Chimie IX EN

Capitolul 10 · Acizi, baze, pHLecția 10.3SN Științe ale naturii (3 ore) · în plus față de profilul tău

Reacția de neutralizare dintre un acid tare monoprotic și o bază tare monoprotică

Ce rămâne în pahar după ce un acid tare întâlnește o bază tare

Dacă amesteci un acid tare cu o bază tare, soluția obținută este întotdeauna neutră?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 10

Înainte să citești: tu ce crezi?

Într-un pahar se amestecă 20 mL de HCl 0,10 mol/L cu 30 mL de NaOH 0,10 mol/L. Ce pH are amestecul, la 25 °C?

Vezi răspunsul

Baza este în exces: 0,0030 moli de NaOH față de 0,0020 moli de HCl. Rămâne un exces de 0,0010 moli de ioni HO⁻ în 50 mL de soluție, adică [HO⁻] = 0,020 mol/L, iar pH-ul este aproximativ 12,30.

Un antiacid contracarează, adică neutralizează, aciditatea din stomac, potrivit serviciului de sănătate din Marea Britanie (NHS). În laborator, o soluție de acid clorhidric și una de hidroxid de sodiu, amestecate în proporția potrivită, dau apă sărată. Proporția hotărăște ce rămâne în pahar: o soluție neutră, una acidă sau una bazică.

Ionii H₃O⁺ și HO⁻ formează apă

O soluție de HCl conține ioni H₃O⁺ și Cl⁻, iar una de NaOH conține ioni Na⁺ și HO⁻. La amestecare, ionii H₃O⁺ și HO⁻ reacționează între ei și dau apă. Reacția dintre un acid și o bază, care dă o sare și apă, se numește neutralizare.

HCl + NaOH → NaCl + H₂O

Ecuația ionică arată ce se întâmplă cu particulele:

H₃O⁺ + Cl⁻ + Na⁺ + HO⁻ → Na⁺ + Cl⁻ + 2H₂O

Ionii Na⁺ și Cl⁻ sunt aceiași înainte și după reacție; ei se numesc ioni spectatori. Dacă se elimină din ecuație, rămâne ecuația ionică a oricărei neutralizări între un acid tare și o bază tare:

H₃O⁺ + HO⁻ → 2H₂O

Neutralizarea este o reacție exotermă: amestecul se încălzește. Profesorul o demonstrează în laborator cu soluții diluate, măsurând temperatura.

soluție de HCl soluție de NaOH după amestecare + + − − + + − − + + − − + + − − + + − Na⁺ și Cl⁻ rămân ca ioni spectatori + H₃O⁺ − Cl⁻ + Na⁺ − HO⁻ H₂O formată H₃O⁺ + HO⁻ → 2H₂O
Figura 1Fiecare pereche H₃O⁺ și HO⁻ devine două molecule de apă; ionii Na⁺ și Cl⁻ trec neschimbați în amestec. Apa în care sunt dizolvați ionii nu este desenată.

Punctul de echivalență: na = nb la un acid monoprotic și o bază cu un singur HO⁻

În ecuația HCl + NaOH → NaCl + H₂O, un mol de acid reacționează cu un mol de bază. Punctul de echivalență este momentul în care acidul și baza au reacționat în proporția din ecuație. Pentru un acid monoprotic și o bază tare cu un singur HO⁻, na = nb. Cu n = c · V, relația devine ca · Va = cb · Vb.

La echivalență, soluția conține numai NaCl dizolvat și apă. Ionii Na⁺ și Cl⁻ nu reacționează cu apa, iar pH-ul este 7 la 25 °C. Volumele celor două soluții nu trebuie să fie egale la echivalență: ele depind de concentrații.

