Cutremurul din San Francisco din 1906: orașul măsurat în urme

În jur de 5:12 dimineața, locuitorii au simțit șocul precursor. După 20–25 de secunde a venit șocul principal; zguduirea a ținut aproximativ 45–60 de secunde în zona golfului. Consensul modern este Mw 7,9, calculat retrospectiv; Comisia Lawson nu l-a măsurat astfel.

USGS reconstruiește ruptura San Andreas pe circa 296 de mile (477 km), din zona San Juan Bautista spre nord, până la Cape Mendocino. Valorile 8,3 și 8¼ sunt estimări tradiționale, asociate metodelor ulterioare de calcul, nu măsurători Mw făcute de Lawson.

Zguduirea a avariat clădiri; urmările au depins de structură și teren. Apoi focul a produs cea mai mare parte a distrugerii urbane.

Ceasul Ferry Building nu oferă o ștampilă sigură a momentului. Relatările populare spun 5:12, un ziar contemporan a raportat 5:16, iar relatările notează că ceasul putea merge înainte. Apa și gazul aveau să lase altă urmă.

Ruptură reconstruită de USGS · 296 mi / 477 kmDataSF digitizează conturul R.J. Waters & Co. din 1906; desenul este schematic, fără geometria GIS exactă. Grila este un simbol, nu străzi OSM reproduse; un țărm istoric cere un strat datat, nu OSM-ul actual.

Credit: Pillsbury Picture Co.; 18 April 1906Fișier Commons: San francisco fire 1906.jpg · Licență: Public domain

Credit: Chadwick, H. D., Photographer ( NARA record: 8467279 ); April 1906Fișier Commons: San Francisco Earthquake of 1906, Bird's-eye view, surrounding Ferry Building. Looking west on Market Street.... - NARA - 524397.tif · Licență: Public domain

• USGS — cutremurul, ruptura și traseul virtual
• USGS — estimarea magnitudinii
• California Geological Survey — cutremurul din San Francisco
• USGS Bulletin 324 — clădiri și City Hall
• LOC — catalog de imagini despre cutremurul din San Francisco

Cutremurul a rupt conductele de apă și gaz și a avariat rețeaua de alimentare. Fără apă suficientă pentru furtunuri, focare separate s-au unit într-o conflagrație. A ars până la 21 aprilie: trei zile.

Focul a produs cea mai mare parte a distrugerii urbane; zguduirea lăsase și pagube directe. Ruinele de la City Hall le fac vizibile. Studiile contemporane arată rezultate diferite după clădire și sol.

Pe hartă, incendiul are un contur. DataSF digitizează limita desenată de R.J. Waters & Co. în 1906: o amprentă cartografiată, nu o succesiune de fronturi zilnice.

Amprentă cartografiată · fără progresie zilnicăDataSF digitizează conturul R.J. Waters & Co. din 1906; desenul este schematic, fără geometria GIS exactă. Grila este un simbol, nu străzi OSM reproduse; un țărm istoric cere un strat datat, nu OSM-ul actual.

Credit: Frank Soule; 1906Fișier Commons: San-Francisco City Hall 1906.jpg · Licență: Public domain

Perimetrul este citit ca amprentă a incendiului; sursele folosesc limite și metode diferite.

• USGS — pagină despre victime și pagube
• Raportul șefului pompierilor din 1906
• LeVert Coleman — raportul armatei despre incendiu
• NPS — incendiul și operațiunile de stingere
• USGS Bulletin 324 — clădiri și City Hall
• DataSF — perimetrul incendiului din 1906

Raportul contemporan al asigurătorilor estima că incendiul a șters cel puțin 80% din valoarea proprietăților orașului înainte de dezastru. Nu spunea că au ars 80% din terenurile San Francisco.

