Capitolul 9 · SoluțiiLecția 9.4TC Uman, servicii, tehnologic, vocațional (1 oră) · în plus față de profilul tău
Solubilitatea unei substanțe
Cât se poate dizolva într-un pahar și ce schimbă limita
Pui sare în apă lingură cu lingură și, după un timp, sarea rămâne pe fund oricât amesteci. Ce stabilește limita și cum se schimbă?
Înainte să citești: tu ce crezi?
Într-un pahar cu 100 g de apă, la 25 °C, ai dizolvat 36,0 g de sare de bucătărie. Mai adaugi 10 g și amesteci mult timp. Ce se întâmplă cu cei 10 g?
Vezi răspunsul
La 25 °C, 100 g de apă dizolvă cel mult 36,0 g de clorură de sodiu. Soluția este deja saturată, deci cei 10 g adăugați rămân pe fund. Amestecarea ar fi grăbit dizolvarea, dar nu schimbă această limită.
Dizolvi sare în apă și o amesteci după fiecare lingură. Primele cristale dispar repede. Apoi o parte din sare rămâne pe fund și nu mai dispare, oricât ai amesteca. Paharul a primit tot ce putea primi la temperatura aceea.
Ce vezi: paharul are o limităCe vezi
O soluție nesaturată mai poate dizolva substanță în condițiile date. O soluție saturată conține cantitatea maximă de substanță dizolvată la temperatura respectivă; se recunoaște după substanța nedizolvată rămasă în contact cu ea. O soluție suprasaturată conține mai mult decât o soluție saturată și este instabilă: dacă i se oferă un cristal sau este agitată, excesul se separă.
Limita se măsoară prin coeficientul de solubilitate: masa maximă de substanță, în grame, care se dizolvă în 100 g de apă la o temperatură dată. Pentru clorura de sodiu, coeficientul este 36,0 g la 100 g de apă, la 25 °C.
Coeficientul de solubilitate nu este concentrația procentuală. Soluția saturată de NaCl are masa 100 + 36 = 136 g, iar concentrația ei este c = 36 · 100 : 136 ≈ 26,5%. Baza coeficientului este 100 g de apă, iar baza concentrației procentuale este 100 g de soluție.
La saturație dizolvarea continuăCe fac particulele
La suprafața cristalului nedizolvat, ionii trec în soluție, iar alți ioni din soluție se întorc pe cristal. În soluția saturată, cele două procese au aceeași viteză, deci cantitatea dizolvată nu se mai schimbă, deși particulele se mișcă mereu. Această stare se numește echilibru dinamic.
Agitarea și mărunțirea cristalelor grăbesc dizolvarea: mărunțirea mărește suprafața de contact, iar agitarea aduce apă proaspătă lângă cristal. Soluția saturată se atinge mai repede, dar are aceeași compoziție. O substanță care se dizolvă repede nu se dizolvă și în cantitate mai mare.
Ce schimbă solubilitateaCum se scrie
Natura substanței și a solventului hotărăște ce se dizolvă în ce: sarea intră în apă, iar iodul în etanol. Temperatura schimbă coeficientul. La majoritatea solidelor el crește cu temperatura. Pentru KNO₃ valorile, în g la 100 g de apă, sunt 13,6 la 0 °C, 31,9 la 20 °C, 62,9 la 40 °C, 109,2 la 60 °C, 170,3 la 80 °C și 242,5 la 100 °C. Pentru KI, coeficientul crește de la 127,3 g la 0 °C la 206,7 g la 100 °C.
Sulfatul de cupru(II) urcă de la 14,2 g la 0 °C la 77,0 g la 100 °C, socotit în g de CuSO₄ anhidru la 100 g de apă. Clorura de sodiu schimbă foarte puțin: 35,6 g la 0 °C și 39,0 g la 100 °C. Carbonatul de litiu face invers și scade de la 1,56 g la 0 °C la 0,73 g la 100 °C. Sensul variației se citește din date.
O curbă de solubilitate are temperatura pe axa orizontală și coeficientul pe axa verticală. Punctele de pe curbă sunt soluții saturate, punctele de sub curbă sunt soluții nesaturate, iar curba abruptă a KNO₃ arată o dependență puternică de temperatură.
La gaze, solubilitatea scade cu temperatura și crește cu presiunea. Dioxidul de carbon: 171, 88 și 36 mL la 100 mL de apă, la 0, 20 și 60 °C. O băutură carbogazoasă este închisă sub presiune; când sticla se deschide, presiunea scade și gazul iese din lichid.
