Cutremurul din 1977, peste clădirile cu bulină de azi

Găsește-ți clădirea sau strada#

Scrie o stradă. Harta se mută acolo și îți arată clădirile de pe listă aflate pe strada respectivă. Pentru o clădire, cardul spune când ajunge unda, ce perioadă proprie are probabil și ce au măsurat inginerii în 1977 pentru clădiri de perioade asemănătoare, în același kilometru pătrat. Nu spune ce i s-ar întâmpla ei.

Cât durează până ajunge unda#

Focarul din 4 martie 1977 a fost la circa 94 de kilometri sub Vrancea, la aproximativ 183 de kilometri de centrul Bucureștiului în linie dreaptă. În calcul, unda P ajunge la circa 23,7 secunde după începutul rupturii, iar unda S la circa 41,5. Diferența, 17,8 secunde (între 17,1 și 18,4, după raportul dintre viteze), se apropie de cele 18 secunde de mișcare slabă, aproape numai verticală, de la începutul înregistrării INCERC (Bălan și alții, 1982). Vitezele folosite, 4,4 și 7,7 km/s, sunt alese pentru acest model, nu măsurate pe drumul undelor până la București; asemănarea intervalelor nu validează secundele absolute.

Orașul e mic față de distanța până la focar. În calcul, frontul undei S trece peste cele 2.550 de clădiri în 2,4 secunde, iar la nouă din zece ajunge într-un interval total de 0,9 secunde. Butonul „Încetinit” întinde aceste secunde ca să vezi ordinea estimată. Intervalul e mai scurt decât o legănare a solului, care în 1977 a avut perioada de 1,4–1,6 secunde.

Ce urmează durează mult mai mult: faza puternică a înregistrării a ținut 10–15 secunde dintr-un minut și ceva, iar undele lungi, cu amplitudine mică, apar după 30–40 de secunde. Cutremurul a fost un eveniment multiplu, cu focarul migrând spre sud-vest. Calculul îl tratează ca o singură sursă, la locația USGS (19:21:54 UTC, adică ora locală 21:21:54); secundele absolute sunt aproximative.

Ce s-a măsurat în 1977, pe kilometri pătrați#

În două intervale, 4–8 și 25–28 aprilie 1977, peste 200 de studenți de la Institutul de Construcții și de la Institutul de Arhitectură, conduși de comisia de microzonare seismică a municipiului, au notat avariile a circa 18.000 de clădiri din București. Orașul a fost împărțit în careuri de aproximativ un kilometru pătrat; în 66 dintre ele au fost anchetate câte circa 300 de clădiri. Fiecare a primit un grad de avariere de la 0 (fără avarii) la 5 (prăbușire) și a fost pusă într-o bandă de perioadă proprie. Rezultatul e o medie pe careu, pe bandă și pe categorie: zidărie cu planșee flexibile, zidărie cu planșee rigide, cadre din beton armat.

Concluzia autorilor merită citită înaintea culorilor. Aceeași anchetă dă intensități MSK diferite în același careu, după perioada clădirilor, iar clădirile flexibile din beton armat au fost mai avariate decât cele rigide de zidărie, invers decât presupune scara. De aceea nu există o singură intensitate pe stradă; există câte o valoare pe bandă de perioadă. Bulevardul Magheru, socotit după cutremur cel mai lovit, apare cu avarii mici pentru clădirile joase și foarte mari pentru cele cu perioada peste o secundă.

Careurile fără coloană nu au fost anchetate sau nu au clădiri în banda aleasă. Nu am umplut golurile și nu interpolăm între careuri. Autorii nu au găsit o corelație directă între avarii și parametrii straturilor superficiale analizați; au propus o explicație legată de geologia adâncă a Bucureștiului, despre care aveau date insuficiente.

Ce spune modelul USGS#

USGS a reconstituit cutremurul din 1977 într-un ShakeMap, pe baza a 747 de observații de intensitate, a trei stații și a unei surse întinse pe o falie. Peste București dă intensitate MMI între 7,2 și 8,0 și accelerație de vârf între 0,21 și 0,27 g; la INCERC s-au măsurat 2,1–2,2 m/s², adică circa 0,22 g. Valorile modelului sunt date pe o grilă cu puncte la aproximativ 1,3 pe 1,9 kilometri și nu surprind toate efectele locale de care depind avariile.

În careurile în care au căzut clădiri, intensitatea modelului e în medie 7,89; în celelalte, 7,84. Diferența dintre cele două medii este mică. Stratul „Model USGS” de pe hartă îți permite să compari valorile fiecărui careu.

Unde s-au prăbușit clădiri și ce arăta ancheta din 1977#

Am pus pe careuri cele 28 de situri cu prăbușire totală sau parțială din stratul INCDFP folosit în pagina despre cutremur. Sunt siturile cartografiate în acest strat, nu totalul prăbușirilor documentate în București. Trei clădiri au fost refăcute și există și azi. Am comparat locurile cu avariile notate pentru clădirile cu perioade între 0,7 și 1,3 secunde. Pentru această comparație avem valori din tabelul V.1 numai pentru cadre din beton armat, în 16 careuri, toate în centru; nu cunoaștem perioada și structura fiecăreia dintre cele 28 de clădiri.

