Canalul Suez, de la Port Said la Suez

La Port Said, pe 25 aprilie 1859, prima tăietură deschide malul canalului modern. Compania universală a canalului maritim, condusă de Ferdinand de Lesseps, pornește șantierul. Primele excavări se sprijină masiv pe corvée: țărani egipteni siliți să muncească.15

Odată cu schimbările politice și juridice din 1863–64, corvée este restrânsă. Compania se sprijină tot mai mult pe muncă plătită și pe excavarea mecanică, inclusiv draghe cu abur. Catalogul BnF păstrează fișa fondului Lesseps; arhivele Compagnie oferă o altă urmă documentară a lucrărilor. Iar din acest șantier ies două date: întâi se unesc apele, apoi sosesc oaspeții.156

Pe 18 august 1869, apele celor două mări se unesc. La 17 noiembrie, vaporul imperial L’Aigle poartă în procesiune pe împărăteasa Eugénie și pe de Lesseps.19

Numele navei se aude ușor ca Aida. Opera lui Verdi nu a fost cântată la inaugurarea canalului: Aida a avut premiera la Cairo, în decembrie 1871. Acum, lasă procesiunea pe mal și urmărește o navă spre sud, prin lacuri.910

În tabel, 52 m stă lângă „lățime la suprafața apei”. Comparația începe prin a despărți lungimea, adâncimea și lățimea; tabelul istoric al SCA dă aproximativ 164 km, 8 m și 52 m pentru canalul din 1869.7

SCA listează astăzi o adâncime maximă a apei de 24 m. Pescajul admis poate ajunge la 66 ft, în funcție de categoria navei și de regulile de navigație. Nu sunt aceeași măsură: fundul canalului și chila navei nu se întâlnesc la aceeași cotă. Dincolo de adâncime și lățime rămâne întrebarea: cine deține compania care operează drumul?78

În registrul vânzării intră 176.602 de acțiuni, fiecare de 500 de franci. În 1875, kedivul le vinde guvernului britanic; acțiunile nu aduc cu ele suveranitatea asupra căii navigabile.112

Contractul de cumpărare consemnează £3.976.582. În vorbirea curentă, suma s-a rotunjit la £4 milioane. Hansard arată separat £4,08 milioane ca autoritate parlamentară totală, cu comisioane și cheltuieli. Trei sume, trei definiții: nu le adunăm și nu le confundăm. În 1956, disputa trece de la acțiuni la compania însăși.111213

În centrul decretului din 26 iulie 1956 stă Compania Canalului Suez. Nasser anunță naționalizarea operatorului, iar actul transferă compania, bunurile și obligațiile sale către statul egiptean. Miza este controlul companiei și al veniturilor ei, nu o suveranitate străină asupra canalului.1415

Israel intră în Sinai pe 29 octombrie; intervenția britanică și franceză urmează. Încetarea focului intră în vigoare pe 6 noiembrie. Trupele britanice și franceze pleacă până la 22 decembrie, iar retragerea israeliană se încheie în martie 1957. După curățarea obstacolelor, canalul revine la traficul deplin pe 10 aprilie. Un deceniu mai târziu, ostilitățile opresc din nou traficul pe aceeași cale.1516

Paisprezece nave rămân pe loc în Marele Lac Amar. A cincisprezecea, reținută în lacul Timsah, intră în numărătoarea mai largă a navelor prinse de ostilități.1718

Minele, epavele și stricăciunile țin canalul închis aproape opt ani. Operațiunile de degajare încep în 1974. Pe 5 iunie 1975, Sadat redeschide canalul. Paisprezece în lac, cincisprezece în numărătoarea mai largă: diferența stă în locul de unde privești. La zeci de ani distanță, excavatoarele revin pentru lucrările din 2015.11718

Pe plan, o rută nouă aleargă paralel cu vechea cale. Lucrările din 2015 cuprind 35 km de canal paralel nou și 37 km de lărgire sau adâncire a ocolirilor existente.192021

Promovarea proiectului anunța o țintă de 97 de nave pe zi până în 2023. Raportul SCA pentru acel an numără 26.434 de tranzite: o medie de 72,4 pe zi. Ținta publicată și traficul realizat sunt două rânduri diferite. În 2021, canalul se oprește în jurul unei singure nave; eliberarea nu redeschide imediat ambele sensuri.1922

Pe 23 martie 2021, un vas de 400 m se împotmolește în canal. Ever Given este reflotată pe 29 martie; SCA anunță navigația în ambele direcții abia pe 31.252630

SCA a cerut inițial până la 916 milioane USD, apoi a spus că și-a redus pretenția la 550 milioane. Acordul a fost semnat la eliberarea navei, pe 7 iulie; suma finală nu a fost făcută publică. Niciuna dintre pretenții nu este o plată verificată.2728

Estimările UNCTAD despre partea canalului din comerțul mondial și din transportul maritim de containere folosesc numitori diferiți. Ele nu măsoară valoarea mărfurilor oprite și nu sunt o factură de pierderi economice. După coada de nave, registrul anual arată o revenire cu propriul calendar.2922

Graficul deschide trei ani întregi: 2023, 2024 și 2025. Raportul anual al SCA numără 26.434, 13.213 și, respectiv, 12.758 de tranzite. Tonajul net, tonajul mărfurilor și numărul navelor au fiecare altă măsură; păstrează perioada și numitorul lângă fiecare număr. Urmează documentele care susțin fiecare comparație.22