
Învelișul de electroni al atomului. Caracter metalic. Caracter nemetalic
Capitolul 4
Atomul – unde stau electronii
Unde stau electronii într-un atom?
Dintr-un atom de sodiu se pot smulge electroni, unul după altul, iar fiecare cere o energie diferită. Șirul acestor energii arată cum sunt grupați electronii în atom. Începe cu o predicție, apoi rupe electroni.
Primul electron al sodiului cere 5,14 eV
Un atom de sodiu gazos are 11 electroni. Smulgerea primului cere 5,14 eV, adică 496 kJ/mol (un electronvolt pe atom este 96,485 kJ pe mol de atomi).
Bara din imagine are deasupra un cerc: semnul unei valori experimentale. Scara este logaritmică: fiecare linie numerotată este de zece ori mai sus decât cea dinainte.
Cât cere al doilea electron?
Al doilea electron cere de 9,2 ori mai mult
Bara a doua urcă la 47,29 eV (4.562 kJ/mol), față de 5,14 eV pentru primul. După primul electron, atomul a devenit ionul Na⁺, cu 10 electroni; după al doilea, este Na²⁺, cu nouă electroni.
Pe o scară logaritmică, un salt de 9,2 ori ocupă aproape o linie întreagă a grilei, care înseamnă zece ori. Numerele din bula albă și din căsuțele de citire dau mărimea reală.
Al doilea electron este scos dintr-un strat plin, apropiat de nucleu. Valoarea lui este tot experimentală.
Cei 11 electroni se despart în grupe de 1, 8 și 2
Rupe-i pe toți. După primul salt, următorii opt electroni cer între 47,29 și 299,86 eV, fără alt salt mare. Al zecelea cere 1.465,10 eV, de 4,9 ori mai mult decât al nouălea.
Culorile și parantezele arată grupele: stratul M cu 1, stratul L cu 8, stratul K cu 2. Grupele sunt un desen al schemei; saltul este în valori.
Felul fiecărei valori îl scrie NIST. Bara plină și cercul: valoare experimentală. Bara hașurată, rombul și parantezele drepte: semiempirică, dedusă din valori experimentale prin interpolare sau alte metode. Contur punctat, triunghi și paranteze rotunde: calculată. La sodiu sunt trei experimentale, cinci semiempirice și trei calculate.
Saltul se mută cu un pas la fiecare element
Alege un element. Primul salt vine la magneziu după electronul 2 (de 5,3 ori), la aluminiu după electronul 3 (de 4,2 ori), la siliciu după electronul 4 (de 3,7 ori). Locul lui este numărul electronilor de pe stratul exterior.
Al doilea salt, spre stratul K, vine după electronul Z − 2. Ultimele trei valori ale fiecărui element sunt calculate, nu experimentale: NIST nu are pentru ele valori din spectre.
Locul primului salt este numărul electronilor de valență
Imaginea arată toate cele opt elemente. Fiecare rând este un element, fiecare coloană un electron smuls, culoarea arată energia (mai cald, mai mult), iar forma felul valorii.
Linia albă plină vine după electronii de valență: Na 1, Mg 2, Al 3, Si 4, P 5, S 6, Cl 7, Ar 8. Linia punctată desparte stratul L de stratul K. Atinge o celulă ca să-i vezi valoarea.
La elementele principale, numărul electronilor de valență este numărul grupei la grupele 1 și 2 și numărul grupei minus zece la grupele 13–18.
Primul salt stă pe valori experimentale la șase din opt elemente, al doilea pe valori calculate
Au rămas luminoase numai valorile experimentale. La șase elemente din cele opt, ambele valori de lângă primul salt sunt experimentale. La fosfor și argon, una dintre ele este semiempirică: P: 65,03 → 220,43 eV; Ar: 143,46 → 422,60 eV.
Al doilea salt, spre stratul K, are pe ambele părți valori calculate la toate cele opt elemente. Aici saltul rezultă din calcul, nu din spectre.
Energiile de ionizare nu arată straturile direct; arată un șir cu salturi, iar straturile sunt explicația lui. Cu cât mai multe valori experimentale stau de ambele părți ale unui salt, cu atât explicația are un sprijin mai bun.
În aceeași perioadă, primele energii nu cresc în linie dreaptă
Pentru matematică-informatică și științe ale naturii
Primele energii ale elementelor de la sodiu la argon, în eV: Na 5,14; Mg 7,65; Al 5,99; Si 8,15; P 10,49; S 10,36; Cl 12,97; Ar 15,76. Toate sunt experimentale. Aluminiul (5,99) este sub magneziu (7,65), iar sulful (10,36) sub fosfor (10,49).
Explicația cere substraturi: la aluminiu electronul smuls este 3p, mai puțin legat decât 3s, iar la sulf, în substratul 3p⁴, doi electroni din aceeași căsuță se resping și unul pleacă mai ușor. Substraturile sunt un model; scăderile sunt în valori.
Acum explică tu
Un element are primul salt al energiilor de ionizare după al patrulea electron. Cercetează rândurile din imagine și găsește-l.
Spune, în câteva propoziții, ce element este, câți electroni de valență are și între ce două valori se află saltul.
Compară cu un răspuns
Este siliciul. Primul salt vine după al patrulea electron: de la 45,14 eV la 166,77 eV, adică de 3,7 ori. Siliciul are patru electroni de valență, configurația 2, 8, 4, și se află în grupa 14.
Lecția despre configurația pe straturi · Lecția despre configurațiile de la hidrogen la argon