Capitolul 7 · Legătura covalentăLecția 7.9MI Matematică-informatică (2 ore) · în plus față de profilul tău
Combinații complexe: reactivul Tollens, reactivul Schweizer, tetrahidroxozincatul de sodiu (structură, denumire și obținere)
De ce un precipitat dispare când adaugi amoniac sau bază în exces
Precipitatul de hidroxid de cupru(II) se dizolvă într-un exces de amoniac și lichidul devine albastru intens. Ce s-a format?
Înainte să citești: tu ce crezi?
Peste un precipitat de hidroxid de cupru(II) se adaugă amoniac în exces. Ce se observă?
Vezi răspunsul
Precipitatul se dizolvă. Amoniacul se leagă de ionul de cupru(II) și formează ionul complex [Cu(NH₃)₄]²⁺, solubil în apă, cu culoare albastru intens.
Într-o demonstrație de laborator, peste o soluție de sulfat de cupru(II) se adaugă puțin amoniac, iar în lichid apare un precipitat de hidroxid de cupru(II). La un exces de amoniac, precipitatul dispare și lichidul devine albastru intens. Cuprul nu s-a pierdut: s-a transformat într-un ion mai mare, în care amoniacul este legat de metal.
Ion central, liganzi și sferă de coordinareCe fac particulele
O combinație complexă conține un ion central, de obicei un cation metalic, legat de mai mulți liganzi. Ligandul este o moleculă sau un ion cu o pereche neparticipantă, pe care o pune în comun cu ionul central printr-o legătură coordinativă: ligandul este donorul, iar ionul central este acceptorul. NH₃ și H₂O sunt liganzi neutri, iar HO⁻ și Cl⁻ sunt liganzi cu sarcină negativă.
Numărul de coordinare este numărul de atomi donori legați de ionul central. În exemplele de aici, el este egal cu numărul liganzilor: 2 pentru argint, 4 pentru cupru și pentru zinc.
Ionul central și liganzii formează sfera de coordinare, care se scrie între paranteze drepte. Ea este un ion complex. Sarcina lui este suma dintre sarcina ionului central și sarcinile liganzilor. Ionii din afara parantezei drepte sunt ioni exteriori și compensează sarcina complexului, astfel încât compusul întreg să fie neutru. În soluție, ionul complex se desface în ionul central și liganzi doar în foarte mică măsură, spre deosebire de o sare simplă, care se desface în ionii ei.
Reactivul Tollens, reactivul Schweizer și zincatul: formulă, sarcină și denumireCum se scrie
[Ag(NH₃)₂]OH are argint cu sarcina +1 și doi liganzi neutri: sarcina complexului este +1 + 2·0 = +1, compensată de un ion HO⁻ exterior. Este hidroxidul de diaminoargint(I), prezent în reactivul Tollens.
[Cu(NH₃)₄](OH)₂ are cupru cu sarcina +2 și patru liganzi neutri: sarcina complexului este +2. Doi ioni HO⁻ exteriori o compensează. Este hidroxidul de tetraaminocupru(II), din reactivul Schweizer, de un albastru intens.
Na₂[Zn(OH)₄] are zinc cu sarcina +2 și patru liganzi HO⁻: sarcina complexului este +2 + 4·(−1) = −2. Doi ioni Na⁺ exteriori o compensează. Este tetrahidroxozincatul de sodiu.
Denumirea se citește în ordine: prefixul numeric (di-, tetra-), numele ligandului (amino pentru NH₃, hidroxo pentru HO⁻), ionul central cu numărul de oxidare în paranteză. Un complex cu sarcină negativă primește terminația -at, iar numele ionului exterior stă la urmă: tetrahidroxozincat de sodiu. Denumirea internațională a ligandului NH₃ este „amin”; „amino” este forma folosită la clasă.
Cum se obțin: trei demonstrații de profesorCum se scrie
Cele trei preparări se fac numai ca demonstrații de profesor, cu substanțe și cantități de laborator, și nu se repetă acasă. În toate trei se urmărește același tipar: întâi apare un precipitat, apoi un exces de reactiv îl dizolvă, prin formarea unui complex.
Reactivul Tollens. Din azotat de argint și amoniac se formează mai întâi oxid de argint, apoi complexul:
2AgNO₃ + 2NH₃ + H₂O → Ag₂O + 2NH₄NO₃
Ag₂O + 4NH₃ + H₂O → 2[Ag(NH₃)₂]OH
Aldehidele reduc argintul din complex la argint metalic, care se depune pe pereții vasului ca o oglindă. Acetaldehida reacționează astfel:
CH₃CHO + 2[Ag(NH₃)₂]OH → CH₃COONH₄ + 2Ag + 3NH₃ + H₂O
Reactivul se prepară pe loc și se aruncă imediat după folosire. Dacă soluția se usucă, se pot forma cristale de nitrură de argint, Ag₃N, un exploziv foarte sensibil la șoc.