Pentru curioși
Sulfatul de cupru cristalizează din apă ca CuSO₄·5H₂O, iar apa din cristal intră în calcul. Aceste probleme se rezolvă în lecția despre cristalohidrați. În soluții suprasaturate, de exemplu de acetat de sodiu, un singur cristal adăugat declanșează cristalizarea întregului exces.

| Temperatura, °C | KNO₃ | CuSO₄ | KI | NaCl |
|---|---|---|---|---|
| 0 | 13,6 | 14,2 | 127,3 | 35,6 |
| 10 | 21,4 | 16,8 | 135,8 | 35,7 |
| 20 | 31,9 | 20,0 | 143,9 | 35,9 |
| 25 | 38,3 | 22,0 | 148,1 | 36,0 |
| 30 | 45,6 | 23,9 | 152,5 | 36,1 |
| 40 | 62,9 | 28,5 | 160,4 | 36,4 |
| 50 | 84,2 | 34,0 | 168,8 | 36,7 |
| 60 | 109,2 | 40,4 | 176,2 | 37,0 |
| 70 | 138,1 | 47,9 | 184,1 | 37,5 |
| 80 | 170,3 | 57,0 | 191,5 | 37,9 |
| 90 | 205,8 | 67,5 | 199,4 | 38,5 |
| 100 | 242,5 | 77,0 | 206,7 | 39,0 |
| Substanța | Apa | Pui | La temperatura | Răcești la | Dizolvat la cald | Pe fund la cald | Cristalizează |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| NaCl | 100 g | 46,0 g | 25 °C | fără răcire | 36,0 g | 10,0 g | — |
| KNO₃ | 200 g | 218,4 g | 60 °C | 20 °C | 218,4 g | 0,0 g | 154,6 g |
| KNO₃ | 100 g | 100,0 g | 60 °C | 20 °C | 100,0 g | 0,0 g | 68,1 g |
| KI | 100 g | 150,0 g | 20 °C | fără răcire | 143,9 g | 6,1 g | — |
| NaCl | 100 g | 36,0 g | 100 °C | 0 °C | 36,0 g | 0,0 g | 0,4 g |
| CuSO₄ | 100 g | 40,4 g | 60 °C | 20 °C | 40,4 g | — | — |
La sulfatul de cupru masele nedizolvate și cristalizate nu se dau: din apă cristalizează CuSO₄·5H₂O.
Măsurători și calcul. Punctele sunt solubilități măsurate (CRC Handbook), în grame de substanță la 100 g de apă, la 0, 10, 20, 25, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90 și 100 °C. Linia întreruptă unește punctele și nu este o măsurătoare; temperatura se alege numai dintre cele măsurate. Din punctul tău se calculează: ce se dizolvă (cel mult limita), ce rămâne pe fund și, după răcire, ce cristalizează, adică diferența dintre ce era dizolvat la cald și ce poate rămâne dizolvat la rece. Calculul presupune echilibru și masă de apă fixă, fără solid care reține apă. Sulfatul de cupru cristalizează din apă ca CuSO₄·5H₂O, de aceea pentru el nu se dau masele nedizolvate și cristalizate. Paharul este un desen proporțional cu masele, nu la scară; nu arată particule.
Surse și credite. CRC Handbook of Chemistry and Physics, ed. a 91-a (D. R. Lide), tabelul „Aqueous Solubility of Inorganic Compounds at Various Temperatures”, pp. 8-113–8-117, valori convertite din procente de masă în grame la 100 g de apă (aceleași ca în imaginea capitolului 9); referințe tipărite în tabel: NaCl, IUPAC Solubility Data Series; KNO₃, CuSO₄ și KI, Söhnel și Novotný, Densities of Aqueous Solutions of Inorganic Substances (1985). Sursa citită: sursa. Valori măsurate, publicate cu sursa lor.
Exemplu rezolvat
200 g de apă la cald și la rece
Coeficientul de solubilitate al KNO₃ este 109,2 g la 60 °C și 31,9 g la 20 °C, la 100 g de apă. (a) Ce masă de KNO₃ saturează 200 g de apă la 60 °C și ce masă are soluția? (b) La profilul de științe ale naturii: ce masă de KNO₃ cristalizează dacă soluția se răcește la 20 °C?
(a) m(KNO₃) = 109,2 · 200 : 100 = 218,4 g. Masa soluției este 218,4 + 200 = 418,4 g.