Titrarea este metoda de a afla concentrația unei soluții: din biuretă se adaugă treptat o soluție de concentrație cunoscută, până la punctul de echivalență. Schimbarea culorii unui indicator, de exemplu fenolftaleina, care trece de la incolor la roșu-carmin, marchează punctul final, foarte aproape de punctul de echivalență. Exemplu: 25,0 mL de HCl de concentrație necunoscută cer 20,0 mL de NaOH 0,100 mol/L. Atunci ca = 0,100 · 20,0 : 25,0 = 0,0800 mol/L.

Pentru curioși

În apropierea echivalenței, pH-ul urcă brusc: câteva picături de bază schimbă pH-ul cu mai multe unități. De aceea fenolftaleina, care virează la pH 8,3, dă un punct final foarte aproape de echivalență: la 0,1 mol/L, diferența este mult mai mică decât o picătură.

Un pahar cu acid clorhidric de 0,1 mol/L: o sută de semne + (ioni H₃O⁺) și o sută de semne − (ioni Cl⁻), fiecare semn ținând locul a 18.000 de ioni la un miliard de molecule de apă. Lângă el, o scară verticală a pH-ului de la 0, jos, la 14, sus, cu un semn la pH 1 și, la înălțimile lor, lichide reale: suc de lămâie 2,25; Coca-Cola Classic 2,37; suc de portocale 3,81; ploaie acidă 4,2–4,4; cafea (o probă) 5,11; Perrier, apă carbogazoasă 5,25; ploaie curată 5,60; lapte crud 6,65; apă pură 7,00; Dorna Izvorul Alb 7,71; apă de la robinet 7,81; apă de mare (medie) 8,10; bicarbonat de sodiu 0,1 mol/L 8,30; soluție de amoniac 0,1 mol/L 11,10; gel de desfundat țevi 12,5–14.
LichidpHCum se știe
gel de desfundat țevi12,5–14declarat (MELLERUD, fișă cu date de securitate)
soluție de amoniac 0,1 mol/L11,10valoare tipică sau de referință (PubChem, Merck Index)
bicarbonat de sodiu 0,1 mol/L8,30valoare tipică sau de referință (PubChem, Merck Index)
apă de mare (medie)8,10valoare tipică sau de referință (EPA)
apă de la robinet7,81măsurat (Metrohm AN-T-074)
Dorna Izvorul Alb7,71declarat (Coca-Cola România (Dorna))
apă pură7,00valoare tipică sau de referință (OpenStax, Chemistry 2e, 14.2)
lapte UHT6,74măsurat (Metrohm AN-I-032)
lapte crud6,65măsurat (Metrohm AN-I-032)
ploaie curată5,60valoare tipică sau de referință (EPA)
Perrier, apă carbogazoasă5,25măsurat (Reddy și colab., JADA 2016)
cafea (o probă)5,11măsurat (Reddy și colab., JADA 2016)
ploaie acidă4,2–4,4valoare tipică sau de referință (EPA)
suc de portocale3,81măsurat (Reddy și colab., JADA 2016)
Coca-Cola Classic2,37măsurat (Reddy și colab., JADA 2016)
suc de lămâie2,25măsurat (Reddy și colab., JADA 2016)
Diluări de zece oriConcentrația HClpH, calculat, HClpH, calculat, NaOH la aceeași concentrațieH₃O⁺ la un miliard de molecule de apă, HClProcentul ionilor H₃O⁺ proveniți din apă, HCl
00,1 mol/L1,0013,001.800.000sub 1%
110⁻² mol/L2,0012,00180.000sub 1%
210⁻³ mol/L3,0011,0018.000sub 1%
310⁻⁴ mol/L4,0010,001.800sub 1%
410⁻⁵ mol/L5,009,00180sub 1%
510⁻⁶ mol/L6,008,0018,2sub 1%
610⁻⁷ mol/L6,797,212,9138%
710⁻⁸ mol/L6,987,021,8990%
810⁻⁹ mol/L7,007,001,8199%
910⁻¹⁰ mol/L7,007,001,80100%
NaOH 0,100 mol/L adăugat la 20,0 mL de HCl 0,100 mol/LpH, calculat
0,0 mL1,00
10,0 mL1,48
19,95 mL3,90
20,0 mL7,00
20,05 mL10,10
30,0 mL12,30
40,0 mL12,52

