Chimie IX EN

Capitolul 9 · SoluțiiLecția 9.1TC Uman, servicii, tehnologic, vocațional (1 oră) · în plus față de profilul tău

Dizolvarea substanțelor ionice în apă

Unde dispare sarea când se dizolvă

Pui sare în apă, amesteci și nu o mai vezi. Unde s-a dus?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 9

Înainte să citești: tu ce crezi?

Dizolvi 10 g de sare în 90 g de apă, până nu se mai vede niciun cristal. Ce arată cântarul?

Vezi răspunsul

Cântarul arată 100 g. Sarea nu a dispărut, s-a desfăcut în ioni prea mici ca să fie văzuți, iar masa lor este aceeași ca în cristal.

Pui o linguriță de sare într-un pahar cu apă și amesteci. După un minut nu se mai vede niciun cristal, iar apa este la fel de limpede ca înainte. Sarea este încă acolo, toată: o simți la gust și o găsești pe cântar.

Cristalele dispar, masa rămâneCe vezi

Cântărește un pahar cu 90 g de apă și, separat, 10 g de sare. Toarnă sarea în apă și amestecă până dispare ultimul cristal. Cântarul arată 100 g: masa soluției este suma dintre masa sării și masa apei. Nimic nu a plecat din pahar și nimic nu a apărut în el.

Lichidul obținut se numește soluție: un amestec omogen, adică unul care are aceeași compoziție în orice picătură. Apa, substanța care dizolvă, este solventul (sau dizolvantul). Sarea este substanța dizolvată (sau solvatul). Dizolvarea este răspândirea particulelor unei substanțe printre particulele alteia, până când amestecul devine omogen.

Cele mai multe lichide din casă sunt soluții apoase, adică soluții în care solventul este apa. Oțetul este o soluție de acid acetic, siropul este o soluție de zahăr, iar apa minerală conține săruri și dioxid de carbon dizolvate. Serul fiziologic din spitale este o soluție de clorură de sodiu cu concentrația de 0,9%.

Apa desface cristalul ion cu ionCe fac particulele

Un cristal de sare este o rețea de ioni: ioni de sodiu, Na⁺, cu sarcină pozitivă, și ioni clorură, Cl⁻, cu sarcină negativă, așezați alternativ și ținuți laolaltă de atracția dintre sarcinile de semn opus. În cristal nu există molecule de NaCl. Formula arată doar că la fiecare ion Na⁺ revine un ion Cl⁻.

Molecula de apă este polară: atomul de oxigen are o mică sarcină negativă, iar cei doi atomi de hidrogen au câte o mică sarcină pozitivă. La suprafața cristalului, moleculele de apă se întorc cu oxigenul spre ionii Na⁺ și cu hidrogenul spre ionii Cl⁻. Atrași din mai multe părți, ionii de la margine se desprind unul câte unul și trec în lichid.

În soluție, fiecare ion este înconjurat de molecule de apă: este un ion hidratat, iar procesul se numește hidratare. Cristalul se micșorează strat cu strat până dispare. Soluția este limpede pentru că ionii sunt mult prea mici ca să fie văzuți și sunt despărțiți unii de alții.

Pentru curioși

În cele 10 g de sare din pahar sunt aproximativ 10²³ ioni de sodiu și tot atâția ioni clorură, adică un 1 urmat de 23 de zerouri. Dacă i-ai număra câte unul pe secundă, ți-ar trebui de sute de mii de ori vârsta Universului.

1. Înainteapa se apropie+−+−+−+−+−+−+−+−+−+−+−+−+2. În timpulionii se desprind+−+−+−+−+−+−+−+−+−+−+−++−3. Dupăioni hidratați+−+−+−+−+−+−+−+−+−+−+−++−+Na⁺−Cl⁻apă: O spre Na⁺, H spre Cl⁻
Figura 1Moleculele de apă stau cu oxigenul spre ionii Na⁺ și cu hidrogenul spre ionii Cl⁻; atrași din mai multe părți, ionii de la colț se desprind unul câte unul. Ionii au razele în proporția reală, moleculele de apă sunt desenate mai mici, iar în soluție fiecare ion are în jur mai multe molecule decât se văd aici.