(b) La 20 °C, 200 g de apă dizolvă 31,9 · 200 : 100 = 63,8 g. Cristalizează 218,4 − 63,8 = 154,6 g de KNO₃.
Verificare: soluția rămasă are 200 + 63,8 = 263,8 g, iar 263,8 + 154,6 = 418,4 g, masa inițială.
În România
Lacul Techirghiol
Lacul Techirghiol are apă sărată, cu până la 33,7 g de ioni clorură la litru în analizele Apelor Române din 2006–2008. Ecologul Cătălin Andrei, de la Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, spunea în 2020 că salinitatea a crescut de la puțin peste 61 g/L în 2008 la aproape 90 g/L, după ce nivelul lacului scăzuse cu un metru în vară secetoasă.
Aici apa se evaporă, iar sărurile rămân în lac, deci soluția devine mai concentrată. O soluție saturată de NaCl are, la 25 °C, 36,0 g de sare la 100 g de apă, adică 360 g la un kilogram de apă, de aproximativ patru ori mai mult decât cei 90 g/L de săruri din lac. Chiar dacă toate cele 90 g/L ar fi NaCl, lacul ar fi departe de saturație.
Pe scurt
- Coeficientul de solubilitate este masa maximă de substanță, în grame, dizolvată în 100 g de apă la o temperatură dată.
- Soluție nesaturată: mai poate dizolva; saturată: la limită (se recunoaște după substanța nedizolvată); suprasaturată: peste limită și instabilă.
- La solide, solubilitatea crește de obicei cu temperatura (KNO₃: 31,9 g la 20 °C și 109,2 g la 60 °C), dar NaCl o schimbă puțin, iar Li₂CO₃ scade.
- La gaze, solubilitatea scade cu temperatura și crește cu presiunea.
- Agitarea și mărunțirea grăbesc dizolvarea și nu schimbă solubilitatea.
- Calcul: m = coeficient · m(apă) : 100; la răcire cristalizează diferența dintre cantitatea dizolvată la cald și cea dizolvată la rece.
Greșeli frecvente
GreșitDacă amestec mai tare, se dizolvă mai multă sare.
CorectAmestecarea grăbește dizolvarea, dar limita rămâne aceeași la aceeași temperatură.
Greșit36 g de NaCl la 100 g de apă înseamnă o soluție de 36%.
CorectSoluția are 136 g, deci concentrația este 36 · 100 : 136 ≈ 26,5%. Baza coeficientului este masa apei.
GreșitOrice substanță se dizolvă mai bine când apa este caldă.
CorectSensul se citește din date: KNO₃ crește mult, NaCl aproape deloc, Li₂CO₃ scade, iar gazele se dizolvă mai puțin la cald.
Verifică-te
8 întrebări. La primele 7 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce măsoară coeficientul de solubilitate?
Răspuns
b) Masa maximă de substanță dizolvată în 100 g de apă, la o temperatură dată. Coeficientul de solubilitate se raportează la 100 g de apă, nu la 100 g de soluție, și depinde de temperatură.
Cristalele de zahăr sunt făcute pulbere, iar paharul este agitat. Ce se schimbă?
Răspuns
d) Zahărul se dizolvă mai repede, iar solubilitatea rămâne aceeași. Mărunțirea și agitarea grăbesc dizolvarea. Limita, adică solubilitatea, nu se schimbă.
La 20 °C, 100 g de apă dizolvă cel mult 31,9 g de KNO₃. Într-un pahar sunt 100 g de apă și 40 g de KNO₃, la 20 °C, amestecate mult timp. Ce vezi?
Răspuns
c) O soluție saturată, cu aproximativ 8,1 g de KNO₃ nedizolvat pe fund. Se dizolvă 31,9 g, iar 40 − 31,9 = 8,1 g rămân pe fund. Soluția este saturată.
O sticlă cu apă carbogazoasă se încălzește la soare. Ce se întâmplă cu dioxidul de carbon dizolvat?
Răspuns
a) Solubilitatea lui scade, deci o parte din gaz iese din lichid. La gaze, solubilitatea scade cu temperatura: la 20 °C se dizolvă 88 mL de CO₂ la 100 mL de apă, iar la 60 °C doar 36 mL.
Coeficientul de solubilitate al KNO₃ la 60 °C este 109,2 g la 100 g de apă. Ce masă de KNO₃, în grame, saturează 50 g de apă la 60 °C?
gRăspuns
54,6 g. m = 109,2 · 50 : 100 = 54,6 g.