În 5 dintre aceste 16 careuri (numerele 21, 31, 34, 51, 52), gradul mediu pentru cadrele din beton armat ajunge la 4 sau 5 în banda 1,0–1,3 secunde. Pentru banda 0,7–1,0 secunde valorile sunt mai mici sau lipsesc. Dintre cele 28 de clădiri prăbușite, 11 se află într-unul dintre cele cinci careuri. Dacă includem și careurile aflate la cel mult 350 de metri de poziția clădirii, numărul urcă la 20; cei 350 de metri sunt o marjă aleasă pentru comparație, nu o eroare măsurată.

Această suprapunere descrie locurile, dar nu testează dacă avariile medii ar fi prezis prăbușirile. Clădirile prăbușite sunt concentrate în centru, iar cele 16 careuri cu valori pentru perioade lungi nu au fost alese la întâmplare. Nu știm nici câte clădiri au contribuit la fiecare medie din tabel.

Unde nu se potrivește. Pentru 5 dintre clădirile prăbușite nu avem o valoare pentru perioade lungi în careul propriu; una este chiar în afara careurilor anchetate. Careurile 31, 34, 51 au grad mediu 4–5 în banda 1,0–1,3 secunde, dar nu conțin niciuna dintre cele 28 de clădiri. Blocul OD16, din Militari, se află într-un careu cu o singură valoare, pentru clădiri joase.

Ancheta a cuprins circa 300 de clădiri pe careu, alese de-a lungul unor străzi; câte clădiri au intrat în fiecare grup de perioadă și structură nu apare în tabel. O medie de careu poate ascunde diferențe mari între clădiri.

Ce nu poate spune pagina#

• Dacă o clădire anume ar rezista. Bulina roșie marchează încadrarea în clasa RsI printr-o expertiză; clasa indică susceptibilitate de prăbușire la cutremurul de proiectare. Pentru starea unei clădiri anume, citește raportul ei de expertiză.
• Cum a fost solul, stradă cu stradă. Înregistrarea e pe careuri de circa un kilometru, așezate aproximativ pe harta de azi, și nu are nimic între ele.
• Din ce e făcută clădirea. Perioada proprie e estimată din regimul de înălțime, cu formula din normele europene; zidărie sau beton nu se știe.
• Clădirile care nu sunt pe listă. Lista are 2.796 de rânduri. Lipsa din acest tabel nu spune dacă o clădire este sigură și nici dacă există un raport de expertiză în altă parte.
• Ce s-a consolidat și cum. Rândurile „consolidate” apar pe hartă, dar lista nu spune ce lucrare s-a făcut.
• Cutremurul din 1940. Nu am găsit o înregistrare pe careuri comparabilă; hărțile macroseismice consultate acoperă țara întreagă. De aceea pagina are doar 1977.
• Următorul cutremur. Poate avea alt epicentru și altă durată; va găsi un oraș schimbat.
• O expertiză. Pentru o clădire anume cere raportul de expertiză de la administrator sau de la AMCCRS.

Ce înseamnă clasele#

Clasa se stabilește doar printr-o expertiză tehnică făcută de un expert atestat. Legea 212/2022 le definește după ce s-ar întâmpla clădirii la cutremurul de proiectare, cutremurul puternic de referință folosit la proiectarea clădirilor noi.

• RsI

  Se poate prăbuși, total sau parțial. La intrările unei clădiri de locuit din clasa aceasta, primăria pune un panou de înștiințare: asta e „bulina roșie”.

• RsII

  Avarii majore, care pun oamenii în pericol, dar prăbușirea e puțin probabilă.

• RsIII

  Avarii moderate, care pot pune oamenii în pericol.

• RsIV

  La cutremurul de proiectare, răspunsul seismic așteptat este similar celui al unei clădiri proiectate după normele de azi.

• U1, U2, U3

  Coduri din anii ’90, date după norme abrogate: termene de consolidare de 2, 5 sau 10 ani. Primăria spune că nu pot fi echivalate automat cu RsI–RsIV.

Lista are 415 clădiri RsI, din care 388 sunt pe această hartă.

Metoda, pe scurt#

Înregistrat, calculat, ilustrativ. Înregistrate sunt gradele de avariere din harta V.25 a–e și din tabelul V.1 al cărții lui Bălan (coloana cadrelor din beton armat), scrise în tabel de două ori, independent: cele două citiri s-au potrivit la 139 din 140 de căsuțe, iar coloana din tabel s-a potrivit cu harta la 51 din 56 de valori comparabile. Calculată este media simplă a valorilor disponibile pe tipuri de structură, care dă culoarea coloanei; nu cunoaștem câte clădiri reprezintă fiecare tip. Calculate sunt și secundele de sosire, perioada proprie estimată când lista dă înălțimea clădirii și poziția careurilor pe harta de azi. Ilustrative sunt curba de creștere a coloanelor în timp, înălțimea lor și mărimea căsuțelor.