Raportul indica aproximativ 2.381 de acri, adică 3,72 mile pătrate; alte surse trasează limite în jurul valorii de 4,7. Intervalul merge de la 3,7 până la 4,7 mile pătrate. Îl păstrăm fiindcă limitele și metodele de numărare diferă.

Dinamitatul a avut un bilanț mixt. Unele încercări au aprins focuri noi; altele nu au creat o oprire eficientă.

Afirmația că dinamitatul „a ars mai mult decât a salvat” nu poate fi măsurată din dovezile disponibile.

Linia de apărare de pe Van Ness a ținut în timp ce vântul se schimba și alimentarea cu apă se refăcea. Echipe militare și navale au lucrat și cu furtunuri.

80% = valoarea estimată a proprietăților de dinaintea incendiului. Suprafața arderii rămâne un interval.

• LeVert Coleman — raportul armatei despre incendiu
• National Board of Fire Underwriters — raport contemporan
• NPS — incendiul și operațiunile de stingere
• Coleman și raportul asigurătorilor — apărare și dinamitat
• DataSF — perimetrul incendiului din 1906

Numărătoarea oficială a orașului, din 1907, se oprește la 478 de morți recuperați sau consemnați. Armata a păstrat un registru separat: 498 de decese în San Francisco, plus victime în alte locuri. NOAA a numit ulterior rezonabil intervalul de 700–800.

Gladys Hansen și Emmet Condon au susținut, pe baza cercetării arhivistice, că numărul morților direcți și indirecți depășea 3.000. USGS folosește frecvent această estimare; Hansen a citat ulterior peste 3.400. Sunt estimări atribuite, nu o listă finală de persoane identificate.

Rezoluția Consiliului orașului din 2005 a contestat numărul 478: a spus că puține, dacă nu niciuna, dintre morțile din Chinatown fuseseră incluse. A menționat și victime suspectate ale împușcăturilor împotriva jefuitorilor.

Hansen a argumentat că interesele economice au redus bilanțul pentru a proteja revenirea comercială. Este explicația ei, nu un fapt stabilit de un singur document.

Aceste rânduri au teritorii, metode și perioade diferite; nu sunt o listă unică.

Metodele, teritoriile și perioadele diferă: rândurile nu se adună și nu se înlocuiesc unul pe altul.

• USGS — pagină despre victime și pagube
• Rezoluția Consiliului orașului San Francisco din 2005
• National Archives — relief și discriminare după cutremur
• LOC — imagini din Chinatown după incendiu

Sursele estimează între 225.000 și peste 250.000 de persoane strămutate. Înainte de cutremur, orașul avea circa 400.000–410.000 de locuitori. Armata a administrat multe tabere, inclusiv în Presidio, Golden Gate Park și Fort Mason.

Programul este descris adesea ca aproximativ 5.300 de căsuțe. NPS spune că la vârf adăposteau circa 16.000 de oameni. Numerele nu alcătuiesc un registru complet al locatarilor și locuințelor. Două căsuțe din Presidio sunt păstrate ca obiecte istorice.

Înaintea dezastrului, Chinatown avea aproximativ 15.000 de locuitori; NPS spune că imediat după au rămas în jur de 400.

Locuitorii chinezi au fost separați în unele tabere și excluși dintr-o parte din ajutor. Oficialii au discutat mutarea cartierului la Hunters Point.

Liderii comunității s-au opus și s-au întors să-l reconstruiască. Stilul arhitectural „oriental” de mai târziu s-a format sub constrângeri rasiste și presiuni economice.

Credit: Griffith & Griffith -- Publisher; 1906Fișier Commons: Refugees' Camp at ball grounds in Golden Gate Park, by Griffith & Griffith.png · Licență: Public domain

Credit: NPS; 1906Fișier Commons: Row of shacks, 1906 earthquake in San Francisco.jpg · Licență: Public domain

Credit: Elena.laps; 2024-03-03Fișier Commons: San Francisco 1906 earthquake shacks Presidio.jpg · Licență: CC BY 4.0

Credit: Edith Irvine; 1906Fișier Commons: Chinatown after San Francisco Earthquake 1906.jpg · Licență: Public domain

Estimările pentru strămutați, tabere și căsuțe provin din surse și perioade diferite.