Reactivul Schweizer. Un cation de cupru(II) dă cu o bază hidroxidul de cupru(II), care se dizolvă în exces de amoniac:
CuSO₄ + 2NaOH → Cu(OH)₂ + Na₂SO₄
Cu(OH)₂ + 4NH₃ → [Cu(NH₃)₄](OH)₂
Soluția dizolvă celuloza, motiv pentru care a fost folosită la obținerea fibrelor artificiale de tip raion.
Tetrahidroxozincatul de sodiu. Hidroxidul de zinc este amfoter: se dizolvă și într-un acid, și într-o bază.
Zn(OH)₂ + 2HCl → ZnCl₂ + 2H₂O
Zn(OH)₂ + 2NaOH → Na₂[Zn(OH)₄]
Sub formă ionică, a doua ecuație este Zn(OH)₂ + 2HO⁻ → [Zn(OH)₄]²⁻.
Pentru curioși
Formula [Cu(NH₃)₄]²⁺ este o simplificare școlară. În soluția apoasă, ionul de cupru(II) leagă și două molecule de apă, [Cu(NH₃)₄(H₂O)₂]²⁺, deci numărul lui real de coordinare este șase.
Exemplu rezolvat
Sarcina complexului și numărul de oxidare din [Cu(NH₃)₄]SO₄
Compusul se numește sulfat de tetraaminocupru(II). Se cer sarcina ionului complex și numărul de oxidare al cuprului.
Ion exterior: SO₄²⁻, cu sarcina 2−. Compusul este neutru, deci sarcina complexului este 2+, adică [Cu(NH₃)₄]²⁺.
Numărul de oxidare al cuprului: x + 4·0 = +2, deci x = +2, adică cupru(II). NH₃ este neutru și nu contribuie la sarcină.
Pentru reactivul Tollens, [Ag(NH₃)₂]⁺: x + 2·0 = +1, deci x = +1, adică argint(I), iar HO⁻ este ion exterior.
Verificare pe zincat: pentru [Zn(OH)₄]²⁻ se scrie x + 4·(−1) = −2, deci x = +2, adică zinc(II), același număr de oxidare ca în Zn(OH)₂.
În România
Gheorghe Spacu și complecșii de la Cluj
Chimistul Gheorghe Spacu (1883–1955) a venit în 1919, ca profesor asociat de chimie anorganică și analitică, la Universitatea din Cluj și a devenit profesor titular în 1922. A sintetizat aproximativ o mie de combinații complexe, anorganice și organice.
Reacția care îi poartă numele folosește tiocianat și piridină pentru a recunoaște în analiza calitativă cationii Cu²⁺, Zn²⁺, Co²⁺ și Ni²⁺. Doi dintre ei sunt cuprul și zincul de mai sus: ionul metalic devine centrul unui complex, iar un precipitat sau o culoare arată că a fost recunoscut.
Pe scurt
- O combinație complexă are un ion central (acceptor), legat de liganzi (donori) prin legături coordinative; numărul de coordinare este numărul atomilor donori legați de ionul central.
- Sfera de coordinare se scrie între paranteze drepte; sarcina ionului complex este suma sarcinilor ionului central și ale liganzilor, iar ionii exteriori o compensează.
- [Ag(NH₃)₂]OH, hidroxid de diaminoargint(I), este reactivul Tollens; aldehidele îl reduc la argint metalic (oglinda de argint). Reactivul se prepară pe loc și se aruncă imediat.
- [Cu(NH₃)₄](OH)₂, hidroxid de tetraaminocupru(II), este reactivul Schweizer, albastru intens, care dizolvă celuloza.
- Na₂[Zn(OH)₄], tetrahidroxozincat de sodiu, se obține din Zn(OH)₂ și NaOH în exces; sarcina complexului este +2 + 4·(−1) = −2.
Greșeli frecvente
GreșitÎn [Cu(NH₃)₄](OH)₂, cei doi ioni HO⁻ sunt legați de cupru, ca amoniacul.
CorectIonii HO⁻ din afara parantezei drepte sunt ioni exteriori. Doar cei patru NH₃ din paranteză sunt legați de cupru.
GreșitSarcina ionului complex [Ag(NH₃)₂]⁺ este +2, pentru că are doi liganzi.
CorectNH₃ este neutru. Sarcina complexului este +1 (a argintului) + 2·0 = +1.
GreșitHidroxidul de zinc nu reacționează cu o bază, pentru că este el însuși o bază.
CorectHidroxidul de zinc este amfoter: reacționează cu un acid și, în exces de NaOH, cu baza, formând complexul [Zn(OH)₄]²⁻.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Care este numărul de coordinare al argintului în [Ag(NH₃)₂]⁺?
Răspuns
b) 2. Doi liganzi NH₃, fiecare legat printr-un atom donor, adică doi atomi de azot legați de argint.
Care este sarcina ionului complex din Na₂[Zn(OH)₄]?