Cum se scrie dizolvarea săriiCum se scrie

Desprinderea ionilor din rețea, sub acțiunea apei, se numește disociere și se scrie ca o ecuație:

NaCl(s) → Na⁺(aq) + Cl⁻(aq)

Litera (s) arată că sarea este solidă. Notația (aq), de la cuvântul latinesc aqua, arată că ionii sunt hidratați, în soluție apoasă. Apa nu se scrie printre reactanți, pentru că moleculele ei rămân neschimbate.

Din ecuație se citește un raport: fiecare unitate NaCl dă un ion Na⁺ și un ion Cl⁻. Soluția conține tot atâtea sarcini pozitive câte negative, deci este neutră din punct de vedere electric.

Dizolvarea sării este un fenomen fizic. Dacă lași apa să se evapore, ionii se așază din nou în rețea și sarea reapare, cu aceeași masă.

Un pahar pe cântar cu 100,0 g de apă și sare dizolvată, lângă un colț de cristal de sare în care ionii Na⁺ și Cl⁻ stau alternativ, cu molecule de apă întoarse cu oxigenul spre Na⁺ și cu hidrogenii spre Cl⁻.
Solubilitatea în apă, în g de substanță la 100 g de apă (CRC Handbook, tabel convertit din procente de masă)
t (°C)NaClKNO₃CuSO₄KI
035,613,614,2127,3
1035,721,416,8135,8
2035,931,920,0143,9
2536,038,322,0148,1
3036,145,623,9152,5
4036,462,928,5160,4
5036,784,234,0168,8
6037,0109,240,4176,2
7037,5138,147,9184,1
8037,9170,357,0191,5
9038,5205,867,5199,4
10039,0242,577,0206,7
Lingurițe de 5 g puse în 100 g de apă, la 25 °C (NaCl, coeficient de solubilitate 36,0 g)
LingurițePe cântar (g)Dizolvat (g)Pe fund (g)c (%)
1105,05,00,04,8
2110,010,00,09,1
3115,015,00,013,0
4120,020,00,016,7
5125,025,00,020,0
6130,030,00,023,1
7135,035,00,025,9
8140,036,04,026,5
9145,036,09,026,5
10150,036,014,026,5

Sulfatul de cupru: g de CuSO₄ anhidru. În desen, ionii Na⁺ și Cl⁻ sunt în număr egal în orice moment.

Măsurători și schemă. Solubilitățile sunt măsurate (CRC Handbook, tabel în procente de masă, convertit în grame la 100 g de apă); masele, concentrațiile și sarea rămasă pe fund sunt calculate din ele. Particulele sunt o schemă: ionii și moleculele sunt desenați de milioane de ori mai mari (numărul exact apare sub imagine) și mult mai puțini decât în realitate, razele ionilor (Na⁺ 102 pm, Cl⁻ 181 pm) și forma moleculei de apă sunt la scară, distanțele dintre ioni și moleculele de apă sunt schematice, iar plecarea și întoarcerea ionilor la saturație sunt un model. Culorile sunt alese: ionii nu au culoare.

Surse și credite. Valori citate din: CRC Handbook of Chemistry and Physics, ed. a 91-a (D. R. Lide), tabelul „Aqueous Solubility of Inorganic Compounds at Various Temperatures”, pp. 8-113–8-117: sursa. Raze ionice efective (R. D. Shannon, 1976), citate de OpenStax – Chemistry 2e, 10.6: sursa. Parametrul rețelei NaCl, 564,02 pm (CRC): sursa. Unghiul H–O–H, 104,5°, și lungimea O–H, aproximativ 96 pm: sursa.

Două pahare limpezi, două soluții diferite

Zahărul se dizolvă și el până nu se mai vede, dar în alt fel. Cristalul de zahăr este făcut din molecule, iar apa le desparte unele de altele fără să le rupă. În soluția de zahăr se găsesc molecule întregi, fără sarcină electrică.

