Cutremurul din 1977, peste clădirile cu bulină de azi

Găsește-ți clădirea sau strada#

Scrie o stradă. Harta se mută acolo și îți arată clădirile de pe listă aflate pe strada respectivă. Pentru o clădire, cardul spune când ajunge unda, ce perioadă proprie are probabil și ce au măsurat inginerii în 1977 pentru clădiri de perioade asemănătoare, în același kilometru pătrat. Nu spune ce i s-ar întâmpla ei.

Cât durează până ajunge unda#

Focarul din 4 martie 1977 a fost la circa 94 de kilometri sub Vrancea, la aproximativ 183 de kilometri de centrul Bucureștiului în linie dreaptă. Unda P, mai rapidă și mai slabă, ajunge în oraș la circa 23,7 secunde după începutul rupturii. Unda S, cea care scutură, ajunge la circa 41,5. Diferența dintre ele, 17,8 secunde în calcul (între 17,1 și 18,4, după raportul dintre viteze), se potrivește cu cele 18 secunde de mișcare slabă, aproape numai verticală, de la începutul înregistrării făcute la INCERC (Bălan și alții, 1982). Vitezele folosite, 4,4 și 7,7 km/s, sunt valori obișnuite pentru mantaua superioară, nu măsurate pentru Vrancea; potrivirea arată doar că sunt rezonabile.

Orașul e mic față de distanța până la focar. Frontul undei S trece peste cele 2.532 de clădiri în 2,4 secunde, iar la nouă din zece ajunge într-un interval total de 0,9 secunde. Butonul „Încetinit” întinde aceste secunde ca să vezi ordinea. Ordinea e reală, dar mai scurtă decât o legănare a solului, care în 1977 a avut perioada de 1,4–1,6 secunde.

Ce urmează durează mult mai mult: faza puternică a înregistrării a ținut 10–15 secunde dintr-un minut și ceva, iar undele lungi, cu amplitudine mică, apar după 30–40 de secunde. Cutremurul a fost un eveniment multiplu, cu focarul migrând spre sud-vest. Calculul îl tratează ca o singură sursă, la locația USGS (19:21:54 UTC, adică ora locală 21:21:54), așa că secundele absolute pot diferi cu câteva unități.

Ce s-a măsurat în 1977, pe kilometri pătrați#

Între 4 și 28 aprilie 1977, peste 200 de studenți de la Institutul de Construcții și de la Institutul de Arhitectură, conduși de comisia de microzonare seismică a municipiului, au notat avariile a circa 18.000 de clădiri din București. Orașul a fost împărțit în careuri de aproximativ un kilometru pătrat; în 66 dintre ele au fost anchetate câte circa 300 de clădiri. Fiecare a primit un grad de avariere de la 0 (fără avarii) la 5 (prăbușire) și a fost pusă într-o bandă de perioadă proprie. Rezultatul e o medie pe careu, pe bandă și pe categorie: zidărie cu planșee flexibile, zidărie cu planșee rigide, cadre din beton armat.

Concluzia autorilor merită citită înaintea culorilor. Aceeași anchetă dă intensități MSK diferite în același careu, după perioada clădirilor, iar clădirile flexibile din beton armat au fost mai avariate decât cele rigide de zidărie, invers decât presupune scara. De aceea nu există o singură intensitate pe stradă; există câte o valoare pe bandă de perioadă. Bulevardul Magheru, socotit după cutremur cel mai lovit, apare cu avarii mici pentru clădirile joase și foarte mari pentru cele cu perioada peste o secundă.

Careurile fără coloană nu au fost anchetate sau nu au clădiri în banda aleasă. Nu am umplut golurile și nu interpolăm între careuri: Bălan arată că straturile de suprafață nu explică avariile și că distribuția reală ține de geologia adâncă a Bucureștiului, prea puțin cunoscută atunci.

Ce spune modelul USGS#

USGS a reconstituit cutremurul din 1977 într-un ShakeMap, pe baza a 747 de observații de intensitate, a trei stații și a unei surse întinse pe o falie. Peste București dă intensitate MMI între 7,2 și 8,0 și accelerație de vârf între 0,21 și 0,27 g; la INCERC s-au măsurat 2,1–2,2 m/s², adică circa 0,22 g. Modelul e netezit la aproximativ 1,3 pe 1,9 kilometri și nu are efectele locale de care depind avariile.

În careurile în care au căzut clădiri, intensitatea modelului e în medie 7,89; în celelalte, 7,84. Nu le deosebește. Stratul „Model USGS” de pe hartă îți permite să compari.

Unde s-au prăbușit blocurile, față de înregistrare#

Am pus pe careuri cele 25 de clădiri care au căzut, total sau parțial, în 1977 (stratul INCDFP folosit în pagina despre cutremur) și am întrebat dacă stau în careurile cu cele mai mari avarii pentru clădiri înalte. Clădirile înalte au perioade peste 0,7 secunde; pentru ele avem doar coloana cadrelor din beton armat din tabelul V.1, în 16 careuri, toate în centru.