Calcul și măsurători. Calcul idealizat, în concentrații, pentru acid tare și bază tare, la 25 °C, cu produsul ionic al apei Kw = 1,0·10⁻¹⁴: bilanțul de sarcină [H₃O⁺] + [Na⁺] = [HO⁻] + [Cl⁻] dă pH-ul chiar și aproape de 7, acolo unde formula simplă [H₃O⁺] = c greșește. Punctul plin de pe scară este o valoare măsurată cu pH-metru, cercul gol una declarată de producător sau în fișa de securitate, rombul o valoare tipică dintr-o sursă sau dintr-un tabel de referință; altă marcă dă alt număr. Ionii sunt desenați, nu fotografiați: nu au culoare, sunt desenați enorm de măriți și mult mai puțini decât în realitate (un semn ține locul a 18.000 de ioni la un miliard de molecule de apă, apoi a 180 și a 1,8 pe măsură ce soluția se diluează; cheia este scrisă sub pahar), iar moleculele de apă lipsesc. Acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu sunt folosiți numai de profesor; aici sunt un calcul.

Surse și credite. Valori măsurate ale lichidelor: Reddy A. și colab., „The pH of beverages in the United States”, Journal of the American Dental Association, 2016 (PubMed Central, PMC4808596); Metrohm, notele de aplicație AN-I-032 (lapte) și AN-T-074 (apă de la robinet). Valori declarate: Coca-Cola România, pagina Dorna; MELLERUD, fișă cu date de securitate pentru gelul de desfundat (10 august 2023). Valori citate din: EPA, „What is acid rain?” și „Understanding the science of ocean and coastal acidification”; PubChem (Merck Index, prin HSDB), bicarbonat de sodiu 0,1 mol/L și soluție de amoniac 0,1 mol/L; OpenStax, Chemistry 2e, secțiunea 14.2 (apa pură). Kw la 25 °C: OpenStax, Chemistry 2e, 14.1. Masa molară a apei: masele atomice școlare ale cărții.

Când unul dintre ei este în exces

Dacă na ≠ nb, reactantul în exces rămâne în soluție și hotărăște pH-ul. Mai întâi se face bilanțul de moli, apoi se împarte la volumul total. Pașii sunt: se calculează na = ca · Va și nb = cb · Vb; se scade cantitatea mai mică din cea mai mare; se împarte excesul la volumul total al amestecului, în litri; se calculează pH-ul.

Dacă acidul este în exces, [H₃O⁺] = nexces : Vtotal și pH < 7. Dacă baza este în exces, [HO⁻] = nexces : Vtotal, apoi pOH și pH = 14 − pOH, iar pH > 7. În exerciții se adună volumele soluțiilor diluate, iar pH-urile nu se mediază. Echivalența nu înseamnă lipsa ionilor H₃O⁺ și HO⁻: apa îi produce mereu, câte 10⁻⁷ mol/L la 25 °C.

0 7 14 pH 0 10 20 30 volum de NaOH adăugat (mL) fenolftaleina virează la 8,3 punct de echivalență pH 7 30,0 mL: pH 12,30 acid în exces bază în exces
Figura 2Cât timp acidul este în exces, pH-ul urcă încet; în jurul a 20,0 mL de NaOH sare cu mai multe unități, iar după echivalență baza în exces ține pH-ul sus. Curbă calculată pentru 20,0 mL de HCl 0,100 mol/L, la 25 °C.

Antiacidele: neutralizare cu hidroxid de magneziu și alte substanțe bazice

Un antiacid contracarează, adică neutralizează, aciditatea din stomac. Ingredientele lui pot fi hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu, carbonat de calciu sau bicarbonat de sodiu. Laptele de magnezie, o suspensie de Mg(OH)₂, reacționează cu acidul clorhidric din stomac.

