Vrancea, la o sută de kilometri adâncime · 1980–2025
Cât de tare au ajuns cutremurele vrâncene în fiecare localitate, 1980–2025
Între 1980 și 2025, catalogul ROMPLUS numără 369 de cutremure cu magnitudinea de moment 4,0 sau mai mult în cuibul adânc de sub Vrancea. Calculată cu o lege de atenuare publicată, intensitatea a ajuns la IV sau mai mult de 26 de ori la București (între 16 și 62, după incertitudinea legii), de 20 de ori la Iași și de cel mult trei ori la Cluj-Napoca.
Răspunsul scurt: distanța contează cel mai mult, dar și direcția. În 1977, la 300–400 km de focar, locurile de pe banda nord-est–sud-vest au simțit gradul 7, iar cele de-a curmezișul ei, 4,2. Aproape de cuib numerele sunt mai mari (Ploiești cel mult 80, Bacău 46, Focșani 37), dar acolo legea a dat pentru 1977 și 1990 cu 0,7–1,0 grade mai mult decât s-a observat, deci sunt mai degrabă plafoane. La București și la Iași, legea a nimerit observațiile din 1977 și 1990 la o zecime de grad. Brașovul stă la 71 km de centrul cuibului, mai aproape decât Bucureștiul (137 km), dar în 1977 a fost notat cu 6,5 grade, față de 8 la București: Transilvania stă în umbra arcului carpatic. Pentru trei sferturi dintre localitățile țării, cea mai puternică zguduire calculată din 1980 încoace este cea din 30 august 1986.
Câte s-au simțit în localitatea ta
Alege localitatea pe hartă, cu un clic sau o atingere, ori scrie-i numele. Intensitatea IV înseamnă „simțit de mulți în interior, cu zăngănit de vase”; V, „simțit de aproape toată lumea”; VI, „simțit de toți, cu mobilier greu mișcat”. Pentru localitățile din interiorul arcului carpatic și pentru cele unde legea a depășit observațiile din 1977 și 1990 cu un grad sau mai mult, numerele sunt valori maxime (marcate cu * în tabel și cu „cel mult” pe hartă).
| Localitatea | IV+ | V+ | Cel mai puternic (calculat) | 1977 observat | 1990 observat |
|---|---|---|---|---|---|
| București | 26 | 9 | VII · 1986 | VIII | VII |
| Iași | 20 | 8 | VII · 1990 | VIII | VII |
| Ploiești* | 80 | 16 | VIII · 1986 | VII | VII |
| Bacău | 46 | 13 | VIII · 1990 | VII | VII |
| Focșani | 37 | 10 | VIII · 1986 | VII | VII |
| Craiova | 13 | 4 | VI · 1986 | VII | VI |
| Constanța | 3 | 2 | V · 1986 | VI | VI |
| Brașov* | 24 | 9 | VII · 1990 | VI | VI |
| Cluj-Napoca* | 3 | 2 | V · 1986 | V | III |
| Timișoara* | 2 | 0 | IV · 1986 | VI | III |
* Valori maxime: localitatea e în interiorul arcului carpatic sau legea a depășit acolo observațiile cu un grad sau mai mult. Coloanele „observat” dau mediana punctelor macroseismice din raza de 20 km (USGS ShakeMap Atlas).
La distanță egală, direcția face diferența
Tabelul de mai jos nu folosește nicio lege de atenuare. Cele 747 de puncte macroseismice din 1977 și cele 1.618 din 30 mai 1990 au fost împărțite după distanța până la focar și după direcție: de-a lungul benzii nord-est–sud-vest sau de-a curmezișul ei. La 300–400 km de focar, locurile de-a lungul benzii au mediana VII în 1977 (43 de puncte) și 5,5 în 1990 (109 puncte); locurile de-a curmezișul, la aceeași distanță, au 4,2, respectiv III.