100 g de apă dizolvă 170,3 g de KNO₃ la 80 °C și 31,9 g la 20 °C. Ce masă de KNO₃, în grame, cristalizează când soluția saturată la 80 °C, făcută cu 100 g de apă, se răcește la 20 °C? Rotunjește la o zecimală.
gRăspuns
138,4 g. Cristalizează diferența dintre cantitatea dizolvată la cald și cea dizolvată la rece: 170,3 − 31,9 = 138,4 g.
Așază fiecare măsură la efectul ei.
Răspuns
Grăbește dizolvarea, fără să schimbe solubilitatea: Mărunțirea cristalelor; Agitarea soluției.
Schimbă solubilitatea: Încălzirea apei, la KNO₃; Scăderea temperaturii, la CO₂; Creșterea presiunii, la CO₂.
Mărunțirea și agitarea schimbă doar viteza dizolvării. Temperatura și presiunea schimbă coeficientul de solubilitate.
Lacul Techirghiol a avut în 2020 aproape 90 g de săruri la litru, față de puțin peste 61 g la litru în 2008. Solubilitatea NaCl la 25 °C este 36,0 g la 100 g de apă. Explică de ce lacul este departe de saturația în NaCl și de ce salinitatea a crescut.
Un răspuns bun
O soluție saturată de NaCl are 36,0 g de sare la 100 g de apă, adică 360 g la un kilogram de apă, deci lacul, cu aproape 90 g/L de săruri, este departe de saturație chiar dacă toate sărurile ar fi NaCl. Salinitatea a crescut pentru că apa s-a evaporat, iar sărurile au rămas în lac: aceeași cantitate de sare este acum într-un volum mai mic de apă.
Un răspuns complet compară cei 90 g/L cu valoarea de saturație a NaCl și spune că evaporarea scoate apa, nu sarea.
Termeni
- soluție saturată
- Soluție care conține cantitatea maximă de substanță dizolvată la o temperatură dată; se recunoaște după substanța nedizolvată rămasă în contact cu ea.
- soluție nesaturată
- Soluție care mai poate dizolva substanță în condițiile date.
- soluție suprasaturată
- Soluție care conține mai multă substanță dizolvată decât o soluție saturată; este instabilă.
- coeficient de solubilitate
- Masa maximă de substanță, în grame, care se dizolvă în 100 g de apă la o temperatură dată.
- curbă de solubilitate
- Grafic al coeficientului de solubilitate în funcție de temperatură.
- echilibru dinamic
- Stare în care două procese opuse au aceeași viteză, deci compoziția nu se mai schimbă.
Surse și legătura cu programa
- CRC Handbook of Chemistry and Physics, ediția a 91-a – Aqueous Solubility of Inorganic Compounds at Various Temperatures (copie a paginilor) – solubilitatea KNO₃, CuSO₄, KI, NaCl, Li₂CO₃ la 0–100 °C, dată în procente de masă și convertită în g la 100 g de apă cu r = 100w : (100 − w); CuSO₄ este socotit ca sare anhidră
- OpenStax – Chemistry 2e, 11.3 Solubility – soluții saturate și suprasaturate; efectul temperaturii și al presiunii asupra solubilității; băutura carbogazoasă
- PubChem – Sodium chloride – solubilitatea NaCl: 36,0 g la 100 g de apă la 25 °C, adică 360 g la un kilogram de apă
- PubChem – Carbon dioxide – solubilitatea CO₂ în apă la 760 mmHg: 171 mL la 100 mL de apă la 0 °C, 88 mL la 20 °C, 36 mL la 60 °C
- C. E. Telteu – Hydrochemical features of the South Dobrogea's lakes (Universitatea din București, 2012) – concentrația ionilor clorură în Techirghiol, până la 33.737 mg/L, în datele Apelor Române din 2006–2008
- Digi24 – Situație îngrijorătoare la Techirghiol (25 septembrie 2020) – salinitatea lacului Techirghiol: puțin peste 61 g/L în 2008 și aproape 90 g/L în 2020; nivelul scăzut cu un metru; declarația ecologului de la ABADL
Din programă: „Solubilitatea unei substanțe”; „Factori care influențează solubilitatea unei substanțe; coeficient de solubilitate; calcule” (TC: Uman, servicii, tehnologic, vocațional (1 oră)). Competențe specifice urmărite: 2.5, 5.5.