Mg(OH)₂(s) + 2HCl(aq) → MgCl₂(aq) + 2H₂O(l)

Mg(OH)₂ este puțin solubil în apă. Hidroxidul de sodiu din desfundătoare este o bază tare, clasificată drept corozivă pentru piele, deci nu se folosește în medicamente.

Exemplu rezolvat

pH-ul după amestecarea a 20 mL de HCl cu 30 mL de NaOH

Într-un exemplu de calcul, 20,0 mL de HCl 0,100 mol/L se amestecă cu 30,0 mL de NaOH 0,100 mol/L, la 25 °C. Care este pH-ul?

Bilanțul de moli: na = 0,100 · 0,0200 = 0,00200 mol; nb = 0,100 · 0,0300 = 0,00300 mol. Baza este în exces: nexces = 0,00300 − 0,00200 = 0,00100 mol.

Volumul total este 20,0 + 30,0 = 50,0 mL = 0,0500 L. Atunci [HO⁻] = 0,00100 : 0,0500 = 0,0200 mol/L.

pOH = −lg(2,00·10⁻²) ≈ 1,70, deci pH = 14 − 1,70 = 12,30.

Verificare: pentru echivalență ar fi trebuit 20,0 mL de bază, iar 30,0 mL sunt peste această valoare; mediul bazic, cu pH peste 7, respectă cerința.

În România

Apele acide de la Roșia Montană, în memoriul din 2004

Memoriul de prezentare al proiectului companiei Roșia Montană Gold Corporation, din noiembrie 2004, descria scurgerile de la lucrările miniere vechi din Roșia Montană ca apă acidă, cu pH scăzut și metale grele. El explica originea lor prin oxidarea mineralelor cu sulfuri din corpurile de minereu.

Pentru astfel de ape, proiectul prevedea o stație de epurare bazată pe neutralizare cu var: laptele de var ridica pH-ul până la 7,2, iar o a doua adăugare, de var stins, îl ridica până la aproximativ 11, ca metalele grele să precipite sub formă de hidroxizi.

Pe scurt

  1. Neutralizarea dintre un acid tare și o bază tare are ecuația ionică H₃O⁺ + HO⁻ → 2H₂O; exemplu: HCl + NaOH → NaCl + H₂O. Ionii Na⁺ și Cl⁻ sunt spectatori.
  2. Neutralizarea este exotermă.
  3. La punctul de echivalență, acidul și baza au reacționat în proporția din ecuație; la un acid monoprotic și o bază cu un singur HO⁻, na = nb, deci ca · Va = cb · Vb. Acid tare cu bază tare dau pH 7 la echivalență, la 25 °C.
  4. Dacă unul dintre reactanți este în exces, se face bilanțul de moli, apoi se împarte excesul la volumul total și se calculează pH-ul.
  5. Titrarea află concentrația unei soluții cu ajutorul unei soluții de concentrație cunoscută și al unui indicator, a cărui schimbare de culoare marchează punctul final.
  6. Antiacidele neutralizează acidul din stomac; Mg(OH)₂, din laptele de magnezie, este puțin solubil în apă, iar baza tare NaOH nu se folosește în medicamente.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitOrice amestec dintre un acid și o bază dă o soluție neutră, cu pH 7.

    CorectpH 7 apare numai la echivalență, când na = nb. Dacă unul dintre ei este în exces, pH-ul este sub 7 sau peste 7.

  • GreșitpH-ul amestecului este media pH-urilor soluțiilor.

    CorectpH-ul este logaritmic, iar reacția depinde de moli. Se face bilanțul de moli și se împarte excesul la volumul total.

  • GreșitLa neutralizare, ionii Na⁺ și Cl⁻ reacționează și dispar.

    CorectEi rămân neschimbați în soluție, ca ioni spectatori; singurii care reacționează sunt H₃O⁺ și HO⁻.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Care este ecuația ionică simplificată a neutralizării dintre un acid tare și o bază tare?

