin mitoză se face înmulțirea asexuată, din care rezultă urmași cu aceeași informație ereditară ca a părintelui.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitUn organism crește pentru că celulele lui se umflă tot mai mult.

    CorectCreșterea se datorează mai ales înmulțirii celulelor prin mitoză. Celulele-fiice cresc doar până la mărimea obișnuită, apoi se specializează.

  • GreșitDupă mitoză, fiecare celulă-fiică are jumătate din cromozomii celulei-mamă.

    CorectADN-ul este copiat înainte de diviziune, așa că fiecare celulă-fiică primește un set complet: 46 de cromozomi la om, ca celula-mamă.

  • GreșitToate celulele corpului se divid tot timpul.

    CorectRitmul diferă mult. Celulele sângelui și ale pielii se înlocuiesc continuu, neuronii maturi nu se mai divid, iar celulele mușchiului inimii se divid foarte rar.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. O celulă a pielii, cu 46 de cromozomi, se divide prin mitoză. Câți cromozomi are fiecare celulă-fiică?

    Răspuns

    b) 46. ADN-ul se copiază înainte de diviziune, iar copiile se împart egal. Fiecare celulă-fiică are tot 46 de cromozomi.

  2. Unde se divid celulele care fac o plantă să crească în lungime?

    Răspuns

    c) În meristemele din vârful rădăcinii și al tulpinii. La plante, diviziunile sunt concentrate în meristeme. Celulele frunzelor mature și cele ale vaselor sunt deja specializate.

  3. Care dintre următoarele NU este un rol al mitozei?

    Răspuns

    d) Diviziunea unei bacterii. Bacteriile nu au nucleu și nu se divid prin mitoză. Celelalte trei situații sunt reparare, înmulțire asexuată și înlocuire de celule, toate prin mitoză.

  4. O celulă trece prin 6 runde complete de diviziune; toate celulele se divid la fiecare rundă și niciuna nu moare. Câte celule rezultă?

    celule
    Răspuns

    64 de celule. Numărul se dublează la fiecare rundă: 1 → 2 → 4 → 8 → 16 → 32 → 64, adică 2⁶ = 64.

  5. Alege rolul mitozei în fiecare situație.

    Răspuns

    Creștere: Un răsad de fasole devine tot mai înalt; Un sugar ajunge copil de școală.

    Înlocuire sau reparare: Pielea de pe genunchiul julit se reface; Măduva osoasă produce globule roșii.

    Înmulțire asexuată: Un stolon de căpșun dă o plantă nouă; O amibă se divide în două amibe.

    Aceeași diviziune are roluri diferite: mărește numărul de celule al unui organism în creștere, înlocuiește celulele pierdute sau formează un organism nou.

  6. De ce se refac greu inima și creierul după o leziune, în timp ce pielea se reface ușor?

    Răspuns

    a) Pentru că neuronii maturi nu se mai divid, iar celulele mușchiului inimii se divid foarte rar. Refacerea unui țesut cere celule care se pot divide. Pielea are un strat de celule care se divid continuu; neuronii maturi au ieșit din diviziune, iar celulele mușchiului inimii se înlocuiesc foarte încet.

  7. Un grădinar taie o ramură de mușcată, o pune în pământ și după o lună are o plantă nouă, cu flori de aceeași culoare ca planta-mamă. Explică rolul mitozei în acest caz și de ce florile au aceeași culoare.

    Un răspuns bun

    Butașul a format rădăcini și frunze prin mitoze repetate, așa că planta nouă a crescut din celulele plantei-mamă. Este o înmulțire asexuată. Prin mitoză, fiecare celulă-fiică primește aceeași informație ereditară ca celula-mamă, de aceea planta nouă are aceeași informație ereditară ca planta-mamă și aceeași culoare a florilor.

    Un răspuns complet numește înmulțirea asexuată, leagă creșterea butașului de mitoză și explică faptul că mitoza păstrează aceeași informație ereditară.

Termeni

mitoză
Diviziunea prin care dintr-o celulă-mamă eucariotă rezultă două celule-fiice cu același număr de cromozomi și cu aceeași informație ereditară.
citokineză
Împărțirea citoplasmei la sfârșitul diviziunii, din care rezultă două celule.
celule somatice
Celulele corpului care nu sunt celule de reproducere; la om, cele cu nucleu au câte 46 de cromozomi.
diferențiere
Specializarea celulelor nou formate pentru o anumită funcție.
meristem
Zonă a plantei formată din celule nespecializate care se divid continuu, de exemplu vârful rădăcinii și al tulpinii.
regenerare
Refacerea unei părți pierdute a corpului prin diviziunea celulelor din jurul rănii.
înmulțire asexuată
Formarea de urmași dintr-un singur părinte, cu aceeași informație ereditară ca a lui.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Rolul mitozei în creștere și dezvoltare” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 2.2, 4.1.