Diferența se vede într-o demonstrație pe care profesorul o face în laborator, cu un bec legat la o baterie și la două fire cufundate în lichid. În apa cu sare becul se aprinde, pentru că ionii se mișcă prin soluție și transportă sarcină electrică. În apa cu zahăr becul rămâne stins.

Substanțele care, dizolvate în apă, dau ioni și conduc curentul electric se numesc electroliți. Substanțele care se dizolvă sub formă de molecule și nu conduc curentul electric se numesc neelectroliți.

Pentru curioși

Apa nu poate dizolva oricâtă sare. La 25 °C, în 100 g de apă se dizolvă cel mult 36,0 g de clorură de sodiu. Ce pui în plus rămâne pe fundul paharului, oricât ai amesteca.

Ce vezi+−apă cu sarebecul se aprinde+−apă cu zahărbecul rămâne stinsCe fac particulele+−+++−−−electrolitioni care se mișcăneelectrolitmolecule fără sarcină
Figura 2Demonstrație făcută de profesor: în apa cu sare ionii Na⁺ și Cl⁻ duc sarcina electrică spre fire și becul se aprinde; moleculele de zahăr nu au sarcină și becul rămâne stins. Moleculele de apă nu sunt desenate.

Exemplu rezolvat

Câți ioni ajung în pahar

Se dizolvă complet 11,7 g de clorură de sodiu în 188,3 g de apă. Ce masă are soluția și ce cantitate de ioni conține?

Masa soluției este suma maselor: ms = 11,7 + 188,3 = 200 g.

Masa molară a clorurii de sodiu este M(NaCl) = 23 + 35,5 = 58,5 g/mol. Cantitatea de sare dizolvată este n = 11,7 : 58,5 = 0,2 mol.

Din ecuația NaCl(s) → Na⁺(aq) + Cl⁻(aq), un mol de NaCl dă un mol de ioni Na⁺ și un mol de ioni Cl⁻. În soluție ajung 0,2 moli de ioni Na⁺ și 0,2 moli de ioni Cl⁻, în total 0,4 moli de ioni.

Ca număr de particule, 0,2 · 6,022·10²³ ≈ 1,2·10²³ ioni de fiecare fel. Niciun atom nu a apărut și niciunul nu a dispărut: atomii de sodiu și de clor care stăteau în cristal sunt acum despărțiți, în apă.

În România

De ce Marea Neagră este mai puțin sărată decât oceanul

Apa mării este o soluție în care cei mai mulți ioni dizolvați sunt Na⁺ și Cl⁻, aceiași ca în sarea de bucătărie. Un kilogram de apă din Oceanul Planetar conține, în medie, 35 g de săruri. Un kilogram de apă de la suprafața Mării Negre conține doar 17–18 g, pentru că Dunărea și celelalte fluvii aduc multă apă dulce.

În apele de lângă țărmul românesc, media anuală este de cel mult 16 g de săruri la kilogram, iar în fața gurilor Dunării coboară sub 14,5 g. Dacă un kilogram de apă luată din largul mării s-ar evapora într-un vas, pe fund ar rămâne cele 17–18 g de săruri: ionii, rămași fără apă, se așază din nou în cristale.

Pe scurt

  1. O soluție este un amestec omogen format dintr-un solvent și una sau mai multe substanțe dizolvate; în soluțiile apoase, solventul este apa.
  2. Masa soluției este suma dintre masa substanței dizolvate și masa solventului.
  3. La dizolvarea sării, moleculele polare de apă desprind ionii Na⁺ și Cl⁻ din rețea și îi înconjoară; procesul se numește hidratare.
  4. Disocierea clorurii de sodiu se scrie NaCl(s) → Na⁺(aq) + Cl⁻(aq); un mol de NaCl dă un mol de Na⁺ și un mol de Cl⁻.
  5. Electroliții dau ioni în soluție și conduc curentul electric (sarea); neelectroliții se dizolvă ca molecule și nu îl conduc (zahărul).
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitSarea s-a topit în apă.

    CorectTopirea este trecerea unui solid în lichid prin încălzire; sarea se topește abia la 801 °C. În pahar, sarea s-a dizolvat: ionii ei s-au răspândit printre moleculele de apă, la temperatura camerei.