    Răspuns

    c) H₃O⁺ + HO⁻ → 2H₂O. Singurii ioni care reacționează sunt H₃O⁺ și HO⁻; ceilalți sunt spectatori.

  2. Se amestecă 10 mL de HCl 0,10 mol/L cu 20 mL de NaOH 0,10 mol/L. Ce mediu are amestecul?

    Răspuns

    d) Bazic, pH peste 7. na = 0,0010 mol, nb = 0,0020 mol; baza este în exces, deci pH > 7.

  3. De ce nu se folosește NaOH ca antiacid?

    Răspuns

    b) Pentru că este o bază tare, clasificată drept corozivă pentru piele. NaOH este bază tare, corozivă; antiacidele conțin, de exemplu, Mg(OH)₂, puțin solubil în apă.

  4. Ce volum de NaOH 0,200 mol/L este necesar pentru echivalență cu 25,0 mL de HCl 0,100 mol/L? Răspunde în mL.

    mL
    Răspuns

    12,5 mL. ca · Va = cb · Vb, deci Vb = 0,100 · 25,0 : 0,200 = 12,5 mL.

  5. Se amestecă 30,0 mL de HCl 0,100 mol/L cu 20,0 mL de NaOH 0,100 mol/L. Care este pH-ul amestecului, la 25 °C? Rotunjește la două zecimale.

    Răspuns

    1,70. na = 0,00300 mol, nb = 0,00200 mol; exces de acid 0,00100 mol în 0,0500 L, deci [H₃O⁺] = 0,0200 mol/L, iar pH ≈ 1,70.

  6. Așază în ordine pașii pentru pH-ul unui amestec dintre un acid tare monoprotic și o bază tare cu un singur HO⁻ (de exemplu HCl și NaOH).

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Se calculează na și nb din concentrații și volume
    2. Se compară na cu nb și se vede care este în exces
    3. Se scade cantitatea mai mică din cea mai mare
    4. Se împarte excesul la volumul total, în litri
    5. Se calculează pH-ul

    Bilanțul de moli vine înaintea împărțirii la volumul total. Dacă na = nb (echivalență), nu rămâne exces, iar pH = 7 la 25 °C.

  7. Un coleg amestecă volume egale de HCl cu pH 1 și de NaOH cu pH 12 și spune că rezultatul are pH 7, pentru că media dintre 1 și 12 este aproape 7. Cine are dreptate?

    Un răspuns bun

    Colegul greșește. HCl cu pH 1 are c = 0,10 mol/L, iar NaOH cu pH 12 are pOH 2, deci c = 0,010 mol/L. La volume egale V, na = 0,10 V și nb = 0,010 V, deci acidul este în exces cu 0,090 V. Volumul total este 2V, iar [H₃O⁺] = 0,045 mol/L, adică pH ≈ 1,35, nu 7. La echivalență, când na = nb, nu rămâne exces și pH = 7 la 25 °C.

    Un răspuns complet transformă pH-urile în concentrații, face bilanțul de moli, împarte excesul la volumul total și calculează pH-ul.

Termeni

neutralizare
Reacția dintre un acid și o bază, care dă o sare și apă.
ion spectator
Ion prezent în soluție, care rămâne neschimbat în reacție.
punct de echivalență
Momentul în care acidul și baza au reacționat în proporția din ecuație; la un acid monoprotic și o bază cu un singur HO⁻, na = nb.
titrare
Metodă de a afla concentrația unei soluții prin adăugarea treptată a unei soluții de concentrație cunoscută, până la echivalență.
indicator
Substanță a cărei culoare se schimbă la o anumită valoare a pH-ului; marchează punctul final al titrării.
antiacid
Medicament care neutralizează o parte din acidul clorhidric din stomac.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Reacția de neutralizare dintre un acid tare monoprotic și o bază tare monoprotică” (SN: Științe ale naturii (3 ore)). Competențe specifice urmărite: 5.5, 6.5.