Dacic, substrat sau necunoscut?
Când nu știm originea unui cuvânt, cât de precisă poate fi eticheta pe care i-o punem?
Brad, buză, gușă, mânz. Cuvinte obișnuite, cu istorii greu de stabilit. Un cuvânt asemănător în albaneză poate fi o pistă. Nu spune singur cine l-a împrumutat, când sau din ce limbă dispărută. Nici o paralelă occidentală nu închide automat dosarul.
Un cuvânt, trei voci
Catalog documentatRezultatul de referință · disponibil și fără JavaScript
189 de intrări în catalogul de lucru; 22 confruntate extern. Pentru „gușă” există sprijin lexicografic latin; pentru „țap” explicația italică propusă se află în conflict cu eticheta traco-dacică din unele dicționare. „Brad” rămâne cu origine nesigură. Aceste cazuri nu justifică un singur verdict pentru întregul catalog.
„Nu știm” poate fi răspunsul cel mai exact.
Ce susține Ungureanu
Multe atribuiri la limba dacă sunt mai precise decât permit dovezile. Autorul propune alternative romanice, celtice, italice și de alte origini, fără aceeași certitudine în fiecare caz.
Ce conține dosarul
Catalogul de lucru are 189 de intrări extrase din articolul din 2019. Pentru 22 există și o confruntare externă în pachet. Restul sunt marcate ca neverificate independent, nu ca etimologii confirmate.
Saltul ascuns
Din „nu avem o explicație latină satisfăcătoare” nu rezultă „știm că este dacic”. Dar din slăbirea explicației dacice nu rezultă nici „știm că este celtic”.
Aceeași exigență pentru alternative
O explicație occidentală trebuie să arate corespondențe sonore regulate, sensuri compatibile, cronologie și o cale plauzibilă de transmitere. Simpla colecționare de asemănări nu este suficientă, indiferent de direcția geografică.
Ce rezistă, cuvânt cu cuvânt
Îngâna și traistă au sprijin lexicografic pentru explicațiile propuse. La țap există un conflict direct între tradiții explicative. Nici brusture nu poate fi prezentat drept unicul cuvânt dacic demonstrat.
Ce ar schimba răspunsul
Atestări timpurii, probe în limba-sursă, cronologia contactului și o comparație care separă împrumutul de moștenire. Aromâna este, în unele cazuri discutate de autor, o verificare suplimentară utilă.