Careurile. Figura V.23 din carte are rețeaua careurilor pe un plan al orașului din 1977. Am potrivit reperele acestui plan (drumurile mari) cu drumurile din OpenStreetMap; pozițiile rezultate sunt aproximative, fără o marjă de eroare măsurată. Fiecare careu iese de circa 1,05 pe 0,98 kilometri. Numerele din harta V.25 se leagă de careuri prin numărul din V.23.

Perioada clădirii: T = Ct · H^0,75, cu H de 3,0–3,5 m pe nivel și Ct între 0,05 (zidărie, alte structuri) și 0,075 (cadre din beton armat), după EN 1998-1. Cardul arată toate benzile pe care le intersectează intervalul estimat. Dacă lista nu dă numărul de etaje, perioada rămâne necunoscută.

Sosirea undei: sursă punctuală la locația USGS, viteze de 4,4 km/s (S) și 7,7 km/s (P). Coloanele cresc în timp după o curbă ilustrativă, care ajunge la maxim după 12 secunde de la unda S, cât ține faza puternică din înregistrarea de la INCERC.

Clădirile: rândurile listei AMCCRS din 19 mai 2026 cu un punct pe adresa exactă, din OpenStreetMap sau din exportul DupăCutremur (CC BY 4.0): 2.550 din 2.796. Pagina „Clădirile cu bulină, clădire cu clădire” pune pe hartă și 74 de clădiri după mijlocul unui interval de numere; aici nu le-am folosit, pentru că fiecărei clădiri i se atașează un careu.

Drepturi și surse: înregistrarea Zenodo atribuie drepturile asupra cărții lui Bălan Editurii Academiei; OpenStreetMap e ODbL; DupăCutremur e CC BY 4.0 (Re:Rise, geo-spatial.org); datele USGS sunt publicate de US Geological Survey; lista e publicată de AMCCRS.

Surse#

Cutremurul și solul

• Bălan, Cristescu, Cornea (1982), „Cutremurul de pământ din România de la 4 martie 1977”, Editura Academiei: cap. V (ancheta pe 18.000 de clădiri, fig. V.23, V.25 a–e, tabelul V.1), p. 131, 147, 238–240. Scanare disponibilă pe Zenodo; drepturile sunt atribuite Editurii Academiei
• USGS ComCat, evenimentul usp0000mtc: 4.03.1977, 19:21:54 UTC, 45,772° N 26,761° E, adâncime 94 de km, Mw 7,5
• USGS ShakeMap Atlas v4 pentru același eveniment (747 de observații de intensitate, 3 stații; sursă Radulian & Popa 1996)
• ISC Bulletin, evenimentul 700695 (locație alternativă: 45,879° N 26,655° E, adâncime 85 de km)
• EN 1998-1:2004, §4.3.3.2.2: perioada proprie aproximativă T = Ct·H^0,75 (Ct 0,05 și 0,075)
• Lungu, Arion (2012), Seismic risk and/or real estate risk for the Bucharest heritage buildings, 15 WCEE (Berg et al. 1980 și cutremurul din 1940, citate acolo)

Clădirile

• AMCCRS (Primăria Municipiului București), „Lista imobilelor expertizate tehnic și încadrate în clase de risc seismic”, tabel actualizat la 19.05.2026
• OpenStreetMap: adrese, drumuri și limite administrative, descărcate la 28–29.09.2026 (ODbL)
• DupăCutremur (Re:Rise și geo-spatial.org), punctele clădirilor de pe lista AMCCRS, export din 20.07.2026, CC BY 4.0
• Clădirile prăbușite în 1977: stratul INCDFP „Clădiri afectate de cutremure”, așa cum e folosit în „Cutremurul din 4 martie 1977”

Clase și lege

• Legea 212/2022 privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor (art. 1, 3)
• AMCCRS, „Clarificări esențiale despre miturile privind încadrările în clase de risc seismic și expertizele tehnice”, 4.03.2025

Pagini înrudite și alte hărți

• „Clădirile cu bulină, clădire cu clădire”: aceeași listă, pe conturul fiecărei clădiri
• „Cutremurul din 4 martie 1977”: blocurile prăbușite, în 3D
• „Cât de tare?”: hazardul seismic pe localități (Ordinul MDLPA 1037/2026)
• INCDFP, „Riscul seismic al Bucureștiului”: aplicație 2D/3D cu hazard, avarii istorice și rute de intervenție

Aceeași listă, pe conturul fiecărei clădiri: Clădirile cu bulină, clădire cu clădire. Blocurile căzute în 1977: Cutremurul din 4 martie 1977. Toate paginile despre cutremure, într-un loc: Cutremure în România.