  • GreșitÎn apa sărată plutesc molecule de NaCl.

    CorectSarea este formată din ioni, în cristal și în soluție. În apă se găsesc ioni Na⁺ și ioni Cl⁻ separați, fiecare înconjurat de molecule de apă.

  • GreșitDacă nu se mai vede, sarea nu mai cântărește nimic.

    CorectMasa se păstrează: 10 g de sare și 90 g de apă dau 100 g de soluție.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce particule se găsesc într-o soluție de clorură de sodiu în apă, pe lângă moleculele de apă?

    Răspuns

    c) Ioni Na⁺ și ioni Cl⁻ hidratați. Sarea este o rețea de ioni; apa îi desprinde și îi înconjoară. Nu există molecule de NaCl, nici în cristal, nici în soluție.

  2. Cum se întorc moleculele de apă spre un ion Na⁺?

    Răspuns

    a) Cu atomul de oxigen. Oxigenul din molecula de apă are o mică sarcină negativă și este atras de ionul pozitiv Na⁺.

  3. Se dizolvă complet 25 g de sare în 175 g de apă. Ce masă are soluția, în grame?

    g
    Răspuns

    200 g. Masa soluției este masa substanței dizolvate plus masa solventului: 25 + 175 = 200 g.

  4. Câți moli de ioni Cl⁻ ajung în soluție când se dizolvă complet 29,25 g de NaCl? Se dă M(NaCl) = 58,5 g/mol.

    mol
    Răspuns

    0,50 mol. n(NaCl) = 29,25 : 58,5 = 0,5 mol, iar fiecare unitate NaCl dă un ion Cl⁻.

  5. Sare sau zahăr? Așază fiecare afirmație la soluția potrivită.

    Răspuns

    Soluția de sare: Conține ioni; Becul se aprinde; Este un electrolit.

    Soluția de zahăr: Conține molecule întregi, fără sarcină; Becul rămâne stins; Este un neelectrolit.

    Sarea dă ioni care transportă sarcină electrică; zahărul se dizolvă ca molecule și nu conduce curentul.

  6. De ce nu se scrie apa printre reactanți în ecuația NaCl(s) → Na⁺(aq) + Cl⁻(aq)?

    Răspuns

    b) Pentru că moleculele de apă rămân neschimbate. Apa desprinde și înconjoară ionii, dar moleculele ei nu se transformă. Prezența ei se arată prin notația (aq).

  7. Un coleg spune că sarea dizolvată «nu mai există». Propune două observații, fără niciun aparat de laborator, care îi arată că sarea este toată în pahar.

    Un răspuns bun

    Prima: cântărești apa și sarea înainte, apoi soluția; masa soluției este suma celor două. A doua: lași apa să se evapore dintr-o farfurie; pe fund reapare sarea, cu aceeași masă. Se poate adăuga gustul sărat, la soluțiile făcute cu apă de băut și sare de bucătărie.

    Un răspuns complet folosește păstrarea masei și faptul că dizolvarea este un fenomen fizic, din care sarea se recuperează prin evaporarea apei.

Termeni

soluție
Amestec omogen format dintr-un solvent și una sau mai multe substanțe dizolvate.
solvent (dizolvant)
Substanța în care se dizolvă celelalte; în soluțiile apoase, apa.
substanță dizolvată (solvat)
Substanța ale cărei particule se răspândesc printre particulele solventului.
hidratare
Înconjurarea unui ion sau a unei molecule dizolvate de către molecule de apă.
disociere
Desprinderea ionilor unei substanțe ionice din rețea, la dizolvare sau la topire.
electrolit
Substanță care, dizolvată în apă sau topită, conține ioni mobili și conduce curentul electric.
neelectrolit
Substanță care se dizolvă sub formă de molecule și a cărei soluție nu conduce curentul electric.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Dizolvarea substanțelor ionice în apă”; „Dizolvarea substanțelor cu molecule polare în apă”; „Soluții apoase utilizate în viața cotidiană” (TC: Uman, servicii, tehnologic, vocațional (1 oră)). Competențe specifice urmărite: 1.5, 2.5, 4.5.