Răspuns
d) −2. Zincul are sarcina +2, iar patru ioni HO⁻ aduc −4: +2 − 4 = −2. Doi ioni Na⁺ compensează.
Cum se numește compusul [Cu(NH₃)₄](OH)₂?
Răspuns
a) Hidroxid de tetraaminocupru(II). Se citește prefixul, ligandul și ionul central: tetra + amino + cupru(II), cu ionul exterior hidroxid în față.
De ce se dizolvă hidroxidul de zinc într-un exces de soluție de NaOH?
Răspuns
c) Pentru că Zn(OH)₂ este amfoter și formează ionul complex [Zn(OH)₄]²⁻, solubil. Hidroxidul de zinc este amfoter: cu o bază în exces formează complexul solubil [Zn(OH)₄]²⁻.
Care este sarcina ionului complex [Zn(OH)₄], în unități de sarcină elementară, cu semn? Zincul are sarcina +2, iar fiecare HO⁻ are −1.
Răspuns
-2. +2 + 4·(−1) = −2.
Așază fiecare particulă la rolul ei în compusul indicat.
Răspuns
Ion central: Ag⁺ din [Ag(NH₃)₂]OH; Cu²⁺ din [Cu(NH₃)₄]²⁺.
Ligand: NH₃ din [Cu(NH₃)₄](OH)₂; HO⁻ din [Zn(OH)₄]²⁻.
Ion exterior: HO⁻ din [Ag(NH₃)₂]OH; Na⁺ din Na₂[Zn(OH)₄].
Ionul central și liganzii sunt în paranteza dreaptă; ionii din afara ei sunt ioni exteriori.
Peste o soluție de ZnSO₄ se adaugă NaOH, apare un precipitat, iar la un exces de NaOH precipitatul dispare. Explică ce s-a petrecut, cu ecuațiile reacțiilor.
Un răspuns bun
Mai întâi apare hidroxidul de zinc: ZnSO₄ + 2NaOH → Zn(OH)₂ + Na₂SO₄. Hidroxidul de zinc este amfoter, deci în exces de bază reacționează mai departe: Zn(OH)₂ + 2NaOH → Na₂[Zn(OH)₄]. Se formează complexul solubil tetrahidroxozincat de sodiu, cu ionul [Zn(OH)₄]²⁻, de aceea precipitatul dispare.
Un răspuns complet numește amfoteria hidroxidului de zinc și scrie ambele ecuații egalate.
Termeni
- combinație complexă
- Compus care conține un ion complex: un ion central legat de liganzi prin legături coordinative.
- ion central
- Ionul (de obicei metalic) din centrul complexului, acceptor de perechi de electroni.
- ligand
- Moleculă sau ion cu o pereche neparticipantă, care o pune în comun cu ionul central.
- număr de coordinare
- Numărul de atomi donori legați de ionul central.
- sferă de coordinare
- Ionul central împreună cu liganzii lui, scriși între paranteze drepte.
- ion exterior
- Ion din afara sferei de coordinare, care compensează sarcina ionului complex.
Surse și legătura cu programa
- OpenStax – Chemistry 2e, 19.2 Coordination Chemistry of Transition Metals – ion central, liganzi, număr de coordinare, sferă de coordinare între paranteze; sarcina complexului ca sumă; [Ag(NH₃)₂]⁺ cu numărul de coordinare 2; regulile de denumire
- LibreTexts / UC Davis – Silver Mirror in a Flask – reactivul Tollens, [Ag(NH₃)₂]⁺ care oxidează aldehidele și depune argint pe sticlă; avertisment: din soluții bazice cu amoniac și azotat de argint lăsate să se usuce se pot forma cristale de Ag₃N, exploziv sensibil la șoc
- Wikipedia – Schweizer's reagent – hidroxid de cupru(II) dizolvat în amoniac apos; soluție albastru intens; dizolvă celuloza; folosit în trecut pentru raion și celofan
- Wikipedia – Zinc hydroxide – caracterul amfoter al hidroxidului de zinc; dizolvarea în exces de NaOH, cu formarea ionului Zn(OH)₄²⁻
- Wikipedia – Gheorghe Spacu – anii 1883–1955; invitat în 1919 la Cluj ca profesor asociat de chimie anorganică și analitică, profesor titular din 1922
- CEEOL – Academicianul Gheorghe Spacu și impactul său asupra chimiei analitice – aproximativ o mie de combinații complexe sintetizate; reacția Spacu, cu tiocianat și piridină, pentru recunoașterea cationilor Cu²⁺, Zn²⁺, Co²⁺ și Ni²⁺
Din programă: „Combinații complexe: reactivul Tollens, reactivul Schweizer, tetrahidroxozincatul de sodiu (structură, denumire și obținere)” (MI: Matematică-informatică (2 ore)). Competențe specifice urmărite: 1.4, 3.4, 4.4, 5.4.