| Distanța până la focar | De-a lungul benzii (NE–SV) | Între direcții | De-a curmezișul benzii |
|---|---|---|---|
| 1977 · 100-150 km | 7,0 (n=75) | 6,5 (n=70) | 6,5 (n=64) |
| 1977 · 150-200 km | 7,0 (n=51) | 6,5 (n=56) | 6,0 (n=54) |
| 1977 · 200-250 km | 7,0 (n=59) | 6,5 (n=26) | 6,0 (n=44) |
| 1977 · 250-300 km | 7,0 (n=56) | 6,0 (n=18) | 5,0 (n=38) |
| 1977 · 300-400 km | 7,0 (n=43) | 6,0 (n=19) | 4,2 (n=42) |
| 1990 · 100-150 km | 7,0 (n=57) | 7,0 (n=69) | 7,0 (n=57) |
| 1990 · 150-200 km | 7,0 (n=80) | 6,0 (n=77) | 6,0 (n=61) |
| 1990 · 200-250 km | 6,0 (n=51) | 6,0 (n=76) | 4,0 (n=65) |
| 1990 · 250-300 km | 6,0 (n=61) | 5,0 (n=60) | 4,0 (n=62) |
| 1990 · 300-400 km | 5,5 (n=109) | 4,0 (n=101) | 3,0 (n=109) |
De aceea o hartă cu cercuri în jurul epicentrului ar minți. Zguduirea vrânceană se întinde ca o elipsă spre Iași și spre București și se stinge repede spre nord-vest, peste munți, și spre sud-est. De ce se cutremură tocmai acolo, la 60–200 km adâncime, spune pagina despre placa de sub cotul Carpaților, legată la final.
Nopțile mari: 1977, 1986, 1990, 2004
Cinci cutremure de magnitudine 6,0 sau mai mult au pornit din cuib din 1977 încoace. Valorile fără semn sunt observate (mediana punctelor macroseismice din raza de 20 km); valorile cu * sunt calculate cu legea din metodă, fiindcă pentru 1986, 31 mai 1990 și 2004 nu există o listă deschisă de observații pe localități la fel de deasă. Cutremurul din 1977 stă în afara ferestrei de numărare 1980–2025 și apare aici ca termen de comparație. Alege o noapte sub hartă ca s-o vezi întinsă pe toată țara și apasă apoi localitatea ta.
| Cutremurul | Mw | Adâncime | București | Iași | Cluj-Napoca |
|---|---|---|---|---|---|
| 4 martie 1977 | 7,4 | 94,0 km | VIII (8,0) | VIII (7,5) | V (5,0) |
| 30 august 1986 | 7,1 | 131,4 km | VII (7,3)* | VII (6,8)* | V (4,8)* |
| 30 mai 1990 | 6,9 | 90,9 km | VII (7,0) | VII (7,0) | III (3,0) |
| 31 mai 1990 | 6,4 | 86,9 km | VI (6,2)* | VI (6,3)* | IV (3,8)* |
| 27 octombrie 2004 | 6,0 | 105,4 km | V (5,4)* | VI (5,5)* | III (3,3)* |
Metodă și limite
Catalogul este ROMPLUS, al Institutului Național pentru Fizica Pământului, descărcat la 9 noiembrie 2026. Au fost păstrate cutremurele cu focarul la cel puțin 60 km adâncime, cu epicentrul în cuibul Vrancea (45,2–46,0°N, 25,9–27,0°E), cu magnitudinea de moment cel puțin 4,0, între 1 ianuarie 1980 și 31 decembrie 2025: 369 de evenimente. Rețeaua prinde toate cutremurele de la acest prag în sus în toată perioada: numărul anual al celor de 3,5 sau mai mult stă între 25 și 37 în fiecare cincinal, fără să crească odată cu rețeaua. Numărul celor de 4,0 sau mai mult scade însă de la 10–13 pe an în 2005–2014 la 3–5 pe an după 2015, iar față de magnitudinea mb a catalogului european EMSC, magnitudinile ROMPLUS de după 2015 stau cu circa 0,3 mai jos decât cele de dinainte de 2010. O parte din scădere ține deci, probabil, de felul în care se calculează magnitudinea, nu de cuib. Cu magnitudinile de după 2015 urcate cu 0,3, totalul ar urca până la 491 în loc de 369, iar Bucureștiul ar avea 28 în loc de 26. Cutremurele de scoarță (Banat, Făgăraș, Gorj) lipsesc cu totul: slăbesc după altă regulă, iar pagina le-ar număra greșit.