În 5 dintre aceste 16 careuri (numerele 21, 31, 34, 51, 52), gradul mediu pentru perioade între 0,7 și 1,3 secunde e 4 sau 5, adică, în medie, clădiri prăbușite sau aproape. Dintre cele 25 de clădiri căzute, 9 stau în unul dintre ele. Ținând cont de o marjă de 350 de metri pentru poziția careurilor, sunt 18.

Baza corectă de comparație sunt cele 16 careuri care au vreo măsurătoare pentru perioade lungi. Ponderea careurilor cu grad 4–5 e acolo 31%, așa că la întâmplare ar fi ieșit circa 7,8 clădiri din 25. Sunt 9. Față de toate cele 67 de careuri, unde ponderea e 7% și la întâmplare ar fi ieșit circa 1,9 clădiri, rezultatul ar părea mult mai bun, dar cea mai mare parte a careurilor nu are nicio măsurătoare pentru perioade lungi. Înregistrarea arată că centrul a fost locul avariilor grave și nu deosebește careurile centrale între ele.

Unde eșuează. Dintre clădirile căzute, 4 stau în careuri fără nicio bară pentru perioade lungi. Careurile 31, 34, 51 au grad 4–5 și nu conțin niciuna dintre cele 25; două dintre ele, 31 și 51, sunt, după poziția noastră, lângă zonele pe care Bălan le numește ca având intensitate maximă, Cotroceni și nord-est de Piața Unirii. Blocul OD16, din Cotroceni, cade într-un careu cu o singură valoare, pentru clădiri joase. Iar pentru clădirile de zidărie și pentru perioadele sub 0,7 secunde înregistrarea nu deosebește deloc careurile cu clădiri căzute: în banda 0,50–0,70 s, ele au media 1,2, celelalte 1,67.

Explicația probabilă: mediile sunt pe circa 300 de clădiri alese pe străzi, iar blocurile înalte căzute sunt câteva zeci, rare și la colțuri, deci puțin reprezentate. Un careu poate avea un grad 5 dintr-o singură clădire.

Ce nu poate spune pagina#

• Dacă o clădire anume ar rezista. Bulina e o clasă administrativă dată de un expert; RsI arată că, la cutremurul de proiectare, clădirea e susceptibilă de prăbușire; ce se întâmplă cu o clădire anume se stabilește printr-o expertiză.
• Cum a fost solul, stradă cu stradă. Înregistrarea e pe careuri de circa un kilometru, așezate pe harta de azi cu o eroare de circa 300 de metri, și nu are nimic între ele.
• Din ce e făcută clădirea. Perioada proprie e estimată din regimul de înălțime, cu formula din normele europene; zidărie sau beton nu se știe.
• Clădirile care nu sunt pe listă. Lista are 2.796 de rânduri; o estimare a Băncii Mondiale, citată de AMCCRS, vorbește de circa 20.000 de clădiri vulnerabile. Lipsa de pe listă înseamnă doar că nu există o expertiză înregistrată.
• Ce s-a consolidat și cum. Rândurile „consolidate” apar pe hartă, dar lista nu spune ce lucrare s-a făcut.
• Cutremurul din 1940. Pentru el nu există o înregistrare pe careuri; hărțile macroseismice ale vremii sunt pe țară întreagă. De aceea pagina are doar 1977.
• Următorul cutremur. Nu va fi 1977: alt epicentru, altă durată, alt oraș.
• O expertiză. Pentru o clădire anume cere raportul de expertiză de la administrator sau de la AMCCRS.

Ce înseamnă clasele#

Clasa se stabilește doar printr-o expertiză tehnică făcută de un expert atestat. Legea 212/2022 le definește după ce s-ar întâmpla clădirii la cutremurul de proiectare, cutremurul puternic de referință folosit la proiectarea clădirilor noi.

• RsI

  Se poate prăbuși, total sau parțial. La intrările unei clădiri de locuit din clasa aceasta, primăria pune un panou de înștiințare: asta e „bulina roșie”.

• RsII

  Avarii majore, care pun oamenii în pericol, dar prăbușirea e puțin probabilă.

• RsIII

  Avarii moderate, care pot pune oamenii în pericol.

• RsIV

  Se comportă ca o clădire proiectată după normele de azi.

• U1, U2, U3

  Coduri din anii ’90, date după norme abrogate: termene de consolidare de 2, 5 sau 10 ani. Primăria spune că nu pot fi echivalate automat cu RsI–RsIV.

Lista are 415 clădiri RsI, din care 387 sunt pe această hartă.

