
Soluții
Capitolul 9
Soluții – unde dispare sarea
Unde dispare sarea când o pui în apă?
Pui o linguriță de sare în apă, amesteci, și după un minut sarea nu se mai vede. Mai este în pahar? În fereastra de mărire vezi un colț de cristal, mărit de milioane de ori, iar cântarul spune cât cântărește totul. Începe cu o presupunere.
Ce arată cântarul după dizolvare?
Paharul are 90,0 g de apă. Pe farfurie sunt 10,0 g de sare. Amesteci până dispare ultimul cristal. Ce arată cântarul?
Cristalul se desface ion cu ion
În fereastra de mărire este un colț din cristalul de sare: ioni Na⁺, cu semnul +, și ioni Cl⁻, cu semnul −, așezați alternativ. Între ei nu există molecule de NaCl.
Molecula de apă este polară. Lângă un ion Na⁺ se întoarce cu oxigenul (δ−), lângă un ion Cl⁻ cu hidrogenii (δ+). Atrași din mai multe părți, ionii de la margine pleacă unul câte unul, fiecare înconjurat de molecule de apă.
În soluție sunt tot atâția ioni + câți ioni −, deci sarcina totală rămâne zero.
Cântarul arată 100,0 g
Nimic nu a plecat din pahar: 90,0 g de apă și 10,0 g de sare dau 100,0 g de soluție. Concentrația este c = md · 100 : ms = 10 · 100 : 100 = 10,0%.
Dizolvarea se scrie:
NaCl(s) → Na⁺(aq) + Cl⁻(aq)
Litera (s) arată solidul, (aq) arată ionul înconjurat de apă. Fiecare unitate NaCl dă un ion Na⁺ și un ion Cl⁻: cele 10,0 g de sare sunt 10,0 : 58,5 = 0,171 mol din fiecare ion.
Concentrația urcă cu fiecare linguriță
Paharul este nou: 100 g de apă, la 25 °C. Cântarul adaugă exact masa pusă. Concentrația se calculează la masa soluției, nu la masa apei.
După șapte lingurițe (35 g) toată sarea este dizolvată și c = 25,9%.
După 36,0 g, sarea rămâne pe fund
La 25 °C, în 100 g de apă se dizolvă cel mult 36,0 g de sare. A opta linguriță, 40 g în total, lasă 4,0 g pe fund, oricât amesteci. Soluția este saturată: c = 36,0 · 100 : 136,0 = 26,5%. Cântarul arată 140,0 g, pentru că și cristalele de pe fund se cântăresc.
Ionii nu stau pe loc: din cristalul de pe fund pleacă ioni, iar din soluție se întorc ioni. În model, la saturație plecarea și întoarcerea au aceeași probabilitate, de aceea cristalul nu se micșorează și concentrația nu mai crește.
Căldura ajută puțin sarea și mult azotatul de potasiu
Aceleași 100 g de apă, cu 80 g de substanță. Valorile sunt măsurate; încălzirea soluțiilor o face profesorul în laborator și nu se repetă acasă.
Sarea de bucătărie: 37,0 g se dizolvă la 60 °C, față de 36,0 g la 25 °C, cu 1,0 g mai mult. Pe fund rămân 43,0 g în loc de 44,0 g.
Azotatul de potasiu: 38,3 g la 25 °C și 109,2 g la 60 °C, de 2,85 ori mai mult, cu 70,9 g în plus. Cele 80 g se dizolvă toate, iar la răcire la 25 °C cristalizează din nou 41,7 g.
Pe eticheta unei ape minerale, sarcinile se echilibrează
Apa minerală este o soluție de ioni, iar eticheta îi dă în mg/L. Scrie valorile de pe sticla ta. Fiecare valoare se împarte la masa molară (Ca 40, Mg 24, Na 23, K 39, HCO₃⁻ 61, SO₄²⁻ 96, Cl⁻ 35,5, NO₃⁻ 62) și dă mmol/L; apoi se înmulțește cu sarcina ionului, pentru că Ca²⁺ aduce două sarcini.
Valorile nu se trimit și nu se salvează. O diferență de până la 5% se poate datora rotunjirilor și ionilor netrecuți pe etichetă. Una mai mare poate indica o valoare lipsă sau greșită, dar bilanțul nu spune care.
Explică: de ce lasă un lac sărat o crustă albă în august?
Paharul ține locul lacului: 100 g de apă cu 30,0 g de sare dizolvată, la 25 °C (un exemplu de calcul, nu un lac anume). Evaporarea scoate doar apă; sarea rămâne. Fiecare apăsare scoate 10 g de apă.
Folosește coeficientul de solubilitate: primele cristale apar când masa apei coboară sub 30,0 · 100 : 36,0 = 83,3 g. La 80 g de apă rămân pe fund 1,2 g, la 70 g rămân 4,8 g.
Explică pe scurt crusta albă, cu ionii, apa și coeficientul de solubilitate. Lecția completă: Unde dispare sarea când se dizolvă.