Intensitatea într-o localitate a fost calculată cu ecuația câmpului macroseismic dependentă de azimut a lui Burtiev pentru cutremurele vrâncene de adâncime intermediară (I = 1,6·Mw − b(γ)·lg√(h²+r²) + 7,2, cu b între 4,9 de-a lungul benzii NE–SV și 5,6 de-a curmezișul; teza de doctorat, ecuația 15, ajustată de autor pe datele macroseismice din 1940, 1977, 1986 și 1990). Niciun coeficient nu a fost modificat. Punctul unei localități este centroidul poligonului ei administrativ (3.181 de unități, ANCPI/geo-spatial.org). Valoarea „observată” a unei localități este mediana punctelor macroseismice din raza de 20 km sau, dacă nu există, punctul cel mai apropiat până la 60 km.
Comparația cu observațiile: autorul legii a ajustat-o chiar pe cutremurele din 1977 și 1990, deci comparația arată cât de bine le reproduce, nu este un test independent. Față de punctele macroseismice USGS, eroarea absolută medie a legii este 0,88 grade în 1977 (747 de puncte) și 0,75 grade în 1990 (1.618 puncte), cu o supraestimare medie de circa 0,6 grade, parte din ea venind din trecerea între scările MSK-64 și MMI. Singurul cutremur mare din afara ajustării, cel din 2004, are doar 16 puncte observate: eroare medie 0,91 grade, supraestimare 0,55. La București și la Iași abaterile sunt de o zecime de grad; aproape de cuib (Focșani, Bacău, Ploiești) legea dă cu 0,7–1,0 grade prea mult, iar la Brașov și Cluj cu 1,0–1,7, fiindcă elipsa ei nu are un termen pentru ecranarea carpatică. De aceea, pentru 1.671 dintre cele 3.181 de localități (cele din interiorul arcului și cele unde legea a depășit observațiile cu un grad sau mai mult, în medie pe 1977 și 1990), numerele sunt tipărite ca valori maxime, iar fiecare număr de IV+ vine cu intervalul la ±½ grad. Legea a fost ajustată pe cutremure de magnitudine 6,4–7,7, dar numărătorile vin mai ales din cutremure mai mici: la București, 23 dintre cele 26 au magnitudinea sub 6,4, cea mai mică fiind 4,8. Pentru ele legea e extrapolată, iar intervalul arată cât contează asta. Testul stabilit dinainte, că Bucureștiul ar avea de cel puțin două ori mai multe cutremure de IV+ decât Clujul din cauza direcției, a căzut după propriile reguli: Clujul are prea puține (3, sub pragul de 5), iar fără termenul de direcție raportul rămâne 14 la 5, deci distanța face cea mai mare parte din diferență. Ecuația românească mai nouă, cu termen de arc (Văcăreanu și colaboratorii, Natural Hazards, 2015), are coeficienții în spatele unui perete de plată și nu a putut fi folosită fără a-i ghici.
Pagina vorbește numai despre trecut. Nu spune nimic despre ce ar face un cutremur viitor unei persoane sau unei clădiri. Valorile oficiale de proiectare seismică pentru fiecare localitate stau pe pagina legată mai jos, despre cât de tare se zguduie pământul în fiecare localitate.
Intensitățile calculate sunt mediane ale unei legi statistice: un loc anume, la un cutremur anume, se poate abate cu un grad sau mai mult.
Pe același subiect, pe site:
- Cât de tare se zguduie pământul în fiecare localitate (valorile oficiale de hazard)
- De ce se cutremură tocmai Vrancea
- Câte secunde ai înaintea undei puternice
- Marele cutremur nu întârzie: Vrancea n-are ceas
- Noaptea în care a căzut Bucureștiul: 4 martie 1977
- Toate cutremurele adânci din Vrancea de după 1998
Surse: Institutul Național pentru Fizica Pământului, catalogul ROMPLUS; USGS ShakeMap Atlas (puncte macroseismice 1977, 1990, 2004); Burtiev R., teză de doctorat (2017) și Burtiev și colaboratorii, metoda de evaluare a hazardului pe modele stochastice; Kronrod și colaboratorii, Tectonophysics 590 (2013); limitele administrative ANCPI prin geo-spatial.org; registrul SIRUTA (INS). Catalogul european EMSC, interogat pentru control, dă 331 de evenimente la aceleași praguri nominale, dar pe scări de magnitudine amestecate.