Metoda, pe scurt#

Înregistrat, calculat, ilustrativ. Înregistrate sunt gradele de avariere din harta V.25 a–e și din tabelul V.1 al cărții lui Bălan (coloana cadrelor din beton armat), scrise în tabel de două ori, independent: cele două citiri s-au potrivit la 139 din 140 de căsuțe, iar coloana din tabel s-a potrivit cu harta la 51 din 56 de valori comparabile. Calculate sunt secundele de sosire, perioada proprie a fiecărei clădiri și poziția careurilor pe harta de azi. Ilustrative sunt curba de creștere a coloanelor în timp, înălțimea lor și mărimea căsuțelor.

Careurile. Figura V.23 din carte are rețeaua careurilor pe un plan al orașului din 1977. Am potrivit reperele acestui plan (drumurile mari) cu drumurile din OpenStreetMap; potrivirea are o eroare de circa 300 de metri. Fiecare careu iese de circa 1,05 pe 0,98 kilometri. Numerele din harta V.25 se leagă de careuri prin numărul din V.23.

Perioada clădirii: T = Ct · H^0,75, cu H de 3,0–3,5 m pe nivel și Ct între 0,05 (zidărie, alte structuri) și 0,075 (cadre din beton armat), după EN 1998-1. Din interval rezultă una sau două benzi; cardul le arată pe toate.

Sosirea undei: sursă punctuală la locația USGS, viteze de 4,4 km/s (S) și 7,7 km/s (P). Coloanele cresc în timp după o curbă ilustrativă, care ajunge la maxim după 12 secunde de la unda S, cât ține faza puternică din înregistrarea de la INCERC.

Clădirile: rândurile listei AMCCRS din 19 mai 2026 cu un punct pe adresa exactă, din OpenStreetMap sau din exportul DupăCutremur (CC BY 4.0): 2.532 din 2.796. Pagina „Clădirile cu bulină, clădire cu clădire” pune pe hartă și 74 de clădiri după mijlocul unui interval de numere; aici nu le-am folosit, pentru că fiecărei clădiri i se atașează un careu.

Licențe: scanarea cărții lui Bălan e CC BY 4.0; OpenStreetMap e ODbL; DupăCutremur e CC BY 4.0 (Re:Rise, geo-spatial.org); datele USGS sunt publicate de US Geological Survey; lista e publicată de AMCCRS.

Surse#

Cutremurul și solul

• Bălan, Cristescu, Cornea (1982), „Cutremurul de pământ din România de la 4 martie 1977”, Editura Academiei: cap. V (ancheta pe 18.000 de clădiri, fig. V.23, V.25 a–e, tabelul V.1), p. 131, 147, 238–240. Scanare CC BY 4.0
• USGS ComCat, evenimentul usp0000mtc: 4.03.1977, 19:21:54 UTC, 45,772° N 26,761° E, adâncime 94 de km, Mw 7,5
• USGS ShakeMap Atlas v4 pentru același eveniment (747 de observații de intensitate, 3 stații; sursă Radulian & Popa 1996)
• ISC Bulletin, evenimentul 700695 (locație alternativă: 45,879° N 26,655° E, adâncime 85 de km)
• EN 1998-1:2004, §4.3.3.2.2: perioada proprie aproximativă T = Ct·H^0,75 (Ct 0,05 și 0,075)
• Lungu, Arion (2012), Seismic risk and/or real estate risk for the Bucharest heritage buildings, 15 WCEE (Berg et al. 1980 și cutremurul din 1940, citate acolo)

Clădirile

• AMCCRS (Primăria Municipiului București), „Lista imobilelor expertizate tehnic și încadrate în clase de risc seismic”, tabel actualizat la 19.05.2026
• OpenStreetMap: adrese, drumuri și limite administrative, descărcate la 28–29.09.2026 (ODbL)
• DupăCutremur (Re:Rise și geo-spatial.org), punctele clădirilor de pe lista AMCCRS, export din 20.07.2026, CC BY 4.0
• Clădirile prăbușite în 1977: stratul INCDFP „Clădiri afectate de cutremure”, așa cum e folosit în „Cutremurul din 4 martie 1977”

Clase și lege

• Legea 212/2022 privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor (art. 1, 3)
• AMCCRS, „Clarificări esențiale despre miturile privind încadrările în clase de risc seismic și expertizele tehnice”, 4.03.2025

Pagini înrudite și alte hărți

• „Clădirile cu bulină, clădire cu clădire”: aceeași listă, pe conturul fiecărei clădiri
• „Cutremurul din 4 martie 1977”: blocurile prăbușite, în 3D
• „Cât de tare?”: hazardul seismic pe localități (Ordinul MDLPA 1037/2026)
• INCDFP, „Riscul seismic al Bucureștiului”: aplicație 2D/3D cu hazard, avarii istorice și rute de intervenție

Aceeași listă, pe conturul fiecărei clădiri: Clădirile cu bulină, clădire cu clădire. Blocurile căzute în 1977: Cutremurul din 4 martie 1977.