• National Archives — relief și discriminare după cutremur
• NPS — tabere și adăposturi temporare
• NPS — tratamentul locuitorilor chinezi
• LOC — tabăra refugiaților din Golden Gate Park
• SF Planning — contextul istoric al adăposturilor
• National Park Service — cottagele păstrate în Presidio
• LOC — imagini din Chinatown după incendiu

Afișul care poruncea împușcarea jefuitorilor îi aparținea primarului Eugene Schmitz. Relatările îl pun uneori pe seama generalului Frederick Funston; documentul nu era proclamația lui Funston.

NPS concluzionează că nici Schmitz, nici Funston nu au declarat oficial legea marțială. Ordinele s-au suprapus, s-au tras focuri, iar autoritatea juridică a rămas disputată. Rolul lui Funston și responsabilitatea pentru moartea civililor rămân contestate în istoriografie.

Panoul este o diagramă editorială a atribuirii, nu o reproducere a afișului istoric.

Atribuire: primarul Eugene Schmitz. NPS: nu a fost declarată oficial legea marțială de Schmitz sau Funston.

• Transcrierea afișului primarului Eugene Schmitz
• National Park Service — aplicarea legii în 1906

Prăvăliile și multe clădiri din centru au revenit repede în uz. Refacerea mai largă a continuat pe parcursul următorului deceniu; întreg orașul nu fusese reconstruit în trei ani.

Recensămintele federale au numărat 342.782 de locuitori în 1900, 416.912 în 1910 și 506.676 în 1920. Sunt trei măsurători de deceniu: nu izolează migrația și nu demonstrează că dezastrul, singur, a produs creșterea.

În 1915, San Francisco a găzduit Expoziția Panama-Pacific. Târgul celebra Canalul Panama și revenirea orașului; prezența lui nu dovedește că refacerea era completă sau împărțită egal.

1. 1906

   Incendiul se stinge; activitatea comercială începe să revină.

2. 1907–1910

   Reconstrucție rapidă în centru; recensământul surprinde și alte schimbări.

3. 1915

   Expoziția Panama-Pacific marchează o revenire publică, nu o recuperare egală.

4. Următorul deceniu

   Reconstrucția mai largă a orașului continuă.

Census population counts are snapshots, not a year-by-year rebuilding measure.

• San Francisco.gov — revenirea orașului
• National Archives — reconstrucția San Francisco
• Panama-Pacific Exposition — date și scop
• NPS — Panama-Pacific International Exposition
• Recensămintele SUA — populația orașului, 1900–1920

Daniel Burnham și Edward Bennett au publicat planul în 1905: bulevarde monumentale, centre civice și o reconfigurare amplă. San Francisco nu l-a implementat ca plan cuprinzător.

Schimbarea avea un preț: costuri, terenuri de cumpărat, opoziție politică și proprietari care voiau să reconstruiască pe loturile și aliniamentele existente. Unele idei și trasee Burnham au influențat dezvoltarea de mai târziu.

Disputa era despre cine suporta costul și ce putea fi reconstruit repede. Planul a rămas incomplet, iar câteva dintre ideile lui au intrat totuși în orașul care a urmat.

Comparație schematică a două intenții urbane; nu georeferențiază desenul lui Burnham.

• David Rumsey — planul Burnham pentru San Francisco
• National Archives — reconstrucția San Francisco

Comisia de Investigație a Cutremurelor din California, condusă de Andrew C. Lawson, și-a publicat raportul amplu în 1908. Doi ani mai târziu, H.F. Reid a formulat interpretarea reculului elastic. Dezastrul a devenit un reper al științei moderne a cutremurelor în Statele Unite; seismologia exista deja.

Lloyd’s scria riscuri de cutremur înainte de 1906. Dezastrul a remodelat litigiile despre catastrofe și asigurări și a contribuit la schimbări de politică și reglementare. În 1909, California a adoptat o poliță standard de incendiu.

Palace of Fine Arts de la expoziția din 1915 era o structură temporară. Clădirea de astăzi este o reconstrucție și restaurare ulterioară, cu o formă înrudită, dar nu aceeași construcție.

1. 1908

   Raportul amplu al Comisiei Lawson este publicat.

2. 1909

   California adoptă o poliță standard de incendiu.

3. 1910

   H.F. Reid publică interpretarea reculului elastic.

4. 1915

   PPIE expune o construcție temporară a Palace of Fine Arts.

Știința și reglementarea s-au schimbat în ani diferiți; niciuna nu a apărut dintr-o singură cauză.

• Cuthbert Heath și Lloyd’s — istoria asigurării
• NAIC — istoria poliței standard de incendiu în California
• Comisia Lawson — raportul cutremurului din California
• NPS — Palace of Fine Arts la expoziția din 1915
• USGS — istoria științei cutremurelor din 1906

Fișa păstrează separat studiile geologice, rapoartele contemporane, rezoluțiile publice, estimările istorice și straturile cartografice. Cele șapte fotografii selectate au identitatea, datele și drepturile verificate; variantele nealese rămân piste de cercetare.

Surse principale V01–V16

1. V01LOC Prints & Photographs — Pillsbury panorama
2. V02USGS Bulletin 324 — clădiri și City Hall
3. V03Coleman și raportul asigurătorilor — apărare și dinamitat
4. V04LOC — tabăra refugiaților din Golden Gate Park
5. V05SF Planning — contextul istoric al adăposturilor
6. V06National Park Service — cottagele păstrate în Presidio
7. V07LOC — imagini din Chinatown după incendiu
8. V08LOC — catalog de imagini despre cutremurul din San Francisco
9. V09National Park Service — aplicarea legii în 1906
10. V10Comisia Lawson — raportul cutremurului din California
11. V11David Rumsey — planul Burnham pentru San Francisco
12. V12NPS — Panama-Pacific International Exposition
13. V13NPS — Palace of Fine Arts la expoziția din 1915
14. V14Recensămintele SUA — populația orașului, 1900–1920
15. V15DataSF — perimetrul incendiului din 1906
16. V16USGS — istoria științei cutremurelor din 1906

Surse suplimentare

1. R01USGS — cutremurul, ruptura și traseul virtual
2. R02USGS — estimarea magnitudinii
3. R03USGS — pagină despre victime și pagube
4. R04Raportul șefului pompierilor din 1906
5. R05LeVert Coleman — raportul armatei despre incendiu
6. R06National Board of Fire Underwriters — raport contemporan
7. R07Rezoluția Consiliului orașului San Francisco din 2005
8. R08National Archives — relief și discriminare după cutremur
9. R09NPS — tabere și adăposturi temporare
10. R10NPS — tratamentul locuitorilor chinezi
11. R11San Francisco.gov — revenirea orașului
12. R12National Archives — reconstrucția San Francisco
13. R13Cuthbert Heath și Lloyd’s — istoria asigurării
14. R14NAIC — istoria poliței standard de incendiu în California
15. R15OpenStreetMap — copyright și atribuire
16. R16NPS — incendiul și operațiunile de stingere
17. R17LOC — ruinele orașului după dezastru
18. R18Transcrierea afișului primarului Eugene Schmitz
19. R19California Geological Survey — cutremurul din San Francisco
20. R20Panama-Pacific Exposition — date și scop

Pentru perimetru, vedeți DataSF și sursa R.J. Waters & Co.; pentru orientare stradală, OpenStreetMap cu atribuire. OSM-ul actual nu descrie linia țărmului din 1906.